„Clauza de eternitate”, interpretată, tendențios, în spirit antiunionist, de surlele sovietice lucinschiste

Am citit un interviu despre șansele Unirii, în cadrul căruia Igor Boțan, pentru care am avut respect până acum o lună, a încercat să dea verdicte, să pună punctul SĂU greșit pe ”i”. Dar să le luăm pe rând.

Am mai discutat cu Igor Boțan pe subiectul zisei ”clauze de eternitate”, de care – în mod abuziv și manipulator – se prevalează antiunioniștii. 

Această zisă clauză, a fost folosită în sensul statuării Declarației de Independență mai presus decât o Constituție, ce poate fi oricând modificată, adoptată într-o nouă Redacție sau chiar abrogată. Pentru că și Constituția, și statul – urmare a unei Declarații de Independență – le fac oamenii, apoi -tot oamenii le desfac – cei ce și-au adoptat o Declarație de Independență și s-au constituit într-o populație ce vrea să își organizeze modul de trai și conviețuire. Până aici lucrurile sunt clare.

Dar să analizăm mai departe de ce unii interpretează greșit, arbitrar și prea ușurel lucrurile. Nu mă pronunț asupra motivelor și rațiunilor ce i-au făcut pe membrii Curții Constituționale să facă uz de zisa ”clauză de eternitate” (CE) atunci când au constituționalizat limba română, dar și lăsând loc pentru interpretări…

Nu insinuez nimic nimănui, dar știu că unii membri ai CC sunt oameni treji la minte și buni constituționaliști, sunt și români, și unioniști, dar nu voi spune pe câți îi cred așa. Dar consider, totodată, că sunt printre ei și din cei ”cu misiuni”, care au avut grijă să promoveze niște lucruri în decizia legată de Limba Română și de caracterul primar, fundamental, al Declarației de Independență față de Constituția care azi este, dar mâine poate să nu fie…

Cu toate astea, și Constituția are un art, mai exat art..142, pe care unii ca Boțan îl invalidează în interpretarea lor arbitrară, dar cert e că, atâta timp cât există această Constituție, nicio ”CE” nu poate anula – ”Articolul 142: Limitele revizuirii. 1. Dispozițiile privind caracterul suveran, independent și unitar al statului, precum și cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorității cetățenilor înscriși în listele electorale.”

Este absolut evident că acest articol din Constituție, unic în felul său, – datorită și caracterului artificial al statului Republica Moldova (nu vom mai aminti de consecințele nelichidate referitor la Basarabia ale Pactului Hitler-Stalin), consună perfect cu FRAGMENTUL UNIC din Declarația de Independență, scris, iarăși în mod UNICAL, cu litere majuscule: ”REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”

În discuția avută acum jumătate de an sau mai mult de un an cu Igor Boțan, am abordat și  despre CE (zisă ”clauză de eternitate”). Și i-am spus un lucru pe care îl voi aminti aici. Care nu îmi imaginez nicidecum în ce mod poate fi negat atât de vehement și neconvingător.

Argumentul contra afirmației că o asemenea CE (zisă ”clauză de eternitate”) ar anula perspectiva reunificării celor două state românești este că această clauză ETERNIZEAZĂ și alineatul SACRU din DECLARAȚIA de INDEPENDENȚĂ, trecut cu majuscule (nu de Alexandru Tănase, nu de Vitalia Pavlicenco, nu de Igor Boțan) și de fostul deputat din primul Parlament democratic  TUDOR PANȚÂRU, care azi e membru al Curții Constituționale, cu experiență europeană, cu experiență CEDO.

Să ne întrebăm, prin urmare, cum am putea manipula cum că o CLAUZĂ DE ETERNITATE ar putea viza doar unele fragmente ale Declarației de Independență? Exceptând unul, nu? Deci nu și – în cazul unei părți a statului român, rupte printr-un Pact criminal din trupul ȚĂRII ROMÂNIA, – fragmentul din Declarația de Independență, conform căruia ”REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.”???

Dacă e o clauză de eternitate, înseamnă că bate în cuie și dreptul acestui stat să își hotărască viitorul fără nici un amestec din afară – ÎNTOTDEAUNA, ORICÂND, PE VECI, CÂND POPULAȚIA VA DORI!!!, – AȘA CUM SCRIE în Declarația de Independență. Adică, această clauză de eternitate bate în cuie nu crearea statului, ci documentul de creare a statului, cu dreptul celor ce au creat statul de a-și hotărî, oricând, prezentul și viitorul, conform voinței lor. 

