RM parca nu face parte din sistemul de securitate al CSI. Cine l-a trimis pe Balan la Putin?… (video)

Vitalia Pavlicenco
http://www.curaj.net/?p=110665
OARE NU LE E RUSINE ACESTOR ARTISTI?
„Какой-то мажор из Кишинева собрал стадо баранов, обработать за вступление в нашу таможку”
De pe pagina lui Igor Condrea – un mare multumim ca ne-a pus la curent cu cine ne sunt eroii natiunii! Greata…
Așadar, încep reportajul meu de la întâlnirea lui Igor Dodon cu reprezentanții diasporei moldovenești din Moscova. Evenimentul are loc în incinta salii de concerte “Izmailovo” (st. metro Partizanskaya”) și e deghizat în haina unui concert de gală.
A deschis concertul Silvia Grigore, cu un mesaj inedit: “Oameni buni, dragi pământeni! Am venit de la Moldova mai mulți artiști foarte talentați și vrem să vă oferim un concert de zile mari!”
kantsart1Ca să fie mai aproape de popor, probabil, artista S.G. vorbește cu noi moldovenește, anticipând următoarea piesă cu “hai, poehali!”.
Silvia Grigore: “Ia urcați pe scenă, dragii mei, să tragem o horă modovenească! Cu Igor Dodon! Președintele partidului socialist din Moldova, care vă oferă acest frumos concert!”
Cuciuc ne cântă “Dom’ Vasile, ești de aldămaș!”, după care a promis că transmite estafeta Olgăi Ciolacu.
Olga Ciolacu, prietena lui Florin Piersic şi a tuturor românilor… ehh, cate mizerii o sa mai vedem in electorala… si toate cu justificarea “eu nu fac politica, eu cant”
Igor Cuciuc: “Mulțumesc domnului Dodon pentru că ne-a organizat întâlnirea asta de azi. Trăiască socialiștii moldoveni!”
Vorbește Igor Dodon. În rusă. Filmez. Nu reușesc să-l conspectez. Deseară vă dau reportajul video. Doar fraza de încheiere: “Мы не румыны! Мы молдаване! И мы хотим в таможенный союз!” (Ovații ca pe timpul lui Leonid Ilici Brejnev”.
Dl Dodon ne-a asigurat, că totul o să fie bine și niciun moldovean din Moscova n-o să aibă probleme cu cei de la Serviciul Migrație, deoarece el e prieten cu responsabilul respectiv din cadrul guvernului Moscovei, prezent și dânsul în sală.
La ieșire, aud discuția a doi polițiști:
— А что это было?
— Какой-то мажор из Кишинева собрал стадо баранов, обработать за вступление в нашу таможку.
– See more at: http://vox.publika.md/politica/rm-parca-nu-face-parte-din-sistemul-de-securitate-al-csi-cine-l-a-trimis-pe-balan-la-putin-515041.html/comment-page-1#comment-3102544

CSI nu mai exista,este istorie.

Cutremur în SIS –
ofiţerii acuză KGB-izarea şi mafiotizarea Serviciului

ziarul Timpul md
7 iunie 2012

http://www.timpul.md/articol/cutremur-in-sis–ofiterii-acuza-kgb-izarea-si-mafiotizarea-serviciului–34368.html

După ce seful SIS-ului Valentin Dediu
a declarat la o reuniune a serviciilor secrete ale CSI
că RE-UNIREA R. Moldova cu România nu este posibilă
pentru că României nu îi dă voie Bruxelles-ul să facă acest lucru,
de parcă Berlinul a întrebat pe cineva atunci când a unit cele două state germane,
mai mulți ofițeri din SIS au dat publicității un apel în care descriu situația grava
din Serviciul de Informații și Securitate și faptul
că serviciul a ajuns la dispoziția serviciilor rusești și a grupurilor mafiote,
transmite “Romanian Global News”.

