De ce nu spunem lucrurile până la capăt?

0274_03022015_Moldova_Romania-700x466Urmărim evoluțiile din zona asociativă, în special încercările de a-i stimula cetățenii să fie mai activi și să învețe lecția Marii Înșelăciuni de la 30 noiembrie. Este înșelăciune, pentru că nimeni nu poate să nege că ceea ce a urmat a fost pus la cale înainte de alegeri.

Toți oamenii normali la cap și de bună credință, care vor sincer o viață fără corupție, par a se terezi. Unii au reacționat la invitarea în spațiul public, în stradă, la acțiuni de protest, acțiuni ce încă vor urma.

Discuțiile ce însoțesc dezamăgirea generală în societate a segmentului democratic, neprorusesc sunt bune, necesare, deși, pe alocuri, incomplete, neobiective și fără finalitate.

Dar și unde să le faci? Televiziuni libere – am mai spus – aproape nu sunt. Nu ai ce privi în R.Moldova. Personal, privesc numai TV din România. Și admir lupta anticorupție on-line – spaima guvernanților moldoveni corupți și proruși.

Când spun ”neobiective”, am în vedere și unele aspecte legate de frustrarea lui Leancă de a nu mai fi premier, de ADEVĂRUL că Partidul Lib’ral nu a avut în campania electorală punctele în program privind un Procuror european sau o Filială a DNA din România în al doilea stat românesc – idei preluate de la alți subiecți, inclusiv de la PNL, de la care a preluat, imediat, în chiar campania electorală, și ideea posturilor comune la frontiera de pe Prut.

AMINTESC: PNL a mers în campania electorală cu Programe mini și maxi ale Consiliului Unirii, publicate pe site-urile CU și PNL – privind transformări reale în vederea pregătirii Reîntregirii din 2018.

De ce invoc din nou și din nou acest lucru?

PENTRU CĂ: toate discuțiile, iluziile, în contextul alierii falșilor proeuropeni PLDM și PD cu Voronin, în contextul neacceptării PL în coaliția prorusească și antieuropeană, precum și în contextul comportamentului lui Iurie Leancă sunt bune, dar nu au finalitate.

Această NEFINALITATE o simt cei care vorbesc mai clar despre dezamăgirea profundă a cetățenilor. Fie că e AntiMafie, fie că e noua Platformă civică pentru Demnitate și Adevăr ”DA”, fie că e grupul organizatoric proPL, ieșit în stradă unde au venir oameni sinceri, Tinerii Moldovei, alte grupuri sau inițiative.  DE CE?

Am vrea să repunctăm câteva lucruri:

PNL a dat o declarație prin care a condamnat alierea fariseilor proeuropeni cu PCRM, spunând, încă în campania electorală, că aceștia, cotați cu credibilitate din partea cetățenilor naivi, s-au vrut din nou la putere pentru a opri demersul european. Pentru că așa au promis Moscovei.

PNL nu a găsit de cuviință să protesteze și să ceară răspicat reincluderea PL în gașca de hoți, pentru că PNL nu crede nici în PLDM, nici în PD, nici în PL, ultimul neavând idei, preluându-le fără referință de la alții, dorindu-se la guvernare doar ca să se uite de sus la furnizorii de idei pentru ei, devenind aroganți că au ajuns în ”Liga superioară”, unde apoi tac – fiind dependenți și ”tăcând, de dragul alianței”.

PNL consideră că cei care au fost la putere nu mai trebuiau votați, în ei nu puteam avea încredere, fapt demonstrat clar în prezent.

Klaus Iohannis a spus – societatea civilă (din care fac parte și partidele extraparlamentare) ”trebuie să pună presiune pe guvernanți, ca să se lupte contra corupției”. Sigur, R.Moldova, nu e nici pe departe România, aici nu sunt condiții pentru ce e peste Prut, unde Clanul Băsescu a căzut și s-a declanșat un proces necruțător împotriva celor ce au delapidat groaznic banii publici și fondurile europene, proces încurajat de noul șef al Statului Român. Sigur, e subiectivism, probabil, și în România, dar mai bine așa decât deloc.

