Analiști serioși solicită României ceea ce propune PNL.md din 2010 – reunificarea celor două state românești

dungaciu a fost omul lui basescu pus in bratele lui Ghimpu, care la fel ca si ponta, cand nu mai are in mana fraiele puterii si nu mai e consilier la Chisinau,

o da cu patetisme si idei filosofice.

Toti politicienii care scad in sondaje sub un procent o dau cu patetismele astea unioniste, cum se face sau nu, dar daca toti ar creste in sondaje peste 5 sau 10 procente ar deveni dintr-o data ,,pragmatici,, uitand de Unirea cu Romania.

Sau folosind sloganul unionist cand ar avea loc un mars stradal, ca a doua zi sa devina din nou ,,pramgatic,, si sa faca proiecte europene.

Totul este o minciuna aberanta, si un patetism ieftin, acest Dungaciu latra si el sa-i iasa de un ciolan de ros la putere, o functie in guvernul de la Chisinau, consilier al viitorului premier daca se va putea.

Concret Romania in general pe cat s-a laudat cu diplomati ca ,,ajuta,, Moldova, folosindu-se de diplomati laudarosi care aveau centura la camasa inca din anii lui Ceausescu, rupta si folosita, pe cand mergeau in Korea de nord China si URSS in vizite de lucru, precum Adrian nastase seful la tineret al Uniunii tineretului comunist( UTC) si altii,

nu a facut Romania insa mare lucru din ce s-a laudat, e adevarat ca acordarea de pasapoarte romanesti a fost o idee buna, pentru moldoveni, ca sa poata tienretul sa studieze sau sa faca un ban in occident sa trimita in Moldova la parinti,

sau niste bani ca sa faca Guvernul din moldova din banii romanesti gradinite la copii, sau sa repare scoli, INSA revin,

ca sa faci Unirea ai nevoie de 10 miliarde de euro in prima etapa, cel putin ca sa schimbi ecartamentul la trenuri, sa faci mai multe Poduri peste Prut, nu ajunge un pod la Vama sculeni, altul la Ungheni, altul la Galati, trebuie multe poduri si autostrazi cu Romania, sa poti dezvolta si sa iti duci turistii nemti din occident la Cetatea Soroca, sa dezvolti aeroportul Chisinau,

sa duci turistii la Orheii Vechi, care e un paradis pe pamant nu altceva, unde mancarea traditionala ar avea succes mare la turistii de occident si americani.

Deci, vorbim de lucruri concrete care nu se pot intampla si de care Romania nu poate dispune, ecartament la tren, racordarea electricitatii la acelasi sistem Romania-Moldova,

toate lucrurile astea costa enorm. Renuntarea la Gazprom cel putin partial, si gasirea de surse alternative si ecologice de incalzire.

Ca in rest sloganele unioniste de dragoste sunt una, si cand vorbim de lucruri reale, e alta poveste. Faceti-va euro-regiuni in Moldova, luatii banii si proiectele europene direct la Cahul la Balti si nu mai asteptati pe nimeni, asta e parerea mea. Pe centralizare si coruptie pe raioane falimentare o sa ajungeti un dezastru mai mare in interiorul UE.

Traian Vasilcau: Timofti ar trebui să fie dus la psihiatru

În perioada sovietică, Timofti era șef. Șef docil a fost totdeauana.

Și atunci l-a internat pe patriotul român basarabean Gheorghe David la Spitalul de Psihiatrie din Costiujeni. Fără de nici o vină.

Astfel a făcut nebun un om bun, vina căruia era doar că cerea Alfabet latin, tricolor și limbă română în R.S.S. Moldovenească.

Mai integru moral decît Timofti cine poate fi?

De cînd a fost ales președinte al R. Moldova, acesta numai de nebunii s-a ținut. Nu cunoaște legislația, nici Constituția măcar și acționează așa precum i se spune. De la Centru.

Ca în perioada sovietică, de groaznică faimă.

În 2008 Timofti se întîlnește cu un judecător al Curții Constituționale în sediul acesteia.

Judecătorul înflăcărat începe să critice comuniștii și pe Voronin. Imediat Timofti devine palid la față și duce un deget la gură, făcîndu-i semn judecătorului să tacă.

Acesta nu-i înțelege gestul.

Timofti atunci îi spune la ureche, plin de teamă, că în priză ar putea fi microfoane pentru interceptarea convorbirilor!

Halal om! Era anul 2008, oameni buni, și Timofti făcea pe el în fața unei biete prize dintr-un birou!

Acum vă dați seama ce face dînsul în fața clanului Lucinski-Filat, dirijat de la Centru, din Moskova?

Tace și execută.

Candidaturile prorușilor Sturza și Păduraru demonstrează elocvent că în persoana lui Timofti regăsim un om fără minte, care scuipă în orice hotărîre a Curții Constituționale, numai de dragul necondamnării lui Filat, Lucinski și a colegilor acestora de clan.

Și întru aducerea lui Putin la guvernare în R. Moldova, în urma alegerilor parlamentare anticipate pe care le declanșează tot el.

Despre Păduraru nici nu doresc să mă pronunț.

E o nimicnicie. Și nici n-are sprijin parlamentar pentru a fi votat.

Și Curtea Constituțională îi va lua piuitul.

Vorba e despre altcineva, despre clovnul Timofti, cel care, fără nici un fel de dubii, trebuie dus imediat, sub escortă, la Spitalul de psihiatrie.

Nici unui președinte nu-i strică un control medical.

Mai ales cînd acesta se cheamă Nicolai Timofti!

Vlad Filip va multumi asteptarile Moscovei prin alegerea sa ca Prim ministru in Moldova. Secretarul de stat si adjunctul ministrului rus de Externe intr-un interviu pentru Rossiiskaia Gazeta a spus: Moscova doreste ca noile forte din Republica Moldova sa sustina dialogul cu Rusia si sa se opuna unirii cu Romania si vor juca un rol mai mare in politica Moscovei.
Se vede ca si de data aceasta “lucoarea vine de la răsărit” si “mielul blând va suge la două oi” , politica implantata în mentalitatea basarabenilor, cu multă abilitate, de cei care au stăpânit acest ţinut mai multe secole si continuă să ne joace festa. Anume partizanilor acestor principii, care s-au tot perindat în ultimele decenii la cârma ţării, R.Moldova le datorează cea mai mare parte din problemele sale.

politicienii sunt oglinda fidela a societatii. Ce au votat oamenii ,asta au !