Practica judiciară națională bazată pe precedentele CEDO

MAI DEPARTE vom scrie despre practica judiciară din Republica Moldova, legat de unionism și de unionismul PNL, pentru care ne-am tot judecat și instanțele naționale au emis Hotărâri în temeiul precedentelor CEDO. Am scris repetat despre aceasta, dar văd că nu ajunge la unii care se pretind emițători de verdicte de eternitate.

Aici pot fi citite mai multe articole cu documente ale justiției:

http://www.pavlicenco.md/2010/08/24/pnl-a-cistigat-procesul-vs-cec-la-curtea-de-apel/

http://www.pavlicenco.md/2010/08/27/pnl-de-ziua-independentei-pe-28-08-10-8-30-%E2%80%9Cdosarul-spotului%E2%80%9D-la-csj-hotarire-socanta-a-curtii-de-apel/

http://www.pavlicenco.md/2012/08/07/ministerul-justitiei-a-dat-recurs-la-csj-privind-obiectivul-unionist-al-pnl/

http://www.pavlicenco.md/2012/07/02/de-ziua-mortii-lui-stefan-pnl-a-cistigat-in-judecata-dreptul-de-a-avea-un-statut-unionist/

http://www.pavlicenco.md/2012/10/24/pnl-a-cistigat-in-justitia-nationala-dreptul-la-obiectivul-statutar-unionist-si-cere-demisia-ministrului-oleg-efrim/

http://www.pavlicenco.md/2012/11/02/pentru-juristi-si-politicienii-antiunionisti-cititi-si-luati-aminte/

Ne întrebăm, astfel, cum se poate uita, neglija sau face totală abstracție de ceea ce spune CEDO? Mai ales că și Curtea Constituțională, sesizată de fostul ministru Oleg Ifrim în legătură cu Statutul unionist al PNL, a dat un răspuns extrem de axat pe precedentele CEDO atunci când a confirmat constituționalitatea obiectivului unionist al unui partid politic.

Iată un fragment din prima decizie, legat de spotul unionist din 2010 al PNL, care sparge mentalitatea de statalitate sovietică a RSSSM:

”In acest sens, instanţa de judecată reţine că potrivit jurisprudenţei CEDO, faptul ca un grup de persoane cere autonomie sau chiar revendică secesiunea unei părţi a teritoriului ţării, astfel, cerând modificări constituţionale şi teritoriale semnificative, nu poate justifica în mod automat interzicerea manifestărilor de către acest grup. A cere modificarea teritoriului în luări de cuvânt şi manifestaţii nu înseamnă în mod automat un pericol pentru integritatea teritorială a ţării şi securitatea naţională. Libertatea de exprimare şi dreptul -de a exprima păreri constituie una din valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. (Stankov and United Macedonian Organisation Ilinden v. Bulgaria, nr.29221/95 şi 29225/95 din 02.10.2001, §97)

Intr-o societate democratică, bazată pe principiul legalităţii, ideile politice privind schimbarea ordinii existente a căror realizare este promovată prin mijloace paşnice, trebuie să beneficieze de o oportunitate corespunzătoare de exprimare prin mijloace legale (Idem).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza United Comunist Party of Turkey v. Turciei nr.l33/1996/752/951 din 30.01.1998 § 43 a statuat că, nu poate exista democraţie fără pluralism. Din acest motiv dreptul la libertatea de exprimare prevăzut de articolul 10 al Convenţiei este aplicabil nu doar informaţiilor şi ideilor recepţionate favorabil sau privite drept inofensive, dar şi celor care ofensează, şochează şi deranjează.

Astfel, pluralismul politic, toleranţă şi libertatea gândirii sunt acele condiţii fără de care nu poate exista o societate democratică (Handyside v. the U. K., Series Anr.24 din 07.12.1976, § 49)

Statul este în ultimă instanţă garantul pluralismului politic, care constituie unul din fundamentele esenţiale a unei societăţi democratice şi una din condiţiile de bază pentru progresul acesteia şi autodeterminării fiecărui individ în parte (United Comunist Party of Turkey v. Turciei § 45). Or, interzicerea reclamantului de a exprima liber opţiunea politică de schimbare a structurii constituţionale a statului prin aderarea statului la uniuni statale aduce grave atingeri regimului democratic de guvernare.