Iată apelul ofiterilor SIS:
–––––––––––––––––––
“Noi, un grup de ofiţeri ai SIS, adresăm societăţii acest apel.
Vă rugăm să citiţi cu mare atenţie cele ce urmează şi să verificaţi ulterior minuţios totul din cele declarate. Am recurs la această metodă pornind de la faptul că puterea nu vede şi nu aude nimic. Am vrea să credem contrariul, că de data aceasta va urma o reacţie promptă şi adecvata din partea acesteia.
Suntem nevoiţi să constatăm că, în prezent, situaţia SIS al Republicii Moldva este critică. Noi nu putem asista impasibili la situaţia care s-a creat în cadrul Serviciului. Nu ne permite acest lucru atât valorile etice pe care le respectăm profund, cât şi periclul ce ameninţă securitatea noastră personală.

Potrivit convingerii noastre, conducerea actuală a SIS al Republicii Moldova activează în detrimentul Serviciului. Este vorba de fapt de o agresiune asupra celei mai necesare structuri fără de care nu poate funcţiona un stat de drept.

Ştim, cu regret, că promisiunile de genul că totul va fi bine şi Serviciul de Infromaţii şi Securitate îşi va reocupa locul şi ponderea pe care le merită în cadrul societăţii, având ca principala atribuţie asigurarea securităţii de stat încă urmează să devină o realitate.

Istoria serviciilor speciale ale Republicii Moldova va înregistra numirea în funcţia de director al SIS a lui Gheorghe Mihai, în comun cu cele ce s-a întâmplat în anul 2009 la capitolul unde au fost înregistrate cele mai triste evenimente. Cu regret, aceasta este chiar mai puţin comparativ cu ceea ce a urmat, deoarece este vorba, de fapt, de o succesiune de acţiuni capabile să torpileze un sistem întreg, care a fost creat de oameni dedicaţi de-a lungul timpului.

Una dintre cele mai negative manifestări ale stării de spirit care domneşte în cadril Serviciului este redată printr-un tip de zicală care circulă pe aici şi care glasuieşte că dacă vrei să devii un şef mai mare, trebuie să faci şi o trădare pe potrivă.

Astfel, după ce Gheorghe Mihai a fost demis ruşinos din fruntea SIS, la conducerea instituţiei a venit V. Dediu, director adjunct al SIS, care a fost acuzat în repetate rânduri că a trădat Republica Moldova şi a făcut spionaj în favoarea altui stat, fost reprezentant SIS la Kiev, care a fost reţinut în flagrant de catre serviciul de securitate internă a SIS, în cooperare cu serviciile speciale urainene şi adus acasă în cătuşe. Ulterior, chiar el a recunoscut în faţa Colegiului SIS că a vândut secrete de stat în scopuri personale, pentru a proteja interesele unor persoane apropiate. Trădarea face parte din esenţa lui Dediu, fiind un element de bază din modelul său de comportament. El a avut cănd să „lucreze” asupra sa, activând în fostul КГБ sovietic încă din 1977. Au fost făcute publice mai multe imagini video în care Dediu recunoaşte acest lucru. Dar nu se termină cu aceasta: urmează un şir de trădări, de data aceasta de gen politic.

În urmă alegerilor parlamentare şi venirii noilor forţe politice la guvernare, am aşteptat ca PL, condus de către M. Ghimpu, careia i-a revenit conducerea SIS, să numească în funcţia de director al SIS un profesionist tânăr, format în cadrul serviciului, ce a studiat în Occident şi care nu a avut nimic cu fostul КГБ. Aşa si nu am înţeles de ce Alianţa pentru Integrare Europeană a procedat astfel, numind la conducerea serviciului un fost kaghebist pensionat.

Cum procedează Dediu, în acest caz? Înţelegând că PL nu îi va oferi ceea ce îi trebuie, începe să acţioneze pentru a-şi găsi protecţie la cei mari şi a rămâne în funcţie. Demararea negocierilor privind vinderea unui lot de armament din dotarea Ministerului Apărării îl orientează către PLDM şi îl apropie de V. Filat, datorită intereselor financiare comune. În cadrul Comisiei Guvernamentale, SIS avea cuvântul decisiv la verificarea întreprinderilor, care aveau intenţia să procure acest lot. Însă, cei în jur de 2 milioane de dolari americani au fost argumentul de bază pentru ca Dediu să facă totul, îndeplinind toate indicaţiile pentru ca tranzacţia să fie încheiată cu succes.

