Noi, cei din PNL, si din cadrul altor componente ale Consiliului Unirii, care credem ca doar unificarea celor doua state romanesti poate fi solutia pentru dezoligarhizarea acestui stat artificial pe nume Republica Moldova, nu ii intelegem pe cei care depun eforturi, la fel de artificiale, sa il mai reanimeze.
Ne intrebam ”De ce cei din Platforma DA mai cred in acest stat, chiar daca unii dintre ei isi spun si unionisti?” Eu am raspunsul la aceasta intrebare, dar nu il voi spune aici. Am respectat principiul pe care mi l-am propus – sa formulez doar ginduri, opinii, intrebari, dar sa nu lovesc urit.
Totusi, un lucru il voi spune: sunt mai mult ca sigura ca, in spatele Platformei DA, care mai crede in statul R.Moldova, se afla Clanul Lucinschi si interesele sale, cu Vlad Filat cu tot, cu prietenii lor eterni, cei care au rasturnat Guvernul Sturza, in 1999, care isi mai spuneau si crestin-democrati.
Asta face diferenta dintre cei din Platforma DA si noi, cei care impartasim obiectivul Unirii, – unicul ce constituie solutia sincera, pentru care trebuie sa militeze orice roman patriot.
Si nu asa, printr-un atac la “Unirea neinteligenta”, precum suntem, pe nedrept, vizati mereu, ci prin programele Consiliului Unirii publicate, dar neglijate vizibil si evident de cei care au Televiziuni. Dar adevarul nu va fi ucis niciodata, el va ramine mereu la suprafata. Si asa va fi mereu si noi vom face asa mereu!
Mai jos, reproduc Mesajul trimis membrilor si simpatizantilor nostri din toata republica prin SMS, dar si ceea ce cred alti unionisti. Prima opinie, se pare, este a lui Ilie Bratu, dupa care vine un articol publicat de liderul Actiunii-2012, George Simion.
Se pare ca si Declaratia PNL, si aceste doua pozitii consuna. Noi am procedat corect mereu – si pe 5 aprilie, si pe 3 mai, si pe 7 iunie – am mers la Protestul organizat de Platforma DA, mobilizind oameni. Am mers si la toate manifestatiile unioniste ale Tinerilor Moldovei, chiar daca la ale noastre, din 2012 pina in 2015, altii au venit deloc sau modest. Noi mergem, pentru ca o facem din convingeri, nu din interes.
Acum – va pun tuturor o intrebare: cum era si cum ar fi fost daca Jurnal TV, caruia i se datoreaza in mare parte mobilizarea oamenilor la manifestatiile de protest, AR FI PROPAGAT si PLEDAT MEREU pentru SOLUTIA UNIRII? UNDE ERAM NOI ACUM? Si oare, intr-adevar, nu trecea, pina acum, DNA Prutul, asa cum a scris PNL si in Platforma sa electorala pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2015?
Acesta este adevarul, care nu va fi anihilat niciodata!
Deci, diferenta dintre noi, unionistii din PNL si din Consiliul Unirii, este ca noi nu mai credem in acest stat, iar cei din Platforma DA mai cred in facatura Molotov-Ribbentrop. La fel ca Dodon, Petrenco, Filat, Lupu, Lucinschi, Voronin si toti altii ca acestia. Nu degeaba Dodon, care le-a cedat animatorilor Platformei DA ziua de 6 septembrie 2015 pentru actiunea de protest, le-a cerut sa nu permita mesaje unioniste si “antistataliste”… Asta si face Platforma DA, il asculta pe Dodon. Nu spun ca sunt de o teapa, asta inca se va vedea.
Noi am trimis in aceste zile urmatorul MESAJ SMS membrilor si simpatizantilor PNL: ”Stimati membri si simpatizanti national-liberali! Pe 1 septembrie a avut loc sedinta conducerii PNL, in care s-a discutat despre protestul Platformei „DA” din 6 septembrie. S-a decis ca PNL, unicul partid ce promoveaza unionismul, neacceptat, din pacate, in discursul public de fondatorii Platformei „DA”, NU VA PARTICIPA ORGANIZAT, asa ca in cazurile anterioare, la aceasta actiune. Declaratia integrala a PNL este publicata pe site-ul partidului www.pnl.md. Totodata, fiecare dintre Dvs., ca cetatean al RM, poate lua o decizie personala privind participarea, pe raspundere proprie, la protestul din 6 septembrie. PNL a cerut Platformei „DA” sa se desolidarizeze de actiunile si intentiile pentru protestul din 6 septembrie ale lui Igor Dodon si Grigore Petrenco, reprezentanti ai unor grupari prorusesti, antinationale, antiromanesti, antiunioniste. Vitalia Pavlicenco, presedintele PNL”
Vitalia Pavlicenco
Iata ce crede unionistul Ilie Bratu despre Platforma DA:
După vizionarea emisiunilor de ieri, 2 septembrie, de la JurnalTV, cu participarea lui Valentin Dolganiuc, şi TV7, cu participarea lui Igor Boţan, m-am lămurit definitiv ce urmăresc cei din Platforma Civică Demnitate şi Adevăr DA.