Dupa ce i-ati votat tot voi ii injurati. Tipic romanesc, asa fac si romanii cu Klaus Iohanis, ca in decembrie 2014, aproape ca iti dadeau cu caramida in cap daca nu erai de acord cu Iohanis, ca acum sa-l injure. tipic tiganesc.

Eu l-am votat pe Iohanis, si nu ma dezic de el si de votul meu.Imi asum ce am votat. Toata diaspora l-a votat pe Iohanis de altfel.

http://m.caplimpede.ro/student-roman-la-londra-dumnezeu-a-fost-ucis-de-occident-vreau-sa-ma-intorc-acasa/

O scrisoare emotionanta a unei tinere studente plecata la studii in Londra rastoarna lacrimi pe intreg Internetul

Viziunea romancei noastre despre Occident: un loc fara identitate, cu traditii care se pierd incet-incet din cauza globalizarii, in care cetatenii se tem permanent de extremismul islamic, in care nimanui nu-i pasa ce gandesti sau ce doresti. Este inutil sa va spunem ca scrisoarei tinerei se bucura de o audienta incredibila pe retelele de socializare.

“Sunt studenta in Londra la una dintre cele mai bune universitati europene. Sunt mandra ca am reusit sa ajung aici si le voi fi recunoscatoare parintilor mei pt educatie si efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a ma trimite la studii de calitate mereu.

Dar ma deranjeaza teribil intrebarea tuturor „Te mai intorci?” Si uimirea clara la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atat de ferm inainte de a ma muta in Londra. Inainte era un „mi-as dori, daca voi avea unde sa ma intorc ma voi intoarce”.

Suntem o generatie crescuta intr-o scarba pentru patrie, am crescut cu Badea care injura tara mereu, am crescut fiind educati sa admiram valorile occidentale „superioare” si „ideale”.

Credem ca politica, cultura si educatia cat mai internationala este foarte benefica, credem In globalizare, suntem de acord cateodata ca Romania e frumoasa dar pacat ca e locuita si parca tot mai bine e in Londra… Romani scumpi, cat putem sa ne inselam…

Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea ii distruge incet incet toate traditiile, cenzura comunismului bolsevic s-a transformat in a fi , traiesti cu riscul ca un islamist extremist poate sa bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei tari in care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusa pt ca poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucisi in pantece de catre propria lor mama – avortul fiind vazut ca o metoda contraceptiva in loc sa i se spuna crima, Craciunul si Pastele precum si alte traditii stravechi subt doar un prilej de marketing , aici nu exista nici un pic de profunzime,; relatiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV si cand vrem sa ne casatorim gasim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimanui nu ii pasa ce gandesti, ce simti ce iti doresti.

Putini mai stiu sa iubeasca, feminismul distruge relatiile barbat femeie tot mai mult, gender role este considerat invatat asa ca nu mai invatam copiii de mici sa se comporte ca baietei sau fetite ci ii lasam pe ei sa isi aleaga ce sex vor sa aiba, ajungandu-se la un nr imens de homosexuali creati de societate, Dumnezeu a fost ucis de Occident.

De ce oare admiram atat de mult haosul Europei vestice?

Noi avem oameni, noi stim sa traim, noi radem ca fugim cu nasu de acasa o saptamana in munti cu corturile.

Noi ne salutam cu „Doamne ajuta!”

Noi avem un pamant binecuvantat de oasele si sangele atator martiri… De ce s-au sacrificat atatia romani pt viitorul nostru si noi fugim ca vitele in Occident?

De ce acceptam ca Securistii comunisti sa ne conduca in continuare prin politica si educatie?

De ce acceptam ideile occidentale cu bratele deschise?

De ce acceptam ca barbatii nostri sa fie carne de tun pt NATO dar nu suntem in stare sa ne recuperam Moldova de peste Prut dupa atatia ani de la caderea comunismului?

De ce acceptam ca in continuare memoria luptatorilor anticomunisti sa fie calcata in picioare si la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului inca nu le sunt recunoscute meritele?

De ce esti drogata scumpa Romanie cu iluzii occidentale?

In Occident unde pleaca bietii romani sa faca o paine, germanii, francezii, englezii ii trateaza ca pe niste sclavi, fiind roman esti privit ca o subrasa, in Anglia un non-european are mai multe drepturi si privilegii doar datorita faptului ca a trait sub dominatia imperiului pt decenii…
Si noi romanii care avem o tara superba, un pamant fertil, plin de zacaminte, Rosia montana, delta, Carpatii, Dunarea, Marea Neagra stam sa cersim si sa ne umilim pt o paine prin Anglia, Italia si Spania….

Imi plange inima cand vad cum sunt tratati pe pamant strain cand acasa la ei puteau manca din belsug, daca nu ar fi fost lacomia hotilor de la putere… care au vandut tara pe nimic.
VREAU SA MA INTORC IN ROMANIA cu toate ca nu voi avea niciodata banii pe care i-as avea lucrand aici. Dar cum spunea tatal lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar noptile iti vor fi ingrozitoare.

Omul nu are numai trup de hranit, mai e si sufletul. Si mai distrugatoare este setea si foamea sufletului indepartat de pamant si de neam decat foamea trupeasca…

Asa ca romani, plecati, plecati la studii, plecati ca sa vedeti in ce hal a ajuns occidentul liberal, plecati si invatati sa va iubiti tara si realizati ce frumusete ati lasat in urma.
Si apoi ne vom intoarce cu totii, valuri valuri, cu si mai multa forta si dorinta de schimbare, si dupa 68 de ani de asuprire, Romania va fi a romanilor din nou, asa sa ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Marcu

Ghimpu fabrică pro-europeni și anulează antincipatele?

Partidul lui Ghimpu a decis sa faca alianta cu oricine sustine parcursul european, fie el si razvratit, doar sa nu fie anuntate alegerile anticipate.

Sa tineti minte bine ce a decis PL. Peste ani o sa-i spuneti un mare “Multumesc” lui Ghimpu Mihail. Eu pot spune ca strategia lui este cu bataie lunga, chiar daca uneori mai obisnuiesc sa-l critic.

