ARTICOL REPUBLICAT!!!
http://www.pavlicenco.md/2010/09/30/ce-fel-de-acord-am-semnat-eu-pavlicenco-impreuna-cu-rosca/
10. Candidatul la functia de Presedinte al tarii va accepta atributiile reduse conform propunerilor de mai sus si se va angaja sa il desemneze in calitate de candidat la functia de Prim-ministru pe exponentul majoritatii parlamentare de guvernamant.
Pornind de la unele reactii primitive de pe blog, legat de participarea mea, ca presedinte al PNL, la o masa rotunda a partidelor politice privind caile de depasire a impasului constitutional de dupa alegerile anticipate din 28 noiembrie, plasez aici comunicatul de presa si Acordul. Cititi, inainte de a critica. In general, PNL nu a fost niciodata un partid egoist si a sprijinit toate initiativele considerate de noi bune, inaintate de orice partide, exceptind PCRM. Tensiunile actuale din interiorul AIE sint cauzate de egoismul partidelor zise democratice, care trag fiecare jaratec la turta lor electorala si uita de oameni si de stat. Daca fiecare ar proceda ca PNL, in R.Moldova ar fi intelegere. Dar daca intelegere nu va fi, numai Unirea ne va salva. Asa ca cititi si meditati, nu folositi numai gura, accesati si la minte, pentru ca s-ar putea sa oboseasca daca nu v-o puneti in miscare. VP
NOTA MEA de acum, din 2015: Rămânând consecvenți acestei poziții, nefiind de acord cu un Președinte ales ”di tăt poporul (?)”, consemnând crizele din RM, dar și cele din România, când T.Băsescu desemna premieri din tavan, nu emanați ai majorității parlamentare, consider că cei aleși în Parlament trebuie să se știe a se înțelege, în caz contrar, la ce mai merg într-acolo. Iar dacă văd lucruri ilegale, să nu le astupe și să intre în cîrdășii murdare, care sunt, toate, până la un punct, ci să le facă publice și să încerce, fiecare, să nu comită ilegalități, abuzuri. Numai oamenii neșantajabili din punctul de vedere al conexiunilor cu serviciile oculte, din punct de vedere politic și economic, pot lupta cu mâinile dezlegate contra corupției. Vitalia PAVLICENCO
Declaratie de presa
a participantilor la „masa rotunda” a partidelor politice
Partidele participante la masa rotunda s-au angajat, de comun acord, sa participe in mod solidar la perfectionarea normelor constitutionale in perspectiva activitatii viitorului Parlament, astfel incat competentele Presedintelui, Parlamentului si ale Guvernului sa fie reechilibrate si sa asigure o interactiune eficienta intre aceste institutii.
Semnatarii acordului regreta neparticiparea actualelor partide parlamentare la dialogul initiat in vederea stoparii razboiului politic, a evitarii unei noi crize constitutionale pe motivul nealegerii sefului statului si a altor alegeri parlamentare anticipate in viitorul apropiat.
Subliniem ca Republica Moldova are nevoie de oameni de stat responsabili, cu viziune strategica asupra dezvoltarii tarii noastre, care au abordari mai largi decat cele strict partizane si decat obiective electorale imediate.
Participantii la masa rotunda indeamna atat partidele din arcul guvernamental, cat si opozitia comunista sa renunte la atitudini exclusiviste si sa se priveasca in calitate de oponenti, de parteneri sociali, si nu ca dusmani ireconciliabili. Societatea are nevoie de progres economic, justitie, echitate sociala si un de viitor previzibil.
„Masa rotunda” reprezinta un pas important spre extinderea dialogului politic si spre evitarea unor noi confruntari majore deosebit de grave pentru societate.