Reţinând jurisprudenţa citată a CEDO, instanţa de judecată ajunge la concluzia că în termenii Convenţiei a pleda pentru limitarea sau chiar pierderea suveranităţii statului prin astfel de măsuri precum ar fi aderarea ţării la o uniune de state ca EU, CSI sau prin incorporarea teritoriului Republicii Moldova într-un alt stat cum ar fi România sau refacerea URSS constituie o manifestare a libertăţii de exprimare aflată sub protecţia art. 10 al Convenţiei, atât timp cât autorii unor astfel de idei şi opinii îşi propun să le realizeze prin mijloace paşnice şi constituţionale. In momentul în care autorii unor astfel de opţiuni politice î-şi propun să le realizeze prin metode violente, anticonstituţionale şi/sau antidemocratice, ei pierd protecţia oferită de art. 10 al Convenţiei.

Deoarece din spotul publicitar al PNL nu reiese că autorii lui intenţionează de să folosească metode ilegale, violente, anticonstituţionale şi antidemocratice pentru atingerea scopului lor – unirea cu România – el reprezintă o manifestare legală a libertăţii de exprimare şi beneficiază atât de protecţia legislaţiei interne a Republicii Moldova cât şi art. 10 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Prin urmare, interzicerea acestui spot electoral de către Comisia Electorală Centrală constituie o ingerinţă arbitrară şi inadmisibilă în exerciţiul dreptului PNL la libertatea de exprimare.”

Iată un fragment din Decizia Curții Supreme de Justiție privind înregistrarea Statutului unionist al PNL:

”Instanţa de judecată, reţinând statutul legal al partidelor politice, ajunge la concluzia că opţiunea politică manifestată de PNL privind unirea pre căi democratice a Republicii Moldova cu alte state sau aderarea la UE sau NATO este un drept legal al cetăţenilor Republicii Moldova, care ţine de exprimarea şi realizarea voinţei politice (HCC nr.41 din 07.12.2000, M.O. nr.157-159/44 din 21.12.2000). Or, schimbarea ordinii constituţionale, inclusiv, Unirea cu alte state, aderarea la uniuni de state şi blocuri militare, constituie o opţiune politică constituţională şi ţine de realizarea suveranităţii naţionale, putere absolută şi perpetuă a poporului, admisă de prevederile art.141-142 din Constituţie (HCC nr.16 din 29.03.2001, M.O. nr.43/16 din 12.04.2001), motiv din care împiedicarea, prin orice mijloace, a partidelor politice de a-şi exprima opţiunile politice, inclusiv includerea acestora în Statut, constituie o restrângere inadmisibilă a pluralismului politic.”

Iată un fragment din Răspunsul PCC-01/1458/211 (Chişinău, 26 octombrie 2012) al Curții Constituționale la Sesizarea nr. 2b/2012 a ministrului justiției Ifrim privind interpretarea articolului 41 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova, urmărindu-se obținerea unui suport juridic pentru interzicerea PNL, cu un Statut unionist adoptat pe 3 decembrie 2011:

”Potrivit Curţii, una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. Într-adevăr, democraţia se bazează pe libertatea de exprimare. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică (cauza Partidului Comunist (Nepecerişti) şi Ungureanu contra României, cererea nr. 46626/99).”

În baza tuturor acestor decizii, care pot fi analizate de cei ce se apucă să spună că Unirea cu România nu va avea loc pentru că cineva interpretează ANAPODA zisa ”clauză de eternitate”, de fapt așa cum le convine Dodon-Kremlinului, surlelor antiromânești ale Rezidentului Lucinschi, dar și celor din media, pe care nu îi interesează un alt punct de vedere, adevărat, despre posibilitatea refacerii unității naționale românești, ar trebui să înceteze manipulările și minciunile.

PNL a contribuit masiv la confirmarea constituționalității unionismului, care este, prin adevărul istoric, el însuși o clauză de eternitate pentru toți românii ce vor fi împreună și doar astfel vor ține piept dușmanilor din exteriorul României Mari și jujucilor lor din interior.