Mircea Druc: Unirea este posibilă, Planeta Moldova are di tăti, rezolvaţi problemele la Bucureşti! (Video)

Măcinată de lupte feroce pentru putere, Moldova, ţinut românesc abandonat, trebuie să se întoarcă la ţara mamă. Deşi viciile sunt şi la Chişinău şi la Bucureşti ca pe vremurile când politicienii români au trădat interesul Unirii, timpurile şi conjuctura s-au schimbat iar acum Unirea depinde de noi, a explicat, joi, fostul premier moldovean Mircea Druc.

Aflat la Bucureşti în timp ce la Chişinău se duc „lupte feroce” pentru putere, fostul premier al Republicii Moldova, Mircea Druc a opinat că unica rezolvare a problemei Basarabiei este revenirea la România, iar elitele politice şi intelectuale de la Bucureşti trebuie să pună umărul în această direcţie, spre deosebire de predecesorii lor din anii 90.

„Unica rezolvare pentru cele şase judeţe abandonate printr-o împrejurare istorică – numite impropriu Republica Moldova, eu le numesc teritorii româneşti înstrăinate – este revenirea la România. Asta o înţeleg foarte mulţi, numărul unioniştilor creşte.”, a declarat fostul premier moldovean, prezent la lansarea cărţii „Martor şi participant la câteva dintre Lucrările Politice ale lui Corneliu Coposu”, de Liviu Petrina.

„Noi am pornit-o înaintea Bucureştiul, în 1990, eram oarecum pregătiţi, în 1991 noi, riscându-ne viaţa, cu cele trei ţări baltice, două caucaziene, am respins referendumul organizat de Kremlin, de Gorbaciov şi nu am votat pentru păstrarea Uniunii Sovietice.”, a rememorat Druc momentele când apele se desfăceau pentru Moldova, ducând-o pe un nou făgaş.

Potrivit lui Druc, în timp ce basarabenii puneau umărul la prăbuşirea Uniunii Sovietice, pe de altă parte, în martie 1991, ministrul de externe al Românei, Adrian Năstase, semna la Moscova, Tratatul de prietenie cu URSS.

” L-am întrebat pe Adrian Năstase: De ce aţi făcut chestia asta?

– Domnule prim-ministru, Uniunea Sovietică e o realitate!

– Da, domnule Năstase, o realitate care trebuie să moară. Adică noi opunem rezistenţă şi dvs semnaţi cu Gorbaciov, e o gură de oxigen pentru Moscova.”, a rememorat Druc dialogul purtat cu Adrian Năstase la Cricova, în anul 1991.

„M-au sunat din Estonia şi mi-au zis „Mircea, ce e cu românaşii tăi, e un cuţit în spate. Noi aici rezistăm şi ei semnează Tratatul cu Uniunea Sovietică.”, a mai relatat Druc modul cum a fost percepută, peste hotare, atitudinea politicienilor bucureşteni la momentul respectiv.

Potrivit fostului premier moldovean, o altă mare trădare a avut loc anul 1997: „Asta a fost marea trădarea naţională, aici a fost lovitura, atunci eu am pierdut orice iluzie, în 1997, căci nu mai era ce a fost şi nu te obliga nimeni să te grăbeşti fără să obţii nimic!”, a rememorat Druc momentul ratificării Tratatului cu Ucraina.

Căci, în viziunea lui Druc, dacă momentul 1991 a putut fi înţeles întrucât afinităţile lui Iliescu pentru Moscova nu erau pentru nimeni un secret, momentul 1997, când la cârma ţării era Emil Constantinescu iar ţara nu era supusă la presiuni majore, rămâne cel mai nefast an pentru cei ce-şi doreau să vadă trupul ţării reîntregit.

Reamintim că în 1997, prin semnarea Tratatului cu Ucraina, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părţi ale teritoriului naţional fără a fi ameninţat cu agresiunea ca în 1940, sau fără a se găsi sub presiunea ocupantului străin ca în 1944 şi 1947. Deşi opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului, potrivit academicianului Florin Constantiniu, semnarea Tratatului are valoarea unui act de trădare naţională. La data ratificării de către Senat a Tratatului preşedintele Senatului era Petre Român, ministrul de Externe – Adrian Severin, preşedinte al României – Emil Constantinescu

Revenind în prezent, Druc a atras atenţia că, la ora actuală, la Chişinău au loc evenimente cruciale, evenimente cărora Moldova le va supravieţui, căci „vremurile nu mai sunt aceleaşi”.

„Este o luptă feroce pentru putere, ieşită din comun şi spirala istoriei a revenit în ajunul destrămării Uniunii Sovietice. Situaţia de la Chişinău, în plan politic, seamănă cu ce era înainte de prăbuşirea imperiului ideocratic sovietic. Credeam că este ultimul, dar nu este… lupta cu imperiile continuă. În plan socio, în plan intern, situaţia seamănă cu cea din 2004 de la Bucureşti, o percep ca cea care era în 2004 la Bucureşti. Cu ce se va termina această luptă? La Chişinău se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat la Kiev, ieri, aseară a fost o încercare de mică mineriadă, dar s-a stins, nu a luat amploare.”, a relatat Druc.

Potrivit acestuia, Moldova va supravieţui însă, căci nici România, nici Republica Moldova „nu mai sunt în nici-o privinţă ceea ce erau în 89, 90, 91.

Este o altă etapă, o altă lume şi nu mai există scuze pentru a nu se merge în direcţia Unirii pe care din ce în ce mai mulţi basarabeni o doresc”, a susţinut Druc.

„Este o altă lume, altă clasă politică, viciile sunt aceleaşi dar situaţia şi conjunctura sunt diferite şi acum nu mai putem face iarăşi trimitere la Ucraina, Rusia, totul depinde de noi, de deciziile pe care le vor lua elitele intelectuale şi politice de la Chişinău.”, a adăugat Druc.

Potrivit fostului premier moldovean, deşi nici Ucraina nici Rusia nu vor Unirea Basarabiei cu ţara mamă, acest deziderat este realizabil şi lucrurile depind acum de ce îşi doresc politicienii de la Chişinău la Bucureşti.