29 septembrie 2010
ACORD PENTRU DEPASIREA CRIZEI CONSTITUTIONALE
Analizand cauzele crizei politice si constitutionale, care afecteaza grav functionarea institutiilor puterii de stat si are consecinte economice deosebit de grave,
Constientizand faptul ca interesele nationale ale tarii trebuie sa prevaleze asupra egoismului de partid sau a intereselor de grup,
Constatand esecul referendumului din 5 septembrie, care nu a permis depasirea actualei crize,
Fiind ghidati de dorinta de a evita o noua situatie de blocaj in viitorul legislativ pe motivul nealegerii Presedintelui republicii, urmate de o noua dizolvare a Parlamentului si o alta campanie electorala,
Intelegand faptul ca perfectionarea normelor constitutionale trebuie sa reprezinte un rezultat al cooperarii intre toate partidele, astfel incat Legea Fundamentala sa fie recunoscuta si respectata in egala masura de toti politicienii, dar si de toti cetatenii tarii,
Tinand cont de necesitatea asigurarii unui cadru constitutional stabil, care sa nu fie contestat sau modificat in functie de schimbarea majoritatilor parlamentare,
Subsemnatii, reprezentanti ai partidelor politice participante la „masa rotunda”, am hotarat sa semnam un angajament de onoare, prin care sa ne obligam sa actionam in mod consensual in viitorul Parlament pentru a garanta succesul reformei constitutionale, acest document fiind intitulat Acord pentru Depasirea Crizei Constitutionale.
Partidele semnatare isi pastreaza integral independenta decizionala, deosebirile de ordin doctrinar, precum si libertatea de a se prezenta in cadrul urmatoarelor alegeri parlamentare drept concurenti electorali, care vor candida pe liste diferite si vor avea mesaje distincte.
Diferentele dintre partide, polemicile si dezacordurile dintre acestea nu trebuie sa se constituie intr-un razboi politic ireconciliabil in detrimentul binelui comun si al intereselor tarii.
Prezentul Acord nu epuizeaza alte eventuale propuneri de modificare a Constitutiei, ci vizeaza doar articolele care tin de alegerea sefului statului, competentele acestuia si de formarea Guvernului.
Semnatarii Acordului fac apel catre toate partidele sa adere la principiile de mai jos, elaborate in mod consensual si declara ca acest document ramane deschis pentru semnarea de catre alte partide.
Participantii la „masa rotunda” au convenit sa se intruneasca periodic, sedintele urmand a fi moderate de catre dl Igor Botan, director excutiv al ADEPT.
Angajamentul comun vizeaza urmatoarele aspecte:
1. Indiferent de configuratia politica a viitorului Parlament, indiferent de faptul care partide vor obtine majoritatea si care vor ramane in opozitie, ne angajam sa elaboram de comun acord un proiect de lege de modificare a Constitutiei si sa il adoptam prin consens.
2. Proiectul de modificare a Constitutiei urmeaza sa vizeze simplificarea procedurii de alegere a Presedintelui republicii, reducerea atributiilor acestuia si consolidarea capacitatii institutionale a Parlamentului si Guvernului.
3. Articolul 78 „Alegerea Presedinelui” va prevedea trei tururi de alegere a sefului statului si alegeri repetate. Persoanele care au candidat initial nu pot candida la alegerile repetate. Prevederea privind dizolvarea Parlamentului va fi omisa din acest articol.
La articolul 85, „Dizolvarea Parlamentului”, se adauga un nou alineat (3), care va prevedea urmatoarele: „(3)Daca timp de doua luni de la validarea mandatelor de deputat nu se reuseste constituirea unei majoritati parlamentare sau majoritatea parlamentara isi inceteaza existenta, iar o alta majoritate nu se poate constitui timp de doua luni, Presedintele dizolva Parlamentul timp de 10 zile dupa expirarea acesui termen. ”. Alineatele (3) si (4) devin (4) si, respectiv, (5).
5. Articolul 89, „Demiterea”, care prevede posibilitatea de demitere a Presedintelui republicii de catre Parlament cu votul a doua treimi al deputatilor, va fi omis. Seful statului isi poate pierde mandatul doar daca isi da demisia, este in incapacitate fizica de a si-l exercita, este condamnat penal printr-o decizie judecatoreasca definitiva sau in caz de deces.
6. Articolul 98, „Investitura”, alineat (1) va fi completat, iar noua redactie va avea urmatorul continut: „Presedintele Republicii Moldova desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru, propus de catre majoritatea parlamentara, constituita din cel putin 52 de deputati”. Astfel, seful statului nu va mai consulta formal fractiunile parlamentare, ci va tine cont de vointa politica a majoritatii de guvernamant din Parlament. Majoritatea parlamentara de guvernamant isi va asuma raspunderea pentru exercitarea actului guvernarii si isi va exprima votul de incredere fata de Guvernul tarii, acordandu-i acestuia sustinerea politica necesara.
7. Articolul 98(6), care astazi le ofera Presedintelui republicii si Prim-ministrului dreptul de a efectua remanieri guvernamentale, va fi modificat si va avea urmatoarea redactie: “In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a functiei, Parlamentul Republicii Moldova, la propunerea Prim-ministrului, ii revoca si ii numeste pe unii membri ai Guvernului cu majoritatea de voturi ale deputatilor alesi.” Astfel, va disparea contradictia existenta cand seful statului si premierul dispun de dreptul arbitrar de a modifica componenta nominala a Guvernului, iar Parlamentul, care acorda votul de incredere intregului Cabinet de ministri, este eliminat din acest proces.
8. Prevederea din articolul 73 privind dreptul Presedintelui la initiativa legislativa va fi omisa.
9. Pana la modificarea Constitutiei in spiritul propunerilor de mai sus, deputatii din viitoarea legislatura vor agrea sa aleaga prin consens sau printr-o larga majoritate de voturi in functia de Presedinte al Republicii Moldova o persoana neafiliata politic, neutra, care sa reprezinte un simbol al coeziunii nationale si al stabilitatii.
10. Candidatul la functia de Presedinte al tarii va accepta atributiile reduse conform propunerilor de mai sus si se va angaja sa il desemneze in calitate de candidat la functia de Prim-ministru pe exponentul majoritatii parlamentare de guvernamant.
11. In scopul unei echilibrari fundamentale a relatiilor dintre puteri in stat, semnatarii acordului recomanda examinarea acestor propuneri concomitent cu modificarea Capitolului IX al Constitutiei in ceea ce priveste determinarea locului si rolului Procuraturii in sistemul autoritatii judecatoresti.
29 septembrie 2010
Semnatarii:
Iurie Rosca, Partidul Popular Crestin Democrat
Valeriu Plesca, Miscarea Social-Politica „Forta Noua”
Vitalia Pavlicenco, Partidul National Liberal
Nicolae Andronic, Partidul Popular Republican din Republica Moldova
Gheorghe Sima, Partidul Muncii
RE- Unirea, cu mâinile în sân?
sondaj-
Ziarul de Gardă / Chișinău, 24 Decembrie 2015
http://www.zdg.md/editia-print/politic/sondaj-unirea-cu-mainile-in-san
2015 se duce şi ne lasă în plata unor speranţe,
care nu mai au cum să se împlinească.
Toate sunt la limita de jos: şi pacea politică, şi stabilitatea socială,
şi garanţiile vieţii, şi răbdarea.
Furată şi călcată în picioare,
R. Moldova nu mai poate face nimic pentru noi.
Şi toate din cauza uneu guvernări laşe şi corupte.
Cum ne descurcăm mai departe?
Ce e de făcut?
Ce am putea face noi pentru R. Moldova?
Cum ne salvăm?
Cum salvăm R. Moldova?
–––––––––––––––––––––––-
1.
Arcadie-Suceveanu
Uniunea Scriitorilor din Moldova, preşedinte
Nu e atât de simplu să dai soluţii.
Noi nu suntem revoluţionari de profesie, dar, oricum,
lucrurile ar trebui schimbate, şi schimbate radical.
Trebuie să facem curat în „casa noastră”.
Cum? Să vedem cu toţii. Soluţiile pe care ni le oferă guvernarea
sunt bune pentru ei, nu şi pentru noi.
Greu de spus, din momentul în care nu avem o alternativă politică clară şi sigură, în care să ne încredem.
Soluţia ideală ar fi RE-UNIREA cu România.
Acest lucru nu trebuie să sperie pe nimeni.
România e ţara noastră şi alături de ea vom fi mai în siguranţă
şi mai stăpâni pe noi şi pe viaţa noastră.
Uniunea Scriitorilor şi-a exprimat public această opţiune,
care e cea mai bună. Pentru toţi.
2.
Ion-Costas, ex-ministru al Apărării
–––––––––––––––––––––
Noi, moldovenii, suntem cam leneşi la lucruri mari.
Şi pe deasupra şi invidioşi, şi orgolioşi.
Unul din doi moldoveni — dacă-s în politică,
vrea numaidecât să fie preşedinte. Asta-i.
Ca să schimbăm lucrurile în bine,
avem nevoie de altfel de sânge în politică.
Trebuie să revenim la practica de la sfarşitul anilor `80 —
începutul anilor `90, când în fruntea luptei pentru Moldova
era marea intelectualitate.
Intelectualitatea trebuie să iasă în faţă.
Fără ea, toate-s poveşti.
Politica moldovenească e plină de puşlamale.
De aceea şi am ajuns în halul în care suntem.
Noi avem nevoie de o nouă Mişcare de Eliberare Naţională,
iar dacă nu suntem capabili s-o facem,
nu avem ce pierde timpul: Tricolorul sus şi RE-Unire cu Ţara!
3.
Olguța Nicolencu,
medic feministă din Căușeni, comentator politic,
/anti-unionistă cu studii post-universitare la București, 2004
pe banii Statului Român,
medium bălană ne-văzătoare de Adevăr Unionist/
–––––––––––––––––––
Cu greu îmi amintesc un sfârşit de an
în care deznădejdea cetăţenilor să urce la aşa cote.
Responsabilitatea pentru această situaţie o pun,
în mare parte, pe umerii şi (ne)obrazul politicienilor.
Dar şi societatea are partea sa de vină:
se pare că prea mult timp am lăsat politicienii să-şi facă de cap.
Vă amintiţi ce spune vorba:
„De ce anume săracii suferă pe timp de criză?
Pentru că le-au permis bogaţilor să fure până la criză!”
Soluţia? Nu trebuie să aşteptăm să vină cineva
să monitorizeze politicienii noştri în locul nostru.
Lupta împotriva corupţiei din Moldova nu poate începe
de la o margine de Tanzanie sau Australie,
ci de la colţul casei fiecăruia dintre noi.
Trebuie să extindem câmpul nostru de decizie
şi de acţiune asupra sorţii noastre.
4.
Vitalia-Pavlicenco, PNL, preşedinte
–––––––––––––––––––––––
Anul 2015 „a pus capac” şi a deconspirat falsitatea guvernării proeuropene din 2009, care a dezamăgit societatea mai dur
decât guvernarea comunistă, căreia i-a luat locul.
Ce e de făcut? Toţi spun că R. Moldova este un stat eşuat.
Da, pentru că a fost creat în baza raptului din 1940.
Aceasta o înţeleg tot mai mulţi cetăţeni,
care deja îşi doresc RE-Unirea cu România.
Noi, unioniştii,
care suntem liberi şi neşantajabili,
trebuie să ne consolidăm pe Platforma Consiliului Unirii
şi să facem presiuni asupra politicienilor de pe ambele maluri
ale Prutului, pentru a declanşa negocieri pe toate palierele societăţii
în scopul RE-UNIRII celor două state româneşti într-un singur stat, unitar şi civilizat, România, care e şi membru UE, şi NATO.
Doar aşa ne putem salva.
Şi noi, şi Moldova.
5.
Alecu-Renita, Asociaţia Parlamentul 1990
––––––––––––––––––––––––
Soluţii s-ar putea găsi mai multe, dar vine întrebarea:
cât să ne mai salvăm pe noi şi cât să mai salvăm Moldova,
dacă, de 24 de ani, numai asta facem?
Dacă e să vorbim la modul serios,
şansa noastră nu poate fi alta decât Re-Unirea cu România.
Nu e un panaceu, e o soluţie indiscutabilă de a intra în normalitate, după raptul teritorial din 28 iunie 1940.
Nu trebuie să fugim de adevăr.
Şi nici cei 24 de ani de independenţă, de după 1991,
nu sunt un argument că noi am putea construi altceva,
decât ceea ce ne-a fost hărăzit de la Dumnezeu.
Asta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâinile în sân şi să visăm. Esenţial este ca fiecare să facem tot ce ne stă în puteri
ca să putem apropia RE-Unirea.
–––––––––––––––––––––-
Topul lui Petrică Bogatu,
comentator politic
Anul când uzurpatorul s-a autodemascat.
Ce aduce 2016 ?
Prezentul continuu
Tot ce s-a întâmplat în 2015 în Rep. Moldova
a fost, de fapt, cronica unei morți anunțate.
S-a stins subit mult trâmbițata poveste de succes
care a degenerat într-o tragicomedie grotescă de factură absurdă.
http://www.ziarulnational.md/topul-lui-petru-bogatu-1/
Semne și previziuni pentru 2016-
–––––––––––––––––
1.
Revigorarea Mișcării Unioniste în Basarabia
și trezirea interesului general românesc
pentru Re-Întregirea națională.
2.
Dispariția oricărui contact geografic cu Moscova în urma confruntării ruso-ucrainene, ceea ce ne scoate chiar prin forța lucrurilor din sfera de influență a fostei metropole și scoate din calcul orice opțiune estică pentru Republica Moldova.
3.
Activarea scutului de la Deveselu ne pune la adăpost
de orice agresiune rusească.
4.
Demonstrația de forță a poporului care, prin proteste viguroase și încă vii, dovedește că este capabil să se mobilizeze în momente cruciale pentru a elibera statul din captivitatea oligarhică.
5.
Susținerea pe față din partea României și a celorlalți aliați occidentali a luptei sociale împotriva cleptocrației de la Chișinău.
6.
Ieșirea PLDM-ului din întunericul complicității oligarhice, fapt care a zădărnicit instalarea unui nou sat potemkinist menit să ascundă confiscarea puterii de către Plahotniuc.
7.
Rezistența președintelui republicii care a denunțat în fața corpului diplomatic occidental acreditat la Chișinău șantajul oligarhului și s-a opus in extremis tentativei acestuia de a-și legitima puterea uzurpată.
8.
Numirea lui Ion Sturza candidat pentru funcția de premier, fapt care, dincolo de șansele infime de învestire, readuce la Chișinău un lider de opinie capabil să coaguleze în jurul său electoratul proeuropean rămas orfan în urma sucombării lente a partidelor tradiționale.
9.
Reintrarea în politică a Maiei Sandu care, datorită reputației sale, poate trage după sine o clasă politică nouă, de tip european, pe care societatea o așteaptă acum sub stindardele sale.
10.
Relația bună dintre Ion Sturza și Maia Sandu poate conduce la crearea unui tandem politic redutabil care va uni segmentul de centru-dreapta în cazul unor alegeri anticipate.
–––––––––––––––––––-
Maia Sandu, cu chiu cu vai,
la întrebările insistente ale unui jurnalist rusofon Vladimir Soloviev
/=privighetoare vestitoare/,
se declară totuși pt. Re-Unirea noastră cu România.
Dar fătuca americanizată dolarizată / idolatrizată/
este încă prea turmentată pruto-nistreană
ca să înțeleagă totalmente și profund
acest Adevăr Unionist.
Notăm că până acum nici un jurnalist moldovean
n-a „îndrăznit” sa-i pună direct și insistent
aceste domnițe internaționaliste
întrebarea secolului – Da ori Nu pt. Re-Unire ?
http://newsmaker.md/rus/novosti/mayya-sandu-nm-im-pora-uzhe-uyti-21148
DE CE PLM VA VOTA PENTRU CANDIDATUL PLDM LA ȘEFIA GUVERNULUI?
by traianvasilcau
Ieri am aflat că PLM îl va susține pe candidatul Ion ot PLDM pentru șefia Guvernului semiMoldovei.
De ce, oare?–mă întrebam ca într-o oră să aflu răspunsul de la București.
Cică Mihai, primul mare patriot român basarabean și unicul unionist din PLM, a fost racolat relativ recent de Loja Masonică din România.
Cu Dorin cu tot.
Și cu Anatol.
Cei trei care, sub presiunea finanțatorilor masoni de pe Dîmbovița, au și luat ieri hotărîrea ca fracțiunea PLM să-l susțină pe masonul Ion la 4 ianuarie în Parlamentul guberniei.
Întîmplătoare să fie, oare?
Eu spun că nu.
Cum nu e întîmplătoare nici afirmația lui Ion: ” Dacă nu voi fi eu ales, oricum va fi ales prim-ministru un om cu profil ca al meu!”. Adică un mason, ca și Vlad cel din detenție. Adică un mason, ca și Valeriu, cel demis în toamna lui 2014.
Cum nu e întîmplătore nici inSIStența lui Mihai ot PLM ca viitoarea alianță să fie ori cu masonii din PLDM ori deloc!
Precum deloc întîmplătoare nu e nici spusa Cuviosului Paisie Aghioritul despre cei trei diavoli ai lumii contemporane: comunismul, ecumenismul și masoneria.
PLM-ul, fugind parcă de comunism, a dat peste unul dintre frații lui și se desfată?
Masonul Ion. Și George. Cel Soros. Unul dintre cei 10 masoni din Guvernul Mondial. Neortodox. Și necreștin, în general.
Moldova – țara oamenilor care cred în horoscop
Scris la data de 01/01/2016 de catre Alexandru Tănase
A_Tanase_cropAm citit în presă că un redutabil formator de opine „mai n-a căzut de pe scaun” când a aflat despre hotărârea Curții Constituționale privind interpretarea art. 98 alin. (1) din Constituție. Nefiind fizician de formație, nu mă voi da cu părerea despre legile fizicii – care este cauza căderilor de pe scaun, gravitația Pamântului sau lectura unor texte pe care nu le înțelegi. Dar, pentru ca domnia să nu „cadă de pe scaun” ar fi fost suficient să aștepte 10 zile și să citească hotărârea, evitând în acest mod impactul cu solul. Dacă îi voi replica acestui formator de opinie că nici un om care se respectă pe sine și auditoriul căruia i se adresează nu va comenta un document pe care nu l-a citit, sunt convins că se va supăra. Anume de asta nu-i voi da nici o replică. La fel ca și „experților” care pun virgula între subiect și predicat și care s-au îmbulzit cu comentatul pe la diverse TV-uri, radiouri, rețele de socializare, sau înarmați cu DEX-uri în mână. Îmi dau seama prea bine că într-o țară în care majoritatea oamenilor cred în horoscop, și doar 3% citesc ziare, este suficient să arunci o frază mai belicoasă, într-o română ușor mai elevată, ca lumea să creadă că spui lucruri deștepte.
Totuși, trebuie să se țină cont de faptul că nu toți moldovenii „cred în horoscop”. Mai există și oameni care citesc și altfel de analize, în presa occidentală bunăoară, și care pot face diferența dintre un surogat intelectual și o analiză veritabilă, la fel cum pot deosebi o dezbatere a unui subiect de o manipulare ordinară. În societățile rudimentare, cum este și cea moldovenească, este suficient „să-ți alegi bine ținta”, în care să arunci cu pietre, și prezența “pe sticlă” câteva zile îți este asigurată, chiar dacă vorbești doar inepții. Aserțiunea dată este cu atât mai valabilă în cazul discuțiilor de specialitate, precum este dreptul constituțional, pe care nu-l cunosc 99,9% din cetățeni. Oricât de mult vei încerca să-i dai unei manipulări forma unei analize echidistante, ea tot manipulare va rămâne. Poți invita în platoul TV 10 „experți”, în loc de 1, dar dacă știi din start ce vor spune, asta tot manipulare se numește, și nu dezbatere. După cum spunea scriitorul polonez Stanisław Jerzy Lec: „Minciuna se deosebește de adevăr prin simplul fapt că nu este adevărată”.
Vreau să vin cu câteva precizări asupra hotărârii din 29 decembrie 2015. Ca și în alte cazuri, hotărârea integrală a Curții încă nu a fost publicată (legea ne oferă un termen de 10 zile pentru publicare). Deoarece publicul nu are de unde să știe care sunt argumentele pe care le-a invocat Curtea, vreau să relatez următoarele.
1. CCM este legislator
Am văzut acum, dar și cu alte ocazii, acuzații că CCM și-ar fi depășit atribuțiile, deoarece a legiferat. Vreau să clarific acest aspect odată și pentru totdeauna. Orice curte constituțională are competențe de legislator:
a) legislator negativ – atunci când anulează o lege, în cadrul controlului de constituționalitate;
b) legislator pozitiv – atunci când interpretează prevederile Constituției.
Același rol îl joacă orice curte constituțională sau instituție echivalentă. Pentru a aduce un singur exemplu, Curtea Supremă a SUA a permis căsătoriile dintre persoanele de același sex tot printr-o interpretare a Constituției. Cu alte cuvinte, a legiferat! Pentru că un asemenea text în Constituția SUA nu veți găsi, și nici nu cred că cineva își închipuie că asta au avut în vedere părinții fondatori ai SUA la adoptarea Constituției în 1787.
2. Metodele de interpretare
În dreptul constituțional există o multitude de tehnici de interpretare a textelor constituționale. Prerogativa cu care Curtea a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. b) din Constituţie presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care poate fi realizată prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Constituţiei, ţinând cont de caracterul generic al normei, situaţiile concrete pe care legiuitorul nu avea cum să le prevadă la momentul elaborării normei, reglementările ulterioare (conexe sau chiar contradictorii), situaţiile complexe în care norma trebuie aplicată etc.
Într-un limbaj mai puțin tehnic, Curtea ia în considerare nu semnificația cuvintelor luate separat, ci în corelație cu alte prevederi constituționale pentru a asigura unitatea materiei constituționale, rațiunea și funcționarea instituțiilor, precum și echilibrul puterilor. Această abordare corespunde practicii tuturor curților constituționale privind interpretarea prevederilor constituționale.
Într-un limbaj mai simplu, dacă ar fi să lucrăm doar cu DEX-ul, nu ar mai fi nevoie nici de curți constituționale, ci ar fi suficient să cautăm cuvintele în dicționare. Așa cum la procesele de judecată folosim codurile civil, penal, de procedură civilă sau penală etc., iar nu DEX-ul, și în cazul contenciosului constituțional este absurd să te rezumi la noțiunile definite astfel.
Curtea a avut ca punct de plecare rațiunea “consultărilor” Președintelui cu fracțiunile parlamentare în vederea desemnării candidatului pentru funcția de Prim-ministru. Dacă ar fi vorba de un drept discreționar al Președintelui, la ce bun să îl mai obligi să aibă consultări? Scopul consultărilor este de a identifica sprijinul politic al deputaților, de a asigura votul majorității necesare pentru învestirea Guvernului – cel puțin 51 de deputați din 101. Când o astfel de majoritate este identificată, Președintele nu o poate ignora. Aceasta este normalitatea în țările cu tradiții democratice, chiar și fără existența unui text formal în acest sens. Partidul care câștigă în rezultatul alegerilor parlamentare o majoritatea ce îi permite să formeze un guvern, sau o coaliție care formează o majoritate, propune Președintelui numele Prim-ministrului.
3. Forma de guvernământ
Forma de guvernământ în Moldova este republica parlamentară. Orice intepretări legate de arhitectura instituțională a țării trebuie făcută ținând cont de această situație de fapt. Republica parlamentară presupune că șeful statului nu este un actor activ, ci mai degrabă o figură simbolică, având atribuții mai mult protocolare și instrumente limitate de intervenție în procesul politic. Pornind de la forma de guvernământ, trebuie definit clar rolul șefului statului, ca instituție constituțională. Anume din aceste motive, pe parcursul ultimilor 4-5 ani, Curtea Constituțională, prin întreaga jurisprudență, a urmărit scopul de a pondera rolul Președintelui republicii, aducându-l în corespundere cu forma de guvernământ (HCC nr. 17 din 12 iulie 2010, HCC nr. 30 din 1 octombrie 2013, HCC nr.29 din 24 noiembrie 2015).
Ar fi bine ca cei care „cad de pe scaune” să știe că în nici o republică parlamentară Președintele ales de majoritatea parlamentară nu are dreptul de a dizolva Parlamentul pentru motivul că majoritatea absolută a deputaților nu-i acceptă candidatul la șefia guvernului, în asemenea condiții ca în Republica Moldova. Repet, nicăieri!
Mai mult, așa ceva ar fi fost de neconceput. Niciunui Președinte nu i-ar fi trecut prin cap să ignore o majoritate absolută a Parlamentului, nici chiar în republicile prezidențiale. Este o chestiune de cultură politică și de respect față de democrație. Într-o țară cu un nivel elementar de cultură democratică, unde actorii politici acționează în spiritul loialității constituționale, nici nu ar fi fost necesară o asemenea interpretare a Constituției, deoarece este evident că voința majorității absolute nu poate fi ignorată.
Orice interpretare a art. 98 (1) din Constituție în sensul că șeful statului, într-o republică parlamentară, ar avea dreptul de a impune majorității absolute un premier, ar fi o interpretare prin reducere la absurd, care nu ține cont de forma de guvernamânt. Or, forma de guvernamânt este fundamentul pe care este așezată întreaga arhitectură instituțională. Anume din acest motiv, marea dilemă pe care am avut-o a fost nu natura interpretării, care, după cum spuneam, este evidentă, ci necesitatea de a explica ceva ce este extrem de clar pentru orice persoană care acționează în spiritul loialității constituționale.
În cele din urmă, am decis să venim cu această interpertare nu doar din motivul că în țara noastră doar 3% din populație citesc ziare și 60% cred în horoscop. Am decis să clarificăm această problemă deoarece noțiunea de loialitate constituțională este total necunoscută la noi. Scopul pe care l-am urmărit a fost să eliminăm încă un nucleu de contradicții instituționale pentru viitor.
În ultimii 4 ani, am avut un Președinte care și-a exercitat mandatul în limitele Constituției și nu a încercat să creeze încă un pol de putere. Dar dacă peste 4 luni vom avea un Președinte cu altfel de apucături și care nu se va mulțumi cu rolul protocolar pe care i-l conferă Constituția? Având la îndemână un asemenea instrument, poți distorsiona total procesul politic. Un eventual drept discreționar al Președintelui de a impune Parlamentului premierul nu ar însemna altceva decât că avem o republică prezidențială cu un președinte ales de Parlament. Așa ceva este inadmisibil.