1) debarcarea actualei clase politice (Parlament, Guvern…) şi preluarea puterii prin lovitură de stat;
2) instaurarea unui Guvern Provizoriu, ales în stradă;
3) organizarea unor alegeri parlamentare anticipate în baza Codului Electoral existent, adică – tot pe liste de partid;
4) PCDA va rămîne şi în continuare organizaţie civică, astfel, nu va participa la alegeri;
5) Partidele de la putere, avînd în vedere linşajul la care sunt supuse, abia de vor trece pragul electoral;
6) Alegerile parlamentare anticipate vor fi cîştigate de partidele care se află actualmente în opoziţie: PSRM (dodon), Partidul Nostru (usatîi), PCRM (voronin)…
Şi acum concluzionaţi şi dvs, dragi prieteni: pt cine lucrează PCDA?
Ei bine, eu la o aşa mascaradă nu particip!
George SIMION: Protestele din Chişinău: AM GĂSIT RĂSPUNSUL
Citeste mai mult:
adev.ro/nu3fnd
Protestele stradale masive de la Chişinău continuă, duminică urmând să aibă loc un nou episod. Până acum, unioniştii au reprezentat pătura cea mai numeroasă a protestatarilor. Organizatorii protestului din 6 septembrie şi-au înstrăinat susţinerea lor. Ce e de făcut? De acelasi autor 101 de nopţi de înstrăinare Pe 6 septembrie are loc un protest anti-Guvernare la Chişinău. Ce credeţi, ar trebui unioniştii să participe? Aceasta este întrebarea pe care am adresat-o prietenilor mei de pe Facebook care a avut un efect fără precedent pe contul meu. Peste 200 de comentarii, care erau pentru DA, care pentru NU, toţi certându-se între ei. Deodată, cei care aveau aceiaşi cauză – UNIREA – s-au divizat inexplicabil. Toată lumea era curioasă eu ce părere am, deşi tocmai de asta întrebam, ca să-mi pot formula o opinie. Cei cu NU, acuzau, pe bună dreptate, organizatorii de intenţii ascunse: viitor partid politic, ascunderea cauzei unirii cerută de majoritatea protestatarilor de până acuma, prieteniile cu extremiştii ruşi. Cei cu DA spuneau, şi ei pe bună dreptate, că o guvernare coruptă şi impotentă cum este aceasta trebuie dată jos, justiţia trebuie să treacă Prutul şi poporul trebuie să-şi facă dreptate cu forţele proprii. Mai ştiu, de asemenea, că de-a lungul celor 25 de ani de istorie a Republicii Moldova doar forţele pro-româneşti au fost capabile să facă proteste masive. Postarea mea a trecut de cercul unioniştilor care îşi exprimau opinia şi a fost speculată în scopuri ideologice de propaganda celor două tabere. Unioniştii, împotriva participării la protestul din 6 septembrie – au titrat rapid siteurile afiliate lui Plahotniuc: opinia unora dintre comentatori au fost copiate selectiv şi gata ştirea. De altfel, funcţionează în asemenea hal această propagandă că de multe ori devine greţoasă: au 80% din posturile TV, radio şi ziare, au zeci de siteuri, au toţi bloggeri, de ajungi să vezi situaţii hilare de-a dreptul: Mai slabă la nivel de propagandă, dar tot folosind minciuna, a lucrat şi tabăra protestatarilor: mi-a fost dat să văd o poză cu mine cuplată cu o declaraţie scoasă din context a Monicăi Macovei, care chipurile îndemna oamenii să iasă în stradă pe 6 septembrie: george simion participare miting unire 6 septembrie AM UN EXCES DE SINCERITATE ŞI DEŞI, DE OBICEI, NU DAU SFATURI PUBLICE, DE DATA ASTA FAC O EXCEPŢIE: Trebuie să ne urmărim interesul, trebuie să câştigăm, trebuie să facem UNIREA. Protestele acestui an sunt în primul rând ale poporului, majoritar unionist, şi ele trebuie să-şi producă efectele. Cunosc foarte bine oligarhii care conduc Republica Moldova. Sunt nişte scârbe care nu vor Unirea, nu vor România, nu vor mai bine pentru oameni pentru că asta înseamnă că vor înfunda puşcăria. Îi urăsc şi la nivel personal, pentru că m-au expulzat