„Dumneavoastră rezolvaţi problemele în continuare aici la Bucureşti, noi răspundem de ce se întmplă la Cernăuţi, la Chişinău, Comrat şi Tiraspol, dumneavostră fiţi atenţi de ceea ce se întîmplă la Bucureşti, la Mircurea Ciuc, la Timişoara şi în tot spaţiul românesc ! Vă asigur, basarabenii nu au murit în Gulag, au di tăti, planeta Moldova, vor supravieţui şi să avem grijă de România!”, a concluzionat Druc.

daca s-ar organiza alegeri anticipate circa 70% !!!!!!?????? dintre alegatori ar vota cu partidele de orientare proruseasca. In aceste conditii despre ce unire putem vorbi?Analistii afirma ca basarabenii vor da un vot de blam fortelor de orientare vestica, cel putin in ceea ce afirma ca faptic tot pro Moscova sunt. Prin urmare cum credeti d-voastra ca se poate reunii acum, fara o pregatire prealabila, Ion din dreapta Prutului cu Iurie din stanga , ambii ortodoxi, unul in traditie romaneasca, altul sub pulpana Moscovei. Cum bre?

Mircea Druc a fost un patriot mare si a luat masuri care au fost bune la momentul respectiv, actualmente trebuie de implinit visurile neimplinite ale GENERATIEI domnului Druc.

Adica poduri peste Prut, Drumuri, proiecte europene pentru tineret, ONG-uri, societate civila,

INVATAMANT ( carte de informatica pentru fiecare elev ca sa aiba job la 18 ani sa isi poata face o firma si sa isi ia apartament)

http://freesyria8.blogspot.co.uk/

clar, daca ar fi alegeri anticipatix acum ,ar veni KGB-ul la putere fara discutie. \asta ar insemna razboi civil pe 2000 de morti, euro-maidan de tip ucrainean si revolutie. Razboi cu rusii, clar. Doar n-ar sta Uniunea europeana cu mana in san daca ar rupe acordul de asociere la UE….

tocmai de aceea Ghimpu are perfecta dreptate, anticipatele trebuie evitate cu orice pret.

http://freesyria8.blogspot.co.uk/

Gabriel Cãlin
•
În mod normal, de acum in colo toti acei care vor incerca sa rastoarne guvernarea, prin metode neconstituționale sunt pasibili de pedeapsă penală, nu ?
Să urmărim cu atenție ce se întâmplă mai departe.
La o adica,
– MAIA Sandu are acum destul timp să-și creeze partidul (să nu uite însă să spună de unde a găsi totuși bani, or anume ea a spus că oamenii simpli nu vor dona)
– Ion Sturza poate demonstra cât de mult i-a păsat de țară și poate și el construi un partid frumos, onest și curat. Doar nu a fost numai șou tentativa de descălecare, nu?
– Partidul Țopa-Cârtiță poate și el să-și perfecteze toate actele în voie și să crească până la următoarele alegeri parlamentare. Poate totuși le reușește să adune cele 100 de mii. Sau măcar să organizeze referendumul
– Natașa poate crește televiziunea lui Chiril, pe care tot ea a distrus-o.
– Igor Boțan are timp să se spele de Țopi și să zică că nu a știut despre partid nimic
– Petru Lucinschi are timp să mă acționeze în judecată totuși, așa cum a promis, ca să-i pot demonstra cu o sumedenie de martori și experți o dată și pentru totdeauna că a avut cele mai directe tangențe cu serviciile secrete ale rușilor
– Renato Usatîi poate transforma Bălțiul în poveste și întări totodată partidul și electoratul masiv pe care îl are
– Igor Dodon, poate continua să utilizeze tribuna parlamentului pentru binele poporului și pentru alegătorii care îl reprezintă.
Iar eu… Eu voi încerca să găsesc totuși Miliardul. În curând în toată țara

Surpriza anului 2016, vine din partea lui Snowden: „Serviciile secrete ale Romaniei, santajate de CIA, implicate in spionaj impotriva Europei…”.

Nu ne-au ajuns 50 de ani de teroare comunista, batuti si ucisi de Securitate si Militie…acum ne intoarcem inapoi?

Cel mai corupt sistem informativ din Europa, servicii secrete care nu au nimic in comun cu Romania: o uriasa afacere mafiota ce insumeaza miliarde de euro anual! Adevaratii stapani ai serviciilor secrete de la Bucuresti, indiferent de ce titulatura poarta, sunt politicienii mafioti, masoni, si nu in ultimul rand ofiteri de informatii ai CIA si Mossad! Zeci de milioane de romani sunt batjocoriti la modul cel mai barbar cu putinta: „Suntem aici sa va aparam! Dormiti linistiti! Noi va furam in continuare…”. Timp de 25 de ani, cand tara se prabusea economic, unde au fost aceste structuri de informatii? Pe cine au aparat in realitate: interesele Statelor Unite si Israelului sau ale Romaniei?

Daca am avut curaj sa lupt de unul singur cu mizeria lor de sistem, sa le arat oamenilor cancerul din umbra, de trei ani de zile sunt amenintat cu moartea si corectii fizice cumplite: „Te bagam in inchisoare si te ucidem…”. 24/24 sunt monitorizat de SRI si de Ministerul de Interne: „De ce le atragi atentia? De ce nu ne lasi sa furam in liniste si sa ne batem joc de ei?”.

https://deveghepatriei.wordpress.com/2016/01/07/2016-si-am-spart-gheata-joi-07-01-2016-politist-sub-acoperire-trimis-sa-ma-fileze-expedia-un-sms-ca-am-trecut-pe-langa-el/

Da, exista doua antene ale NSA-ului, serviciul secret american pentru care a lucrat Snowden, instalate pe teritoriul Romaniei, pentru spionaj si culegere de metadate, si patru rezidente „oficiale” ale CIA-ului: Bucuresti, Constanta, Brasov si Targoviste! Romanii, fara sa aiba habar de acest lucru, sunt monitorzati/ascultati/interceptati de zece ori mai rau ca pe vremea sinistrei Securitati Romane: „Sa vedem cine deschide gura impotriva mafiei noastre si punem la punct dosare dupa modelul din 1950! Avem laborator de fabricat probe in cadrul Serviciului Roman de Informatii…”. Au la dispozitie aparatura ultraperformanta, cumparata din Statele Unite, pentru a modifica orice fel de proba: audio/video si pana la tesut uman/ADN!