După cum se ştie, a urmat o deteriorare esenţială a imaginii Repblicii Moldova pe plan extern. Cu regret, nici oamenii noştri politici, nici organele abilitate nu întreprind nimic, iar Dediu, care este vinovat de aceasta, ramâne la conducerea serviciului, şi, totodată la dispoziţia unei forţe politice anume. Se vede clar că relaţiile sunt destul de speciale, deoarece la nunta lui Emil Dediu, feciorul lui V. Dediu, care activează în MAEIE al Republicii Moldova a fost invitat numai V. Filat, în calitate de oaspete de onoare.

Metoda de lucru cu resursele umane în cadrul serviciului merită o atenţie aparte. Astfel, este clar că SIS a fost transformat într-un loc prielnic unde cei de la conducere işi plaseaza copii pentru construirea unor careiere de succes, sub grija părinţilor. Drept exemple sunt fii lui Roibu, Butnaru, Zaraf, Guzun, Rusnac, dar şi nu numai; fiicele lui Mihai, Balaban, Popescu, Musteaţă, dar şi nu numai. Dediu i-a întrecut pe toţi: feciorul Emil Dediu şi nepotul Octavian Dediu absolvesc Academia serviciilor speciale din România; nepotul face carieră în serviciu. Chiar dacă şi nu are nici un fel de aptituduni corespunzătoare, numai după o scurtă perioadă de activitate este desemnat la conducrea unei subdiviziuni din cadrul Direcţiei municipale Chişinău.

Totodată, fiul Emil Dediu este angajat al MAEIE al Republicii Moldova, unde activează de pe poziţiile Serviciului – Direcţia Informaţii Externe. Astfel, beneficiază de două remunerări, atât din partea MAEIE cat şi de la SIS. De fapt, profesionişti îşi pun un alt tip de întrebare, şi anume: pornind de la ceea ce reprezintă tatăl său, ce este, de fapt, Emil Dediu în cadrul MAEIE, pentru cine lucrează? Dar nici aceasta nu-i totul: un alt nepot al lui V. Dediu, Gheorghe Iarovoi, conduce Direcţia resurse umane. Concluziile respective pot fi trase, credem.

Dar ce să mai spunem despre cazurile 7 Aprilie, Vardanean, Ilie Cazacu, Baghirov, altele, care reprezintă probleme cu adevărat, de importanţă majoră pentru Republica Moldova? Din cauza că unii îşi urmează interesele, poate chiar şi cele de ordin finaciar, pata cade, cu regret, asupra nivelului de profesionalism al colaboratorilor SIS. Dar, de fapt, problema constă în conducătorii instituţiei, în faptul pe cât sunt ei de capabilil şi dornici de a face ceea ce sunt obligaţi pentru ca serviciul să-şi îndeplinească atribuţiile sale de bază.

Respectiv, şi rezultatele înregistarte de către serviciu în decursul a doi ani de activitate sunt pe măsură: reţinute nişte icoane, curmat un canal de migraţie ilegală. Nici nu îndrăznim şă ne comparam cu CCCEC, MAI sau alte instituţii de forţă. Dar, pe lângă faptul că nici nu avem ce menţiona, SIS mai are şi alte atribuţii. Astfel, cine să lupte cu spionii când este protejat Druţă? Sau cine să lupte cu contrabanda, când colonelul SIS Alexandru Popescu conduce cu subdiviziunea respectivă, cel care este cu legături largi în lumea criminală, în cea a afacerilor, în justiţie şi în politică. Este evident, conducerea actuală a serviciului nu-i poate spune nimic, sau poate dragostea de bani nu le permite?

În acest context, am fi foarte curioşi să ştim ce crede despre această situaţie, care clar că nu face faţă problemelor de securitate din regiune, de exemplu, excelenţa sa, Dirk Shuebel, ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, prietenii din Europa ai prim-ministrului. Oare să le fi început a le place de la un timp încoace occidentalilor KGB-ul? Oare să se fi schimbat între timp criteriile de aderare la UE?

Suntem nevoiţi să vă dezamagim când credeţi că SIS este capabil, în asemenea circumstanţe, să-şi facă datoria de a susţine actul de guvernare. Şi aceasta, atăt timp cât serviciul este condus de un grup de pensionari, care doresc doar să ramână la conducere, folosind, în acest scop, metode preluate din fostul КГБ.

