Chișinău, încotro?
(https://mipopescu.wordpress.com/chisinau-incotro/)
Cum este normal, în această perioadă vor avea loc la Chișinău, discuții exploratorii ale prim-ministrului desemnat cu diverse forțe politice pentru informare și pentru alcătuirea unui guvern mai reprezentativ.
Iar președintele Maia Sandu va avea un rol decisiv.
După experiența guvernului trecut, care nu s-a bucurat de susținere și care s-a erodat într-un timp record, ideal ar fi ca acest nou guvern să aibă o mai largă susținere.
Dar această susținere nu poate veni din partea celor patru influente partide pro-rusești, dornice să revină la putere prin alegeri anticipate și care, implicit, vor încerca să saboteze permanent guvernarea.
Susținerea de care este nevoie, se poate obține doar din partea segmentului românesc, prin includerea în guvern și a elementelor politice pro-unioniste.
Dar oare există o largă grupare politică unionistă, sau sunt doar mici formațiuni fărâmițate nesemnificative, în pofida procentului în creștere (peste 30%) de unioniști?
Răspunsul fiind negativ, prioritatea imediată ar fi convocarea urgentă a unei întruniri a forțelor politice unioniste pentru constituirea unui GRUP POLITIC UNIONIST, care să solicite o întrevedere cu prim ministrul desemnat în vederea participării la guvernare.
Ideală ar fi participarea tuturor, sau măcar a majorității curentelor politice unioniste, pentru a asigura legitimitatea Grupului.
Desigur, în prima fază, la nivelul primului ministru se discută oferta politică de participare.
Cu președintele statului se discută principiile de reprezentare, deci și a curentului unionist (cca. 30%, după cum se vehiculează).
Fiind o ofertă politică, un rol important poate reveni principalului partid parlamentar și de guvernământ, PAS.
De aceea, conducerea PAS ar trebui contactată de grupul unionist constituit, pentru a fi determinată să se angajeze în susținerea, pe lângă președinte, implicit prim ministru, a participării curentului unionist.
Nu numai că această participare ar însemna o susținere suplimentară pentru Guvern, dar aducerea segmentului unionist la guvernare ar constitui un semnal puternic, nu numai pentru opinia publică internă, dar și pentru mediile externe de la București și de la Bruxelles.
Nu-i ceva sigur, dar merită încercat.
În plus, se vor limpezi apele.
Pe de o parte se va vedea cât de serioase sunt partidele și formațiunile unioniste, iar pe de altă parte, opinia publică va înțelege dacă guvernarea de la Chișinău rămâne fidelă ideii separatisto-stataliste fără viitor.
”Să credem în Republica Moldova!”
În Ucraina se pare că Rusia a început ofensiva.
Concomitent, în Basarabia se agită unul dintre partidele pro-rusești, partidul lui Șor.
Oare vor urma altele? La Chișinău a căzut guvernul.
La București se pregătește schimbarea (pardon, rotirea) guvernului, așa că nimănui nu-i mai pasă de ce se întâmplă peste Prut.
Instabilitate pe toate fronturile.
Maia Sandu pare cu adevărat speriată, dar ține cu dinții de dragostea ei, statalitatea cea fără viitor. Tocmai de aceea, și-a încheiat discursul disperat prin care anunța pericolele destabilizării cu un îndemn la schimbarea credinței: “Să credem în Republica Moldova!”
Ignorând unionismul prin aducerea acestei credințe sectare, oare cât va dura noul guvern ce se va forma?