Un intreg popor tinut in genunchi sub domnia fricii: „Nu deschideti gura! Vin teroristii peste noi! ZIlnic au loc sute de miliarde de atacuri cyber si doar noi le putem opri…”. Ei, cei mai corupti dintre corupti, s-au trezit cu o asa mare dragoste pentru Romania? De ce evita sa spuna ca Serviciul Roman de Informatii, in anul 2016!, este o afacere de familie unde se intra cu plicul de bani in buzunar si pe baza rudelor din sistem?

https://deveghepatriei.wordpress.com/2015/12/23/general-emilia-cristina-posastiuc-sefa-centrului-surse-deschise-sri-a-activat-in-cadrul-securitatii-romane-avand-gradul-de-maior-nu-va-mai-lasati-prostiti-de-manipularea-lor-ordinara/

Dna Pavlicenco, si cum va place Dvs. ca Dungaciu mereu va urmeaza si preia ideile, dar nu spune un cuvint despre PNL, iata si legat de Pactul de la Snagov…?

Vi-l puteţi imagina pe Preşedintele României întrebându-l pe ambasadorul Republicii Moldova, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare, care mai este procentul celor de peste Prut care vor să se unească cu România? Evident, nu. Dar un alt preşedinte, respectiv cel al Republicii Federale Germane, Joachim Gauck, l-a întrebat explicit asta pe amabasadorul R. Moldova cu ocazia prezentării oficiale a acestuia din 6 ianuarie 2016. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Premieră în spaţiu: Prima plantă ce a înflorit pe Staţia Spaţială Inte… „Război” între Rusia şi Polonia de la monumentele sovietice Robert Kaplan: Uniunea Europeană se destramă şi revine la divizări vec…

Mai mult, curiozitatea preşedintelui german a fost consemnată şi în comunicatul de presă care a urmat întrevederii. Interesul preşedintelui Gauck, exprimat la cel mai înalt nivel, este fără precedent, mai ales că, repetăm, a fost plasat şi în comunicatul final. De unde această curiozitate? Ce informaţii primise anterior Preşedinţia germană? Ce ştie preşedintele Germaniei şi nu ştim noi? Şi de ce acum, când, în contextul crizei profunde şi generalizate a unei republici cvasieşuate, chestiunea reunificării se pune în alţi termeni? Şi, aparent, inevitabil.Dar să o luăm cu începutul. Când fanfarele tac. O criză mai mare decât criza Astăzi, nu mai există vizite oficiale la Chişinău, fanfarele au tăcut, iar steagurile europene fluturate ostentativ din 2009 încoace au fost înlăturate. În locul lor a rămas realitatea nudă, hâdă şi, pentru unii, neverosimilă. Şi totuşi, e adevărat.

Republica Moldova se află în pragul falimentului. Cu un miliard furat şi sistemul bancar demantelat (80% se află sub supravegherea băncii naţionale), cu salariile neplătite în luna decembrie, fără Acord cu Fondul Internaţional şi incapabilă să se împrumute de pe pieţele externe, cu toate ajutoarele europene blocate în lipsa acestui Acord, fără perspectiva unor investiţii şi confruntată cu o criză fără precedent a remiterilor din străinătate (Rusia nu mai e capabilă să absoarbă forţă de muncă, iar cei plecaţi în Occident se stabilesc acolo) – cetăţenii de pe malul stâng al Nistrului au ajuns astăzi să fie, după ce au plecat cam de la acelaşi start în 1989, de cinci-şase ori mai săraci decât cetăţenii de pe malul drept, adică România, în cifre comparative. Preţul pentru decizii (geo)politice eronate sau, dacă vreţi, pentru nereunificarea cu România. Problema nu este doar de criză în sine. Au mai fost crize în R. Moldova, şi după prăbuşirea URSS şi, mai ales, după prăbuşirea rublei din 1998-1999. Dar astăzi este altceva. Nu e doar criză, ci e criza proiectelor politice care să răspundă crizei. R.Moldova pare că şi-a epuizat toate resursele interne. A experimentat tot, sau aproape tot, şi degeaba. Aici e, de fapt, miza oricărei dezbateri serioase despre Republica Moldova.

După ratarea pe ambele maluri ale Prutului a oricărui proiect unionist, a urmat o perioadă de revenire spre/la Rusia (culminând cu Constituţia din 1994), după care o confruntare politică ce a culminat cu aşa numita perioadă „democratică” (1998-2000), în care Chişinăul „democrat” a vândut reţele de gaz Gazpromului şi a solicitat, parşiv, Tratat de bază/frontieră cu România.

Eşecul a generat venirea la putere a alternativei comuniste, cu opt ani de regim Voronin, care a profitat de creşterile economice din zonă, dar fără să ofere republicii perspective clare în nicio direcţie. După „revoluţia twitter” din 2009, a venit rândul „europenilor” să guverneze. Cu aceleaşi ambiguităţi şi turpitudini (au vândut aeroportul ruşilor, au furat miliardul şi au solicitat – din nou! – Tratat de frontieră cu România). Rezultatul este un eşec total şi o compromitere masivă internă şi externă.

Problema R. Moldova azi este că au fost, practic, epuizate cam toate proiectele politice şi niciunul nu a fost de succes. Ce ar mai fi de experimentat? Ce mai rămâne pe masă? Nimic, sau aproape nimic. În realitate, o singură alegere: între Rusia şi România. Înainte însă de a vorbi despre aceste alternative, trebuie să clarificăm rapid perioada „europeană” a republicii, din 2009 încoace, şi care a lăsat statul de peste Prut la limita supravieţuirii. În termeni comparativi, guvernarea „pro-europeană” a dat cea mai teribilă lovitură – politică, economică, identitară – acestei regiuni care a vrut să devină stat de succes. Sau, cum se exprima cineva de la Chişinău, a „părţii care a vrea să devină întreg”.

Dansând cu lupii Din 2005 încoace, dincolo de perfomanţele electorale ale lui Dorin Chirtoacă la primăria Chişinăului sau de prezenţa niciodată determinantă a Partidului Liberal condus de Mihai Ghimpu, politica din Republica Moldova a fost dominată de trei Vlazi (de fapt, Vladimiri).

