La POLITICA de la TV7 si la ȚARA LUI DOGARU de la Publika TV

Invitații emisiunei POLITICA – Valeriu OSTALEP, expert politicii externe și securitate, Vitalia PAVLICENCO, Președintele Partidului Național-Liberal, Olga NICOLENCO, comentator politic, Fiodor GHELICI, Liderul Asociației ”Moldova Mea”, membrul Consiliului Unirii. Cei care întâmpină dificultăți la accesarea sau redarea emisiunii, pot accesa următorul link: https://www.youtube.com/watch?v=CWNTIGZ7NqE

Loading Facebook Comments ...

5 Comments

Add a Comment
  1. noi avem nevoie de o Moldova Mare si Puternica intr-o Romanie Mare si Puternica ! priviti cum deja se cere de catre unii rusofoni aparitia unei asa-zise republici gugumanice si fantomatice a Bugeacului … fara nici o acoperire istorica cit de mica . ca si cum am merge noi maine in Rusia si am cere infiintarea unei „republici” africane sau a triburilor fost canibale de prin Oceania … daca isi permit unii cu asa larghete mare sa ceara o asemenea fantasmagorie nu mai ramine nimic de zis ! acest teritoriu a purtat numele de Basarabia la inceputuri – vorbim numai de partea de sud a Basarabiei de mai tirziu – pentru ca valahii de la sud de Carpati condusi de familia conducatoare a Basarabilor a eliberat teritoriul de sub ocupatia tatarilor … astfel acest pamint a facut parte din Valahia o vreme pina cind a trecut la cealalta Valahie de la est de Carpati … adica Tara valaha a Moldovei . asa cum Moldova valaha s-a largit la sud de la riul Trotus la riul Milcov … neamul era acelasi in ambele state feudale Moldova si Valahia , se schimbau doar niste granite in interiorul aceluiasi popor .

  2. ce se mai astepta ? ruperea unei alte parti din Moldova ? armata tara n-are … decit in catastife . haosul politic si economic domneste pretutindeni unde iti intorci ochii … oligarhii , mafiotii , banditii si agentii Rusiei isi fac de cap de parca Moldova ar fi tara lui Papura-Voda sau sat fara caini … sa punem tara sub scutul NATO cit mai degraba prin Unirea cu Patria !

  3. „Ministerul de Interne al Rusiei confirmă că doi militari de-ai săi au fost reţinuţi de forţele ucrainene pe teritoriul regiunii ucrainene Lugansk. Declaraţia a fost făcut de purtătorul de cuvânt al MAI de la Moscova, Vasili Pancenkov…Doi militari ruşi ”nu şi-au dat seama” că au ajuns din greşeală pe teritoriul Ucrainei” … cine stie ? maine vor ajunge si pe la Chisinau militari rusi din Transnistria … „din greseala” … vorba aia … ” din greseala in greseala la victoria finala” !

  4. tupeu fara margini din partea fascistilor putinisti … „Tupeu rus în Liban: de ziua națională a Libanului , Moscova a cerut Beirutului o blocadă aeriană totală !!
    ….
    Vineri, 20 noiembrie, Federația Rusă a cerut Libanului să își închidă spațiul aerian pentru o perioadă de trei zile începând cu miezul nopții de sâmbătă, 21 noiembrie a.c., Moscova argumentând că solicitarea vine pe fondul exercițiilor militare pe care aceasta le va desfășura în zonă.

    Responsabile de posibila perturbare a traficului aerian al Libanului pe cele trei zile indicate de Kremlin (21 – 23 noiembrie a.c.) ar fi fost „manevrele navale de antrenament” pe care rușii intenționau să le desfășoare în Marea Mediterană, exerciții despre care oficialii de la Kremlin au oferit puține detalii.

    Solicitarea în sine este una neobișnuită în relațiile dintre state, cererea închiderii spațului aerian de către o țară pentru exercițiile militare ale altui stat nefiind o practică uzitată în domeniul diplomatic. Situația e cu atât mai sfidătoare din partea Moscovei cu cât solicitarea a fost transmisă întrun timp relativ scurt (cu câteva ore înainte de începutul perioadei indicate de ruși – 21 noiembrie a.c.) Mai mult, data de 22 noiembrie este Ziua Națională a Libanului, iar o asemenea perspectivă, de a avea spațiul aerian național închis de ziua națională și prin voința unui terț care derulează exerciții militare, este inacceptabilă. Din contra, statul rus ar fi trebuit să ceară autorizație autorităților libaneze pentru orice tip de exercițiu în apropierea teritoriului, fie el în zona economică exclusivă sau în spațiul aerian libanez.Regimul de la Beirut a refuzat, prin intermediul ministrului libanez al Transporturilor, solicitarea transmisă de Federația Rusă, însă pentru evitarea unor incidente care ar putea pune în pericol cursele comerciale, a ales să negocieze cu Cipru trasee diferite pentru destinațiile din țările situate în regiunea Golfului Persic. Astfel, ministrul libanez al Transporturilor, Ghazi Zeaiter, a asigurat că Guvernul libanez a răspuns negativ solicitării venite de la Kremlin.

