Si bine va fi, pentru ca R.Moldova este un stat-problema… Adica nu e stat…

Priviti aici si o sceneta reusita cu Filat, care discuta in mod rusinos cu Boc despre Drapelul lui Stefan cel mare, apoi merge si cade in genunchi in fata lui Voronin, care ii da un sut in fund.

http://www.jurnaltv.md/#filat-se-inroseste-271493

http://bogatu.voceabasarabiei.net/?p=1628

“În timp ce toată lumea caută să ghicească dacă se va destrăma sau nu AIE, ne scapă spectrul unei dezintegrări mult mai mari. La orizont se prefigurează dispariţia statului.

Revenirea statului naţional

Republica Moldova trăieşte aproape doi ani şi jumătate fără un preşedinte ales. Incapacitatea cronică a forţelor politice de a depăşi criza constituţională, de a alege şeful statului demonstrează mai mult decât o neputinţă a fracţiunilor parlamentare de a realiza un compromis, de a pune interesele generale mai presus decât cele înguste de partid.

Dezbinarea de la vârf nu-i decât crăpătura de la suprafaţă a unei rupturi existenţiale de la bază. Ceva mai mult de jumătate a societăţii moldoveneşti pariază pe Occident, cealaltă – pe Orient. Controversa pare ireconciliabilă, întrucât are la origini nu atât divergenţe de opinii, cât diferenţe de ordin etnic şi cultural. (mai mult…)

Plasez aici o serie de foto si in scopul de a fi preluate de unii jurnalisti care mi le solicita, pentru a nu le expedia prin posta electronica.

Viata mea a fost plina de absenta tatalui…

Smaranda Cazan-Livescu, prietena mea din Atlanta, Georgia, SUA, cu care am activat in cadrul Consiliului Mondial Roman si am fondat Uniunea Femeilor Romane (UNIFERO), mi-a resolicitat un articol, scris de mine ceva mai inainte, la rugamintea-i, pentru o carte. I-a intervenit o problema cu laptopul si spune ca nu poate recupera nici laptopul, nici articolul. Am gasit acest articol, ma bucur ca Smaranda mi-a amintit de el si il postez pe blog. La fel ca si fotografia mamei, precum si cele ale tatalui, bunicilor, strabunicului…

Probabil, nu intimplator am postat articolul zilele acestea, cind a trecut in nefiinta poetul nostru national roman contemporan Grigore Vieru, care a avut tema mamei ca cea mai prezenta in creatia sa…

Pasarea Cand s-a intors /La puii ei cu hrana /Gasise cuibul gol /Si amutit / I-a cautat / Pana-i albise pana / Pan’ cand in cioc / Saminta a-ncoltit / (Grigore Vieru)

Ma gindeam, de mai multa vreme, sa scriu un articol despre mama mea. Pentru aceasta, insa, credeam eu, e nevoie de doua conditii – sa ajung in viata la capitolul “Memorii” si sa pot scrie intr-o anume liniste sufleteasca, pentru a-mi controla sentimentele, deoarece, de fiece data cind ma gindesc la mama, trebuie sa imi reprim lacrimile.

Exista ideea ca cineva trebuie sa fie mare erou ca sa il poti evoca. Cred ca in Basarabia, pentru cit au suferit romanii aici, sint putini care sa nu poata fi evocati drept eroi, exceptind leprele comuniste si vinzatorii de semeni.

Mama mea, Agafia Bordeniuc, a fost invatatoare, intre 1940 si 1974, adica timp de 34 de ani. Dupa ce a invatat in Alunisul de bastina, apoi la Balti, a mers la Iasi. Imi povestea ca bunicii mergeau in caruta trasa de cai la Iasi, sa duca banii pentru studii. Acolo studia si sora mamei, la medicina. A invatat bine si a ramas cu amintiri pe toata viata. Eu as fi dat orice ca mama sa revada locurile de la Iasi, pe unde a calcat in adolescenta si tinerete, deoarece a revenit in Basarabia in 1940, la virsta de 19 ani, si nu s-a mai intimplat sa treaca inapoi Prutul. La granita i s-a luat un toc frumos si niste pantofi, “mai scumpi”, iar sora mamei, Dina, a cunoscut un intreg calvar prin „filtrele” sovietice, pina a ajuns la bastina. (mai mult…)