Primul este Vlad Filat, politicianul proeuropean pur şi dur, care a izbucnit intempestiv pe scenă după 2009. Împreună cu partidul său (PLDM), a fost simbolul integrării europene, dar şi cel care purta, ruseşte, ceasul pe mâna dreaptă, îl admira tacit pe Putin şi îi imita gesticulaţiile electorale de câte ori putea, şi cerea, insistent şi patriotic, cancelariilor occidentale să preseze Bucureştiul să semneze un Tratat politic de frontieră (ceea ce i-a reuşit, într-una din zilele cele mai penibile şi incoerente ale diplomaţiei româneşti).

Şi tot el, „talentatul domn Filat”, a fost cel sub oblăduirea căruia, în 1998, ca Ministru al Privatizării, reţele de gaz din R. Moldova şi distribuţia au fost cedate, fără nicio tresărire… Gazpromului. Ieri a fost de departe favoritul tuturor liderilor europeni. Astăzi este în arest preventiv.

Al doilea este Vlad Plahotniuc, oligarhul care şi-a făcut, practic, averea ca Director al Petromului românesc (la vremea aceea), pus acolo de un ministru de la Bucureşti. Controlează televiziuni şi posturi de radio şi, scrie presa de la Chişinău, Procuratura şi Centrul Naţional Anticorupţie.

Tot el este beneficiarul retransmiterii canalului naţional al Rusiei în R. Moldova (ORT la Moscova, Prime la Chişinău), cel care l-a adus pe puternicul Seghei Narîşkin la Chişinău într-o vizită personală şi singurul om cu care s-a întâlnit Preşedintele Kârgâzstanului, în vizita lui din 2014 de patru ore în R. Moldova, înainte de întâlnirea lui Almazbek Atambaev cu Putin de la Sank Petersburg – o vizită la Chişinănu a preşedintelui Kârgâzstanului de care preşedintele R. Moldova nu ştia nimic! Dar tot Vlad Plahotniuc este şi membru al Partidului Democrat care, din 2009 încoace, nu a făcut niciodată vreo majoritate cu partidele proruse, deşi ar fi putut de fiecare dată, şi a menţinut, constant, cursul european.

Al treilea Vlad este Voronin. Generalul de miliţie sovietică, crescut şi educat în URSS, cel care a condus R. Moldova opt ani de regim comunist, dar şi cel care s-a opus lui Vladimir Putin în 2003 trimiţându-i acasă aghiotantul Kozak care ar fi vrut să impună la Chişinău Memorandumul federalist cu acelaşi nume. Şi tot Voronin este personajul politic care a decretat în 2005 că scopul principal al politicii externe a R. Moldova este integrarea europeană. E drept, l-a ţinut doar doi ani această „revoluţie”, după care s-a repliat.

Acesţia sunt cei trei Vlazi, fiecare cu calităţile, ambiguităţile şi turpitudinile de rigoare. Generalizările sau judecăţile apodictice sunt prost plasate. Cum zicea unul dintre ei: „Problema în R. Moldova nu este că diavolul e negru, ci că îngerii nu sunt suficient de albi”. Şi încă ceva: toţi aceşti Vlazi, la vremea lor, fie s-au întâlnit, fie s-au fotografiat cordial, fie au fost medaliaţi cu ordinele cele mai înalte ale Românie de către cei mai înalţi reprezentanţi politici ai Bucureştiului.

Crocodilul şi şacalul Ce a rămas din cei trei? Precum în cunoscuta butadă cu apostolii: cei trei Vlazi au rămas doi – Vlad Plahotniuc. Este singurul care mai contează politic. Vladimir Voronin a ieşit, practic, din politică după ce a apărut Igor Dodon, favoritul lui Putin în acest moment, sau unul dintre ei. Partidul Socialiştilor lui Igor Dodon a canibalizat o bună parte din electoratul lui Voronin, cel mai radical şi prorus.

A doua lovitură a primit-o de la Partidul Nostru a lui Renato Usatîi, un lider populist pilotat tot de Moscova, care a preluat şi restul din ce a mai rămas: moldovenii reticenţi faţă de Europa şi europenizare, populaţii rurale, dar nu numai, un electorat, pe fond, chiar potenţial mai mare decât cel al lui Dodon, limitat prin radicalism prorus. În al treilea rând, sprijinul acordat de PCRM meteoricului guvern minoritar PLDM-PD după alegerile din noiembrie 2014 nu a făcut decât să consfiinţească lipsa de identitate acută în care se zbate astăzi un partid pe cale de dispariţie.

Între ceilalţi doi Vlazi, relaţiile au fost mai complicate şi mai contondente. Ei au dominat politica moldovenească după 2009, dar au făcut-o prin frăţii temporare, înţelegeri cu cuţitele la spate. De fapt, cum spunea plastic cineva din presă, a fost un război între un şacal şi un crocodil. Cel din urmă, obişnuit să stea ascuns, nu la vedere, cu dificultăţi de acţiona în lumina reflectoarelor, cel dintâi acţionând la suprafaţă, agresiv şi dominant. Când crocodilul ieşea pe uscat, avea dificultăţi certe de imagine şi de prestaţie. Dar şi când şacalul se apropia prea mult şi mârâia spre mlaştina unde se camufla crocodilul risca enorm. Conflictul dintre cei doi veşnici parteneri de alianţă politică a început deja în 2010, dar s-a calmat destul de repede. În 2013 avea să fie consemnat primul războiu real dintre ei.

Vlad Filat a ieşit primul la rampă, acuzând „păpuşarul” (Vlad Plahotniuc) că a privatizat totul şi că acum vrea să „privatizeze o ţară”. Filat a rupt alianţa de guvernare şi părea decis să meargă până la capăt în desfiinţarea politică a „păpuşarului”. L-a demis din funcţia de vicepreşedinte de Parlament cu votul comuniştilor lui Voronin, care, cinici, au votat apoi cu „păpuşarul” demiterea premierul de atunci Vlad Filat. Cuţitele erau scoase din teacă.