Cu toate astea, și societatea noastră trebuie să se trezească. Dar spuneam că, în toate protestele și dezbaterile publice ori televizate, nu se simte finalitatea. Finalitatea ar fi – și suntem absolut convinși de aceasta – îmbinarea mesajului anticorupție, antioligarhie, antifurt fără margini și limite cu Mesajul ProUnire cu România. Recunoașteți – se simte în aer această unică și ultimă speranță, se mai pun și întrebări legat de acest subiect, despre care ”întrebații” sunt rugați ”să nu râdă”, dar ideea refacerii unității românești prin Reîntregire se ocolește și totul ce se discută rămâne nefinalizat. Iar în aer planează opțiunea unionistă.

Cei mai curajoși, care luptă contra Mafiei și a Corupției generalizate, încă mai spun că nu e momentul Unirii, știind bine, în sinea lor, că o altă cale pentru a ne salva în toate sensurile, inclusiv geopolitic, nu există decât reunificarea poporului român. Și dacă noi îi învinuim pe guvernanți de fariseism, de ce să nu ne întrebăm și pe noi, dacă suntem sinceri până la capăt? De ce să nu punem problema adunării tuturor oamenilor normali, români conștienți, pe o Platformă comună proUnire, având în vedere și așteptările tinerilor, pe care nu trebuie să îi ținem în mocirla ce ne-a distrus viețile nouă. DE CE?

Vitalia PAVLICENCO

 

Loading Facebook Comments ...

8 Comments

Add a Comment
  1. =Burunducul Unionist dela Tighina=

    video:
    Studenții din Chișinău i-au strigat
    lui Klaus Johannis: Re-Unire !
    http://ziarulnational.md/video-klaus-iohannis-a-facut-o-baie-de-multime-la-usm-s-a-scandat-unire/

    25 Februarie 2015,
    Aula Magna
    a Universității de Stat din Chișinău
    – Spicuiri din discursul Președintelui României, Klaus Johannis Unionistul.
    1.
    – „Obiectivele majore au nevoie de date simbolice. În 2018, România va marca un eveniment deosebit – aniversarea Marii Uniri. Cred cu tărie că Unirea de la 1918 a fost cel mai profund proiect de țară din istoria noastră modernă. Cei care au făcut Unirea nu erau nici mai buni, nici mai harnici decât noi, dar au avut în gând un sentiment care aproape a dispărut din viața noastră publică din ultimii ani – înaltul simț al datoriei. Sunt convins că putem găsi împreună, pe lângă moivul de a marca o istorie comună, un obiectiv pe care Moldova să-l îndeplinească în relația sa cu UE, iar România să sprijine această etapă a calendarului aderării”,
    2.
    – Astăzi, comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură face din relația României cu R. Moldova un episod unic la nivel european. Între noi este ceva mai presus. Limba noastră comună este mult mai veche decât momentul în care vizionarii lideri europeni construiau prima comunitate a cărbunelui și oțelului. Între noi există un amestec de solidaritate greu de definit dar ușor de simțit, de la Timișoara la Orhei se aude aceeași limbă, iar trecutul nostru încape între coperțile aceluiași manual de istorie”.
    3.
    – Câtă dreptate avea Jean Monnet când spunea, referindu-se la comunitatea europeană: noi nu coalizăm statele, ci unim oamenii. Rostită de un român aici, la porțile Europei, această frază are un înțeles aparte. Modelul de cooperare București-Chișinău este atât de inedit în istoria europeană, încât sunt sigur că, mai devreme sau mai târziu, oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi nu numai în uniune, ci și în comuniune, iar experiența lor va deveni parte a patrimoniului european. Malurile Prutului au fost despărțite o dată de sârmă ghimpată, dar acest simbol al degradării păcii și libertății nu a fost caracteristic doar pentru România și Moldova, ci pentru jumătate de Europă. Acum, două state europene, unul membru al UE și celălalt aspirant la acest statut, au șansa de a demonstra că solidaritatea nu doar că poate doborî garduri de sârmă ghimpată, ci poate construi un viitor comun. Sunt convins că, în timp rezonabil, Prutul va rămâne doar o graniță geografică, iar R. Moldova va fi membru al UE”,

