Toată lumea vorbește de fraude electorale. Cu aceasta încep și cu aceasta se încheie alegerile. Cazul constatat de Ion Calmîc la o secție de votare unde nici nu s-a vrut să se audă de procedura legală de numărare a voturilor, credem, este endemic. Atâtea promisiuni și angajamente puriste, gen ”suntem alții”, ”nu suntem ca voi” etc., încât lumea chiar aștepta ALTCEVA! Da, am și văzut altceva! Adică – mai rău decât a fost până ACUM!
Nu mai putem scăpa de încrengăturile și emanații grupărilor mafiote ale lui Voronin și Lucinschi. Voronin și partidul comuniștilor nu va mai reveni niciodată la ce a fost, mai ales că nu dă semne de iertare pentru cei care au plecat din formațiunea sa și au creat alte cuiburi criminal-politice prorusești. Lucinschi, însă, deși dezonorat, a reușit în cea mai mare parte să își repropulseze descendenții politici în noi și noi entități – unele extinse deja și pe segmentul unionist, altele – încă nu. Pentru ultimele e doar o chestie de timp să se deplaseze spre unionism pentru doar a-l pângări. Pentru că amicii lor PNL-iști, CIOLOȘ-iști și USR-iști de la București, deja încep să ciripească de Unire, într-un sfârșit.
Am scris acum câțiva ani un articol edificator despre ”Anatomia clanurilor politice Voronin și Lucinschi” – https://www.pavlicenco.md/2013/03/07/anatomia-clanurilor-lucinschi-si-voronin-noi-scenarii-si-unirea-cu-romania/
S-au mai clănțănit și ciondănit între ele aceste clanuri, de la ciolan, evident, dar, până la urmă, cui îi este dat să fie împreună că sunt dintr-un ou mare, roșu și comunist, totuna mai împart ce au de împărțit și merg la pradă mai departe împreună.
Acum câțiva ani, mai exact în 2016, am fost chemată în judecată de komunistul, acum – românul-prieten cu Băsescu și Constantinescu – Piotr Kirillovici Lucinski. Nu i-a plăcut că am invocat rolul emanaților săi, promovați pentru a ține în loc Republica Moldova, mai exact – pe orbita rusească, scop ”nobil” drapat cu frazeologie proeuropeană. Am pierdut un an din viață și cu acest proces și l-am câștigat, iar viața arată câtă dreptate am avut și am.
Am fost prima care am zis că protestele începute în iarna anului 2015 ca ale unei platforme civice, ulterior devenite partid, au avut la bază un scenariu elaborat în laboratoare lucinskiste. Cred, în continuare, la fel. Va veni timpul când forțele lucinskiste – iar asta înseamnă că vorbim de Europa și România, dar ne gândim la Kremlin – vor fi ”cele mai unioniste”, acum au doar început testarea acestui proces, însă, în momentul actual, ele rămân proeuropene de esență rusească, drapate cu slogane provestice.
Alierea cu socialiștii, pentru a înlocui regimul Plahotniuc în iunie cu regimul Dodon, a dat un rezultat ”frumos” de tot în locale. Deconspirarea totală se va vedea când coaliția ruso-”europenistă” se va extinde ca o caracatiță lucinskistă în toată republica, dezbinând grav oamenii, fapt care s-a văzut, mai ales, în cadrul votării și tratamentului rudimentar, bădărănesc, din partea comisiilor secțiilor electorale, unde cerberii noilor stăpâni din Parlament le-au apărat acerb voturile, ”adăugând” de zor, ”din greșeală” buletine care au fost exprimate pentru alții.
În felul acesta, cu suport în Parlament, unde coaliția monstruoasă s-a cristalizat și intră în iarnă, gândindu-se că e bine să nu mai vorbească de anticipate, cu suport murdar în teritoriu, dacă vor surmonta recifurile democratice, Blocul ACUM și socialiștii au băgat în întuneric pe vreo câțiva ani republicuța și se apucă să o mulgă până și de banii pe care nici nu îi mai are. I-ați văzut cum cerșeau bani de la oameni pentru alegeri, cheltuind milioanele de la buget.
Noapte bună, stimați cetățeni sinceri, naivi, creduli și manipulabili!
Vitalia Pavlicenco