fiindcă îi criticam. Iar Platforma DA este formată în mare parte din acelaşi aluat de politicieni cu fundul în două luntri. Nu pro-ruşi, cum îi portretizează propagandiştii plătiţi, nici pro-români, doar pro-ei, care doresc să ajungă la putere şi să facă exact la fel, doar să fure pentru alţi oligarhi. Ne-au propus de la început nouă, organizaţiilor unioniste, să ne alăturăm lor. Nu am făcut-o pentru că nu au acceptat să pună printre obiective şi pe cel al UNIRII. La mitingurile din mai când mulţimea striga UNIRE, ei încercau să-i acopere strigând la microfon UNIRE, MOLDOVENI. S-au cocoţat pe valul provocat de nemulţumirile oamenilor şi caută să se lanseze în politică. Deci, sfatul meu: Cei care nu vreţi să mergeţi, nu mergeţi! Un nucleu puternic cum e cel unionist se va simţi, nu vor mai fi 20 000 de unionişti, vor fi numai 15 000 din total, şi asta contează. Mai ales că asociaţiile nu participă organizat, va fi mai mult decât vizibil la nivel de putere a manifestaţiei. Cei care vă gândiţi să mergeţi: mergeţi! să ştiţi că aveţi în jurul vostru o majoritate care vrea Unirea. Şi pentru asta trebuie să vă manifestaţi, să se vadă acest lucru. E dreptul nostru de a ne manifesta şi să ne apărăm ca nimeni să nu ne fure protestele. FIŢI VIZIBILI Luaţi un steag pe care să scrieţi Unire. Puneţi pe un banner. Scrieţi-vă pe faţă! Ţineţi sus steagul tot mitingul, până nu mai puteţi de durerea mâinilor. Şi mergeţi în faţa scenei. Mergeţi în faţa camerelor de filmat. Scandaţi într-una când e linişte: U-NI-RE. ŢIPAŢI Dacă vi se închide gura, dacă vor să vă dea jos steagul, dacă vor să vă cenzureze. Ţipaţi cât puteţi de tare, nu daţi steagaul din mâini, nu vă lăsaţi duşi. Dacă atrageţi atenţia celor din jur, cenzura se va opri şi vă va lăsa în pace. Ţineţi minte permanent: unioniştii reprezintă majoritatea la protestele din PMAN. Nu au cum să vă interzică. De fapt tot numărul de oameni mare nu este un merit al celor care au luat autorizaţia şi vorbesc la microfon (Platforma DA) ci al instrumentului de comunicare în masă (Jurnal TV, singurul cu mesaj anti-guvernamental). Aşa-zişii organizatori nu au nici măcar structură juridică şi nici mai mult de 10 oameni de ordine, şi aceia tot unionişti! NU au forţa să impună mii de oameni, aşa că nu mai trăiţi cu impresia că pot controla mii de oameni doar cu microfonul. Aşa că, dacă mergeţi: Mergeţi în faţa scenei. Băgaţi-vă în faţa camerelor, la interviuri. Strigaţi UNIRE. Ţineţi steagul sus. În loc de concluzie… Noi trebuie să ne urmărim numai şi numai propriul interes, unul legitim şi sfânt: înfăptuirea Unirii. Grupurile fără lideri, dezorganizate în aparenţă dar care se comportă la fel, şi adoptă acelaşi set de conduită, în timpul manifestaţiilor şi în public (îmbrăcăminte, scandări, argumentare în cadrul discuţiilor) sunt o forţă de neînvins pentru că nu pot fi decapitate. Nimic nou nu se va întâmpla după 6 septembrie. Guvernul nu va fi dat jos. Platforma DA nu va deveni unionistă. Dar ambii se vor teme şi mai tare de UNIRE, singura forţă care poate face dreptate şi adevăr în Republica Moldova
Citeste mai mult: adev.ro/nu3fnd
Partidul condus de Jirinovski şi Partidul Nostru vor semna un acord de cooperare
04-09-2015
Recent, liderul Partidului Nostru, Renato Usatîi, a avut o întrevedere în Duma de Stat a Federaţiei Ruse cu preşedintele Partidului Liberal Democrat din Rusia, Vladimir Jirinovski
“Vladimir Jirinovski a fost întotdeauna pentru mine un exemplu de politician, care spune adevărul, indiferent de circumstanţe şi conjunctură. Iar puterea e în adevăr!”, a scris Renato Usatîi pe reţelele de socializare după întâlnirea cu liderul PLDR.