  2. =Burunducul Unionist dela Tighina=

    „O vizită care redefineşte relaţiile pe termen lung.
    Cum poate deveni Rep. Moldova un non-subiect în politica românească”.
    ———————————————-
    24 feb.2015 de Val. Naumescu,
    doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii
    Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de
    Relaţii Internaţionale şi Studii Americane.
    http://www.contributors.ro/glo

    Idei şi puncte cheie:
    – Vizita Preşedintelui Iohannis la Chişinău, deşi aparent
    nespectaculoasă, fără accentele emoţional-ipocrite şi fără stridenţele
    populist-electorale cu care ne obişnuise fostul preşedinte, va avea
    consecinţe infinit mai importante, mai adânci şi de mai lungă durată
    asupra relaţiilor dintre cele două state de limbă română;
    – Unii vor fi dezamăgiţi de aceste consecinţe şi redefiniri,
    văzându-le drept intrarea într-o etapă „incoloră, inodoră şi insipidă” a
    relaţiilor bilaterale (nu că până acum n-ar fi fost în realitate la
    fel, dar cel puţin clişeele reciproce despre „fraţi” şi „relaţii
    speciale” bălteau din abundenţă în discursurile oficiale, de o parte şi
    de alta a Prutului), alţii le vor saluta, considerându-le calme,
    detaşate, lucide şi raţionale;
    – Etosul statului român în relaţia cu Republica Moldova se va
    schimba, devenind mai franc dar mai riguros, mai puţin teatral dar mai
    credibil, mai european dar mai puţin angajant, şi mai ales cu o doză de
    interes pe măsura interesului autorităţilor de la Chişinău pentru
    România;
    – Readucerea Partidului Comuniştilor, românofob şi anti-occidental,
    în coaliţia parlamentară majoritară nu poate fi ignorată politic de
    România, iar Bucureştiul va şti să transmită, sec, profesionist şi atent
    la cuvinte, mesajul necesar (excepţional comunicatul Ministerului
    Afacerilor Externe al României după votarea guvernului de la Chişinău,
    guvern susţinut de PCRM dar care lasă cel mai pro-occidental şi mai
    pro-românesc partid parlamentar în afara puterii);
    – Nu este exclus ca, pe termen lung, noua politică a României faţă de
    Republica Moldova (corectă şi tehnică) să fie de fapt mai eficientă
    decât „proclamaţiile” teatrale ale vechiului regim de la Bucureşti, iar
    generaţiile de tineri basarabeni care vor intra pe scenă să aibă ocazia
    să descopere oportunităţile reale ale apropierii de România şi de
    societatea românească (business, cariere profesionale, educaţie, cultură
    şi mediul academic, proiecte comune pe zone de interes specific,
    fructificarea avantajului limbii comune etc.), dincolo de cuvintele mari
    ale celor care încercau să exploateze, aşa cum s-a văzut recent,
    imaginare nişe electorale.
    –––––––––––––––-
    Aeronava prezidenţială românească va ateriza peste câteva ore la
    Chişinău, aducându-le moldovenilor de peste Prut o nouă paradigmă
    politică şi un nou discurs despre relaţiile bilaterale România-Republica
    Moldova. În prima fază, e posibil ca schimbarea să nu fie observată cu
    ochiul liber (adică de marele public), cu atât mai mult cu cât inclusiv
    personajul principal aşteptat să vorbească va spune apăsat că mergem, în
    principiu, pe o linie de continuitate politică şi strategică, de
    susţinere a parcursului european al Republicii Moldova, că aşteptăm ca
    noul guvern să performeze pe calea reformelor autentice, că România va
    acorda sprijin pe măsura eforturilor reale ale Chişinăului de a
    transpune în fapte mesajul majoritar pro-european al alegătorilor
    moldoveni din 30 noiembrie 2014 etc.