Acestea sunt motivele pentru care Curtea a decis că Președintele are dreptul discreționar de a desemna premierul, indiferent de opinia fracțiunilor, doar în cazul în care în Parlament nu există o majoritate parlamentară, iar în cazul în care există o majoritate absolută, președintele nu o poate ignora. Riscul de dizolvare trebuie să determine partidele parlamentare să formeze majorități și să guverneze. Anume asta urmează să se întâmple și în Moldova. Sau va fi formată o majoritate absolută, capabilă să formeze un guvern, sau Parlamentul va fi demis. Una din două.
Mai mult, Președintele nu poate ignora o majoritate parlamentară deoarece Parlamentul este cel ce suportă consecința nevotării candidatului propus, și nu Președintele. Astfel, Președintele nu poate să nu țină cont de existența unei majorități în Parlament, decât dacă acționează cu intenția directă de a determina dizolvarea Parlamentului.
4. Majoritatea și „lovitura de stat”
Sunt surprins că multă lume a trecut cu vederea faptul că autorii sesizării au cerut Curții ca, prin interpretare, să oblige Președintele să desemneze candidatul propus de partidul majoritar (atenție, nu cel care are 51 de mandate, ci cel care are cel mai mare număr de mandate în Parlament – o simplă superioritate numerică). La fel cum au trecut cu vederea faptul că această pretenție a fost respinsă.
În ceea ce privește acuzațiile privind coruperea deputaților, făcând abstracție de calitatea deputaților care sunt rezultatul alegerilor, voi comenta un singur lucru: ce e mai ușor să corupi, 51 sau 1?
Este oare lovitura de stat decizia majorității sau exact contrariul, unul poate să-și impună voința în detrimentul majorității?
5. Formalizarea
Vreau să atrag atenția asupra unui detaliu important. Curtea a condiționat obligația Președintelui de constituirea în mod transparent a unei majorități parlamentare, ca să nu mai avem pentru viitor guverne pe care nimeni nu și le asumă politic, așa-numite „guverne minoritare”, dar votate de majoritatea absolută a Parlamentului, cum a fost cazul nefericit al guvernului Gaburici. Alegătorul trebuie să știe exact cui îi revine responsabilitatea poltică pentru un guvern sau altul.
6. Rapiditatea
Situația creată nu e din vina Curții. Sesizarea a fost înregistrată luni, 28 decembrie 2015, la prima oră a dimineții. Deoarece sesizarea a pus sub semnul întrebării legitimitatea candidatului desemnat și, astfel, putea afecta negocierile sale pentru votul în Parlament, Curtea a fost pusă în situația de a da un răspuns rapid. Vreau să atrag atenția asupra faptului că există un termen-limită pentru votul de învestitură în Parlament, care e termen constituțional (art.98 din Constituție), și anume 15 zile din ziua desemnării candidatului, care expira deja pe data de 4 ianuarie 2016. Acest termen nu poate fi extins, nici amânat.
Ședința CCM putea fi convocată fie în data de 29 ianuarie 2015, fie 4 ianuarie 2016, când putea fi asigurat cvorumul și ținând cont de zilele de odihnă, ocazionate de sărbătorile legale și zilele de sâmbătă și duminică.
Așa cum dl Sturza anunțase deja că intenționa să se prezinte pentru vot în Parlament în data de 4 ianuarie 2016, soluția Curții urma să fie pronunțată înainte de această dată. În primul rând, pentru că nu ar fi fost corect să suprapunem ședința publică a CCM peste ședința Parlamentului. În al doilea rând, pentru a nu fi acuzați că dăm o soluție bazată pe evoluțiile dezbaterilor din Parlament.
***
În final, aș vrea să dau o replică celor care își canalizează toate eforturile spre declanșarea alegerilor anticipate. Este dreptul lor să dorească alegeri anticipate. Nu este contrar Constituției să-ți dorești așa ceva, dar Constituția nu este un act sinucigaș. Din aceste considerente, toate mecanismele constituționale trebuie interpretate exclusiv în sensul în care generează stabilitate, și nu alegeri anticipate, reclamate de fiecare dată când sondajele de opinie indică asupra anumitor șanse pentru anumiți actori politici de a accede în Parlament.