Iar în prezent, PNL are procese de judecată cu pascari și klimenci pentru a demonstra că ROMÂNISMUL, UNIONISMUL NU POT FI CONSIDERATE EXTREMISM, AȘA CUM SPUN RÂSURILE DODONISTE și alte râsuri, care promovează interesele Rusiei cu mănuși albe.

Vitalia PAVLICENCO

În continuare – interviul amintit, cu fragmentele dubioase și foarte contradictorii, evidențiate cu roșu, care merită un articol-replică aparte.

Igor Boţan: „Actualmente mişcarea unionistă se desfăşoară pe dimensiunea civică”

http://www.europalibera.mobi/a/27112968.html

Igor Boţan and Vasile Botnaru

06.07.2015

Duminică, peste 5.000 de oameni din R. Moldova şi din România au manifestat în centrul Chişinăului şi au votat simbolic pentru unirea celor două state. Manifestaţia a fost organizată de Platforma Unionistă Acțiunea 2012, împreună cu Tinerii Moldovei și mai multe organizații de peste Prut, care spun că vor restabilirea vechilor hotare ale României. Tot duminică, dar la Brașov, fostul preşedinte al României Traian Băsescu a declarat din nou că în actualul context economic și politic, unirea cu România ar fi singura opţiune viabilă a Moldovei. O temă de discuție pentru Vasile Botnaru cu analistul Igor Boțan:

Europa Liberă: Curentul unionist periodic este instrumentat de politicieni. De această dată se pare că a fost reanimat de un contingent care, în aparenţă, nu are nicio tangenţă cu formaţiunile politice. Ce credeţi despre şansele de reanimare a spiritului din anii ’90?

Igor Boţan: „Actualmente mişcarea unionistă se desfăşoară pe dimensiunea civică, care apelează la adevărul istoric, la falimentarea Republicii Moldova din cauza corupţiei endemice a elitelor şi la noul context regional care face iluzorie aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană într-un viitor previzibil. O mişcare civică de acest gen este adevărat că marginalizează oarecum partidele unioniste consacrate, care nu s-au manifestat foarte bine. Şi această mişcare civică pretinde la crearea unei noi elite unioniste tinere, în devenire, pe baza conglomeratului de organizaţii civice, care se numeşte „Acţiunea 2012”, care nu are un lider în frunte, ci, mai degrabă, are câţiva activişti pasionari, dacă le putem spune aşa.”

Europa Liberă: Se poate spune că în locul lui Iurie Roşca, Mircea Druc, Iurie Roşca ediţia iniţială, au apărut deja noi lideri unionişti? S-a schimbat generaţia de unionişti?

Igor Boţan: „Este o nouă generaţie după Declaraţia Independenţei Republicii Moldova, care au şcoală bună şi care, aşa cum spuneam, sunt pasionari. Şi nu cred că partidele politice care au falimentat în acest demers unionist…”

Europa Liberă: Aceste partide la care vă referiţi nu au reuşit să viruseze întreaga societate. Tinerilor le va reuşi oare? Şi ce limbaj folosesc ei pentru a atinge acest obiectiv?

Igor Boţan: „Tinerii vor să apeleze la masele largi, spunând că nu sunt partid politic, nu vor pe seama mişcării unioniste să câştige suport pentru reprezentare în parlament. Din acest punct de vedere, este evident că această abordare este una care sugerează o posibilitate de un succes mai important decât al partidelor politice.”

Europa Liberă: Acesta este un atu. Dar ce motivaţie le propun acestor mase largi?

Igor Boţan: „Este foarte important să citim documentul care a fost dat publicităţii în cadrul adunării de la 5 iulie. Şi aici sunt lucruri care, mai degrabă, ridică semne de întrebare decât fac unirea posibilă. Să apelezi la factorii de decizie din Republica Moldova ca să promoveze ideea unirii este să îndemni factorii politici din Republica Moldova la sperjuri. Fiindcă noi ştim că aceşti reprezentanţi ai instituţiilor publice din Republica Moldova au depus jurământ să servească cauza Republicii Moldova şi nu dispariţia Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Adică le propun să-şi facă harachiri.

Igor Boţan: „Da, este un îndemn la sperjur. Un alt lucru foarte important ţine de îndemnul faţă de instituţiile internaţionale. Adică, tinerii unionişti îndeamnă comunitatea internaţională să susţină un demers în favoarea unirii Republicii Moldova cu România, lucru care este oarecum straniu, cel puţin, dacă luăm în consideraţie unirea germanilor şi anexarea de către Federaţia Rusă a Crimeei. În ambele cazuri au fost situaţii de force majeure, nu s-a anunţat din start scopul unirii. În cazul Germaniei RDG a colapsat, instituţiile statului nu mai puteau face faţă obligaţiilor şi a fost nevoie ca, şi repet acest lucru de câte ori este oportun, Mihail Gorbaciov, liderii Uniunii Sovietice, au scris planul „4+2” de reunificare a Germaniei, pentru că nu mai puteau face faţă lucrurilor.”

Europa Liberă: Există unii care cred că tocmai Republica Moldova, când şi dacă va ajunge în situaţia RDG, şi va colapsa, va deveni complet falimentară, colacul de salvare ar putea fi unirea. Aceasta a spus-o şi Băsescu în termeni convenţionali.

Igor Boţan: „Este adevărat. Şi noi ştim din istorie că toate unirile şi ciopârţirile au fost rezultate ale unor situaţii de force majeure, ale unor războaie regionale sau mondiale, cum a fost consecinţa războiului din Crimeea la prima unire, cum a fost Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial. Şi în această situaţie, repet, este vorba despre aşteptarea unei situaţii de force majeure, când o altă soluţie pur şi simplu nu va exista. De aceea, această mişcare unionistă apelează la lucruri care sunt oarecum atractive pentru mulţi cetăţeni.”

Europa Liberă: Acesta este cadrul general. Dar pentru aceşti cetăţeni mulţi ce motivaţie le propune această generaţie nouă? De ce pentru cetăţeanul simplu o Moldovă în componenţa României ar fi mai bună decât una independentă, din punctul de vedere al acestei mişcări?

Igor Boţan: „Este vorba despre un şir de factori. Factorul istoric, ei invocă adevărul istoric şi refacerea uniunii naţionale a poporului român, pe de o parte.”

Europa Liberă: Aceasta au mai făcut-o şi alţii. Şi partidele politice.

Igor Boţan: „Este adevărat. Invocă un nou factor care anterior nu era invocat – incapacitatea elitelor moldovene, care sunt absolut corupte, să facă faţă situaţiei. Chiar şi într-un context favorabil pentru Republica Moldova iată că elitele moldovene au adus ţara pe margine de prăpastie, în situaţia când a beneficiat de sute de milioane şi chiar de miliarde de dolari sau euro pentru susţinerea parcursului european al Republicii Moldova. Şi ultimul factor este factorul social. Am văzut campanii desfăşurate de către unionişti, care spun că după unire pensiile bătrânilor vor creşte cu 50%, de exemplu, salariile vor creşte. Deci, fac apel la o eventuală bunăstare materială, care nu poate fi în niciun fel testată, va fi sau nu va fi.”

Europa Liberă: Partidele unioniste pe timpuri aveau sprijin la Bucureşti. În anumite cercuri, e adevărat, şi chiar au obţinut finanţări. Acum această mişcare este sprijinită la Bucureşti? Are susţinători?

Igor Boţan: „Formal la Bucureşti nu există forţe politice care ar susţine deschis unirea României cu Republica Moldova. Ştim doar că ex-preşedintele Traian Băsescu la 27 noiembrie 2013 a anunţat un proiect de ţară, pe care, spunea domnia sa, îl va implementa după ce îi va expira mandatul prezidenţial. În luna martie 2014 preşedintele Băsescu a renunţat la proiectul de ţară, invocând drept argument că doar 20% dintre basarabeni ar susţine acest proiect. Pe de altă parte, vedem că actualmente Traian Băsescu vorbeşte deschis că Partidul Mişcarea Populară, cu care este afiliat cumva, ar putea avea drept sarcină pivotală unirea României cu Republica Moldova. Alte forţe politice, care ar vorbi la modul deschis şi care ar prezenta un eventual traseu, foaie de parcurs pentru unire, nu există.”

Europa Liberă: Dacă am căuta o hârtie de turnesol, propun să ne uităm la cazul George Simion, când dânsul a fost declarat persona non grata, cine şi cum i-a luat apărarea, ar fi relevant sau nu?

Igor Boţan: „Cred că ar fi relevant. Trebuie să menţionăm că după data de 16 mai, când a avut loc un miting de protest organizat de către unionişti, am văzut reacţia preşedintelui Iohannis şi a premierului Ponta, o reacţie atentă. Iar preşedintele Iohannis a spus că România va susţine Republica Moldova în demersul său european, iar în cadrul Uniunii Europene vom vedea cum rezolvăm problemele unităţii naţionale.”

Europa Liberă: E de înţeles, prudenţa Bucureştiului se explică prin faptul că nu vrea să irite Uniunea Europeană, și Occidentul, care nu este foarte încântat să încurajeze mişcarea unionistă.

Igor Boţan: „Şi nu numai acest lucru. Noi vorbim de foarte mulţi ani că, înainte de a vorbi la modul serios despre unirea Moldovei cu România, ar trebui să existe un cadru legal sau constituţional, care ar prevedea în mod expres acest lucru. Germania a avut în Constituţia din 1949 clauza unirii teritoriilor germane.”

Europa Liberă: Coreea de Sud și de Nord, mai invocaţi dumneavoastră. Dar cei care pledează pentru unire spun că, dacă la un moment dat voinţa poporului va fi în favoarea unirii, nu va conta legislaţia.

Igor Boţan: „Va conta. Pentru că şi Rusia pentru a anexa Crimeea, singura ţară care după procesul Helsinki din 1975 şi-a introdus în Constituţie o clauză privind unirea cu alte state, iată că a făcut recurs la articolul 65, care prevede unirea cu alte state, de o manieră foarte-foarte specială. Adică nu a anunţat din start, dar a luat prin surprindere comunitatea internaţională.”

Europa Liberă: Băţul e cu două capete. Tot aşa România s-ar putea situa în poziţia Rusiei şi să spună că îşi recuperează un teritoriu pierdut anterior.

Igor Boţan: „Nu poate România să facă acest lucru, pentru că România este ţară membră NATO şi ţară membră a Uniunii Europene. Statele NATO nu pot avea teritorii fără hotare controlate.”

Europa Liberă: Oricum recursul la istorie, fiţi de acord, este foarte şubred. Voinţa poporului, da, este un teren pe care se poate construi.

Igor Boţan: „Dar voinţa poporului, iarăşi, nu trebuie să uităm de hotărârea Curţii Constituţionale din 5 decembrie 2013, care spune că Declaraţia de Independenţă este peste Constituţia Republicii Moldova şi Declaraţia de Independenţă are clauză de eternitate. De aceea, nici nu poate fi pusă la referendum măcar problema limba română sau limba moldovenească, pentru că în Declaraţia de Independenţă este scris „limba română”. De aceea, nici nu se poate face uz de articolul 142, care prevede limitele modificării Constituţiei, fiindcă clauza de eternitate, o noţiune care a fost dezvoltată de constituţionaliştii izraeliţi şi norvegieni, spune că poţi trece peste clauza de eternitate doar în situaţia când colapsează instituţiile statului.”

Europa Liberă: Deci, plafonul maxim este independenţa pentru Republica Moldova?

Igor Boţan: „Da, nu poate ieşi. Autorităţile moldovene în principiu nu pot promova ideea unirii. Iar eventuala unire a Republicii Moldova cu România o poate face nu statul, instituţiile statului, ci societatea moldovenească. Adică la început trebuie să colapseze statul Republica Moldova, potrivit acestei clauze de eternitate a independenţei Republicii Moldova, şi doar societatea moldovenească, care cumva se autoorganizează şi, eventual, organizează un referendum privind unirea Republicii Moldova cu România.”

Europa Liberă: Pe final vă cer o definiţie foarte laconică. Este noua generaţie de unionişti mai pragmatică sau continuă să fie romantică şi visătoare?

Igor Boţan: „Categoric este romantică şi visătoare. Mai ales atunci când apelează la Comisia Europeană, Consiliul European, pentru că ei vor să transforme problema unirii Moldovei cu România într-o problemă europeană, lucru care mie mi se pare absolut utopic.”