Pe lângă toate acestea, în ultimii doi ani au fost eliberaţi din Serviciu circa 247 ofiţeri cu o vechime în muncă de la 5 la 15 ani, Cu o asemenea „reformare” a serviciului, cînd posturile sunt acoperite în proporţie de 40%, nu ştim cine va activa în serviciu în viitorul apropiat: se ştie că este nevoie de cel puţin 5 ani pentru ca un colaborator să capete experienţă de bază şi să înceapă a lucra plenar. Personalul serviciului este format doar din persoane de vârstă înaintată şi din novici. O parte dintre cei de vârstă înaintată au fost reangajaţi chiar a doua zi după pensionare, majoritatea din ei fiind eliberaţi pe motiv de boală, şi nu puteau fi reîncadraţi în Serviciu. Incasează lunar câte vreo 20 de mii de lei, din soldă şi pensie, iar un colaborator tânar are lunar o remunerare de 3500 lei, care l-ar motiva prea puţin să activeze în cadrul serviciului.

În acest context, vă rugăm să vedeţi, în calitate de exemplu uşor de verificat, lista ce urmează, care poate fi continuată, formată, în majoritetea ei, din fosti kaghebişti, pensionari, dar care încă mai activează în cadrul serviciului:

1. V. Dediu- şef adjunct al SIS
2. V. Furdui – director adjunct al SIS
3. S. Rusu – şef aparatul Directorului
4. S. Druţă – şef Direcţia contraspionaj
5. A.Timuş – şef Direcţia Infromaţii Externe
6. V. Cemârtan – şef Direcţia securitate internă
7. Gh. Iarovoi – şef Direcţia resurse umane
8. V. Armaşu – rector la INIS
9. V. Cebotarean – şef destinaţie speecală „Alfa”
10. N. Vişnevschii – şef Direcţie opertiv-tehnice
11. Dulgieru – şef Direcţie filaj
12. M. Jelezoglo – şef UTAG
13. A. Popescu – şef securitatea economică
14. Gh. Ţaranu – şef Direcţia Hânceşti
15. T. Zaraf – ofiţer sub acoperire la Întreprinderea de stat „REGISTRU”
16. E. Bumbac – Direcţia infromaţii externă.

Chiar şi în urma unei analize superficiale se poate observa faptul ca V. Dediu şi-a format un colectiv care să-i ofere toate posibilităţile de care dispune serviciul. Toate, însă, în detrimentul intereselor de stat, analizând rezultele activităţii instituţiei, înregistrate în perioada respectivă.

Un caz deosebit îl constituie relaţia lui V. Dediu cu şeful Direcţiei pentru UTAG, M. Jelezoglo, care a fost ales de către başcanul Găgăuziei în calitate de succesor. Evident, Jelezoglo îi transmite başcanului toată infromaţia pe care o deţine pe linia SIS. Drept mulţumire, Jelezoglo a primit în dar de la başcan clădirea secţiei SIS din Ceadîr-Lunga. Pe de altă parte, acesta mai primeşte şi gradul de colonel înainte de termen, multe alte stimulări neîntemeiate. În tot acest timp, prin UTAG mişună spioni de toată mâna – ai „mgb-ului” şi ai serviciilor speciale ruseşti, iar Formuzal, beneficiind probabil de susţinerea lui Jelezoglo, prin orice metode pune în pericol integritatea ţării.

Cu toate că sunt cheltuite sume enorme, de la aceasta serviciul nu câştigă nimic. Acest lucru este influenţat negativ inclusiv de nepăsarea de care dă dovadă Dediu şi compania în abordarea şi rezolvarea problemelor statale. Pe de o parte se organizează întruniri la nivelul cel mai înalt, au loc întrevederi bilaterale cu reprezentanţi ai serviciilor speciale din alte state, dar pe de altă parte nu se răspunde la necesităţile interne: nu se procură tehnică performantă, nu sunt trimişi ofiţeri la cursuri de perfecţionare peste hotare, nici un sediu de direcţie teritorială n-a mai fost reparat în ultimii 15 ani, nu se mai fac reparaţii curente, nu se asigură cu mobilier ori carburanţi pe masura necesităţilor. Astfel , direcţiile teritoriale primesc doar ciîte 200 de litri de benzină.