Deznodământul nu a venit, însă. Apariţia în public a unor casete cu premierul Filat dând ordine instituţiilor statului ca un vechil pe moşie au echilibrat scorul. Şi a dus la negocieri între cei doi şi, subit, la completa dispariţie a casetelor şi a consecinţelor lor în spaţiul public. Instituţiile abilitate au tăcut şi ele, liniştite ca prin farmec. Plahotniuc şi Filat şi-au pierdut posturile politice, dar au refăcut alianţa. Victima a fost, paradoxal, Partidul Liberal a lui Mihai Ghimpu pe care cei doi l-au rupt în două, o fracţiune au cooptat-o la guvernare şi au lăsat PL-ul în poziţie. Iurie Leancă a devenit premier, iar în timpul acestei guvernări europene – cum altfel?! – s-au devalizat băncile şi s-a vândut aeroportul ruşilor.

După alegerile din 2014, tot cei doi Vlazi aveau să guverneze împreună, printr-un guvern minoritar (guvernul Gaburici) susţinut de PCRM. După alegerile locale din iulie 2015 s-a refăcut alianţa PLDM-PD-PL, dar lumea a aflat deja de furtul miliardului şi a ieşit, furioasă, în stradă. (Expresia străzii a fost Platforma DA – o stare de spirit contestatară reală devenită între timp partid politic, dar de factură moldovenistă şi europeană, ignorând obstinat şi inexplicabil orice referire la România. De aici şi ineficienţa ei în rândul tinerilor, mai ales, şi a electoratului unionist cantonat cu precădere în Chişinău.) Pe acest fundal se reia confruntarea tacită între cei doi Vlazi, care s-a acutizat odată cu publicarea în presă a imaginilor prin care Vlad Filat s-ar fi asociat strategic cu liderii Platformei DA (vizita la Frankfurt) într-o tentativă pe la spate de a scăpa iar de Vlad Plahotniuc. Orientarea protestelor explicit spre figura oligarhului a întărit suspiciunile. Ce a urmat a fost arestarea lui Vlad Filat pentru implicarea în furtul miliardului, demiterea guvernului Streleţ şi, zilele trecute, tentativa eşuată a lui Vlad Plahotniuc de a deveni premier.

Care este de fapt miza? Putin sau Plahotniuc? Personajul Vlad Plahotniuc nu este important doar în sine. Eşecul său de a deveni premier – probabil o ultimă tentativă de a ieşi la suprafaţă şi a-şi curăţa cea mai proastă reputaţie pe care o poate avea un om politic în stânga Prutului – este doar unul dintre aspectele care îl vizează. Al doilea aspect ţine de transformarea lui de către Piaţă şi protestatari (Platforma DA) în personajul cheie în funcţie de care să fie restructurat spaţiul politic din Republica Moldova de aici înainte.

Nu mai contează, în viziunea Platformei DA, dacă eşti cu Europa sau cu Rusia, ci contează cum te raportezi la personajul Plahotniuc. De aceea devine aproape rezonabilă o alianţă a Platformei DA cu moscovitul Renato Usatîi în perspectiva obţinerii alegerilor anticipate şi diabolizarea fără rest a celor care (precum Partidul Liberal) vor evitarea anticipatelor de teama revenirii forţelor proruse. De aici şi dificultatea înţelegerii situaţiei de acolo. În esenţă, este vorba despre ce prioritizează fiecare tabără.

Cei care vor anticipate (Platforma Dreptate şi Adevăr, Partidul Socialiştilor, Partidul Nostru al lui Usatîi etc.) nici măcar nu discută posibilitatea revenirii la guvernare a forţelor proruse. Pentru ei, Plahotniuc pare mai primejdios decât Putin. Cei care doresc guvern şi evitarea anticipatelor (PD, PL, fracţiunea PLDM etc.) consideră că principala prioritate a Republicii Moldova este evitarea anticiptelor şi a aducerii la putere a forţelor girate de Moscova. Pentru ei Putin este mai primejdios decât Plahotniuc.

Cine are dreptate? Evident, depinde de opţiunea politică a fiecăruia. În acest moment, odată cu nominalizarea unui premier (Pavel Filip) s-a ajuns la un compromis care pare rezonabil pentru cei care vor evitarea anticipatelor (nu e, totuşi, Plahotniuc), dar care e o trădare evidentă pentru cei care vor anticipate cu orice preţ (e, de fapt, un substitut al lui Plahotniuc). Din punct de vedere juridic, dacă se va vota guvernul şi se va consacra o majoritate parlamentară, lucrurile reintră oarecum în ordine, cel puţin până la momentul alegerii unui nou preşedinte. Ce pot face cei care se opun unei asemenea evoluţii? În termeni legali, nimic. În termeni revoluţionari, blocarea din stradă a activităţii Parlamentului şi a votării guvernului. Dar asta va împinge Republica Moldova într-o complet altă logică.

O singură alegere: între România şi Rusia Ce îi rămâne R. Moldova după aproape 25 de independenţă? O singură alegere reală. Alegerea între Rusia – potenţial până la integrarea în Uniunea Vamală şi proiectul Eurasatic al lui Putin – şi România – potenţial până la reunificare. Uniunea Europeană e ieşită din discuţie, pentru că e chiar cinic, dacă nu indecent, să o mai invoci. Dezamăgirea Bruxelles-ului cu orice formă de extindere, inclusiv cea care ar viza R. Moldova este evidentă. Rusia ca alternativă este însă iarăşi o problemă. Dificultăţile enorme ale Rusie (criză economică acută, finanţarea Crimeei, Donbas-ului, Transnistriei etc.) fac ca o gestionare eficientă a R. Moldova să fie imposibilă. De aceea, Moscova nu vrea acum asumarea explicită a republicii şi mutarea vectorilor ei la guvernare, ci menţinerea unui haos controlat acolo care să facă imposibilă orice surpriză geostrategică în regiune.

Rămâne, că ne place, că nu ne place, că vrem sau nu vrem, relaţionarea cu România, singura care poate menţine direcţia Vest în R. Moldova printr-un proiect asumat la Bucueşti şi care să fie altceva decât s-a încercat până acum. România este singura care poate ajuta acum R. Moldova să menţină direcţia Vest, occidentală. E vremea acţiunii, nu a vorbelor goale şi lipsite de acoperire.