    În fapt, Federația Rusă se extinde din ce în ce mai mult cu exercițiile militare și bazele militare de la Tartus și Latakia, din Siria. Deși tatăl său, Hafez al Assad, nu a fost niciodată de acord cu baze ruse pe teritoriul național, Bashar al Assad pare să fie achiesat astăzi pe o asemenea variantă, militarii sirieni fiind obligați să părăsească spațiul unde se află amplasată acum capabilitatea militară aeriană și mai ales anti-aeriană rusă. De altfel, Rusia pare mai puțin interesată de soarta lui Bashar al Assad, care a devenit doar monedă de schimb în negocieri, cu câștiguri mari pentru Moscova, interesul rus fiind acela de a menține bazele militare, de a fi la masă în negocierea privind Siria și eventuala partiționare a acesteia, dacă nu măcar la împărțirea puterii, pentru a obține garanții de la noii lideri și de la partenerii occidentali pentru menținerea influenței militare în Estul Mediteranei.
    Deja bazele sale din Siria crează probleme majore, Rusia demonstrând că a creat o zonă de interdicție de acces aerian și naval în Estul Mediteranei, cu capabilități militare ce nu vizează în niciun caz Statul Islamic, ci interesele occidentale în regiune. Astfel, o asemenea zonă nu poate fi penetrată decât acceptând pierderi majore ale forței aeriene de lovire – lucru greu de acceptat pentru statele occidentale europene. Mai mult, presiunea exercitată asupra Turciei, deja subiect al presiunilor directe prin zona de interdicție creată de militarizarea Crimeii și exercitării unui control rus de facto asupra strâmtorilor, apoi prin tirurile directe din Marea Caspică, crează nervozitate și a determinat evaluarea planurilor de contingență ale NATO, respectiv capacitatea de apărare a Turciei. În plus și presiunea asupra Israelului făcută de această prezență militară e de rău augur. Dealtfel Comisia pentru Drepturile Omului a ONU a condamnat chiar săptămâna trecută acțiunile militare ruse în Siria și Estul Mediteranei.

    Libanul a reacționat demn și direct, refuzând să-i fie știrbită suverantitatea națională, chiar dacă nu mai are președinte și funcționează cu un guvern interimar. Explicația cea mai plauzibilă pentru modul de definire a relațiilor pare să vine din perioada 2004, când Federația Rusă a avut de ales între Liban și Siria, iar Moscova a ales să își sprijine aliatul sirian, astfel că s-a abținut de la votarea Rezoluției 1559 care avea ca scop obligarea Siriei să își retragă trupele de pe teritoriul statului libanez. Cum acum prezența masivă a rușilor în Orientul Mijlociu are legătură tot cu aliatul lor din regiune, Siria, Libanul a refuzat să-i permită „ocuparea”, fie și timp de trei zile, a spațiului său aerian.

  5. Unirea ca izbăvire
    Arcadie Gherasim, 27/10/2015

    Tot mai multă lume la limita deznă- dejdii. Cei săraci devin cu fiece zi tot mai agresivi și trec cu miile în solda pușcăriabilului Renato Usatîi, contra diurnei de 100 de lei acceptând să devină turiști gata să protesteze acolo unde îi trimite acesta. Tinerii nici nu mai aduc vorba de relația lor de viitor cu ceea ce politicienii nu- mesc Republica Moldova și își leagă speranțele de Uniunea Europeană sau de Statele Unite ale Americii. Bătrânii s-au săturat să-și întrețină din propriile pensii copiii care au și ei copii și nu au ce să le pună în strachină, nu au cu ce să-i îmbrace de școală în afară de second hand, terfe ponosite care îi umilesc și mai mult și pe acești nenorociți părinți, și pe acești nenorociți copii, și pe buneii lor care dezleagă cu grijă băsmăluța din care scot cei câțiva lei și îi întind cu o incomensurabilă tristețe bieților lor copii. Ca mai apoi, cu aceeași băsmăluță, să-și șteargă pe furiș lacrimile și să se roage la Cel de sus ca să dea minte celor de la putere.