Cu regret, atât timp cât Serafim Urecheanu este preşedinte al Curţii de Conturial, avţndu-l în calitate de consilier pe Gheorghe Mihai, fost director al SIS şi un mare prieten al lui V. Dediu, informaţia referitoare la situaţia financiară a SIS este un mare secret de stat şi nu poate fi supusă unui control financiar riguros.

Facem apel către Popor, către Preşedintele ţării, Preşedintele Parlamentului, Prim-ministru, deputaţi, jurnalişti şi diplomaţi! Vă rugîm să luaţi atitudine! Din cauza persoanelor din actuala conducere a SIS, care profită, de fapt, de acordul tacit al Dumneavoastră, riscăm să pierdem un organism foarte serios şi necesar pentru societate şi statul de drept, care nu va mai putea fi recuperat! Contăm pe sentimentul dumoneavostra civic şi pe spiritul de responsabiluiate de care trebuie neapărat să daţi dovadă!

Un grup de ofiţeri din cadrul SIS, care nu sunt indiferenţi de soarta SIS, şi care din motive privind siguranţa personală nu pot face publice numele.”
Arena.md
– See more at: http://vox.publika.md/politica/rm-parca-nu-face-parte-din-sistemul-de-securitate-al-csi-cine-l-a-trimis-pe-balan-la-putin-515041.html/comment-page-1#comments

“APEL
al unui fost colaborator al SIS-ului”
de Nicolae Lupaşcu,
locotenent-colonel în retragere
ziarul Timpul md
18 iunie 2012

http://www.timpul.md/articol/apel-al-unui-fost-colaborator-al-sis-ului-34580.html

„Un regim opresiv poate înnebuni un om,
dar libertatea poate face din el un idiot”
de Kazimierz Brandys
–––––––––––––––––––––––
În cadrele Serviciului de Securitate m-a adus, cum se întâmplă adesea în viaţa omului, ÎNTÂMPLAREA. Nu m-am visat, copil fiind, luptător cu „şpionii”. Nici în anii studenţiei nu am avut vreun contact cu reprezentaţii KGB. Aveam familie pe care trebuia s-o întreţin, iar în puţinul timp liber care îmi mai rămânea nu ieşeam din bibliotecă, aşa că umbra temutei pe timpuri organizaţii nu s-a intersectat cu activitatea mea până la absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat. La susţinerea tezei de licenţă am fost remarcat de regretatul Silviu Berejan, care m-a invitat să muncesc la Academia de Ştiinţe. Fireşte, am acceptat, gândindu-mă foarte serios la o carieră ştiinţifică. Îmi plăcea literatura şi studiul ei mă pasiona. Pe la sfârşitul verii însă am fost contactat de un mandatar al Securităţii, care m-a întrebat dacă n-aş vrea să lucrez la ei.

Era vara anului 1970. După celebrele procese ale lui Daniel şi Siniavski, intelectualitatea (în special cea umanitaristă) din Rusia pornise o mişcare disidentă, care a alertat serios forurile de partid. Până atunci, cadrele KGB se recrutau din domeniul oricăror alte profesii, numai nu dintre filologi, istorici, ziarişti. De aceea s-a şi decis să se coopteze de urgenţă pentru lucrul operativ cu intelectualitatea de creaţie tineri absolvenţi ai facultăţilor respective. Aşa am nimerit şi eu în vizorul serviciilor speciale. N-aş putea spune că m-a bucurat propunerea venită pe nepusă masă. Am avut mai degrabă unele dubii şi abia am îngăimat că am să mă mai gândesc.

Câţiva ani în urmă, cel care se crede vulpoi, şi anume Petru Lucinschi, arunca o replică ziariştilor, precum că nu e nevoie de lustraţie, pentru că aceasta ar însemna să rămânem fără intelectualitate de creaţie. Mulţi au văzut în cuvintele paharnicului lui Bodiul prezenţă de spirit, adevăr cutremurător şi alte matrapazlâcuri de felul acesta. La mijloc însă e doar intenţia de a-şi ascunde plăgile oribile, arătând cu degetul la cei pe care i-a ţinut ani de-a rândul într-o continuă hăituială. După câte îmi amintesc, tocmai el, nu altcineva, era agasat de „românismul” prenumelui lui Cimpoi, Mihai, de poezia lui Vasile Romanciuc etc.