    Schimbările sunt însă dincolo de primele rânduri ale speech-ului
    oficial şi de formulele de curtoazie diplomatică iniţială, şi se vor
    (re)simţi cu siguranţă în lunile şi anii care vor urma. Un capitol s-a
    închis şi altul se deschide în relaţia dintre cele două state. Cuvintele
    vor fi mai puţine iar faptele, performanţele politico-administrative şi
    realităţile concrete vor conta mai mult. Pentru unii va fi mai bine,
    pentru alţii nu. Cine va şti să se adapteze rapid, din mers, la noul
    curs al politicii, la noile aşteptări ale oamenilor, la noile cerinţe şi
    imperative ale unei regiuni care devine una a opţiunilor clare,
    puternice şi ferme, va avea de câştigat. Cine va rămâne captiv în
    compromisuri mediocre va pierde trenul. Şi pentru România, şi pentru
    Republica Moldova (şi pentru alţii din această zonă) vin vremuri
    cruciale, care cer seriozitate decizională, determinare şi pricepere,
    care separă apele pe falia dintre lumi, dar care amestecă înşelător
    formule consacrate de succes euro-atlantic cu mirajele populiste şi
    cântecele de sirenă ale Rusiei. Deja liderii Ungariei, Greciei şi Cehiei
    se clatină pe buza unei prăpastii politice din adâncul căreia se aude
    cazaciocul, alternând cu acordurile melodramatice chinezeşti.

    Acum Chişinăul va trebui să livreze performanţe, nu poveşti, şi mai
    ales să dovedească dacă şi în ce sens mai are nevoie de România.
    Preşedintele Iohannis va şti cum să transmită această condiţie liderilor
    vechi şi noi de peste Prut, politicos şi elegant, desigur cu aerul că
    „România nu dă lecţii nimănui” iar vecinii pot face ce vor în ţara lor.
    Există oare şi un risc în această nouă situaţie bilaterală? Da, există
    riscul ca, neputând sau nefăcând lucrurile aşteptate de Uniunea
    Europeană (reforme) şi de România (reforme şi asumarea identităţilor
    comune, cu toate consecinţele care decurg de aici), depărtându-se în mod
    vizibil de orice dorinţă de a avea un proiect comun cu România iar
    dezamăgirile ţinându-se lanţ în această relaţie, Republica Moldova să
    devină în câţiva ani un non-subiect în politica şi societatea
    românească. Să ajungem să vorbim despre Republica Moldova tot atât şi
    tot aşa cum vorbim despre Bulgaria sau Serbia, de exemplu, că despre
    Ucraina oricum vom vorbi mai mult. Există riscul (sau poate şansa, speră
    unii?) ca tema „Republica Moldova” să se închidă treptat şi discret şi
    să dispară de pe agenda românească.

    În fine, să mai spunem ceea ce nu este un secret pentru nimeni, anume
    că formarea noii majorităţi parlamentare care a susţinut învestirea
    Guvernului Gaburici, cu PCRM înăuntru şi PL în afară, nu se vede deloc
    bine, nici de la Bucureşti, nici din alte capitale europene, şi, cel mai
    important, nici de către electoratul pro-occidental al Republicii
    Moldova. Un guvern minoritar este întotdeauna un guvern slab, coruptibil
    şi predispus la compromisuri. Un guvern slab este şi va fi la mâna
    comuniştilor, care nu au votat şi au contestat Acordul de Asociere la
    Uniunea Europeană. A te face că nu observi această vulnerabilitate
    politică majoră ar fi o ipocrizie ieşită din comun.

