PÂNĂ LA URMĂ – tot pe SCURTĂTURĂ o să o apucați! Dacă veți mai apuca…

În Europa, prin România!

Nu știu ce văd alții, dar eu văd clar că, în pofida euforiei liotei ce foșnește în jurul guvernanților, datorate ”statului-candidat”, SE TOPEȘTE, ca o lumânare, în Republica Moldova, SPERANȚA că alternanța la putere, după guvernările prorusești, poate aduce o schimbare radicală în ”vremuri bune”, pentru a face societatea eligibilă admiterii efective în comunitatea euroatlantică.

Adică, o schimbare radicală – da, doar că în vremuri grele și, nu dă Doamne, … rele.

Acest verdict, pe care unii se încăpățânează să îl conștientizeze, este cu atât mai trist cu cât „dream-ul” european s-a prăbușit încă după prima alternanță, postcomunistâ, din 2009/2010, încheiată cu deturnarea, de către falșii politicieni proeuropeni, a miliardelor din sistemul bugetar și bancar.

Am spus mereu că proeuropenii ”noștri” sunt, de fapt, ”de stânga”. Pentru că, ”de dreapta” sunt unioniștii, care sunt proeuropenii autentici, care pledează pentru accesul în comunitatea euroatlantică prin Reunirea cu Patria-mamă, România, cu alte cuvinte, ”calea cea mai scurtă spre Europa este prin România”.

Credeți că degeaba a apărut ironica ”scurtătură”, respinsă, pe drumul infinit spre UE, de către guvernanții, ce îi ironizează, astfel, pe unioniști?

Dar iată predicția mea: UE a acordat statutul de ”stat-candidat” RM, fapt stimulat și de conducerea de pe Dâmbovița, în loc să pledeze pentru Reunificare, probabil, din mai multe motive – să nu se prea chinuiască România cu modernizarea Basarabiei, să nu zădăre Rusia în continuare, având mereu sindromul fricii de Rusia, să nu se preocupe Bucureștiul de problemele și mofturile populației neromânești de dincoace de Prut.

PNL.md a văzut mereu integrarea intraromânească drept complementară integrării europene și regretăm că guvernanții de pe ambele maluri de Prut văd aceste procese ca paralele sau nu le văd rostul deloc. Sunt, însă, sigură că, peste o vreme, UE și SUA vor anvizaja Reunirea ca soluție de integrare proeuropeană pentru RM, prin integrarea intraromânească, și vor ”sugera” celor două state românești să se reunească.

Adică – PÂNĂ LA URMĂ – tot pe SCURTĂTURĂ o să o apucați voi, cei aflați astăzi la guvernare! Dacă veți mai apuca… Deoarece, având în vedere situația tot mai dificilă în care se află populația noastră, nu exclude nimeni pericolul activizării forțelor proruse, antiromânești.

Acesta ar trebui să fie, însă, mesajul partidelor unioniste, care așa și nu au tăria să se regăsească unite în concertul ideologic paralizat de presiunile ce continuă conform cărora, ”dacă vorbești, în continuare, de Unire, obstrucționezi mersul spre Europa”. A mai fost un lider de partid fals proeuropean, care spunea că ”unioniștii sunt inamicii integrării europene”. Acum își scrie amintirile despre cum s-a furat miliardul și cum se simțea la pușcărie.

De aceea, răspunzând întrebării „Cum mergem noi, unioniștii, mai departe?”, mesajul care se va confirma în timp poate fi actualizat astăzi astfel: ”Statutul RM de stat-candidat la UE face și mai imperativă Reunirea statelor românești”.

Regizorii care au propulsat la putere gruparea din segmentul asociativ, dar și pe unii ratați din guvernările proeuropene compromise, au depus eforturi „scumpe” să redea, prin manipulare, populației noastre însărăcite și înșelate continuu, încrederea într-un nou  „vis european”.

Iată, însă, că realitățile „compromit” euforia și autosuficiența majorității, rezultate din ultimele alegeri generale. „Dream-ul european” riscă să se reasocieze cu o explozie a prețurilor, cu însărăcirea nemaivăzută a populației, la fel cum orientarea europeană, asumată de partide corupte în 2009/2010, s-a asociat cu deturnarea catastrofală a banilor publici.

Da, circumstanțele internaționale și regionale sunt tot mai imprevizibile, ca și incompetența, tot mai vizibilă, a guvernanților, fapt ce conduce populația – multpătimită și după proclamarea Independenței – la o situație halucinantă. În timp ce cei avântați sonor la putere nu fac acum altceva decât să arunce vina – pentru rateurile în lanț – pe conjunctura mondială.

Subiecții electorali, când candiudează, nu se angajează să identifice soluții pentru cetățeni și societate – DOAR CONDIȚIONAT -, ci se obligă – SUS ȘI TARE – să găsească soluții. Și dacă nu găsesc – ce trebuie să facă? Să condamne oamenii la moarte lentă sau să declanșeze un dialog larg în societate, pentru a se căuta soluții? Sau – de ce nu  – să își dea demisia până vor ajunge să fie detronați de alții?

Se știe prea bine că, în Republica Moldova, unioniștii au asigurat toate victoriile electorale ale falșilor europeni. Ceea ce nu înseamnă că guvernanții, ce se revendică proeuropeni, au știut să aprecieze și să valorifice acest comportament demn al unioniștilor. Dimpotrivă, aceștia au lăsat și lasă impresia ingratitudinii în raport cu unioniștii, pe care îi tratează nu doar cu superioritate, dar și cu ignorare și discriminare publică, ca să invocăm, ca exemplu, doar „dialogul” cu partide extraparlamentare, la care formațiunile unioniste nu au fost ”onorate” cu o invitație.

Unioniștilor le este cunoscut acest mod de tratament „Putere–partide extraparlamentare” încă din perioada aflării la guvernare a Stângii proruse… Nimic nou în „ne-fair-play-ul” politic moldovenesc… nici după alternanța la putere…

O altă realitate tristă, ca o continuare, în context, cauzată, la fel, de „efortul neobosit” al naivilor, ce cred că aderarea la UE ne zâmbește de după deal, este că unionistii care invocă imperativul Unirii, – mai vizibilă ca imperativă oricând, – ajung să fie învinuiți de „proputinism” de către proeuropenii de stânga, care nu știu să unească, dar știu bine să dezbine, Partida Pro-Vest.

Noi, unioniștii, suntem cei mai realiști și curajoși, noi înțelegem foarte bine și le spunem ferm tuturor cetățenilor Republicii Moldova: statutul de candidat la UE reconfirmă vectorul vestic al populației noastre, cu vocație europeană. DAR, adevărul rămâne unul – calea firească șu cea mai scurtă de integrare a noastră în comunitatea euroatlantică rămâne Reunirea cu România, ceea ce înseamnă revenirea teritoriului și a populației la Țara și națiunea română.

Suntem realiști și vedem cum se spulberă și se risipește neîncetat speranța că un stat, eșuat din start, ar putea rezista degradării continue a situației economice și politice internaționale, inclusiv în contextul războiului Est-Vest, căruia nu i se vede sfârșitul.

Adică, teza, total falsă, propagată de manipulatori antiunioniști, conform căreia, dacă unioniștii îi critică pe proeuropeni, înseamnă că sunt proruși – este o provocare, pe care vrem să o excludem din zona unei cârdășii a trolilor cu rădăcini și pe la înaltele palate de pe malurile Prutului.

Ca o primă concluzie, menționăm – nu au niciun motiv zișii proeuropenii, ajunși la putere cu ajutorul unioniștilor, să creadă că le-au demonstrat unioniștilor precum că ”partenerii europeni nu acceptă Unirea, ci integrarea europeană (contrapusă Unirii, deși realizabilă la „sfântu-așteaptă”)…

Partenerii occidentali acceptă direcția, vectorul proeuropean, prin care să se rupă Republica Moldova de orbita rusească. Totodată, calea autentică și cea mai scurtă – o înțeleg și ei perfect, o știm și noi perfect! – este doar prin Reunirea noastră cu România. Indiferent dacă spune asta și Medvedev. Diferența dintre noi și Medvedev e că noi tocmai reproșăm liderilor români refuzul de a pleda pentru Unire – ceea ce ”le incriminează”, însă, criminalii politici ruși. Aici nu putem spune că nu regretăm reacția inadecvată a conducerii României la afirmațiile lui Medvedev, pentru că putea răspunde cu mai multă demnitate Kremlinului – invocând dreptul internațional a două state să decidă prin voința poporului un ificarea în unul singur. Nu a spus-o, dar s-a tot dat cu săatele la gard, negând că ar avea România în plan reunificarea cu frații basarabeni.

Ca o a doua și ultimă concluzie este un îndemn sincer adresat partidelor ce se consideră provestice, unionisto-europene, cu toate nuanțele inventate, – să găsim voința intelectuală și politică pentru a discuta cum mergem pe calea noastră spre salvarea populației prin Unire – uniți sau dispersați? Noi suntem responsabili pentru a-i încuraja pe oameni să înțeleagă: perioada de 10-15 ani, pe care ne-o propun guvernanții și partenerii vestici, să o parcurgem până la aderarea la UE, o putem scurta prin Reunirea cu România, proces pe care Vestul l-ar sprijini prin programe serioase, evitându-se, astfel, și nenorocirile, și imprevizibilitățile geopolitice ce ne pot paște în anii următori.

Asta, să recunoaștem, depinde și de noi…

Vitalia PAVLICENCO