Vânătoarea de „naţionalişti” printre poeţi şi artişti începea întotdeauna din seraiurile secretarului pe ideologie al CC, venind la KGB doar ca formulă imperativă: „k ispolneniu!” (a se executa!). Acum respectivul poate să spună că şi el era impus, că deasupra lui stătea Bodiul, iar, mai departe, constipatul Suslov ş.a. Recunosc, şi eu am avut uneori nişte şefi cu o inteligenţă la genunchiul broaştei. Uneori mi s-au nimerit şi nişte subalterni neghiobi, puşlamale sută la sută (unii dintre aceştia azi servesc, în grade de generali, mogulii din actuala coaliţie majoritară, având şi „performanţa” colaborării – cu plata cash! – cu unul-două servicii speciale străine), care m-au pârât instanţelor superioare pentru neloialitate şi lipsă de fermitate faţă de „greşiţii” regimului. Dar respectul meu faţă de intelectualitatea de creaţie a neamului a rămas neclintit, având toată convingerea, că şi eu, la rându-mi, am fost respectat de cei pe care i-am cunoscut. Despre aşa-zisa „colaborare” voi vorbi mai jos, pe îndelete.

De ce însă Petru Lucinschi îi bagă în aceeaşi oală pe toţi intelectualii? E clar, ca să rămână el cât mai curat. Or, lustraţia tocmai cu aceştia trebuia începută, cu Snegur, Lucinschi, Sangheli, Moţpan, Voronin ş.a.m.d. Lustraţia, care ar fi trebuit să se producă imediat în 1990, ar fi însemnat atunci nu terfelirea de-a valma a ceea ce are poporul nostru mai de valoare, ci închiderea accesului la putere a celor pe care regimul sovietic i-a selectat după principiile diabolice ale unei „selecţii negative”, cum spunea Eminescu, verificându-le – de la o fază a ascensiunii lor pe verticala de partid la alta – reflexele, eliminându-le treptat din comportamentul lor pe cele necorespunzătoare, inoculându-le pe cele trebuincioase, pentru ca în final să ajungă o slugă perfectă, supusă şi devotată. Dacă li se bloca acestora accesul la putere, nu am fi ajuns în situaţia când Snegur a semnat cu de la sine putere, fără ştirea nimănui, un document care ne-a marcat definitiv destinul – aderarea noastră la CSI, sau când Lucinschi a consfinţit cu propria mână existenţa statului Pridnestrovie prin recunoaşterea „statului comun” Republica Moldova, ori, când Sangheli ne-a făcut printr-o semnătură „minoritari” ai pachetului de acţiuni la „Moldovagaz”. Asta ar fi fost o adevărată lustraţie şi numai un gest de felul acesta ne-ar fi salvat de marea cădere şi marele colaps care se prelungeşte de două decenii.

De altfel, anume acest aspect al problemei m-a silit să ies din tăcerea care mi-o impune statutul deontologic al fostei mele profesii şi să pun pe hârtie anumite lucruri care ar fi trebuit demult clarificate definitiv pentru toţi. Nu mie îmi revenea sarcina acestor clarificări. Ar fi trebuit s-o facă instituţia abilitată, SIS-ul, care, din păcate, astăzi are mulţi generali, colonei, dar nu are profesionişti în ale informaţiei şi, mai ales, nu are oameni de bună-credinţă, gata să apere şi să susţină interesul naţional. Aleşi pe sprânceană după relaţii de nepotism şi loialitate faţă de un boss de partid sau altul, craii din conducerea actuală a SIS-ului, din oportunism, laşitate şi impotenţă profesională, la provocările care scindează societatea, se fac mereu că plouă. De parcă nimic nu se întâmplă, de parcă aşa şi trebuie să fie.
E drept că pe parcursul celor douăzeci de ani de „independenţă” în R. Moldova s-a modelat şi s-a şlefuit un sistem de informaţie care este prin definiţie opusul a ceea ce se presupune a fi o instituţie de genul acesta. Informaţia adunată de lucrătorii operativi este folosită de superiorii sistemului în scopurile lor personale, adică, pe şleau spus, se vinde ori se serveşte în operaţiuni de şantaj, presiune politică şi altele de felul acesta. Nu e de mirare că lucrătorii buni nu au rezistat unor asemenea „obiceiuri” şi au plecat ori au fost siliţi să plece. Mă gândesc la specialişti de forţă, cum sunt Valeriu Furdui, Alexei Timuş, Artur Gumeniuc şi plecaţii forţat Constantin Cotorobai, Dmitri Gabura, Grigori Bîrcă şi alţii, persoane ce ar fi apte de a ameliora situaţia şi a readuce în serviciu profesionalismul. Astfel, în cadrul conducerii SIS au rămas, în temei, doar cei din „familie”, cumătrii, finii, nepoţii, fiecare cu propriul „business”, cu propria găinărie şi nimeni cu interesele ţării. Nu e de mirare nici faptul că un şef al SIS-lui, în timpul războiului de la Nistru, era mai mult ocupat cu trecerea camioanelor cu votcă de contrabandă peste Prut, că alt şef ne-a vândut mai târziu ruşilor agentura de la Tiraspol, că un al treilea, bătut măr după plecarea din post, cică pentru „convingerile” sale comuniste (de fapt, însă, pentru că a luat banii, dar ceea ce a promis „băieţilor” să facă nu a făcut), şi-a cumpărat din te miri ce o casă cu 350.000 euro, că alţii s-au căpătuit cu apartamente, vile, imobile, restaurante, prăvălii, maşini de sute de mii şi mii de euro.

Cu alte cuvinte, avem un serviciu de informaţie care este o clonă perfectă a sistemului nostru politic. E un sistem de informaţie adânc „înnemurit” cu sistemul politic, având şi toate viciile şi bolile lui (actualul şef ar spune „lúia”). Le pasă lor de faptul că suntem „lucraţi” metodic într-un mod ce nu ne lasă nicio şansă de prosperitate şi normalitate? Îi doare pe dânşii că de douăzeci de ani ne învârtim în acelaşi cerc, reluând mereu de la capăt aceleaşi refrenuri care sfârşesc mereu într-o fundătură? Departe de ei toate aceste gânduri şi preocupări!

Problema e că, de o habă de vreme, în media electronică a fost aruncată din nou o mâţă moartă – aşa-zisa „listă a lui Şandrovschi”. S-a făcut ca de obicei, cum se fac diversiunile clasice, de pe un site din România, cu scopul clar de a sensibiliza firile exaltat patriotice. Imaginaţi-vă care ar fi fost reacţia dacă lista cu pricina era aruncată din Ucraina ori din Rusia. Toţi ar fi vorbit de o provocare a FSB şi nu ar fi luat-o în seamă. Aşa însă este ca şi cum ar fi o atenţionare a fraţilor români privind un „pericol” de moarte ce ne paşte dinăuntrul nostru. „Ai noştri” au reacţionat ca… proştii. Traianus, pe care îl stimez, a postat pe blogul său o cacealma de doi bani. În continuare, Nicolae Dabija vine cu o scrisoare deschisă către „poetul Traianus”. Concomitent „lista Şandrovchi” face furori pe Facebook. Într-un cuvânt, o nebunie sau, în limbajul iniţiatorilor acestei provocări, „operaţia proşla uspeşno”. Ca o scuză şi ca argument al gestului său deloc rezonabil, Traianus declară cu o patetică oratorie: „Importantă e repunerea problemei care e de-a dreptul capitală pentru reunirea Basarabiei cu România, dar şi pentru integrarea acestei fărâmituri de pământ românesc în Uniunea Europeană”. Problema, bineînţeles, e Legea lustraţiei.

După cele spuse aş vrea să întreb dacă o Lege a lustraţiei ar însemna, într-adevăr, pentru Moldova o „purificare”(lustraţie însemnând tocmai acest lucru) şi o şansă de progres, cum se insinuează cu rea-credinţă şi cum se crede cu naivitate. După douăzeci de ani de rătăcire prin jungla tranziţiei, puţini din cei care au semnat un angajament cu fostul KGB mai sunt în structurile Puterii. Între timp, în politica moldovenească au apărut nume noi. În vârful Puterii l-am avut, după „troica” de vârf sovietică – Snegur, Lucinschi, Sangheli -, pe Voronin, pensionar în grad de general şi cetăţean cu actele în regulă al Rusiei. Astăzi avem, repet, în conducerea SIS un ins, „ghinărar”, care pe timpuri, din impotenţă profesională, fabrica dosare fictive de agenţi secreţi. În cadrul unei inspecţii, eu personal am descoperit că din cei 12 agenţi racolaţi de dânsul, aşa cum arătau rapoartele, nouă nici cu spatele nu ştiau de aceasta. De altfel, mă întreb ce facem azi, în cazul adoptării Legii lustraţiei, cu aceşti NOUĂ? Un alt mare „nănaş” ori văr, ori ce neam o mai fi şi al cui o fi, tot general, e atât de „deştept” încât la o beţie în restaurantul propriu (aţi mai auzit de generali cu crâşmă?) s-a lăudat că este colaboratorul unui serviciu străin cu pseudonimul „PORTOS”. Nu m-aş mira dacă, într-o bună zi, în fruntea SIS-lui s-ar descoperi un întreg pluton de „muschetari”. Pentru asemenea cazuri însă nu de Legea lustraţiei e nevoie. Ne trebuie o lege strictă de control asupra celor care parvin la putere şi de un serviciu de informaţie independent de factorul politic, de un SIS care să slujească ţara, poporul, nu o protipendadă coruptă şi vândută străinilor. Asta ne trebuie!
Nicolae Lupaşcu,
locotenent-colonel în retragere
––––––––––––––––––––
P.S.
Cele de mai sus au fost scrise cu patru-cinci luni în urmă.
Aveam dubii: are sau n-are sens să-mi expun părerea.
Articolul publicat în TIMPUL din 11.06.12 m-a convins că are.
Debandada din sânul SIS este rezultatul unei practici bolnave a politicienilor noştri
de a-şi promova odrasle neprofesioniste la posturi de profesionişti.

Astfel, un Dediu, un Rusu, un Mihai, persoane lipsite de aptitudini operative,
s-au trezit peste noapte generali, iar SIS-ul –
cu o conducere coaptă pripit în bucătăriile unui bătrân general promoscovit
şi a unui proeminent cumătru…
Apropo, alţi politicieni ceva mai devreme, în bucătării similare,
ni i-au preparat care pe un Plugaru, care pe un Pasat, care pe un Reşetnicov.

Domnilor, preşedinte Timofti,
preşedinte al Parlamentului Lupu,
prim-ministru Filat,

IMPLICAŢI-VĂ !

De atitudinea dumneavoastră depinde ca instituţiile speciale ale statului să ne fie curăţate
de escroci şi oameni întâmplători şi reprezentate de veritabili profesionişti.

Oare cine sunt COLEGII anti-români, anti-unionisti, anti-europeni,
spioni ai Rusiei, ai teroristului ruso-fil Mihail Harbuz din SIS-temul KGB ?

/ este o intrebare adresata Presedintelui Adormit Nicolae Timofte, Seful Consiliului de Securitate /
––––––––––––––––––––––––-
Mihail Harbuz:
„Am înţeles cine sunteţi încă de la întâlnire, pentru că băieţii mei erau acolo în sală şi v-au descifrat. Voi ce credeţi, că eu am venit pur şi simplu aşa la vinderea partidului sau cum? Am acceptat ca să văd ce dă din voi. Eu nu iubesc aşa lucruri, şi când mă duc, sunt pregătit. Este filmată întâlnirea, e filmată şi convorbirea.

Avem colegi de la SIS,
care lucrează destul de bine.
Nu e nicio problemă, eu ştiam deja peste jumătate de oră cine sunteţi şi de unde”.

http://www.zdg.md/investigatii/audio-partide-de-vanzare-unii-politicieni-sunt-gata-sa-renunte-la-partidele-lor-iar-rusofilii-chiar-sa-propage-integrarea-europeana/comment-page-1#comment-169117