“Am discutat cu liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia detaliile acordului între partide. Acordul de cooperare între Partidul Nostru şi PLDR va fi semnat în cadrul următoarei întâlniri cu Vladimir Volfovici. Pe lângă acordul de colaborare, am discutat şi despre relaţiile moldo-ruse. Am discutat fiecare punct al agendei, de la situaţia cetăţenilor RM în Rusia şi până la interdicţia exporturilor produselor agricole moldoveneşti. Preşedintele PLDR a rămas uimit de faptul că Partidul Nostru promovează deschis normalizarea relaţiilor dintre cele două state, mai mult, în general revenirea la legăturile tradiţionale de secole între statele şi popoarele noastre. Nu locuitorii Rusiei sau ai Moldovei încearcă să rupă tradiţia, ci politicienii moldoveni, iar poporul nu le va ierta această infracţiune. Este de datoria noastră să ne împăcăm cu fraţii ruşi şi o vom îndeplini. Acordul cu PLDR, potrivit înţelegerii cu Vladimir Volfovici, va încuraja acest fapt.”
interesant nu-i asa ? Usatii se aliaza cu fascistii lui JirinovsKi si apoi vine sa dea lectii la Moldova ! … iata printre altii cine sprijina calduros actiunile Platformei BA DA-BA NU …
Natalia Morari
Și mai departe ce?
Ați protestat voi încă o dată și ce folos? Ați instalat în piață câteva zeci de corturi și cât veți rezista? Vor organiza ei alegeri anticipate și tot ei le vor câștiga, controlând mass-media și toate resursele administrative. Bine, îi dați voi jos, dar cine vine în locul lor? Atâta timp cât nu există o alternativă sănătoasă, mai bine cu hoții ăștia, că-s tot ai noștri, decât să facem un al doilea Donbas la noi acasă.
Nu vă pare cunoscut? Cu siguranță, da! Lăsând la o parte faptul că asemenea mesaje sunt intens promovate de blogherii și comentatorii la slujbă, problema rămâne – mai departe ce?
Acel care va avea un răspuns, cel mai probabil va minți. Astăzi nimeni nu știe ce va fi mai departe. Nu va fi mai ușor cu siguranță. Noi așa de repede ne îmbătăm cu apă rece și așa de ușor ne creăm eroi noi, încât chiar credem în miracole și că democrația adevărată se poate naște peste noapte. Sistemele corupte și captive nu cad atât de ușor. Oamenii care își vând loialitatea și deservesc conștient hoții nu se shimbă atât de repede. Lupta pentru drepturi nu s-a dat doar ieri, 6 septembrie, ea abia începe și nu trebuie să dispară când nu va mai exista trendul.
Ieri în Piața Marii Adunări Naționale a fost atât de frumos: oamenii noștri au demonstrat cât de frumoși pot fi ei când nu se tem. Am fost mulți, diferiți, dar uniți printr-o singură idee – așa nu se mai poate. Dar… Moldova a mai trecut prin asta. Așa a fost și în 2002, când a protestat Iurie Roșca, așa a fost și în aprilie 2009, când au ieșit tinerii în Piață – după ambele proteste oamenii au trăit o mare dezămăgire, care apoi s-a transformat într-o adevărată frustrare față de orice mișcare protestatară. Și aceasta este marea responsabilitate a Platformei DA – să nu piardă șansa măcar de data aceasta.
Protestul de ieri a demonstrat un lucru: moldovenii sunt frumoși, sunt pregătiți pentru schimbări, dar încă nu există o alternativă politică sănătoasă. Și asta este trist, pentru că tare le convine celor de la guvernare. Farmecul Platformei DA – cu toate neajunsurile ei – este că ea rămâne a fi o platformă civică. E puțin probabil că ieri să fi ieșit la fel de multă lume dacă protestul ar fi fost organizat de un partid. Politica moldovenească prea tare pute a orgolii bolnăvicioase ale liderilor pentru ca oamenii să mai creadă în proteste politice.
Și totuși, îi dăm jos, dar pe cine punem în locul lor? Reprezentanții Platformei DA, instalând corturi în fața guvernului, au început un joc de nervi cu guvernarea și acest joc ar putea dura zile, săptămâni și poate chiar luni. În tot acest timp oligarhii nu vor dormi și vor face tot posibilul ca eventualele alegeri anticipate să fie câștigate tot de ei. Și în tot acest timp Platforma nu poate să-și permită să doarmă și ea. Vor crea membrii grupului de inițiativă un partid politic sau nu? Ce va fi cu Platforma în acest caz și cu promisiunea de a nu transforma-o în partid? Cine va ieși din Platformă și va adera la partid? Cum va fi ales liderul? Care va fi programul? Care este lista profesioniștilor pe care Platforma îi vede în funcții cheie? O au? Mișcarea cu Maia Sandu – ce urmează? Vor fi membrii grupului de inițiativă gata să-și depășească propriile orgolii și să o lase în față să fie lider? Dacă guvernarea refuză să îndeplinească revendicările protestatarilor, până unde este gata să meargă Platforma?
Dacă în viitorul apropiat noi vom auzi răspunsuri sincere la aceste întrebări, avem toate șansele să asistăm la un proces politic civilizat și extrem de frumos. Și eu tare vreau să sper că de data aceasta oamenii care vor decide să fie în mijlocul istoriei, în ultimul rând se vor gândi cum secretarele le vor aduce cafea în cabinete, când vor ajunge ei la putere. Țara a ajuns de râpă – poate a venit timpul s-o scoatem de acolo și să ne gândim ce rămâne după noi?
Chiar dacă mâine nu ne vom trezi în altâ țară, iar astăzi INCĂ nu avem o alternativă politică sănătoasă, chiar dacă mai sunt multe întrebări la adresa Platformei DA și referitor la planul lor de mai departe, clar este una – oamenii, care au ieșit ieri la protest și au rămas în piață, au demonstrat că nu mai sunt atât de proști sau bâdle, cum cred cei de la guvernare.
Cred că a venit momentul să ne trezim și să nu pierdem șansa măcar de data aceasta.
am ferma convingere ca unirea RM cu Romania nu are sens in conditiile in care intre prut si Nistru romanii sunt minoritari ,in procent de circa 10%! Prin urmare cred ca mult mai realista ar fi sprijinirea fortelor politice de la Chisinau care urmaresc integrarea guberniei basarabene in spatiul exsovietic. De ce? pentru simplu motiv , altminteri realist in esenta, ca majoritatea populatiei prutonistrene are nostalgii dupa Ivan si ceea ce a reprezentat rusul in cultura basarabeana. In concluzie, sa fortezi o populatie rusificata sa adere la occident este o masura politica absurda , consecinta fiind radicalizarea exagerata a populatiei buimacite a istoriei. Uitati-va la cate comentarii in limba rusa sunt pe voxpublka, scrise de basarabeni nu de rusi. La buna vedere bre!
Uitati-va cati oameni minunati are Moldova si Romania!!!
Si numai boschetarul mahalagiu „coressi” nu a fost facut de tat-so si de ma-sa. Se vede ca cineva s-a scobit in nas si la scos pe coressi pe o nara. Bre, Nara” mai ai sa scuipi cu venin? Uneori si vipera se ineaca in veninul propriu. Du-te, bre, la Botoseni, ca barbosul arhitect Bantus plange dupa unul ca tine. A ramas singur, sireacul…
actiunile declansate de Platforma DA nu reprezinta decat o reglare de conturi intre doua bande de gangsteri care au colaborat la un moment dat intre ele dar si cu serviciile de spionaj ale Rusiei … e prea bine stiut faptul ca Vasile Nicolae era „scula” lui Iurie Rosca pe vremea regimului comunist Voronin … era propagandistul de ograda al PPCD aliat si luat mai apoi la guvernare de catre comunisti , Rosca devenind chiar viceprim-ministru in guvernul Greceanii . la fel Plahotniuc sugea si el in acea vreme la tita regimului comunist Voronin , afacerile sale dubioase cu Oleg Voronin fiind de rasunet national si international … asa se face ca cei doi – Nastase si Plahotniuc – s-au regasit pentru un timp destul de indelungat de aceeasi parte a baricadei … in realitate conflictul nu are nimic in comun cu realitatile de astazi ci doar de incercarea unei grupari mafiote de a-si lua revansa fata de cealalta grupare mafiota , amica si prietena la un moment dat … gasca din spatele Platformei DA nu plinge dupa miliardul furat cu adevarat … ci plinge ca acel miliard nu a intrat in buzunarele lor ! sloganul corect al platformistilor ar fi : ” Miliardul inapoi …dar in buzunarele noastre „! buzunarele gastii noastre nu ale poporului !