    Triști învățătorii, medicii, funcționarii publicii din comune, orașe și raioane aduși într-o stare de anormalitate în care sunt impuși nu ca să-și facă și mai bine treaba ci să încerce să ghicească la care partid să adere pentru a-și păstra postul și a le asigura astfel familiilor un oarecare nivel de trai, ca acestea să nu coboare până cererea de pomană. La fel de umili s-au trezit oamenii legii care, de frică să nu fie eliberați din funcție, sau de ciudă pe cei care le-au spulberat speranțele în dreptate și adevăr, azi se lasă percheziționați de pușcăriabilul Renato Usatîi sau sunt impuși de situație ca să apere de furia oamenilor sărmani palatele și sediile miliardarilor moldoveni. Nenorociți și triști țăranii pe care, pe deasupra, mai încearcă să-i folosească drept instrument de a se agăța de putere niște indivizi fără scrupule. Nenorociți și triști pentru că nu simt ei că Moldova asta a lor este o țară agrară ci mai degrabă este o țară bancară condusă de o clasă politică barbară.

    Însă cel mai mult m-au uimit, stimați ascultători, unii analiști de la diferite centre de studii și investigații care, în aceste zile de cumpănă lansează apeluri disperate la adresa onoarei și a demnității celor care ar fi trebuit, prin autosesizare, să pună capăt dezmățului care a cuprins Republica Moldova. Degeaba apelați la onoarea de ofițer, de judecător, de procuror, stimați analiști, deoarece, chiar dacă această onoare mai există pe undeva, ea a devenit demult monedă de schimb.

    Disperați cei care, prin votul lor liber exprimat în diferite alegeri, au crezut în viabilitatea statului acesta, au visat că Moldova va deveni o perlă pe harta Europei; numai că s-a întâmplat altfel – în loc de perlă Moldovioara noastră a devenit o perjă călcată în picioare și plină de viermi.

    Și iată că, în această tristețe de deznădejde aproape generală care a cuprins Republica Moldova, țara noastră, încetul cu încetul, devine o preocupare nu numai a moldovenilor ci și a partenerilor europeni. Presa occidentală face trimiteri tot mai frecvente la ideea că Republica Moldova a devenit un stat captiv, mafiotizat, fără rezerve de resuscitare și în care sărăcia a transformat populația într-o masă amorfă care privește neputincioasă și îngrozită cum îi este îngropat destinul european și distrus viitorul copiilor. Liderii occidentali privesc cu tot mai mult cinism spre această palmă de pământ care devine tot mai nesigură și s-ar putea transforma chiar într-un cap de pod pentru expansiunea kaizerului rus Vladimir Putin. Asupra acestui pericol a atras atenția zilele trecute și ex-președintele român Traian Băsescu, avertizând că dacă nu ne unim cu România, fie găsindu-se o soluție europeană, fie ca în parlamente sau prin referendum să se decidă asta, „Putin, vine el și rezolvă problema în R.Moldova, așa cum a făcut în Siria. Timpul acțiunii lui Putin nu e foarte îndepărtat. Putin nu e omul să rateze ocazia de a veni la frontiera NATO prin impunerea deciziei politice la Chișinău”.

    Eu cred că Dl Băsescu știe ce vorbește și că, nu în zadar, acest politician cu experiență ne-a oferit de atâtea ori unirea ca pe o izbăvire. O izbăvire de sărăcie, de umilință, de neșansă, de mafioți, de corupție, de bandiți, de această guvernare deocheată care joi ar putea să se transforme într-o dictatură. Unirea cu România ar putea deveni și un gest de onestitate față de europeni și americani, unicii care ne-au susținut în acești ani în care, dacă nu erau banii lor, nu se făcea nimic nici în sate, nici în orașe și care gest ar consta în eliminarea pericolului prin care Putin ar putea să transforme Republica Moldova într-o bază militară nucleară.

    Or, stimați ascultători, România de azi nu mai este cea de ieri. Este o țară în care moldovenii harnici, gospodari și întreprinzători din fire ar putea găsi toate bogățiile de care au nevoie pentru a prospera în condiții de civilizație europeană. Pentru că una e ca, în semn de protest, să blochezi cu tractoare traseul Chișinău-Sărăteni ca să obții prin umilință niște subvenții și alta e să poți accesa liber, ca un european, 50 de mii de euro fonduri europene pentru a-ți pune pe picioare o gospodărie țărănească așa cum o face țăranul român din România.

    Iată de ce unirea cu România devine o șansă și o izbăvire de starea de umilința la care ne-au adus ai noștri cu mâinile noastre.

    Pentru „Vocea Basarabiei”, Arcadie Gherasim
    http://www.politicon.md/unirea-ca-izbavire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *