Preluat de pe http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=149&idRubric=1936&idArticle=5115
Marti, 26 iulie 2005, NR.253
Pro România
NOTIŢE DE LA CONGRES
Românii din întreaga lume s-au reunit a Iaşi
Vitalia Pavlicenco, pentru TIMPUL
Între 10-13 iulie, la Iaşi, s-a ţinut conferinţa a V-a şi Congresul CMR. Cei 110 participanţi din Canada, Franţa, Germania, România, SUA, R. Moldova (inclusiv zona transnistreană) şi Ucraina au beneficiat de binecuvântarea părintelui Vasile Burduja de la Ţiganca/Cania. S-a păstrat un moment de reculegere în memoria victimelor atentatelor din Londra, precum şi a tuturor celor care şi-au pierdut viaţa în războaie şi atentate. Forul CMR, deşi cu dificultăţi pe alocuri mai puţin explicabile, a beneficiat, totuşi, de sprijinul Departamentului pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni (DRRP), de pe lângă Guvernul României, fiind reprezentat de scriitoarea Ileana Andrei, funcţionară în această instituţie.
TREI MII DE NOI MEMBRI. Deschiderea conferinţei-congres a avut loc în incinta Teatrului „Luceafărul” din Iaşi, lucrările continuând, între 11-13 iulie, în Sala Senatului Universităţii „Al. I. Cuza”. La ediţia din acest an au aderat, prin cereri, patru noi asociaţii care, în total, însumează peste 3000 de membri. De asemenea, au fost desemnaţi membrii noului birou director al CMR, cu sediul la Atlanta, şi vicepreşedinţii zonali (pentru Basarabia, Bucovina, Transnistria, Europa Occidentală, Centrală şi de Est, Israel, România, SUA, Canada); a fost redactat noul statut şi adoptat textul rezoluţiei conferinţei. Biroul director a desemnat-o în funcţia de preşedinte al CMR pe dna prof. Smaranda Cazan-Livescu şi în cea de secretar general – pe dl Neculai Popa. Au fost desemnaţi şi votaţi vicepreşedinţi pe zone de comunităţi româneşti, printre care: pentru Basarabia (R. Moldova) – Vitalia Pavlicenco şi Constantin Tănase; pentru zona nistreană – Ion Iovcev. Poetul Nicolae Dabija a fost ales membru onorific al biroului directorUITAREA ROMÂNILOR CONTINUĂ. Revenind la firul evenimentelor din aceste trei zile la Iaşi, este de regretat că, aşa cum se întâmplă mai des pe la noi, deşi românii din teritoriile lor istorice şi din ţările ce i-au adăpostit cu generozitate duc dorul României, regăsindu-se în România, nu e pe potrivă şi prezenţa românilor cu domiciliu în Ţară. Astfel, la comemorarea ostaşilor români căzuţi în război la Ţiganca – paradoxal – au lipsit românii din România… Şi în mesajele de salut, unele devenite chiar comunicări – pentru că nu toţi cei veniţi cu o urare au avut posibilitatea să rămână până la încheierea lucrărilor – s-au simţit note de reproş pentru că uitarea românilor continuă… Deşi „avem un popor ce locuieşte în două ţări”, „nici în România nu se ştie că Basarabia este românească”, „România nu are o politică şi o strategie de durată în raport cu românii din R. Moldova şi, la sigur, din alte părţi”, „nu vrem să fim români de pretutindeni şi de nicăieri”, „Moscova are 800 de corespondenţi în R. Moldova, iar România – doar unul”, „ne-am putea întâlni în UE, numai că Basarabia să fie un stat rusesc şi să dialogăm cu România prin interpret”, „neunirea este duşmanul nostru”, „trebuie să ne analizăm eşecurile, izbânzile, dar, mai ales, contribuţiile”, „să nu-i lăsăm pe românii din Transnistria în rezervaţie, ei fiind acolo ambasadorii limbii române, ai istoriei, insuliţe ale latinităţii în marele ocean slav”, „ar fi o trădare să le cedezi comuniştilor limba şi istoria” – sunt doar unele idei, frustrări şi speranţe exprimate.
CETĂŢENIA, CEA MAI DUREROASĂ RPOBLEMĂ. Nu în zadar am exprimat, în mesajul de salut, „recunoştinţă prietenilor români de peste hotare şi din România, care au depus eforturi să ne întâlnim, să discutăm, să facem schimb de opinii şi de speranţe. Gândurile expuse mai sus sunt doar o parte din cele spuse de-a lungul manifestării, exprimând durerea şi nedumerirea adunate şi transmise din generaţie în generaţie pentru soarta „românilor, lăsaţi fără identitate, neam şi ţară” – cum se spune într-un serial difuzat de canalul românesc de televiziune „N 24”.
Rezultatele discuţiilor desfăşurate cu participarea reprezentantului DRRP şi-au găsit reflectarea în rezoluţia adoptată de adunarea generală a CMR, cea mai dureroasă problemă şi cea mai mare rugăminte fiind debirocratizarea sistemului de redobândire a cetăţeniei române. Deznădejdea celor ce sunt români, dar nu au un paşaport, sporeşte direct proporţional cu apropierea anului de graţie 2007, când România ar putea deveni membră a UE cu drepturi depline, iar procedura de redobândire a cetăţeniei – să se complice.
În cadrul Conferinţei de la Iaşi, CMR a acordat Diploma ROMÂNIA – pentru activitate deosebită în păstrarea identităţii româneşti:
Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol
Liceului „Evrica” de la Râbniţa
Gimnaziului „Ştefan cel Mare” din Grigoriopol
Gimnaziului din s. Corjova, zona transnistreană, satul natal al preşedintelui RM
Liceului „Alexandru cel Bun” din Tighina
Şcolii de tip-internat din Tighina
Postului de televiziune EURO TV, Chişinău
Postului de Radio ANTENA C, Chişinău
Echipei publicaţiei TIMPUL, Chişinău
Echipei publicaţiei „Jurnal de Chişinău”
Echipei publicaţiei „Glasul naţiunii”, Chişinău,
Jurnaliştilor de la Radioteleviziunea Naţională, care au protestat împotriva cenzurii comuniste (CADUP), Chişinău
Agenţiei de presă „DECA-press”, Bălţi
Reprezentanţei Consiliului Mondial Român din RM
Ziaristului Florin Săsărman de la Radio Cluj
Rezoluţia de la Iaşi
Delegaţii la conferinţa şi Congresul Consiliului Mondial Român îşi declară acordul ferm şi îşi asumă – ca o completare logică a rezoluţiei – propunerile înaintate de delegaţia din R. Moldova care solicită următoarele acţiuni drept probă a relaţiilor speciale dintre România şi R. Moldova:
1. Elaborarea de către Guvernul de la Bucureşti a unei Strategii de lungă durată privind R. Moldova, însoţită de un plan de acţiuni care să derive din decizia politică a Parlamentului României de denunţare a Pactului Molotov-Ribbentrop şi a consecinţelor acestuia.
2. Determinarea autorităţilor comuniste de la Chişinău de a denunţa public Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele acestuia.
3. Adoptarea Legii lustraţiei, pentru a dekaghebiza structurile de stat ale R. Moldova.
4. Simplificarea, în regim de urgenţă, a procedurii de redare a cetăţeniei române românilor din teritoriile ocupate, ca şi – prioritar – pentru românii din zona transnistreană, care nu cad astăzi sub incidenţa legii respective. Acest gest ar constitui o primă reparaţie morală pentru românii abandonaţi la 28 iunie 1940.
5. Anularea interdicţiei de şedere (de doar trei luni) pe teritoriul României pentru cetăţenii R. Moldova. Este nedrept ca aceştia să fie „deportaţi” continuu din propria Ţară.
6. Elaborarea şi subvenţionarea unui program de restabilire a cimitirelor ostaşilor români de pe teritoriul R. Moldova, vandalizate şi nivelate de buldozerele ocupanţilor sovietici.
7. Repunerea în drepturi a tuturor basarabenilor-veterani ai Armatei Române, cu toate onorurile ce decurg din aceasta, şi oferirea de asistenţă (pensii, despăgubiri) pentru cei care au mai rămas în viaţă, pentru văduvele şi copiii acestora (al căror număr, din păcate, este deja foarte mic!).
8. Elaborarea unui program de asistenţă permanentă pentru şcolile româneşti din Tighina şi din zona transnistreană.
9. Dezavuarea de urgenţă a planului secret al autorităţilor comuniste de la Chişinău de a introduce în instituţiile de învăţământ, începând cu 1 septembrie, a aşa-zisului obiect de studiu „istoria integrată”, plină de falsuri staliniste, în care România este prezentată ca „ocupantă a Basarabiei” (!).
10. Determinarea autorităţilor comuniste de la Chişinău de a nu falsifica datele finale ale recensământului populaţiei din toamna anului 2004, prin care românii şi moldovenii sunt calificaţi drept naţiuni diferite (2,1 şi, respectiv, 76,1%).
11. Excluderea oricăror premise pentru finanţarea unor cercuri politice de la Chişinău şi reorientarea subvenţiilor statului român doar pentru consolidarea societăţii civile şi a mass media româneşti, în scopul democratizării R. Moldova.
12. Resensibilizarea administraţiei americane de către CMR asupra necesităţii de a trata R. Moldova, alături de Ţările Baltice, ca victimă a ocupaţiei sovietice, urmare a semnării Pactului Molotov-Ribbentrop.
Delegaţia R. Moldova la Congresul CMR solicită să fie primită în audienţă de către preşedintele României, Traian Băsescu, pentru a-i prezenta adevărata stare de spirit a populaţiei din R. Moldova, pentru care anul 2007 – al admiterii României în UE – inspiră temerea că se va reinstala o cortină pe Prut.
Iaşi, 13 iulie 2005
straniu, parca ieri citisem pe undeva o declaratie a consiuliul ca nu-l „stie” pe Dabija…
Niste timpuri aiurite ni-i dat sa traim.
Da dar atunci nu se stia ca isi ascunde trecutul konsomolist …
Pentru Basarab
Nu cred ca cineva din R.Moldova a ascuns ca a fost komsomolist. De exemplu, tot ascunde Dorin Chirtoaca ca unchiul sau, regretatul Gheorghe Ghimpu, a fost membru al CC al Komsomolului. opare ce a cautat acolo Gheorghe Ghimpu? Nu spune, dar ii place sa defileze cu amintirea si numele lui.
Stimata Doamna, sunteti ridicola daca va luati acum si de morti ca au fost comunisti. Lasati-l pe Gheorghe Ghimpu sa se odihneasca in pace!
Ma intreb de ce ar avea nevoie Dabija de CMR? Are FDRM-ul, care cica are peste 250.000 de membri (nici PCRM n-are asa de multi membri, dar ma rog, ii place lui Dabija sa se considere important), are Literatura si Arta. CMR-ul a declarat deschis ca-l sustine pe Tomac. Ce face Dabija nu-i campanie murdara?
Pentru Vitalia Pavlicenco
D.Pavlicenco.
De ce Dorin Chirtoaca trebuie neaparat sa spuna cine a fost cel de nu mai este?
Eu Va respect in modul meu deosebit si ma necajesc chind citesc ceva pe blog si nu sunt de acord cu DVS.
Dorin Chirtoaca le are poate pe ale lui pe cap si raspunde pentru si numai pentru sine. Daca nu doreste sa nu discute. Daca Dorin Chirtoaca ar declara de fiecare data , ca unchiul lui a fost comsomolist ca si multi altii, nu cred ca ar insemna aceasta ceva important pentru toata lumea. Si de ce sa declare ceea ce nu doreste? Poate in aspect de rudenie in memoria lui Dorin Chirtoaca Gheorge Gimpu a lasat numai amintiri placute. Totusi Dorin cred, ca pe atunci era copil…..
Sustin aceasta idee, ca nepotii nu trebuie sa raspunda pentru stramosi, doar numai daca nu a profitat material nelegal din urma activitatii stramosilor. Voi sustine si in continuare acest punct de vedere.
Nu va suparati.
A citi „doar numai daca a profitat cumva”….
Pentru Gregory Lemarchal
Il vom lasa si pe Gheorghe Ghimpu sa se odihneasca in pace cind Ghimpu si Chirtoaca nu va spune lucruri neadevarate despre noi.
CMR a aderat in corpore la FDRM, dupa formarea acestuia.
Membrii marcanti ai CMR de peste hotare urmaresc situatia din Moldova, ce face fiecare si au decis sa-l aleaga pe Dabija. Uitati-va in Literatura si Arta de azi sau in Timpul de azi, pe Internet.
CMR-ul nu a declarat deschis ca-l sustine pe Tomac. A fost pozitia lui Nicolae Popa, care azi si-a dat demisia din cauza aceasta. Voi posta aici imediat ce am primit azi seara de la Nicu Popa. Dabija nu face campanie murdara.
Iata mesajul din partea lui Nicu Popa:
„Dragii mei,
Pentru inceput doresc sa va aduc la cunostina faptul ca sunt un ardent sustinator a lui Eugen Tomac, pe care il cunosc inca de cand era student si de care ma leaga amintiri si activitati frumoase in slujba fratilor din Basarabia. A fost apreciat de intreaga conducere CMR si invitat la Conferinta de la Vatra Dornei sa faca parte din conducerea CMR,, membru al Comitetului Director.
Nu ne-a fost usoara alegerea avand in balanta cei doi eruditi dar, pentru a fi fidel doctrinei organizatiei noastre de distantare fata trecutul rusinos al unora, am decis sa-l sustinem pe Eugen Tomac pent ru functia de deputat in Parlamentul Romaniei..
Aceasta a fost decizia CMR si cu acest mandat am pornit spre Basarabia
A contribuit la decizia mea si scrisoriea de raspuns al domnului Dabija, in care spunea negru pe alb cum ca, nimeni nu a iesit cu incaltamintea curata din acel trecut mocirlos. Ei bine, Eugen Tomac are avantajul de a nu fi cunoscut acea mocirla cu pacatele ei si de a nu fi participat la ele intr-un fel sau altul, majindu-si pantofii.
In aceasta scrisoare de raspuns a domnului Dabija se incearca o deculpabilizare a tot ce este in continuare culpabil, o tendinta de promovare a celor care au reusit sa iasa din mocirla cu pantofii murdari si care, reciclati la scoala noii democratii, au dreptul de a fi promovati in functii de conducere.
Sunt multe de spus, dar daca astazi Basarabia inca mai tanjeste dupa acel trecut mocirlos si viata cea de toate zilele este din ce in ce mai insuportabila ( zilele de Vineri, Sambata ,Duminica si Luni le-am dormit cu paltonul pe mine ), iar sute de mii fug incotro vezi cu ochii, se naste o intrebarea fireasca si anume, daca mai este justificata pretentia unor putini, dar cu ambitii de promovare la functii inalte de stat .
Recent a aparut o scrisoare de sustinere a unor colegi de deputatie a domnului Dabija. Il vor deci in cotinuare in parlament si nici o vorbulita despre dezastrul la care au contribuit intr-un fecu totii.
Nici-o parere de rau, nici-o remuscare. E ca un fel de dinastie care se cere reciclata; un fel de falsa mandrie patriotica, multumirea unei misiuni indeplinite. Care? Unde este Basarabia astazi?
Ai impinge in fata pe aceiasi oameni care prin prezenta lor au girat dezastrul de astazi al Basarabiei este o eroare.
Daca s-ar fi votat legea lustratiei, cu certitudine domnul Dabija ar fi fost oprit sa candideze. De ce atata indarjire si de ce cei vechi numai ei? De ce tocmai acum reciclarea cadrelor?
Am plecat spre Basarabia joi, 6 Noiembrie, cu gandul de a stabili un fel de armistitiu intre candidati si ziare care, dupa cum stiti, isi arunca unul altuia cu noroi in asa hal, incat alesii vor fi la un moment gramezi de gunoi, nelasand alegatorului posibilitatea de a le vedea adevarata fata.
Am obtinut promisiuni cam de la toti. Spun promisiuni, caci rezultatul il cunoasteti.
Nu am avut decat sporadic acces la computer si nu am putut tine pas cu avalansa de scrisori. Abia marti, 25 noiembrie, am aflat de declaratia domnului Dabija, in care isi anunta membria de onoare la CMR, organizatie pe care din cate cunosc a ignorat-o cu desavasire si nu a contribuit la nici o actiune de protest a ei. Mai mult, pe lista Bioului Director al CMR nu apare nicaieri numele de Dabija, fapt care m-a determinat sa spun interlocutorului meu ca nu-mi amintesc in nici un fel si l-am rugat sa amane decizia unui comunicat pentru a doua zi , data cand voi sosi acasa in L.A.
Miercuri, 26 noiembrie in jurul orei 11 AM cand ma pregateam20de imbarcare, am fost sunat de catre un student care mi-a citit comunicatul chiar in momentul in care discutam cu cei de la Lufthansa, (care imi cereau $ 200 in plus pentru schimbare de data) si fara sa ma concentrez prea mult le-am dat O.K.
Imi recunosc greseala grava, de aceea cer iertare colegilor care impartasesc alte opinii si pe care nu am avut timp sa-i consult. Am fost depasit de situatie, raman, insa la parerea ca, acest comunicat ar fi putut fi redactat in alti termini, fondul ramanand acelasi. Dar fratilor,
negandu-i apartenenta la CMR nu s-a scufundat pamantul. Organizatia noastra a fost tot timpul ignorata de catre domnia sa. De unde pana unde a devenit CMR atata de important in viata domnului Dabija incat sa simta nevoia de a-si dezvalui membria de onoare? Daca ar fi fost cat de cat activ, mi-ar fi fost imposibil sa nu-mi amintesc.
Nu uitati, dragii mei ca suntem o organizatie democrata care am luptat pentru validarea Legii Lustratiei, pe care acum o aruncam la gunoi. Nu uitati ca prin statut ne declaram impotriva totalitarismului, impotriva comunismului – ucigasul buneilor vostri si a aproximativ a 250.000.000 de suflete.
Iar daca am fost nevoiti sa induram temnite si depotari este datorita aceluiasi flagel – comunismul, pe care acum practic vrem sa-l reciclam prin alegera fostilor.
Acum la plecare propun Presedintelui Mihai Stan si Biroului Director a-si reafirma pozitia clara si fara ambiguitate fata de Legea Lustratiei si daca sustin erea noastra fata de aceasta propusa Lege poate fi actuala.sau nu. Consider ca astfel de oameni trebuie sa treaca printr-o perioda de carantina penru a rupe definitiv lantul reciclarii, iar noi sa refuzam cel putin membria temporara a acestor doritori de a ne face binele cu forta.
Am sentimentul da instrainare fata de opinia unor membri ai Biroului Director CMR, membri pe care ii respect si carora le cer sa-mi aprobe demisia de onoare.
Asa am gandit, asa gandesc neschimbat si sutin in continuare alegerea lui Eugen Tomac
Neculai Popa
PS.Multumiri doamnei Vitalia Pavlicenco fara de care ne-ar fi fost imposibil sa aflam adevarul.”