…Vasile Nastase vroiam sa spun .
Asta e atunci când vreo 10 țopovoluționari zic că ei sunt de fapt revoluționari și cheamă vreo câteva zeci de mii de oameni în centrul Chișinăului.
E bine că oamenii ies în stradă să protesteze împotriva abuzurilor guvernării. E rău când unii încearcă să ducă de nas, a câta oară, pe acești oameni. Pretinzând că sunt niște pufoși (preiau termenul de la Mirel Palada, e chiar haios – și corespunde!), când în realitate au ghimpi de arici. Vasile Năstase se pretinde pufos – după ce făcea harcea-parcea din libertatea presei în 2006, amenințând, persecutând și dând afară jurnaliștii de la Antena C și Euro TV, acționând la comanda „șefului” Iurie Roșca (așa-i plăcea să i se spună în partid), mână în mână cu Voronin.
Angela Aramă se pretinde și ea pufoasă, după ce a pus botniță presei printr-un infect Cod al Audiovizualului, deschizând ușa pentru interzicerea TVR, preluarea acelei frecvențe de către Plahotniuc… și altele. E interesant că acum acești atât de anti-plahotniuciști încearcă să ascundă faptul că la un moment dat, șeful lor Roșca era scula lui Voronin, deci și ei erau sculele lui Voronin. Iar Plahotniuc făcea afaceri laolaltă cu Oleg Voronin sub „krîșa” (protecția) lui „papa” Voronin.
Dolganiuc vine la Jurnal TV și emite sentințe cu un aer de atoatecunoscător și părinte al națiunii. Îmi vine să râd în 80 la sută din cazuri. În altele 20 la sută din cazuri îmi vine să plâng, pentru că mă gândesc la ăștia în comparație cu generația anului 1918, și îmi dau seama că unirea în 1990-1991 nu s-a făcut nu din cine știe ce motive externe, ci pentru că unii ca personajul ăsta nu au avut nici măcar 10 la sută din curajul și patriotismul conducătorilor basarabeni de atunci, în schimb au avut de câteva ori mai multă duplicitate și venalitate decât aceștia.
La câte drapele ale României am văzut ieri în PMAN (aflându-mă acolo ca să fac observație participativă smile emoticon ), mi se pare că protestatarii ar fi așteptat niște chemări directe la lupta pentru reunificarea cu România.
În schimb ”patrioții” și ”frontiștii” noștri îi dădeau înainte cu ”țărișoara noastră” și ”să ne luăm țara înapoi”.
Aha, s-o luăm înapoi și să v-o dăm vouă? Ca s-o călăriți și voi încă vreo 25 de ani de zile?
costin
Si ce le incurca unionistilor „puri” sa ia initiativa in mainele lor? Sa admitem ca DA este doar o gasca de oligarhi, dar miile de oameni din piata tot oligarhi sunt? De ce unionistii nu vin in piata, alaturi de oamenii indignati si nu le predica „Unirea”? De ce nu avem un post TV 100% unionist, care sa emita 24 de ore pentru ideea Unirii? De ce un JurnalTV poate mobiliza oamenii si de ce unionistii adevarati nu fac acest lucru? Unde sunt profesionistii care sa lucreze pentru Unire?
noi stim prea bine ce incearca acesti platformisti neo-ppcdisti … vor sa ajunga in jilturile puterii ca apoi sa ceara Europei sa dea drumul la robinetele de bani , inchise acum din cauza jafului generalizat comis de partidele oligarho-mafiote fals numite pro-europene … platformistii vor striga sus si tare ca banditii AIE au fost alungati de la guvernare si ei cinstitii si incoruptibilii vor avea „grija” de banutii vesticilor ca de moastele sfintilor parinti … si vom vedea mai apoi din nou cum reincepe jaful … „cinstitii” de ieri vor deveni oligarhii de maine .” incoruptibilii ” de ieri vor deveni marii corupti de maine … caci platformistii nu doresc schimbarea sistemului de la radacina ci doar schimbarea profitorilor acestui sistem mafiot . si iara dupa curgerea a cativa ani se va rascula cealalta gasca oligarho-mafiota invinsa la un moment dat … nu trebuie sa ai prea multa minte sa vezi viitorul inca de pe acum .
costin
SOLUTIA???
costin
Sa inteleg ca solutia ta este cate un mars unionist, facut o data pe an, de ochii lumii si recitarea versurilor patriotice. Asta dureaza de 24 de ani. Ceva mai nou?
costin
Sa ma ierti, costine. Eu am crezut ca postezi gandurile tale proprii, pe cand tu postezi fragmente din Timpul si altele. Desigur ca nu mai am la tine nicio intrebare, oricum nu-s ideile tale.
FOAIA B.U.N.-ă UNIONISTĂ – /3
Luna lui Răpciune/sau vinițel/-2015
——————————————–––––––––
o publicație independentă bilunară on-line,
-cronica și actualitatea unionistă
din toată Basarabia istorică și din Bucovina de Nord,
autori: Generația Flacăra Unionistă Anonimă
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––——
motto:
NUMAI RE-UNIREA CU ROMÂNIA MARE EUROPEANĂ –
VECHEA DACIE STRĂBUNĂ
NE ESTE SALVAREA ȘI REVENIREA LA NORMALITATE !
– ÎN BAZA RESTABILIRII ACTULUI RE-UNIRII DIN 27 MARTIE 1918
VOTAT DE SFATUL ȚĂRII DE LA CHIȘINĂU !
——————————————————————––––
UN EVENIMENT UNONIST-
O delegaţie a Partidului Mişcarea Populară din Bucuresti,
condusă de Eugen Tomac, preşedintele partidului,
/originar din judetul Ismai ocupat de Ucraina/
a făcut o vizită în Republica Moldova.Din numeroasele discuţii avute, inclusiv cu români din Republica Moldova, s-au detaşat următoarele propuneri, absolut necesare apropierii celor două state de români, temporar despărţite de Pactul criminal Ribentrop-Molotov, scopul final fiind Unirea României cu Republica Moldova, ce arată într-un comunicat preluat de Romanian Global News.
http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/politic/18845-ce-crede-pmp-c-trebuie-fcut-in-relaia-romania-r-moldova-construcia-proiectului-de-ar-unirea-romaniei-cu-republica-moldova.html
– Cetăţenia română trebuie restituită tuturor cetăţenilor cu certificat de naştere emis de Republică Moldova, şi care le-a fost răpită în mod samavolnic în 1939, cu ocazia semnării Pactului Ribentrop-Molotov.
– Statul român nu face un gest de bunăvoinţă, acordând cetăţenia românilor din Republica Moldova, cărora le cere şi 500 euro pentru acest gest.
– Statul român restituie românilor din Republica Moldova un drept pe care aceştia l-au avut, şi care le-a fost răpit fără voia lor.
– SOLUTIA IMEDIATA
este anularea taxei de 500 de euro, introdusă de guvernul Ponta, cu scopul acordării cetăţeniei românilor din Republica Moldova, într-un timp relativ scurt, şi la toate oficiile de evidenţa populaţiei din România.
Puţini cetăţeni din Republica Moldova îşi permit să plătească o taxă exorbitantă pentru un drept ce li se cuvine.
Consecinţele acestei atitudini:
–––––––––––––––––
-O legătură instituţională şi culturală între România şi românii din Republica Moldova.
-Deschiderea pieţei muncii din UE şi pentru românii din Republica Moldova.
-Mobilitatea în spaţiul UE pentru toţi românii posesori ai cetăţeniei române.
-Deschiderea pieţelor din România şi UE pentru producătorii de dincolo de Prut, care-şi pot iniţia afaceri şi în România.
Sincronizarea sistemelor de educaţie
––––––––––––––––––––
-Curriculele sistemelor de educaţie din cele două ţări ar putea fi sincronizate.
– Acces liber la instituţiile şcolare din România şi UE pentru românii de dincolo de Prut.
-Olimpiade unice pentru elevii din ambele state, România şi Republica Moldova.
-Stagii de perfecţionare pentru profesorii din Republica Moldova în România.
-Recunoasterea reciprocă a diplomelor.
-Schimburi culturale, de evenimente artistice şi sportive, având la bază identitatea culturală românească.