    Nu avem nimic de reproşat în acest moment tânărului premier de la
    Chişinău iar semnalele preliminare, despre capacităţile sale
    intelectuale şi manageriale, sunt dintre cele mai bune. Singura
    observaţie pe care o formulăm în acest moment de aici, din România, este
    legată de fundaţia politică şubredă pe care s-a construit acest guvern.

    PLDM şi PDM s-au predat practic în faţa PCRM şi au oferit un rând de
    chei ale puterii comuniştilor, care sunt departe de a fi consideraţi un
    partid reformat, aşa cum s-a încercat să se explice publicului. Este o
    capcană, cred, că Voronin a votat guvernul fără să ceară aparent nimic
    în schimb. Oricând improvizaţia aceasta suspectă poate ceda. Ne-am
    bucura să fie vorba de un guvern performant, stabil şi puternic, care să
    fortifice justiţia şi să înceapă marele război împotriva corupţiei

    (în fond, cea mai importantă dintre toate reformele unui stat
    postcomunist!), să modernizeze economia, administraţia şi educaţia, dar
    faptul că totul, dar absolut totul ar putea fi blocat în orice moment în
    Parlament de voinţa contrară a lui Voronin şi a celor 21 de deputaţi
    comunişti, nu reprezintă nicidecum un motiv de optimism pentru noi. Vom
    fi mult mai atenţi la tot ce se întâmplă la Chişinău şi nu ne vom mai
    limita la clişee şi banalităţi.
    „Basarabia lucrului bine făcut” va fi aşadar condiţia logică şi
    inevitabilă a rămânerii Chişinăului pe traiectoria occidentalizării,
    precum şi a unei relaţii redefinite şi reaşezate cu România, pe baze
    precise, într-un set de parametri calculaţi şi evaluaţi nemţeşte, cam
    aşa cum mergea ceasul bunicului din celebrul clip.
    –––––––––-
    Dacă nu, nu. Avem şi alte lucruri de făcut.

  3. =Burunducul Unionist dela Tighina=

    IMPERATIV:
    O NOUA PARTIDA NATIONALA UNIONISTA PUTERNICA !
    – UNICA NOASTRA SALVARE !
    O preluare de la Mihai Ciubotaru, redactor-sef la revista “Basarabia Literara”

    http://www.jc.md/basarabia-lit…
    Analizele domnului Dan Dungaciu sunt departe de realitate.
    Exista o singura varianta ca partida nationala sa ajunga in parlament cu un scor bun.
    Trebuie facut urmatoarea miscare.
    Trei partide: PL, PLR, PNL isi retrag liderii lor,
    M. Ghimpu, I. Hadarca, V. Pavlicenco.
    Isi aleg lideri noi, proeuropeni, cu o imagine puternica, cu un
    program nou, o legenda noua electorala, o speranta noua, credibila,
    care urmeaza a fi realizata si nu una patriotarda, demagogica.
    Lucru foarte serios, Doamna.
    Formeaza un bloc electoral,
    dar cel mai bine un partid cu o noua denumire.
    Aici ar putea fi gasite variante.
    Fireste ca marii provocatori nu vor face asta.
    Ei in viata lor n-au intreprins nimic serios,
    in afara de dezbinarea electoratului pro-national,
    cel cu constiinta româneasca. Si acesta nu este mic, credeti-ma.
    A fi român inseamna a te uni si a invinge.
    A lovi in alt român, a nu-l ajuta la nevoie este un act de tradare, de ipocrizie.
    Noi putem invinge doar prin unirea fortelor
    si intelepciunea liderilor, devotamentul lor fata de cauza.
    Când un Mihai Ghimpu, un Dorin Chirtoaca, un Ion Hadarca fiind la
    guvernare nu-i ajuta pe alti romani, si au parghii administrative,
    cine-i va vota?
    Credeti-ma, sunt foarte multi din electoratul român care nu-i vor
    vota. Daca Mihai Ghimpu si Dorin Chirtoaca cred ca vor trece pragul
    electoral dupa cum indica sondajele, partidul liberal nu va intra in
    parlament. Ei s-au purtat oribil cu multi patrioti români care din 1989
    incoace au merite.

