Gura de canal, ciinele salvat si o sugestie

Astazi, venind la sediul partidului dimineata, paza institutiei unde arendam spatiu pentru staful PNL, m-a sesizat legat de cazul unui ciine cazut intr-o gura de canal. L-am sunat pe seful de la Autosalubritate Tudor Manev, care a trimis un angajat, chemind, ulterior, si echipajul ce nu are aceasta atributie, care revine, mai curind, pompierilor. Echipajul a salvat, scotindu-l cu lesa,  ciinele, putin intepenit, i-am dat si mincare. Am incercat, in asteptarea echipajului, sa sun la Apa-Canal sa vedem al cui este elementul de infrastructura – retelele termice, apa-canal sau retelele de comunicatie. Insa nu am reusit, nimeni nu a raspuns, erau si pareri diferite, iar, in lipsa chepengului, e greu sa te edifici. L-am sunat pe consilierul municipal PNL Mihai Severovan, care a incercat sa trimita pe cineva sa puna un capac, deoarece azi cade un ciine, iar mine – un copil, nu da Doamne!

Legat de aceasta, m-am gindit – ca e si in preajma alegerilor locale – daca nu ar fi bine ca Primaria sa se gindeasca la un serviciu cunoscut tuturor, prin care oamenii sa sesizeze asupra cazurilor de acest fel, ca si de alt gen? In general, cred ca lumea nu e prea informata unde sa sune in diferite situatii si sa transmita informatia, dupa care, de acolo, sa fie redistribuita institutiilor, in functie de atributii si competente.

In Germania, de exemplu, unde am stat linga fiica-mea cu ocazia nasterii nepoticai, ginerele plecase urgent intr-o delegatie de serviciu si am fost instruita ce sa fac in cazuri de forta majora. Mare mi-a fost minunea cind am aflat ca nu sun, in caz de apropierea nasterii, de exemplu, la spital sau la Urgenta (“Salvare”), ci la un centru unde se acumuleaza toate apelurile de orice gen pe situatiile de solicitare a ajutorului institutiilor publice, de unde se readreseaza imediat structurilor competente. Pe cind la noi asa ceva?

Pentru ca, de cele mai multe ori, se intimpla ca un cetatean vrea sa ajute, dar “este trimis mai departe” de angajatii institutiilor de stat, este bruscat, si nu edificat ce sa faca si cui sa se mai adreseze, sa resolve cazul. Iar cetateanul, vazind ca nu poate rezolva o problema care e doar de interes public, fiind tratat asa, isi abandoneaza buna intentie.

Vitalia Pavlicenco