UNIMEDIA | Blogs.UNIMEDIA | Vitalia Pavlicenco       RSS
Acasa Despre mine Program politic Istoric PNL
  • Galerie foto
  • Galerie video Scrie o petitie Contacte


    Pentru juristi si politicienii antiunionisti. Cititi si luati aminte!

    Publicat la 2 noiembrie 2012; 4.619 afişări;

    Dupa ce s-a incheiat procesul PNL vs Ministerul Justitiei in legatura cu refuzul de inregistrare a Statutului unionist, publicam mai jos, spre a lua aminte juristii, judecatorii, dar, mai ales, politicienii antiromani si antiunionisti:

    1. Raspunsul Curtii Constitutionale la Sesizarea ministrului justitiei privind interpretarea art.41, alin.4 din Constitutie.

    2. Decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie, care a lăsat în vigoare Decizia Curţii de Apel Chişinău.

    3. Decizia Curţii de Apel Chisinau, care a dat cistig de cauza PNL si a obligat Ministerul Justitiei sa inregisteze Noua Redactie a Statutului PNL.

    4. Scrisoarea PNL catre Ministerul Justitiei cu solicitarea de a se inregistra Noua Redactie a Statutului PNL si alte decizii derivate din Statutul inregistrat si parafat oficial. 

    Evidentiem cu rosu fragmentele elocvente, avind caracter juridic, prin care ar trebuie sa se autodescurajeze „luptatorii” pentru cauza antiromaneasca si antiunionista a Puterii „proeuropene”.

    REPUBLICA MOLDOVA

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    PCC-01/1458/211 Chişinău, 26 octombrie 2012

     Doamnei Vitalia Pavlicenco, 
    Preşedintele Partidului Naţional Liberal

    Ref: scrisoarea nr. 19 din 26 octombrie 2012.

    Prin prezenta, cu referire la solicitarea Dvs, vă remitem în anexă copia răspunsului Curţii Constituţionale la sesizarea Ministerului Justiţiei cu privire la interpretarea articolului 41 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova.

    Anexă – 4 file.

    Cu deosebită consideraţie,  Alexandru TĂNASE, Preşedinte

    REPUBLICA MOLDOVA

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    Domnului Oleg EFRIM, Ministru al Justiţiei

    Sesizarea nr. 2b/2012 privind interpretarea articolului 41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova

    Stimate Domnule ministru,

    Examiniînd în prealabil sesizarea Dvs. privind interpretarea, art.41 alin.(4) despre libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice din Constituţie, Curtea Constituţională reţine următoarele.

    Prevederile articolului 135 alin.(l) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit.b) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale abilitează Curtea Constituţională cu atribuţia de interpretare a Constituţiei.

    Interpretarea dispoziţiilor constituţionale are drept scop eliminarea ambiguităţilor, elucidarea conţinutului, evidenţierea principiilor de drept cuprinse în ele, asigurarea unităţii şi înţelegerii corecte a conţinutului şi sensului autentic al acestora. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale. Scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic.

    Interpretarea oficială se impune în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională.

    Reieşind din obiectul supus sesizării, atestăm că consacrarea drepturilor pozitive ale partidelor este completată printr-o serie de limitări şi contrabalanţe în activităţile partidelor politice. Astfel, Constituţia enumera mai multe restricţii impuse partidelor în anumite circumstanţe (art. 41 alin. (4)). O restricţie vibrantă care se reflectă în activitatea acestora este statuată şi la art. 32 alin. (3).

    În acelaşi context, Curtea observă că limitări în activitatea unui partid sunt reflectate şi în legea-cadru care reglementează funcţionarea acestora. Potrivit art.3 alin.(l) al Legii nr.294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, sînt interzise partidele care prin statutul lor şi/sau activitate utilizează mijloace ilegale sau violente.

    Concomitent, art.41 alin.(4) din Constituţie, coroborat cu art.4 alin.(2), urmează a fi analizat prin prisma instrumentelor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi care garantează libertatea de întrunire şi asociere.

    Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reprezintă nu numai un instrument de drept internaţional dar şi „un instrument constituţional al ordinii publice europene”, prin art.11, protejează nu doar dreptul de a constitui o asemenea asociaţie, dar şi impune cerinţe proporţionale pentru interdicţia activităţii acestora.

    În speţă, Partidul Comunist Unit al Turciei şi alţii vs. Turcia, CtEDO reiterează că, indiferent de rolul autonom şi sfera specială de aplicare a art.11, acest articol urmează a fi analizat în lumina art.10 „Libertatea de exprimare „. Protecţia opiniilor şi libertatea de a le exprima, este unul din obiectivele libertăţii de întrunire şi asociere. Această protecţie se aplică cu atît mai mult partidelor politice, datorită rolului lor esenţial de a asigura pluralismul şi buna funcţionare a democraţiei.

    Curtea Europeană în cauza Partidului Social Turc contra Turciei din 12 noiembrie 2003 aminteşte faptul că o formaţiune politică nu poate fi acuzată pentru faptul că doreşte să dezbată public anumite aspecte care frământă o bună parte a populaţiei, în măsura în care această dezbatere se desfăşoară după regulile democraţiei.

    Potrivit Curţii, una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. Într-adevăr, democraţia se bazează pe libertatea de exprimare. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică (cauza Partidului Comunist (Nepecerişti) şi Ungureanu contra României, cererea nr. 46626/99).

    În contextul celor expuse, conchidem că actele internaţionale de însemnătate universală stipulează că dreptul persoanei la libertatea de exprimare cuprind libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăţi comportă obligaţii şi răspunderi speciale şi pot fi supuse unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, doar în cazul în care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică.

    În aceeaşi logică a expunerilor, merită de remarcat faptul că, printre principiile călăuzitoare ale Comisiei de la Veneţia, adoptate la cea de-a 41-a sesiune a sa din 1999, privind interzicerea şi desfiinţarea partidelor politice pot fi enumerate următoarele:

    1. Statele recunosc fiecărei persoane dreptul de a se asocia liber la partide politice. Acest drept include libertatea de a avea opinii politice, de a primi şi comunica informaţie fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Exigenţa de înregistrare a partidelor politice nu va fi considerată în sine a fi o încălcare a acestui drept.

    2. Orice restricţii la exercitarea drepturilor fundamentale ale omului susmenţionate prin intermediul activităţii partidelor politice, trebuie să fie în conformitate cu prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi ale altor tratate internaţionale, atît în timp obişnuit cît şi în cazuri de urgenţă publică.

    3. Interzicerea sau desfiinţarea forţată a partidelor politice poate fi justificată numai în cazul partidelor care propagă utilizarea violenţei sau o utilizează ca mijloc politic de a schimba ordinea constituţională democratică, în acest fel abolind drepturile şi libertăţile garantate de Constituţie. Însuşi faptul că un partid promovează o schimbare pacifică a Constituţiei nu este suficientă pentru interzicerea sau desfiinţarea sa.

    4. Un partid politic în ansamblul său nu poate fi tras la răspundere pentru conduita individuală a membrilor săi neautorizată de partid în cadrul activităţilor politice/publice sau ale partidului.

    5. Interzicerea sau desfiinţarea partidelor politice ca o măsură particular de extinsă trebuie să fie utilizate cu cea mai mare restrângere. Înainte de a se adresa organului judiciar competent de a interzice sau desfiinţa un partid politic, guvernele sau alte organe de stat trebuie să evalueze, ţinînd cont de situaţia ţării respective, dacă partidul într-adevăr reprezintă un pericol pentru ordinea politică liberă şi democratică sau pentru drepturile indivizilor sau dacă alte măsuri, mai puţin radicale, ar putea preveni aşa numitul pericol.

    Concomitent, potrivit Directivei nr.3 a Comisiei de la Veneţia „interzicerea partidelor politice poate fi justificată doar în cazul partidelor care susţin folosirea violenţei sau folosesc violenţa ca un mijloc politic pentru răsturnarea ordinii democratice constituţionale, subminînd astfel drepturile şi libertăţile garantate de Constituţie”.

    În lumina prevederilor legale naţionale şi internaţionale pertinente existente, Curtea constată că norma, cuprinsă în art.41 alin.(4) din Constituţie, nu conţine ambiguităţi, imprecizii sau neclarităţi, voinţa legiuitorului fiind expresă, prin urmare, nu necesită a fi interpretată de către Curtea Constituţională. Potrivitart.31 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.4 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea examinează în exclusivitate chestiuni de drept. Or, constatarea unei situaţii sau a existenţei unui fapt, a unui adevăr nicidecum nu poate fi considerată o chestiune de drept.

    Prin sesizarea în cauza dată Curţii Constituţionale i se cere să se pronunţe în vederea interpretării unor prevederi stabilite prin legi organice, ceea ce ar însemna depăşirea limitelor competenţei proprii, stabilite de articolul 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

    Subsecvent, avînd la bază aceleaşi temeiuri, Curtea Constituţională a respins Sesizarea nr.41b/2010, prin care la fel se solicita interpretarea art.32 alin.(1) din Constituţie şi inclusiv interpretarea art.41 alin.(4).

    Astfel, conducându-se de prevederile art.31 alin.(l) şi alin. (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.39 alin.(2), art.40 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Înalta Curte respinge sesizarea, întrucât aceasta nu cuprinde probleme de drept susceptibile de examinare în fond.

    Cu deosebită consideraţie,

    Alexandru TĂNASE

    Preşedinte

    NOTA PNL: După cum vedem din ultimul alineat al Răspunsului CC, aceasta nu a găsit de cuviinţă că există o necesitate de examinare în fond a Sesizării depuse de ministrul Justiţiei, legată de pretinsa inclaritate în interpretarea art.41, alin.(4). Curtea a dat un răspuns exhaustiv şi legat de ticurile şi apucăturile unor guvernanţi pretinşi proeuropeni de a se apuca de interzis partide naţionale din RM, care pledează pentru Unirea celor două state româneşti.  

    24 octombrie 2012 mun. Chişinău

    Preşedintele şedinţei, judecătorul 

    Judecătorii Tatiana Răducanu
    Vera Macinskaia
    Iulia Cimpoi

    Examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Partidului Naţional Liberal împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă.

    În conformitate cu art.417 al.(1) lit.a), art.418 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

    d e c i d e

    Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

    Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Partidului Naţional Liberal împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă de la pronunţare.

    Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Răducanu

     



    Judecătorii Vera Macinskaia, Iulia Cimpoi

    Dosarul nr.3-755/12
    HOTĂRÂRE
    In numele Legii

    02 iulie 2012 mun.Chişinău

    Colegiul de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău
    Având în componenţă:

    Preşedintele şedinţei, judecătorul Marina Anton
    Grefier Cristina Mîrzîncu

    examinând în şedinţă publică cererea de chemare în judecată depusă de Partidului Naţional Liberal împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la obligarea înregistrării Statutului în redacţie nouă, constată:

    Partidul Naţional Liberal (PNL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la obligarea Ministerului Justiţiei să înregistreze noua redacţie a Statutului PNL în Registrul de Stat al organizaţiilor necomerciale.

    în motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu extrasul din Registrul de Stat al organizaţiilor necomerciale, eliberat de Ministerul Justiţiei, nr.05-7742 din 17.01.2012, PNL este înregistrat la 02.02.2007, cu numărul de înregistrare 38.

    Indică reclamantul că, la 14.12.2011, Partidul Naţional Liberal a depus cererea cu privire la înregistrarea Statutului în noua redacţie, adoptată la Congresul III al PNL din 03.12.2011, iar pârâtul Ministerului Justiţiei, contrar prevederilor imperative şi prohibitive ale legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova, în speţă ale Legii privind partidele politice nr.294-XVI din 21.12.2007, a sfidat nejustificat termenul de prescripţie de 30 de zile, statuat în legea menţionată, şi a remis doar pe 17.01.2012 o expunere teoretică echivocă, superficială şi nejustificată pe marginea solicitării reclamantului PNL.

    Reclamantul PNL consideră că pârâtul, depăşindu-şi limitele competenţei, a ignorat Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.129 din 15.02.2000 şi a sfidat principiile generale ce statuează, în mod expres că, Ministerul Justiţiei, ca organ central al administraţiei publice de specialitate, asigură realizarea politicii de stat în sfera justiţiei, iar în activitatea sa, conform prevederilor pct.3, Ministerul Justiţiei se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, de Legea cu privire la Guvern, de alte legi şi hotărâri ale Parlamentului, decrete ale Preşedintelui, de hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, precum şi de Regulamentul menţionat.

    Reclamantul menţionează că conjunctura circumstanţială, modalitatea de abordare a cauzei denotă că pârâtul s-a exonerat, fără temei legali şi în mod deliberat, de la obligativitatea asigurării drepturilor şi intereselor legale ale reclamantului şi a axat, în mod intenţionat şi direct, procedura de înregistrare a noii redacţii a Statutului PNL într-o polemică teoretică ambiguă, contradictorie, arogându-şi ilegal dreptul de a interpreta confuz şi eronat prevederile exhaustive ale normelor de drept, iar drept probe concludente ale declaraţiilor anunţate sunt afirmaţiile incoerente şi ipotetice, expuse în răspunsul întârziat, din 17.01.2012, înregistrat cu nr.05/421, semnat de către pârât, în care se expune că Statutul în redacţie nouă, aprobat la şedinţa Congresului din 03.12.2011, ar putea fi interpretat ca venind, aparent, în contradicţie cu principiile suveranităţii şi independenţei, acestea totuşi nu constituie prin sine un motiv de interzicere a activităţii partidului doar pe seama faptului că aceste declaraţii au fost făcute publice.

    Reclamantul mai indică şi că, fiind conştient de existenţa precedentelor jurisdicţionale naţionale şi internaţionale, conform cărora PNL a obţinut câştig de cauză în subiectul vizat, pârâtul relevă, irelevant, într-o manieră impardonabilă şi superficială, existenţa lor şi omite deliberat conjunctura circumstanţială şi caracterul irefragabil al hotărârilor şi deciziilor instanţelor jurisdicţionale, care sunt probe indubitabile, iar în scopul de a-şi camufla acţiunile ilicite, pârâtul s-a consacrat, iremisibil, unei interpretări abil mascate şi premeditat eronate, a denaturat cauza enunţată şi dolosiv, excedând limitele criticii admisibile în răspunsul enunţat, a mai invocat că este necesar de a diviza, în acest sens, elementele de facto şi de jure ale unor astfel de declaraţii şi, totodată, de apreciat în substanţă aceste modificări în actele politice ale PNL.

    Reclamantul PNL arată că Ministerul Justiţiei, iresponsabil şi nejustificat, a afirmat că, de jure, modificările propuse vin în contradicţie cu prevederile legii fundamentale şi celei speciale nu atunci când acestea constituie simple declaraţii politice, ci când ele devin demersuri în modificarea în actele de constituire şi, iremisibil, a omis prevederile legale ale Constituţiei Republicii Moldova şi ale legii speciale notificate. Pentru a amplifica impactul şi da pondere academică declaraţiilor, pârâtul, inopozabil, lipsit de suport juridic şi evident tendenţios, şi-a permis să invoce că, de facto, modificările PNL, din momentul în care se materializează în Statutul în redacţie nouă, depăşesc limitele simplelor declaraţii politice, făcute în contextul dezbaterilor publice şi ale pluralismului politic, iar în continuare, pârâtul a recurs la manevre suspecte şi cu rea voinţă, a manipulat şi a denaturat, în mod direct, textul integral din noua redacţie a Statutului şi a distorsionat, fără pic de jenă, invocând irelevant că simpla referinţă la expresia „prin căi paşnice” nu este suficientă pentru a dezvălui metodele şi mijloacele folosite şi, în mod inexplicabil, pârâtul a omis textul integral, potrivit căruia PNL pledează pentru unificarea, şi anume, pe cale paşnică, democratică a celor două state româneşti, partidul militează pentru acest obiectiv prin mijloace legale, nonviolente, conforme cu principiile fundamentale ale democraţiei.

    Dat fiind că pârâtul a ignorat prevederile exprese şi exhaustive ale Legii cu privire la petiţionare Nr. l90-XIII din 19.07.94, pe 03.02.2012, reclamantul, în scopul redresării situaţiei dubios inventate de Ministerul Justiţiei şi al contracarării unor repercusiuni indezirabile, a adresat, cu nr.2040, o cerere către pârât, în care a îndemnat instituţia jurisdicţională să manifeste discernământ, imparţialitate, să onoreze prevederile imperative şi prohibitive ale legislaţiei în vigoare, solicitând să asigure respectarea drepturilor constituţionale ale PNL, statuate în art.41 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova şi, în concordanţă cu art.10 alin.(3) din Legea nominalizată, să înregistreze noua redacţie a Statutului PNL, în termen de o lună de la data depunerii documentelor, să adopte o decizie de înregistrare a partidului politic sau, în cazul necorespunderii cerinţelor acestei legi, o decizie prin care refuză înregistrarea partidului şi în temeiul art.2 alin.(4) din Legea notificată, fiind responsabil de publicarea acestor informaţii, să publice, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Ministerului Justiţiei.

    Reclamantul PNL a mai menţionat că, in cazul în care pârâtul nu se va conforma cadrului legal, va trata cazul cu refuz şi va continua să fie cooptat de convergenţi politici, care creează impedimente în soluţionarea legală a chestiunii abordate, acesta va fi impus să-şi valorifice drepturile constituţionale în organele jurisdicţionale naţionale şi internaţionale.

    Susţine reclamantul că tocmai la 29.02.2012 pârâtul a manifestat lipsă de discernământ şi a remis reclamantului un răspuns dezagreabil, care derogă de la subiectul invocat şi prin care, în mod intransigent, informând reclamantul că sesizarea cu privire la interpretarea art.41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova a fost înaintată Curţii Constituţionale la data de 23.02.2012, astfel, pârâtul, ilicit, s-a derogat de la înregistrarea modificărilor în Statutul reclamantului şi, în mod percutant, a reportat, şi-a declinat competenţa şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea interpretării art.41 alin.(4) din Constituţie.

    Consideră că ilegalitatea şi lipsa suportului juridic ale aşa-numitei sesizări sunt incontestabil probate de jurisdicţia constituţională a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, or intenţiile ezoterice ale sesizării sunt deconspirate prin adoptarea Hotărârii Curţii Constituţionale privind interpretarea art.41 alin.(l) din Constituţia Republicii Moldova nr.37 din 10.12.98.

    În concordanţă cu principiul pluralismului politic, Constituţia statuează libertatea constituirii partidelor, stabilind totodată unele restricţii în chiar textul Constituţiei (recunoaşte drept neconstituţionale partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova).

    Inadvertenţa şi injusteţea sesizării este anihilată prin Hotărârea Curţii Constituţionale Nr.3 din 29.01.99.

    Reclamantul PNL susţine că Curtea Constituţională a reţinut clar, în conformitate cu art.5 alin.(l) din Constituţie, că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic. Potrivit art.41 alin.(l) din Constituţie, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi participă, în condiţiile legii, la alegeri. Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile sau activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, sunt neconstituţionale.

    În opinia reclamantului PNL, Curtea incontestabil a reţinut şi a conchis că legislativul a consfinţit principiul pluralismului politic, proclamat în art.l alin.(3) din Constituţie, şi a stabilit în linii generale regimul juridic al partidelor şi funcţiile lor principale. Practica denotă că partidele politice nu sunt altceva decât organizaţii benevole şi stabile ale unei anumite părţi a societăţii, create în baza comunităţii de interese, convingeri şi scopuri, care activează pe principii democratice şi care îşi propun să cucerească în mod paşnic şi prin mijloace constituţionale puterea de stat şi să influenţeze în mod hotărâtor exercitarea ei.

    Reclamantul PNL, mai indică că Curtea Constituţională al Republicii Moldova a reţinut că Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile sale a enunţat că, reieşind din importanţa democraţiei în sistemul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, partidele politice ţin de domeniul articolului 11, stabilind că dizolvarea acestora de către autorităţile de stat trebuie să satisfacă cerinţele art.l 1 alin.2 din Convenţie. Curtea Constituţională a Republicii Moldova a enunţat, de asemenea, că, în opinia Curţii Europene, imixtiunea în exercitarea drepturilor prevăzute de articolele 8, 9, 10 şi 11 ale Convenţiei trebuie să fie evaluată cu standardul al ceea ce constituie „măsuri necesare într-o societate democratică”. Prin urmare, excepţiile stabilite în articolul 11, în ceea ce priveşte partidele politice, trebuie să fie interpretate în mod strict şi numai motive convingătoare şi impunătoare pot justifica restricţiile libertăţii de asociere în partide. Determinând dacă există o necesitate în sensul art.2 alin.(2) CEDO, statele contractante dispun numai de o limitată marjă de apreciere, care merge de mână cu o supraveghere europeană riguroasă, ce cuprinde atât legea, cât şi deciziile ce o aplică, inclusiv cele date de instanţe de judecată.

    Incertitudinea şi inadvertenţa manifestate de pârât la înregistrarea noii redacţii a Statutului este calificată de reclamant ca o imixtiune inadmisibilă în activitatea acestuia şi constituie o violare a dreptului constituţional al formaţiunii şi al membrilor săi.

    Reclamantul consideră că acţiunile premeditate, ilegale şi compromiţătoare, comise de către pârâtul Ministerul Justiţiei, prin care PNL este prejudiciat moral şi material, este discriminat, este privat de dreptul de a-şi promova şi realiza obiectivele şi sarcinile statutare, ar denota că PNL pare să fie provocat la acţiuni ilegale, care, ulterior, fiind monitorizate de însuşi pârât, să fie calificate ca acţiuni ilegale, ce generează suspendarea activităţii sau lichidarea partidului. în contextul afirmaţiilor iresponsabile ale pârâtului, reclamantul declară că pe parcursul activităţii sale din 2007, a manifestat onestitate şi corectitudine în comportament, loialitate faţă de legislaţia în vigoare a statului, a contribuit şi contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor RM şi, în condiţiile legii, a participat la alegeri.

    Reprezentantul reclamantului Partidului Naţional Liberal, Vitalia Pavlicenco, în şedinţa instanţei de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

    Reprezentantul pârâtului Ministerului Justiţiei, Pavel Budu, în şedinţa instanţei de judecată a indicat că nu recunoaşte acţiunea reclamantului, considerând-o nefondată menţionând că la data de 14.12.2011 pe adresa Ministerului Justiţiei a fost depusă cererea cu privire la înregistrarea Statutului în redacţie nouă al Partidului Naţional Liberal.

    Indică reprezentatul pârâtului că, examinând, în temeiul art.10 din Legea nr.294-XVI din 21.12.2007 privind partidele politice, şi art.41 din Constituţia Republicii Moldova, la data de 17.01.2012 a comunicat reclamantului că, în conformitate cu art.41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.

    Astfel, conchide că, contrar normei constituţionale citate, statutul Partidului Naţional Liberal în redacţie nouă, aprobat de Congresul al III-lea din 03.12.2011, în capitolul II “Obiectivele partidului” prevede norme cu privire la faptul că „Partidul promovează imperativul reîntregirii neamului românesc, prin lichidarea consecinţelor juridice ale Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, ca să se restabilească adevărul istoric pentru partea poporului român, ce locuieşte în frontierele legale ale Republicii Moldova, recunoscute de ONU, după proclamarea Independenţei faţă de URSS. PNL pledează pentru unificarea pe cale paşnică, democratică a celor două state româneşti, adică pentru Unirea Republicii Moldova cu România, drept cea mai scurtă cale de desprindere de sfera de influenţă rusească şi de accedere rapidă în NATO şi UE. Partidul militează pentru acest obiectiv prin mijloace legale, nonviolente, conforme cu principiile fundamentale ale democraţiei”.

    Pârâtul indică că, având în vedere practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi jurisprudenţa naţională în acest sens, constată că statutul în redacţie nouă, aprobat la şedinţa Congresului din 03.12.2011, ar putea fi interpretat ca venind, aparent, în contradicţie cu principiile suveranităţii şi independenţei, acestea totuşi nu constituie prin sine un motiv de interzicere a activităţii partidului doar pe seama faptului că aceste declaraţii au fost făcute publice. Este necesar de a diviza, în acest sens, efectele „de facto” şi „de jure” a unor asemenea declaraţii şi totodată de apreciat în substanţă aceste modificări în actele de politici ale PNL.

    Modificările propuse vin în contradicţie cu prevederile legale ale legii fundamentale şi ale legii speciale, nu atunci când acestea constituie simple declaraţii politice, ci atunci când ele devin demersuri în modificarea în actele de constituire.

    Or, consideră că modificările în statutul reclamantului, din momentul în care se materializează în Statut în redacţie nouă, depăşesc limitele simplelor declaraţii politice făcute în contextul dezbaterilor publice şi a pluralismului politic. în esenţa sa, aceste declaraţii a reclamantului fiind parte din platforma sa politică vor putea conduce la unele întrebări rezonabile: cum şi prin ce metode PNL propune să-şi atingă scopurile declarate din momentul în care acestea au depăşit cadrul simplelor declaraţii politice şi au fost incluse în Statutul formaţiunii politice, iar simpla referinţă la expresia „prin căi paşnice” nu este suficientă pentru a dezvălui metodele şi mijloacele folosite.

    Pârâtul indică şi că, la data de 23.02.2012, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea cu privire la interpretarea art.41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova.

    Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră acţiunea întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

    În conformitate cu art.25 al.(l) lit.b) al Legii contenciosului administrativ, judecând acţiunea, instanţa de contencios administrativ admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pârâtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantei a despăgubirilor pentru întârzierea executării hotărârii.

    Potrivit dispoziţiilor art.118 al.(l) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

    Conform prevederilor art.24 al.(3) Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

    Potrivit art.l (2) al Legii contenciosului administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită.

    În conformitate cu prevederile art.2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ î-1 constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

    Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art.2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 Cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

    În şedinţa instanţei de judecată s-a stabilit că Partidul Naţional Liberal contestă neexecutarea de către Ministerul Justiţiei a obligaţiei legale de a adopta decizia de înregistrare a statutului în redacţie nouă a PNL, adoptat la Congresul III al PNL din 03.12.2011, în termenul stabilit la art.8 alin.3 al Legii privind partidele politice, invocând lipsa unui temei legal al pârâtului de a nu adopta decizia de înregistrare a Statutul în redacţie două a PNL.

    Instanţa de judecată a stabilit că, prin cererea nr.003 din 03.02.2012, Partidul Naţional Liberal a contestat refuzul pârâtului de a adopta actul administrativ în termenul stabilit de lege, solicitând Ministerului Justiţiei să asigure înregistrarea Statutului PNL în redacţie nouă, respectarea prevederilor art.8 alin.(3) ale Legii privind partidele politice, publicarea informaţii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Ministerului Justiţiei în modul stabilit la art.l 1 alin.(4) al Legii privind partidele politice.

    Prin scrisoarea Ministerului Justiţiei nr.05/1835 dîn 05.03.2012, Partidul Naţional Liberal a fost informat despre imposibilitatea înregistrării statutului în redacţie nouă, reiterând opinia expusă în scrisoarea nr.05/421 din 17.01.2012.

    La data de 21.03.2012, Partidul Naţional Liberal, nefiind de acord, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată cu privire la contestarea ilegalităţii refuzului Ministerului Justiţiei de a opera modificări în Statutul PNL în Registrul de Stat al organizaţiilor necomerciale.

    Partidul Naţional Liberal solicită instanţei de judecată:

    obligarea Ministerului Justiţiei să înregistreze statutul în redacţie nouă a PNL în Registrul de Stat al organizaţiilor necomerciale.

    Instanţa de judecată, raportând circumstanţele speţei la prevederile art.l4-17 Legii contenciosului administrativ, constată respectarea de către PNL a procedurii prejudiciară prevăzută pentru adresare cu acţiune în de instanţă de contencios administrativ.

    În speţă, la data de 14.12.2011, Partidul Naţional Liberal s-a adresat Ministerului Justiţiei privind înregistrarea Statutului PNL în redacţie nouă şi a preşedintelui PNL, anexând actele necesare.

    Prin decizia Ministerului Justiţiei nr.8 din 16 ianuarie 2012 privind înregistrarea în Registrul de Stat al organizaţiilor necomerciale realegerea preşedintelui PNL în temeiul procesului-verbal al Congresului al IlI-lea din 03 decembrie 2011.

    Instanţa de judecată constată că, Ministerul Justiţiei nu se expune în decizia nr.8 din 16.01.2012 pe marginea capătului de cerere privind înregistrarea statutului în redacţiei nouă, or poziţia acestuia a fost expusă în scrisoarea nr.05/421 din 17.01.2012.

    În acest sens, instanţa de judecată reţine că, în conformitate cu prevederile art.8 alin.(3) şi art.10 din Legea privind partidele politice, Ministerului Justiţiei se poate expune pe marginea cererii de înregistrare a modificărilor în Statutul şi Programul partidului politic doar prin decizie de înregistrare a modificărilor sau în cazul necorespunderii cerinţelor prevăzute de lege, de refuz în înregistrare, în termen de o lună.

    Or, legislaţia în vigoare, nu admite alte modalităţi de examinare a cererii privind înregistrarea modificărilor şi completărilor în Statutul partidului politic, motiv din care instanţa de judecată reţine încălcarea de către Ministerul Justiţiei a procedurii de examinare a cererii reclamantului privind înregistrarea Statutului în redacţie nouă al PNL.

    Astfel, potrivit prevederilor art.l alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova, prin prisma interpretărilor date în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 19.01.1998, publicată în M.O. nr.12-13/8 din 19.02.1998). una dintre caracteristicile constituţionale ale statului de drept o constituie obligaţiunea statului, a autorităţilor sale publice, instituţiilor, persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuţiilor lor stabilite de Constituţie şi legi, în acest sens Ministerul Justiţiei nu constituie o excepţie.

    În conformitate cu prevederile art.24 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ, la examinarea cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului.

    Instanţa de judecată a stabilit cu certitudine că Ministerul Justiţiei a indicat că obiectivele invocate de Partidul Naţional Liberal sunt: partidul promovează imperativul reintegrării neamului românesc, prin lichidarea consecinţelor juridice ale Pactului criminal Molotov-Ribentrop, să se restabilească adevărul istoric pentru partea poporului român ce locuieşte în frontierele legale ale Republicii Moldova, recunoscute de ONU, după proclamarea Independenţei faţă de URSS. PNL pledează pentru unificarea – pe cale paşnică, democratică – a celor două state româneşti, adică pentru Unirea Republicii Moldova cu România, drept cea mai scurtă cale de desprindere de sfera de influenţă rusească şi de accedere rapidă în NATO şi UE.

    Ministerul Justiţiei conchide că partidul, care militează pentru acest obiectiv prin mijloace legale, non-violente, conforme cu principiile fundamentale ale democraţiei’* contravine prevederilor art.41 alin.(4) din Constituţie, nu atunci când acestea constituie simple declaraţii politice, ci atunci când ele devin demersuri în modificarea actelor de constituire.

    Analizând în esenţă conţinutul sintagmelor calificate de Ministrul Justiţiei ca fiind contrare prevederilor art.41 alin.(4) din Constituţie, fiind susceptibile de a fi interpretate ca venind, „aparent, în contradicţie cu principiile suveranităţii şi independenţei”, instanţa de judecată reţine că, potrivit jurisprudenţei CEDO, un partid politic poate promova o schimbare a legii sau o schimbare a structurii legale şi constituţionale a statului atâta timp cât sunt respectate două condiţii:

    – în primul rând, mijloacele folosite trebuie să fie legale şi democratice;

    -în al doilea rând, schimbările propuse trebuie să fie compatibile cu principiile fundamentale democratice (Refah Partisi v. Turciei, nr. 41340/98, 41342/98, 41343/98 and 41344/98 din 13.02.2003, § 98).

    În acest sens, lichidarea consecinţelor juridice ale Pactului Molotov-Ribentrop, pledarea pentru unificarea – pe cale paşnică, democratică – a celor două state româneşti, desprinderea de sfera de influenţă rusească şi de accederea rapidă în NATO şi UE, nu contravin prevederilor constituţionale şi principiile suveranităţii şi independenţei. Or, faptul că un grup de persoane pledează pentru autonomie sau chiar revendică secesiunea unei părţi a teritoriului ţării, astfel, cerând modificări constituţionale şi teritoriale semnificative, nu înseamnă în mod automat un pericol pentru integritatea teritorială a ţării şi securitatea naţională. Libertatea de exprimare şi dreptul de a exprima păreri constituie una dintre valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. (Stankov and United Macedonian Organisation Ilinden v. Bulgaria, nr. 29221/95 and 29225/95din 02.10.2001, §97).

    Pluralismul politic, toleranţa şi libertatea gândirii sunt condiţiile fără de care nu poate exista o societate democratică (Handyside v. the U. K., Series A nr. 24 din 07.12.1976, § 49)

    Statul este în ultimă instanţă garantul pluralismului politic care constituie unul dintre fundamentele esenţiale a unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru progresul acesteia şi autodeterminării fiecărui individ în parte (United Comunist Party of Turkey v. Turciei § 45). Or, interzicerea reclamantului PNL de a include în actele de constituire a formaţiunii sale politice a ideilor politice pentru care pledează, libertatea exprimării cărora a fost recunoscută de instanţele naţionale, aduce grave atingeri regimului democratic de guvernare şi principiului preeminenţei dreptului.

    Reieşind din prevederile art.13 alin.(l) lit.d) Legea privind partidele politice, statutul partidului politic va cuprinde în mod obligatoriu, obiectivele urmărite prin desfăşurarea activităţii politice.

    Instanţa de judecată reţine că dreptul reclamantului PNL de a-şi exprima liber opţiunea politică de schimbare a structurii constituţionale a statului prin incorporarea teritoriului Republicii Moldova într-un alt stat cum ar fi România sau aderarea la o uniune de state ca EU CSI a fost recunoscut prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 august 2010, invocată de pârât. Or, includerea în Statutul formaţiunii a obiectivelor pentru care pledează public un partid, în condiţiile art.13 alin.(l) lit.(d) din Legea privind partidele politice, constituie o condiţie obligatorie stipulată de lege, restricţionarea de către pârât privind includerii în statutul formaţiunii a obiectivelor politice pentru care pledează nefiind admisă decât în temeiurile expres prevăzute de lege, motiv din care instanţa de judecată reţine acţiunile pârâtului privind împiedicarea PNL de a-şi aduce actele de constituire în concordanţă cu prevederile legale ca fiind arbitrare.

    Concomitent, instanţa reţine că, atât unificarea pe cale paşnică, democratică a celor două state româneşti, adică prin Unirea Republicii Moldova cu România, cât şi aderarea statului Republica Moldova la NATO şi UE afectează ordinea constituţională existentă, implicând necesitatea revizuirii Constituţiei, operaţiune juridico-politică admisă de titlu VI al Constituţiei, motiv din care instanţa nu poate reţine obiectivele politice ale unui partid politic ce implică revizuirea Constituţiei pe cale democratică ca fiind contrare prevederilor art.41 alin.(4) din Constituţie.

    Or, dreptul de a pleda pentru revizuirea constituţii pe cale democratică este un drept suveran care aparţine poporului, condiţiile de exercitare a căruia sunt reglementate de Constituţie şi nu pot fi supuse altor limitări şi condiţionări decât cele expres prevăzute de Constituţie (HCC nr.15 din 11.04.2000, M.O. nr.46-49/18 din 27.04.2000).

    În conformitate cu prevederile art.l din Legea privind partidele politice, partidele politice sunt asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberii participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei politice. Partidele politice, fiind institute democratice ale statului de drept, promovează valorile democratice şi pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin înaintarea şi susţinerea candidaţilor, la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice, stimulează participarea cetăţenilor la alegeri, participă, prin reprezentanţii lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfăşoară alte activităţi în conformitate cu legea.

    Instanţa de judecată, reţinând statutul legal al partidelor politice, ajunge la concluzia că opţiunea politică manifestată de PNL privind unirea pre căi democratice a Republicii Moldova cu alte state sau aderarea la UE sau NATO este un drept legal al cetăţenilor Republicii Moldova, care ţine de exprimarea şi realizarea voinţei politice (HCC nr.41 din 07.12.2000, M.O. nr.157-159/44 din 21.12.2000). Or, schimbarea ordinii constituţionale, inclusiv, Unirea cu alte state, aderarea la uniuni de state şi blocuri militare, constituie o opţiune politică constituţională şi ţine de realizarea suveranităţii naţionale, putere absolută şi perpetuă a poporului, admisă de prevederile art.141-142 din Constituţie (HCC nr.16 din 29.03.2001, M.O. nr.43/16 din 12.04.2001), motiv din care împiedicarea, prin orice mijloace, a partidelor politice de a-şi exprima opţiunile politice, inclusiv includerea acestora în Statut, constituie o restrângere inadmisibilă a pluralismului politic.

    Instanţa consideră necesar de a menţiona că opţiunea politică ce poate fi realizată de un anumit număr de cetăţeni, în condiţiile pluralismului politic, poate fi exprimată de orice persoană în parte sau formaţiune politică, indiferent de şansele de realizare şi, în acest sens, imposibilitatea realizării în condiţiile stabilite de cadrul normativ nu trebuie să fie relevantă la aprecierea legalităţii obiectivelor politice pentru care se pledează.

    Inserat în preambulul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Statutul Consiliului Europei, constituind, în acelaşi timp, atât un important impuls la adoptarea Convenţiei (Golder c. Regatului Unit al Marei Britanii, nr.4451/70 din 21/02/1975, § 34), cât şi parte integrantă a Convenţiei şi o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere inter alia ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Roşea c. Moldovei, nr.6267/02 din 22.03.2005 § 24).

    În acest sens, pârâtul Ministrul Justiţiei nu este în drept de a pune în discuţie legalitatea obiectivelor politice ale pârâtului PNL vizând Unirea Republicii Moldova cu România pe căi democratice constatate deja prin decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 28.08.2010.

    Mai mult decât atât, pârâtul Ministrul Justiţiei, în condiţiile unui stat de drept, în sensul definit de Curtea Constituţională în jurisprudenţa constantă menţionată mai sus, precum şi având inter alia, obligaţia respectării prevederilor principiului preeminenţei dreptului în sensul definit de CEDO în jurisprudenţa sa, nu a fost în drept de a refuza înregistrarea Statutului PNL în redacţie nouă decât în cazul necorespunderii cerinţelor art.8 alin.(3) din Legea privind partidele politice, indicând motivele sale în decizia ce conţine refuz de înregistrare.

    Or, apariţia unor întrebări „rezonabile” apărute Ministerului Justiţiei: cum şi prin ce metode PNL propune să-şi atingă scopurile declarate din momentul în care acestea au depăşit cadrul simplelor declaraţii politice şi au fost incluse în Statutul formaţiunii politice, nu constituie un temei admis de lege de a suspenda executarea obligaţiei legale ale Ministerului Justiţiei, inclusiv, până la interpretarea prevederilor art.41 alin.(4) din Constituţie, solicitată de pârât Curţii Constituţionale, motive din care instanţa de judecată constată ilegalitatea în fond a refuzului al Ministerului Justiţiei de a înregistra Statutul în redacţie nouă al PNL.

    Astfel, reieşind din considerentele expuse, reţinând conformarea reclamantului PNL cerinţelor legale privind înregistrarea modificărilor şi completărilor operate în Statutul partidului politice, instanţa de judecată, în vederea contracarării abuzurilor şi exceselor de putere ale Ministerului Justiţiei, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice şi asigurarea ordinii de drept, consideră necesar de a admite cererea de chemare în judecată depusă de PNL împotriva Ministerului Justiţiei, de a recunoaşte ilegal refuzul Ministerului Justiţiei privind înregistrarea statutului PNL în redacţie nouă şi de a obligă Ministerul Justiţiei să înregistreze statutul Partidului Naţional Liberal în redacţie nouă.

    În conformitate cu art.art.239-241 CPC, conform art.art.25-30 Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată

    hotărăşte:

    Cererea de chemare în judecată depusă de Partidul Naţional Liberal către Ministerul Justiţiei cu privire la contestarea refuzului şi obligarea înregistrării statutului în redacţie nouă se admite.

    Se recunoaşte ilegal refuzul Ministerului Justiţiei privind înregistrarea Statutului Partidului Naţional Liberal în redacţie nouă.

    Se obligă Ministerul Justiţiei să înregistreze Statutul Partidului Naţional Liberal în redacţie nouă.

    Hotărârea este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs în Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.
    Preşedintele şedinţei,
    Marina Anton

    Către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova
    De la  Partidul Naţional Liberal, creditor în cauză,
    Calea Ieşilor nr.6, MD-2069, Chişinău

     D E M E R S

    Pe data de 24.10.2012, Curtea Supremă de Justiţe, în şedinţă publică, desfăşurată cu participarea şi a reprezentantului Ministerului Justiţiei, a pronunţat o Decizie irevocabilă, prin care a respins Recursul Ministerului Justiţiei şi a menţinut Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 iule 2012, prin care s-a dispus:

    „Se obligă Ministerul Justiţiei să inregistreze Statutul Partidului Naţional Liberal în redacţie nouă.”

    Prin prezenta, cu respect, Partidul Naţional Liberal, vă solicită să executaţi Hotărârea respectivă.

    Concomitent cu înregistrarea Statutului în redacţie nouă, ţinînd cont de faptul că alegerea preşedintelui Partidului Naţional Liberal, a Delegaţiei Politice Naţionale, a Comisiei Centrale de Cenzori şi a Curţii de Onoare şi Arbitraj a fost efectuată după adoptarea de către Congres a noului Statut, cu prevederile noi, în special privind durata mandatului pe o perioadă de 4 (patru) ani pentru toate organele de conducere ale Partidului Naţional Liberal, la toate nivelurile (art.52,79 din Statut) solicităm respectuos să fie operate modificări în Registrul de Stat al Organizaţiilor necomerciale privind data corectă şi exactă a expirării mandatului:

    „03 decembrie 2015” (trei decembrie anul două mii cincisprezece).

    De asemenea, Vă solicităm să ne remiteţi exemplarul de Statut, depus de către Partidul Naţional Liberal deja înregistrat oficial, de către Ministerul Justiţiei, ca şi alte acte ale PNL, conform legii.

    Menţionăm că dosarul cu toate actele perfectate şi depuse după Congresul al III-lea al PNL se află la Ministerul Justiţiei, inclusiv procesul-verbal al forului suprem al partidului, cu toate deciziile adoptate şi semnate conform legii.

    Anexă: Copia Dispozitivului Deciziei din 24.10.2012 a Curţii Supreme de Justiţie

    Cu respect,  Vitalia Pavlicenco, preşedintele Partidului Naţional Liberal

    Loading Facebook Comments ...

    16 raspunsuri la “Pentru juristi si politicienii antiunionisti. Cititi si luati aminte!”

    1. FRONTUL RE-UNIRII spune:

      NUMAI RE-UNIREA CU ROMANIA NE ESTE SALVAREA !

    2. patriciu spune:

      Mai precis: ROMÂNIA MARE – unica salvare!

    3. marian spune:

      Corlăţean: Tezaurul României de la Moscova trebuie să revină în ţară
      Vineri, 02 Noiembrie 2012

      Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a afirmat vineri, la Academia Română, în conferinţa ‘Supravieţuire prin diplomaţie’, că Tezaurul României de la Moscova trebuie să revină în ţară.

      ‘Vreau să mai spun, încă o dată, foarte clar. (…) O spun public: Tezaurul României trebuie să revină în România’, a subliniat şeful diplomaţiei române.