    —————————————-
    O singura solutie este.
    ————————————————-
    CREAREA A UNEI PARTIDE NATIONALE NOI,
    cu lideri deschisi catre românii nostri, accesibili, cu inima sincera.
    Domnul Dungaciu Dan ar trebui sa inteleaga asta si sa-i lamureasca lui
    Ghimpu Mihai, daca acesta este român adevarat, va intreprinde pasi
    concreti. Daca cei de la Bucuresti cred ca PL reprezinta ceva,
    credeti-ma, ei se inseala.
    Basarabia profunda, românii adevarati, totdeauna decid cand este
    vorba de situatii extreme. Asa a fost in 1989, in 2007. Românii
    adevarati nu-i vor vota pe acesti demagogi, profitori, de un cinism
    strasnic fata de nevoile lor cotidiene. Mi-e mila sa-i vad pe acesti
    liberali carieristi. Ii vor vota doar strainii cu care ei au realatii
    perfecte.
    Daca nu se va face o Partida Nationala Puternica,
    cu lideri noi si competenti, care sa respecte Basarabia profunda,
    si asta va trebui sa intreprinda expertii români de la Bucuresti,
    in caz contrar se va intâmpla un fiasco total.
    Sondajele sunt una, dar Basarabia profunda este alta,
    nu va permite sa fie inselata la infinit.
    O Noua Partida UNIONISTA Nationala – P.U.N.!
    O alta solutie nu exista.

  4. Toate acțiunile publice, cu atât mai mult cele politice, dacă nu sunt axate pe reUnirea (unitatea) națională – (teritorială, morală, intelectuală) – sunt diversiuni condamnabile și sancționabie.

  5. Eu sint impotriva stricarii relatiilor cu oamenii. Nu mai trebuie ca politicienii sa bage atita zizanie. Special. Lumea a obosit de actiuni necoordonate si nesincere ale autoritatilor. Mama mea tot voteaza in fiece an si nici un ajutor de la partide nu vine. Numai in alegeri mai vin cu ceva dar in rest stim bine cum stau lucrurile. Trist dar aceasta este realitatea.

  6. Iata dvs vorbiti frumos dna Pavlicenco si sinteti laudata pentru aceasta. Dar spuneti va rog cu ce ati ajutat dvs si partidul dvs LA CONCRET oamenii din aceasta tara in anul trecut. Unu, doi, trei. Pe puncte. Ca sa fie clar. Proteste si foaie verde si la-la-la pot toti. Dar ceva ajutor? Sa ziceti cite scoli ati reparat, citi copii ati ajutat, ce invalizi au vazut ajutorul dvs si al partidului. Ca sa stie lumea pentru ce stati in aceasta functie. Si nu stiu de ce statutul trebuie sa hraneasca atitea partide si partidude care se hamaie intre ele ca cainii cei turbati.

  7. Berendice, întrebările care vă dau bătaie de cap ar trebui să le puneţi celor pe care i-aţi votat, cel mai probabil PCRM, şi care acum conduc republica pentru că aceştia sunt speranţa d-voastră. Doamna Pavlicenco, cu partidul pe care îl conduce, are un proiect de ţară iar acest proiect nu poate da satisfacţii oamenilor pănă nu va fi înfăptuit. Ar fi bine să vă informaţi care sunt obiectivele PLR şi cum vor putea fi înfăptuite iar dacă le consideraţi juste şi viabile angajaţivă cu toată fiinţa în sprijinirea acestui proiect. Vă pun şi eu o întrebare: Dumneavoastră ce aţi făcut pentru ca mama d-voastră, rudele, vecinii, cunoştinţele, românii moldoveni, în general, să trăiască mai bine? Puteţi să răspundeţi la această întrebare ?

  8. Nu trebuie sa ne acuzam unul pe celalalt, trebuie sa votam PNL, si sa i aducem la putere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *