Conceptul geopolitic numit ”Intermarium”, care acum se dezvoltă în ceea ce se numeşte Regiunea dintre „cele trei mări” (Neagră, Adriatică şi Baltică), în numele căreia a avut loc şi recentul summit de la Varşovia, unde au participat Donald Trump, dar şi preşedintele Klaus Iohannis, este o „barieră” imaginară formată din statele ex-sovietice şi sateliţii comunişti, care prinde contur pe măsură ce Rusia creşte în puterea regională.
Cele două state-fudezvoltării ndaţie, pe care se bazează acest concept, sunt România şi Polonia. Menirea Intermarium este să descurajeze orice potenţială expansiune a Rusiei către Vestul Europei, iar SUA susţin dezvoltarea acestei regiuni. Totuşi, există riscuri şi provocări geopolitice care vin ataşate acestei „bariere” geopolitice, arată o analiză a americanului George Friedman.
Conceptul de Intermarium a început să prindă contur după ce Rusia a revenit la statutul de putere regională şi este compus din statele baltice, Polonia, Slovacia, România, Ungaria şi Bulgaria. Scopul său este să descurajeze orice mişcare potenţială a Rusiei către Vestul Europei, și SUA susţin acest concept, iar restul Europei „agonizează” din cauza lui, arată George Friedman, fostul analist principal al Stratfor.
Geostrategul american arată că Polonia şi România sunt statele-fundaţie pentru conceptul de Intermarium şi, de aceea, dezvoltă legături militare strânse, cărora li s-au alăturat statele baltice. Singurul stat est-european, care până acum a făcut figură separată de acest bloc, a fost Ungaria, care a dezvoltat legături egale cu Rusia, dar și cu SUA, însă există semnale puternice că şi Ungaria este pregătită să se alăture. Un astfel de semnal este că, pentru prima oară, Ungaria va participa la un exerciţiu multinaţional în Marea Neagră, alături de România şi Bulgaria. Atunci, flancul estic al Peninsulei europene va avea un grup coeziv, sprijinit de o putere globală, care formează o linie de demarcaţie între Rusia şi restul Europei.
Există însă îngrijorări cu privire la formarea de facto a Intermarium. Puţini europeni îşi doresc să revină la politicile Războiului Rece, cei mai mulţi considerând că interesele Rusiei pot fi satisfăcute fără crearea unei linii de descurajare. De asemenea, sprijinul SUA pentru acest nou bloc geopolitic concurează cu NATO. Deși statele din Intermarium fac parte din NATO, funcţional, ele se pot baza doar pe asistență militară, care conâine și SUA în ecuaţie.
O altă provocare este pentru Uniunea Europeană. Cele mai multe state din Intermarium nu fac parte din zona Euro, dar constituie cea mai dinamică parte a Europei, din punct de vedere economic. Economiile din Est sunt în creştere şi se laudă cu forţă de muncă bine educată, înalt calificată şi relativ ieftină – arată Friedman, iar acest lucru poate deranja status-quo-ul economic.
„Intermarium pune, în opinia mea, bazele unui curent economic mai integrat. Va fi în interiorul UE, dar se va comporta diferit față de UE – mai înclinat către antreprenoriat, mai aproape de modelul SUA. Acest lucru va pune stres pe UE, care nu are nevoie de încă un stres”, arată George Friedman.
Conceptul de Intermarium abia a început să prindă contur, însă deja dă semne de extindere. Deşi „bariera” de bază coboară de la Marea Baltică la Marea Neagră, extensia sa logică ar fi în sud-est, până la Marea Adriatică. Acest lucru ar aduce în Intermarium şi state precum Austria, Slovenia şi Croația.
Această extensie este explicabilă în parte prin creşterea puterii Turciei, care va deveni o putere regională majoră. În trecut, când Turcia a fost o mare putere, influența ei a ajuns până la Budapesta şi Viena. Statele est-europene sunt preocupate de problema imigrației, în care Turcia este implicată în mod natural. Dacă puterea Turciei devine îngrijorătoare, atunci Intermarium va trebui să blocheze nu doar Rusia, ci și Turcia.
O altă problemă pe care Friedman o subliniază în legătură cu Intermarium este momentul ales. Rusia este o ameninţare medie acum, din cauza stării în care se află economia ţării, susţine Friedman, însă Turcia nu este o ameninţare. Când va deveni o putere regională, ea va căuta să îşi extindă puterea înspre Balcani, însă mai este mult timp până atunci. De aceea, consideră Friedman, expansiunea regiunii „celor Trei Mări” este prematură.
De asemenea, includerea în această regiune a statelor balcanice, precum Slovenia şi Croaţia, va alarma cea mai mare putere balcanică, Serbia, iar istoria arată că acest lucru este periculos. Astfel, separarea Turciei de restul Europei încurajează Serbia, care este apropiată de Rusia. „Geopolitca şi harta lucrează una împotriva alteia”, arată Friedman. Dacă această expansiune a Intermarium va avea loc către Adriatică, atunci şi Serbia ar trebui cooptată, consideră analistul.
„Unul dintre cele mai mari eşecuri ale UE a fost expansiunea sa fără o atentă consideraţie pentru modul în care noile state vor putea lucra cu vechii membri, în perioade de greutate economică. Impulsul de a se extinde a fost una dintre cele mai mari greşeli ale UE. Expansiunea este bună, dar istoria arată că trebuie să fie sistematică şi gândită. Disciplinarea intenţiilor este cel mai greu lucru”, îşi încheie analiza George Friedman.