    4. Vlaicu spune:

      RE-UNIREA NOASTRA CU ROMANIA :
      —————————————————————-
      ŞOC !
      Fanii “Daciei”, interzişi la Bălţi pentru meciul cu “Olimpia”

      http://www.jurnal.md/ro/news/soc-fanii-daciei-interzisi-la-balti-pentru-meciul-cu-olimpia-588669/
      ——————————————————————————————–
      Veste şocantă în fotbalul moldovenesc!
      Conducerea clubului Olimpia Bălţi a anunţat interzicerea accesului pe stadion
      fanilor echipei Dacia Chişinău
      de la partida de duminică – 4 Nov.2012 – de pe stadionul Orăşenesc.

      Interzicerea este una incredibilă şi se “datorează” faptului că suporterii chişinăuieni ai Daciei au scandat la meciul anterior de la Bălţi cuvintele:

      Basarabia e România!

      Clubul FC Dacia a fost înştiinţat printr-o scrisoare că:
      “Suporterii FC Daciei au deteorat imobilul (scaunele tribunei) stadionului la meciul precedent şi au scandat slogane politice (Basarabia e România) la meciul anterior disputat la Bălţi, astfel, FC Olimpia interzice fan-clubului FC Daciei accesul pe stadion la meciul de duminică!”

      Preşedintele clubului de fotbal Dacia Chişinău, Zinaida Jioară, a declarat pentru Jurnal.md, că nu va interzice suporterilor să strige în limba de stat, nici nu le va ordona ce să scandeze pe stadioane:
      „Este inadmisibil ce se întâmplă! Noi nu putem să închidem gura fanilor şi nu vom purcede la interzicerea libertăţii la exprimare. Nu au fost scandări politice, nu au fost scandări rasiste,
      nu au fost ofensaţi ori agresaţi verbal jucătorii, arbitrii sau spectatorii!”

      Meciul de la Bălţi este unul cu grad ridicat de risc privind incidente între suporterii locali, loiali guvernării locale, de limbă rusă şi cei ai Daciei, care vorbesc limba de stat. Mai mult de atât meciul este unul foarte important pentru Dacia, care o victorie ar însemna 3 puncte preţioase în urmărirea liderului Sheriff, astfel încât aportul fanilor este unul esenţial în această deplasare.

    5. misu spune:

      HAI SA NU VISAM LA UNIREA CU ROMANIA SI SA FACEM LUCRURI CONCRETE :

      – sa unim tot ceea ce se poate intre Republica Moldova si Romania si sa facem eva cu Transnistria.

    6. Timotei Ţurcanu spune:

      A fost înlăturat ultimul talaghir al mişcării unioniste. Important ca noi să nu rămânem indeferenţi, considerând că cineva ne va aduce UNIREA pe talger!

    7. misu spune:

      Care politicieni din Republica Moldova si Romania vor reusi sa contribuie masiv la unirea dintre cele doua tari surori VA FII RIDICAT IN SLAVI SI VA AVEA SATISFACTII MORALE PE CARE CEILALTI NU LE VOR AVEA SI SIMTI ALATURI DE CELE MATERIALE.

    8. tudor doros spune:

      PNL mi-a devenit unicul partid politic, ce-mi exprimà interesele NEAMULUI meu! Izbândà, succese si o masivà sustinere din partea bàstinasilor. Îndreptàtindu-le nàzuintele, netràdându-le în diferite lupte politice critice de moment, doar veti realiza programul reformelor de interes national si RE-UNIREA cu PATRIA!!!

    9. BPR spune:

      Traiasca Romania Mare!

    10. marian spune:

      Originea rusofobiei la români. De ce am ajuns să îi urâm pe ruşi

      4 noiembrie 2012

      1878 este anul în care „cauza Rusiei în România a fost pierdută pentru totdeauna”. Tensiunile au apărut când românii şi-au dat seama că „apărătorii ortodoxiei” voiau, de fapt, să-i transforme în gubernie

      Momentul zero al sentimentului de ostilitate pe care românii îl încearcă faţă de ruşi a fost, după toate probabilităţile, războiul dintre aceştia şi turci din 1806-1812, „şase ani în care pământul Principatelor avea să slujească din nou de câmp de bătălie. Şi dacă, în saloanele din Bucureşti şi din Iaşi, doamnele vor învăţa valsul, iar bărbaţii vistul şi faraonul (n.r. – jocuri de cărţi), la ţară mizeria, jaful şi hoţiile vor atinge un nivel nemaicunoscut până atunci”, după cum scrie Neagu Djuvara.
      Ironia e că, iniţial, românii i-au întâmpinat cu entuziasm pe „eliberatorii” ruşi. Neagu Djuvara relatează în cartea „Între Orient şi Occident”: „În timpul războiului din 1768-1774, boierii moldoveni, în marea lor majoritate, îmbrăţişaseră cu înflăcărare cauza Sfintei Rusii, care, punându-se în fruntea unei noi cruciade împotriva necredincioşilor, avea să scape popoarele creştine de sclavia în care erau ţinute de secole. O mulţime de călugări ruşi, sosiţi în Principate, în Transilvania şi în toată Peninsula Balcanică, pregătiseră de mult terenul, dovedindu-se propagandiştii cei mai eficace ai acestor mişcări populare şi de simpatie faţă de «Rusia pravoslavnică». Mii de volintiri (n.r. – voluntari) din Moldova şi Muntenia se angajaseră în armata rusă: la sfârşitul războiului, erau 12.000″, ceea ce înseamnă că peste 1% din populaţia bărbătească se înrolase la ruşi.

      UN SAT ÎNTREG, ALUNGAT PE CÂMP ÎN TOIUL IERNII

      Românii şi-au dat însă destul de repede seama că se înşelaseră, iar „eliberatorii” ruşi nu erau apărătorii creştinătăţii, ci doar soldaţii unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci. „Pe măsură ce adevăratele planuri ale ţarilor se dădeau pe faţă, marii boieri începuseră să intre la bănuială. Pe de altă parte, comportamentul trupelor ruseşti de ocupaţie din timpul războiului din 1787-1791 întunecase mult imaginea Rusiei în ochii poporului”, povesteşte acelaşi Djuvara.
      Din epocă ne-au rămas mărturii zguduitoare ale cruzimii la care se dedau ruşii pe teritoriul Moldovei şi al Munteniei. Contele francez Louis Langeron, general în armata rusă la sfârşitul secolului al XVIII-lea, nota în „Memoriile” sale un episod petrecut în Moldova în timpul campaniei din iarna anului 1788: „Iată un exemplu, dintr-o mie, de ce era în stare cruzimea ruşilor”. Enervat pentru că o furtună îi afectase armata, generalul rus Kamenski a poruncit să fie decapitaţi prizonierii tătari, iar un evreu suspect să fie legat gol de un stâlp şi stropit cu apă la minus zece grade Celsius, lăsându-l să moară îngheţat. Apoi a dat foc unui sat întreg şi i-a alungat pe locuitori pe câmp, în ger şi zăpadă, lăsându-i să moară de frig şi de foame. În final, acest general Kamenski a dat ordin ca toate animalele care nu fuseseră ucise să fie strânse şi trimise în Rusia, pe moşiile sale.
      Deşi lefegiu în armata ţarului, nobilul francez nu împărtăşea metodele pe care le foloseau colegii săi ruşi: „Am putut judeca grozăviile la care ofiţerii noştri se dedau prea adesea în Moldova şi, chiar dacă n-aş fi fost martor, aş fi putut judeca şi după teama cumplită de care este cuprins, dintr-o dată, un ţăran moldovean când vede că-i intră în casă o uniformă rusească. Rămâne împietrit şi nu mai este în stare nici să zică, nici să facă ceva. Degeaba îi ceri, îl rogi, îi dai bani ca să-ţi facă vreun serviciu oarecare, moldoveanul nu mai e bun de nimic şi rămâne ca o stană de piatră. (…)”.
      Deja, în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, boierii din ţările române nu le mai erau favorabili ruşilor, pe care-i priveau cu teamă şi-i suspectau (justificat) că vor „uita” să mai plece. Iată ce scria un alt francez, prinţul Joseph de Ligne, în timpul războiului ruso-turc din 1787-1791: „Nu s-a mai pomenit o situaţie precum a oamenilor aceştia, bănuiţi de ruşi că i-ar prefera pe austrieci, în timp ce aceştia îi cred mai legaţi de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dintâi la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă”.

      „Împrejurările în care s-a aflat Rusia în 1812 ne-au silit să nu cerem decât Prutul“.
      Contele Louis Langeron, general în armata ţaristă

      NAPOLEON NE-A SALVAT

      Prima dată când Rusia a fost foarte aproape de a anexa ţările române s-a întâmplat în 1812. La capătul unui război de şase ani, tratativele dintre ruşi şi turci se împotmoliseră pentru că primii doreau anexarea Principatelor.
      Precipitarea evenimentelor pe plan european, unde împăratul francez Napoleon Bonaparte a invadat Rusia, a fost întâmplarea providenţială de care aveau nevoie în acea clipă românii. Încolţiţi, ruşii s-au mulţumit cu puţin. Dar dedesubturile păcii de la Bucureşti, din 1812, în urma căreia România a pierdut Basarabia, sunt neclare şi astăzi, după 200 de ani.
      Invazia franceză în Rusia era iminentă şi nu există explicaţii logice pentru care marele vizir Ahmet-paşa şi marele dragoman Moruzi (secretar de stat la ministerul de externe al turcilor) au acceptat o pace dezavantajoasă. Actele s-au semnat pe 28 mai 1812. Trei săptămâni mai târziu, Napoleon intra în Rusia. S-a vorbit îndelung de trădare. Opiniile istoricilor sunt împărţite. Dar turcii n-au avut dubii. După întoarcerea la Istanbul, vinovaţii au fost judecaţi, marele vizir – destituit şi exilat, marele dragoman Dimitrie Moruzi – decapitat împreună cu fratele său, Panait. Era însă tardiv.
      Pe de altă parte, bănuielile românilor se dovediseră întemeiate. Comentariul contelui de Langeron arăta adevărata ţintă a ruşilor: „Împrejurările în care s-a aflat Rusia în 1812 ne-au silit să nu cerem decât Prutul, şi încă am fost foarte mulţumiţi că am căpătat această frontieră”.

      MAI CORUPŢI DECÂT TURCII

      În materie de administraţie, ruşii s-au dovedit mai hrăpăreţi decât turcii. Neagu Djuvara citează din nou din memoriile lui Langeron în cartea „Între Orient şi Occident”: „Generalul Zass, însărcinat la Craiova cu supravegherea comerţului între Vidin şi Ardeal, dublând taxa pe fiecare balot de marfă, a izbutit să-şi însuşească sume fabuloase şi a fost găsit, la întoarcere, la carantila de la Nicolaiev, cu 60.000 de ducaţi de aur, ascunşi în două butoaie. La Bucureşti, generalii Engelhart şi Isaiev vindeau autorizaţiile de tranzit ale mărfurilor, iar cazacii şi colonelul Melentiev luau bacşişuri pentru trecerea mărfurilor în contrabandă”.
      După retragerea ruşilor, în 1812, ţările române au rămas în haos. Un ministru al Saxoniei la Constantinopol raporta, pe 10 septembrie 1812: „Toţi călătorii care sosesc din ţinuturile acelea spun că Principatele sunt cu totul pustiite de armatele care le ocupă de şase ani şi că va fi nevoie de multă muncă şi de grijă ca să arate iar aşa cum erau înainte”.
      La 1830, românii se săturaseră de „fraţii creştini”. Djuvara descrie această cotitură: „Atâtea nenorociri adunate, din vina, directă sau indirectă, a ocupantului, aveau să exacerbeze în ţară sentimentul antirusesc şi, fapt nou, de acum înainte, avea să fie un sentiment generalizat în toate păturile populaţiei”.
      Teama că ruşii nu vor mai pleca este ilustrată de Saint-Marc Girardin (scriitor şi politician francez) printr-o replică amuzantă dată de un ţăran boierului său: „Conaşule, îi văd ducându-se, venind înapoi şi întorcându-şi spatele unii altora, ca la joc. Ca să plece, ar trebui să se întoarne cu spatele către noi, toţi deodată!”.

      „RĂZBOIUL” ALIAŢILOR RUSO-ROMÂNI DE LA 1878

      Consolidarea „simpatiei” pe care poporul român avea s-o nutrească faţă de ruşi s-a produs după încheierea Războiului de Independenţă, în 1878. Gravele incidente dintre Principatele Unite şi Rusia, petrecute după înfrângerea Turciei, sunt prea puţin cunoscute.
      După ce a fost salvată de la înfrângere de intervenţia armatelor române conduse de Principele Carol (devenit ulterior Regele Carol I al României), Rusia n-a mai recunoscut ţării noastre statutul de participant la negocierile de pace. Mai mult, a anexat trei judeţe din Basarabia de Sud care aparţineau Principatelor în acel moment, în ciuda opoziţiei disperate a domnitorului Carol şi a clasei conducătoare, în frunte cu I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

      BUNI ÎN FAŢA PLEVNEI, „UITAŢI” LA TRATATIVE

      A fost un duel dur pe teren diplomatic, iar evenimentele au degenerat, în primăvara lui 1878, până în pragul războiului între foştii aliaţi. Pacea dintre Turcia şi Rusia s-a încheiat la San Stefano (Turcia), în 19 februarie 1878, fără participarea României. Istoricul Sorin Liviu Damean descrie, în „Carol I al României”, modul în care au procedat „aliaţii” ruşi: „Guvernul de la Bucureşti a luat cunoştinţă de conţinutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoştinţă a Rusiei faţă de aliata sa» (n.r. – Dimitrie Onciu, „Din istoria României”) consacra, printre altele, independenţa României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării şi Insula Şerpilor către Rusia, care, la rândul său, îşi rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. Totodată, spre disperarea cercurilor conducătoare de la Bucureşti, se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc, timp de doi ani, a trupelor ruseşti care staţionau în Bulgaria”.

      1877: intrarea trupelor ruseşti în Bucureşti

      RUŞII ASEDIAZĂ BUCUREŞTII

      Aceste întâmplări au adus armatele celor două ţări pe picior de război. „Vădit nemulţumit de atitudinea protestatară a Guvernului de la Bucureşti, (n.r. – cancelarul rus) Gorceakov ţinea să-i precizeze generalului Iancu Ghica atitudinea intransigentă a cercurilor politice de la Petersburg în privinţa dreptului de trecere a trupelor ruseşti. Mai mult, cancelarul sublinia că, în eventualitatea în care autorităţile de la Bucureşti se opun unei asemenea acţiuni, ţarul «va ordona ocuparea României şi dezarmarea armatei române»”, scrie Damean în aceeaşi carte.
      România n-a cedat şi s-a pregătit de război. „O asemenea stare de spirit era evocată şi de reprezentantul britanic la Bucureşti, colonelul Mansfield, care concluziona că «sentimentul antirus în aceste Principate a ajuns la apogeu»”, se consemnează în lucrarea numită mai sus.
      „(…) trupele ruseşti au primit ordin să ocupe România. Bucureştii au fost asediaţi. În faţa acestei primejdii, Brătianu îl convinge pe Carol I să iasă din capitală şi să se pună în fruntea oştilor româneşti din Oltenia. Ne aflam atunci în pragul unui conflict militar cu Rusia dintr-o poziţie avantajoasă, pentru prima şi singura dată în istorie”, scrie şi istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Eşecul democraţiei române – Istoria loviturilor de stat în România, volumul II” despre aceleaşi evenimente.

      „PRIETENIA PENTRU RUSIA ERA SFÂRŞITĂ”

      Intervenţia marilor puteri europene, iritate de expansiunea Rusiei către Bosfor şi Marea Mediterană, a pus capăt acestei situaţii dramatice prin Congresul de la Berlin. România a pierdut Basarabia, primind în schimb Delta Dunării şi Dobrogea.
      În planul percepţiei populare, Rusia devenise însă, o dată pentru totdeauna, inamicul public numărul unu. Constantin Bacalbaşa (1856-1935, om politic şi ziarist) concluziona: „Din ceasul acesta, prietenia românilor pentru Rusia era sfârşită. În ţară naşte, deodată, simţirea antirusă. Ruşii sunt de acum priviţi cu răceală sau cu duşmănie. Conflicte zilnice se întâmplă în toată ţara cu militarii ruşi. Ingratitudinea rusească, cât şi călcarea fără pudoare a angajamentelor luate formal prin convenţiunea din 4 aprilie 1877 revoltă toate sufletele româneşti. Cauza Rusiei în România este pierdută pentru totdeauna”.
      Evenimentele din 1877-1878 sunt identificate de Alex Mihai Stoenescu drept momentul în care poporul nostru a devenit definitiv ostil Rusiei: „Comportamentul politic necinstit al Rusiei, dar mai ales devastările, incendierile, furturile, violurile şi umilinţele aduse românilor de către armatele ţariste au produs o distrugere decisivă a imaginii vecinului de la Răsărit. (…) Anul 1878 este pragul de la care în mentalul colectiv românesc se instalează fenomenul rusofob, pe un puternic fond naţionalist. A doua trădare, cea din Primul Război Mondial, şi apoi infiltraţia comunistă în presa şi politica românească de până în Al Doilea Război Mondial vor duce la apariţia sentimentului solid de ură împotriva Rusiei, ură care a purtat trupele române dincolo de Nistru, care n-a slăbit nici sub regimul comunist, producând o incredibilă expulzare a trupelor sovietice din ţară în 1958, şi care funcţionează şi astăzi la aceleaşi dimensiuni aparent interminabile”.

      ATENTATELE, TRĂDAREA, TEZAURUL, BASARABIA, BUCOVINA…

      Incidentele ruso-române nu s-au oprit la conflictul din 1878. Prim-ministrul I.C. Brătianu şi fiul său, Ionel I.C. Brătianu, au fost ţinta a numeroase atentate organizate de ruşi. Sabina Cantacuzino, fiica lui I. C. Brătianu, nota într-o scrisoare: „Rusia era înverşunată împotriva tatei şi a fost iniţiatoarea acelor atentate contra lui”.
      În baza documentelor studiate, Alex Stoenescu afirmă, în „Istoria loviturilor de stat”, că mişcările ţărăneşti din 1888 şi 1907 au fost iniţiate de instigatori ai ruşilor, care aveau în plus şi agenţi de influenţă în politică şi în presă.
      Evenimentele din Primul Război Mondial, în care armata rusă a fugit de pe câmpul de luptă în 1917, iar tezaurul n-a mai fost returnat de Moscova, urmate de lungul conflict cu bolşevicii pentru Basarabia, ultimatumul din 1940, în care URSS a anexat din nou Basarabia şi Bucovina, au alimentat tensiunile. Au urmat Al Doilea Război Mondial, ocupaţia rusă din perioada 1944-1958, împreună cu jafurile, violurile, violenţele de tot felul şi impunerea cu forţa a comunismului.
      După 1990, instalarea în fruntea statului a lui Ion Iliescu, comunist instruit la Moscova, precum şi ostilitatea Rusiei în (eterna) problemă a Basarabiei nu au fost de natură să atenueze sentimentele românilor faţă de vecinii din Răsărit.
      Fricţiunile între România şi Rusia continuă şi acum. Imperiul din Est a reacţionat agresiv la intrarea ţării noastre în NATO şi UE, iar relaţiile dintre cele două părţi sunt caracterizate de specialişti ca fiind „tensionate”.

    11. FRONTUL RE-UNIRII spune:

      O PRELUARE UNIONISTA:
      Nov. 2012:
      de Ghita Bizonu
      http://victoralexeev.wordpress.com/2012/11/04/lucian-bute-l-a-batut-pe-rusul-denis-gracev-pugilistul-roman-detinator-al-centurii-nabf-categoria-semigrea/#comment-1389
      ——————————————————-
      Dragi moldoveni

      Sau mai bine zis basarabeni …
      Am sa va fac un repros, dar pt. o mai buna intelegere trebuie sa va zic ceva despre mine.

      Sunt copil de refugiati de peste Prut. Tata era de lânga
      Cernauti si a fost si primpretor in judetul Chisinau in 42-43.
      Mama era basarabeanca, si ruda prin alianta cu profesorul Alexandru Boldur (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Boldur)
      si afiliata familiei Lascu
      (senatori, profesori, doctori …chiar daca unii mai aveau si venituri din mosii).
      Era destul de apropiata familia profesorului Bogaci puskinologul de renume
      (parintii lor erau buni prieteni).

      Deci am o afinitate de familie fata de Basarabia si inteleg – partial-
      constrângerile istorice pe care le-ati suferit… inclusiv amarul
      “cu rusii pân la Prut si cu românii pâna la la Nistru”.

      Nu zbier sa imi fie reintoarse proprietati…
      Nu cred ca influenta culturala rusa la care ati fost supusi imi da dreptul la sentimente
      de superioritate stupida de ”occidental”.
      Mai cred ca este normal ca buna parte din referintele voastre culturale
      sa fie filtrate prin prisma culturii ruse (care are cateva vârfuri de inalta valoare).

      Am o vaga banuiala asupra ce a fost politica rusa si sovietica de rusizare
      (si am veri cu care nu ma pot intelege – ei nu stiu româneste
      si eu nema pa ruskii altceva decat votchi, measa, hlieb i paporosii).

      Adica am o intelegere asupra dificultatilor voastre (si reciproca)
      a greutailor si simpatie fata de voi.
      ——————————————
      INSA dragii mei,
      unii dintre voi ma scot din sarite.
      Au primit burse din partea MEA (nu a statului român ci din impozitele mele!).
      Ma rog se poate zice ca alocatiile au fost mici insa România este o tara, totusi, saraca.

      Au pretins “redobândirea” cetateniei române si au primit-o.
      Pentru “redobândire” au depus cerere semnata .. de buna voie si nesiliti de nimeni.
      Au “redevenit” cica români. Si in aceasta calitate de “români” ai nostrii/vostri tineri
      continua cu cekista perversiune propaganda sovietica.
      Cu imperialismul romanesc care v-ar fi (si continua) sa va violeze identitatea culturala.

      Acum agresiunea imperialista româna impotriva Basarabiei
      (pardon când tata a trecut Prutul s-a dus sa isi dezrobeasca parintii si rudele ramase “dincolo” .. pe aia norocosi neimpuscati la Fântâna Alba sau care nu fusesera -inca! – deportati). isi fac “datoria” sa tot melita despre Holocaust
      si cat de nasisti si ticalosi au fost românii.
      Isi fac datoria sa ne explice ce buni au fost rusii in Basarabia
      si sa condamne nationalismul românesc. Si altele asemenea.

      Cum sa va zic. Daca doriti cetatenia româna –
      indiferent de motive (adica pasaport care sa va permita sa ajungeti si voi in Italia sau Spania) fiti amabili si comportati-va-ti decent.
      Daca deveniti cetateni români nu va luati dupa naimitii lui Soros
      si respectati natiunea româna
      \si nu UITATI
      ca in calitate de cetateni români sunteti solidari si in ce priveste pacatele trecutului.

      Adica depunând cererea de “redobândire” deveniti si voi parte a “agresiunii imperialiste” samd la fel de vinovati ca si mine (totusi nascut in 52).

      SI daca nu va place România …
      ei bine, daca Karaganda este mai putin accesibila decat in vremea lui Stalin –
      Siberia ramâne “deschisa” si dupa câte stiu se pot câstiga ruble bune acolo!!!
      ————————————————————————————————————–
      Aceste rânduri cam amare au fost prilejuite de desantu “moldovenesc” de pe Critic Atac (http://www.criticatac.ro/)
      si mai ales tema : Republica Moldova: complexul de superioritate al României
      (chiar daca exista un asemenea complex stupid nu este cazul sai i se contrapuna propaganda de tip sovietic.

      Fiindca trebe sa va zic un mic “secret” :
      noi ne mai hârâim … si râdem unii de altii .
      De ex cf unei vechi glume
      “ce intreaba recrutii in prima zi când ajung in regiment ?
      – Oltenii cum sa se faca caporali,
      – modovenii unde este bucataria,
      – muntenii cand se da prima permisie
      – si ardelenii cât de confortabil este dromitoru si de ce este comun?”

      Dupa cum vedeti ironia este la 360 grade iar unii – in special oltenii –
      colporteaza glume pe seama lor.)

      Al vostru Ghita Bizonu’
      ——————————————————————-
      (PS. Pe net aceasta este identitatea mea din 2004.
      Numele meu real nu se gaseste pe net ….)

      Eventualele injuraturi mi le pueti adresa la
      http://vremea.forumgratuit.ro/
      sau sa cautati Gita Bizonu’ pe yahoo sau google.

    12. Vitalia Pavlicenco spune:

      Pt tudor doros

      Nu vreti sa deveniti membru al PNL?

    13. Puscasu Vlad spune:

      Guvernul FILAT este cel mai slab guvern posibil care trebuie schimbat cu orice risc.

      Orice guvern poate fi mai bun decat acest guvern!

      Criza economica este atat de mare incat se pune problema serios a INCAPACITATII DE PLATA a intregii Basarabie.

      Ori SCOPUL in sine,consta in investitii la Basarabia,cat mai multe,de pe toate continentele si tariile lumii!

      Schimbati guvernul FALIMENTAR-VLAD FILAT AIE!

    14. Răspuns național-liberal, sub forma Poziției Curții Constituționale, la Apelul ”statalist” al lui Filat | VOXPUBLIKA spune:

      […] http://www.pavlicenco.md/2012/11/02/pentru-juristi-si-politicienii-antiunionisti-cititi-si-luati-ami…/ […]

    15. Răspuns național-liberal, sub forma Poziției Curții Constituționale, la Apelul ”statalist” al lui Filat | Pavlicenco spune:

      […] Noi, pentru că am mai văzut încercări de a se sugera să ”nu fie admise partidele extremiste la alegeri”, publicăm Poziția Curții Constituționale, sesizate de ministrul justiției, care nu știe a interpreta Constituția și care a dorit să facă rău PNL-ului, dar care a primit o palmă profesională în spirit european de la CC. Aici e linkul postării în care spuneam să ia aminte juriștii si politicienii antiunioniști! http://www.pavlicenco.md/2012/11/02/pentru-juristi-si-politicienii-antiunionisti-cititi-si-luati-ami… […]

    16. UNIONISMUL ROMÂNESC A LEGALIZAT SEPARATISMUL în R. MOLDOVA | BLOGS.NOI.MD spune:

      […] spun eu în Decizia din  02 iulie 2012, a Colegiul de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău  prin care s-a legalizat Statutul unui partid cu obiective […]

    Lasă un comentariu



    Un produs New Media Group ©2008
    Vitalia Pavlicenco | Blogs.UNIMEDIA | UNIMEDIA