De la Pactul de la Snagov la Fondul Moldova Şi ne întoarcem, în final, la dubitaţia dispreţuitoare a lui Stalin? „Câte divizii are Papa?”… Parafrazată pentru subiectul nostru, interogaţia sună aşa: „Câte divizii are România în Republica Moldova?” Contrar aparenţelor, tocmai în aceste momente nevoia de România şi „diviziile” ei este mai acută decât oricând. Iar Bucureştiul trebuie să le ordoneze în felul următor:

1. Abandonarea blocajului şi a tăcerilor ostentative pe R. Moldova, un subiect care pare azi abandonat. În realitate, partenerii euroatlantici ai României nu de tăcerea ineficace a României au nevoie, ci de soluţiile pe care ea le poate sugera, ca soluţii nu doar pentru Bucureşti, ci pentru vecinătatea imediată a spaţului euroatlantic.

În condiţiile în care Polonia propune explicit, prin vocea preşedintelui său, resuscitarea proiectului federalist interbelic „Internmarium”, care înseamnă integrarea în spaţiul unei federaţii euroatlantice a Ucrainei (sau a Vestului ei?), a tăcea despre R. Moldova este vinovat şi ineficient. Dimpotrivă. România are astăzi, ca niciodată, o fereastră de oportunitate excelentă pentru a vorbi cu sens şi cu substanţă despre R. Moldova.

2. Asumarea unei diplomaţii multilaterale în regiunea extinsă a Mării Negre, în ton cu apetitul recent al Uniunii Europene, dar şi cu menţinerea unei identităţi precise a unei Românii europene, euroatlantice şi partener strategic al SUA.

3. Legitimarea şi fundamentarea interesului politic pentru R. Moldova (mai ales acum, când proiectul integrării europene s-a surpat) printr-un Pact de la Snagov care să îl reitereze pe cel din 1995, cel care a creat premizele asumării plenare a clasei politice româneşti a proiectului euroatlantic.

Acel pact a avut ca punct de plecare Preşedinţia României şi Academia Română. Un Pact de la Snagov pentru Republica Moldova ar putea avea aceeaşi iniţiatori.

4. Bazată pe acest pact politic menit să menţină în Republica Moldova direcţia Vest, prin intermediul României, ar urma instituţionalizarea acestuia. Altminteri spus, instituţionalizarea interesului pentru Republica Moldova prin configurarea acelor instituţii, la nivel de Preşedinţie şi Guvern, care să gestioneze relaţia cu statul vecin. În condiţiile unei crize profunde de dincolo de Prut, se impune, la nivel de guvern, configurarea unui Minister pentru Republica Moldova care, în eventualitatea unor adeziuni dincolo şi dincoace de Prut, în conformitate cu Acordurile Internaţionale de la Helsinki şi legislaţia internaţională, să poată fi transformat într-un Minister al Reintegrării, pe modelele german sau corean.

5. Pe temen scurt, sarcina acestor instituţii dedicate R. Moldva ar fi implementarea a ceea ce s-a numit în cadrul Fundaţiei Universitare a Mării Negre, „Fondul Moldova”, un soi de Plan Marshall al România pentru republica de peste Prut. R. Moldova are nevoie acută de aşa ceva, şi România este singura care îl poate oferi. Schiţa de portret a acestui Fond a fost deja făcută. (vezi aici: http://adevarul.ro/international/europa/fondul-moldova–planul-marshall-romaniei-republica-moldova-1_55feece6f5eaafab2ccffca4/index.html).

Citeste mai mult: adev.ro/o1400u

Co-președintele partidului condus anterior de Klaus Iohannis: Alegerile anticipate sunt în avantajul Rusiei

16 ianuarie 2016 · by OBSERVATOR · in Politic
Co-președintele partidului condus anterior de Klaus Iohannis: Alegerile anticipate sunt în avantajul Rusiei

Co-președintlele PNL România Alina Gorghiu a precizat sâmbătă că noua nominalizare pentru funcția de premier din Republica Moldova este de natură să poată pune capăt crizei politice. Ea atrage atenția că dacă și această variantă va fi respinsă de Parlament s-ar ajunge automat la alegeri anticipate care nu ar fi decât în avantajul Rusiei, transmite portalul stiripesurse.ro

Nu în ultimul rând Gorghiu anunță ca România va fi alături de orice Guvern pro-european din Moldova.

„Desemnarea, ieri, a unui nou candidat pentru funcția de prim-ministru al Republicii Moldova – actualul ministru al Comunicațiilor Pavel Filip – este șansa de încheiere a crizei politice de la Chișinău.

Sper mult că susținerea anunțată de majoritatea deputaților pentru noul premier desemnat se va traduce cât mai curând în votul Parlamentului pentru el și echipa lui.

Respingerea în Parlament pentru a doua oară a unui nou guvern ar duce – conform legii – direct la alegeri anticipate, care ar avea un singur câștigător: Rusia.

Republica Moldova are nevoie rapid de un guvern plin, care să îmbunătățească economia, să reia relațiile cu FMI și să reconfirme cursul european prin implementarea deplină a Acordului de Asociere R. Moldova – UE.

Suntem și vom fi alături de orice guvern pro-european de la Chișinău”, a precizat Gorghiu pe pagina sa de Facebook.

Anterior PNL România a fost condus de Klaus Iohannis, ajuns președintele României în urma ultimului scrutin prezidențial.

Menționăm că tot astăzi liderul socialiștilor din Republica Moldova Igor Dodon se arătă deranjat de implicarea politicienilor români în politica de la Chișinău.

http://observator.md/co-presedintele-partidului-condus-anterior-de-klaus-iohannis-alegerile-anticipate-sunt-in-avantajul-rusiei/

frati moldoveni,

aveti si voi refugiatii vostri ISIS in Moldova, pe JOHN ONOJE Si altii, doar ca ei nu sunt asa vizibili ca in Germania.

John Onoje a postat pe retelele de socializare mesaje direct favorabile ISIS cand acestia au doborat un avion de pasageri rusesc, din St. Petersburg ,cu turisti care mergeau in Egipt la mare.

Aveti voi jihadistii vostri si ISIS-ii vostri, cu ochii pe ei sa fiti daca asta doriti.

Germania este ultima tara din europa la capitolul moralitate, si viitor. Germania este un Turkmenistan sau o Cecenie in viitorul european. Natalitatea in Germania este cea mai scazuta din Europa, iar beneficiile sociale CHILE BENEFIT sunt zero! in comparatie cu Anglia si Franta.