Interconectarea sistemelor esenţiale din cele două state,
într-un spaţiu comun unic
–––––––––––––––––––––––––
– Sistemele educaţionale şi culturale
– Sistemele de comunicaţii şi informatice
– Sistemele energetice şi de transporturi
– România să acorde facilităţi fiscale antreprenorilor care investesc în Republica Moldova
– Transfer de bune practici în domenii cheie, Justiţie, instituţii de forţă, administraţie.
Partidul Mişcarea Populară constată că actuala guvernare face prea puţin pentru apropierea celor două state cu populaţie românească, fiind preocupată mai degrabă de declaraţii demagogice şi mai puţin de fapte, de genul celor prezentate.
O viitoare guvernare trebuie să pună la punct o strategie cu acţiuni concrete şi etape definite, pentru a face paşi importanţi în construcţia proiectului de ţară, unirea României cu Republica Moldova.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
=====BUCOVINA DE NORD========
——— ♥ȘI TOATĂ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA♥ ———–
—————♥—♥—♥—RE-U N I R E!—♥—♥—♥———
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
Dan Dungaciu, despre protestul Platformei DA: „România a fost din nou expulzată din PMAN”
Liviu G. Stan 8 septembrie 2015
Într-un material de analiză, specialistul în geopolitică Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) din cadrul Academiei Române, face o „autopsie” detaliilor tactice şi aspectelor dubioase ale organizatorilor – Platforma Civică DA – protestului desfășurat în Chişinău pe 6 septembrie.
„Protestul are lideri, dar nu are Lider”, scrie Dungaciu în cotidianul Adevărul, adăugând că este evident faptul că „asistăm astăzi la naşterea unei noi formaţiuni politice care se doreşte legitimată şi susţinută de către protestele din 6 septembrie (de fapt, de către toate trei protestele din acest an ale Platformei DA)„.
Absenţa unui lider în PMAN poate fi observată cu claritate în felul în care, duminică, în prima zi a protestului, numele Maiei Sandu a fost invocat aproape„religios”. Mai mult, notează directorul ISPRI, „faptul că s-a citit în Piaţă un mesaj al domniei sale postat cu o zi înainte pe Facebook – şi nu trimis special manifestării – sau că a fost aleasă în lipsă membru al unui comitet al Pieţii este o dovadă peremptorie în acest sens. Piaţa, ea însăşi, simte că nu are Lider, căci organizatorii şi vorbitorii de la tribună sunt prea eterogeni, prea diferiţi în viziuni, strategii de acţiune, istorii personale şi adeziuni anterioare. Un protest fără Lider, care năzuieşte, orice ar spune organizatorii, să devină partid, are un handicat profund. Deocamdată, este principala problemă internă a Platformei DA. Căci, din cauza eterogenităţiii acesteia, orice lider din interiorul Platformei, care va fi numit Liderul eventualei construcţii politice, riscă să nu întrunească adeziunea totală a colegilor”.
O altă problemă o reprezintă numărul mic de tineri în Piaţă, situaţie pe care Dan Dungaciu o vede ca o „marcă profundă” a diferenţei între „ceea ce s-a petrecut pe 6 septembrie şi alte proteste civice de la Chişinău: revoltele studenţilor din 1995, Orăşelul Libertăţii din 2002, protestele anti-comuniste din 2003 sau 7 aprilie 2009″.
„Organizatorii au încercat să compenseze asta prin aducerea pe scenă a unor interpreţi tineri, dar a fost mult prea puţin. Media de vârstă a protestatarilor a fost ridicată, lipsa studenţilor sau a unor voci tinere din spaţiu public care fac agendă a fost stridentă. De ce se întâmplă asta, nu e deocamdată limpede. Să fie vorba despre faptul că tineretul basarabean, exasperat şi sceptic, nu mai acceptă astăzi soluţii paleative de tipul «alt partid, cinstit, de data asta, chiar dacă cu oameni vechi?». Sau că, mai nerăbdători şi informaţi fiind, ştiu că singura soluţie realistă pentru lupta împotriva corupţiei sau europenizarea R. Moldova este doar reunificarea cu România, aşa cum sugerau bloggerii de la Chişinău? Deocamdată, este de consemnat această absenţă notabilă din Piaţă”, scrie Dungaciu în Adevărul.
Directorul ISPRI mai notează că România „a fost din nou expulzată din PMAN”. În ce sens? „Probabil că cel mai şocant lucru în timpul manifestărilor de protest a fost obstinaţia cu care România şi orice referinţă la ea a fost expulzată din Piaţă. Câteva steaguri unioniste nu trebuie să înşele pe nimeni mai ales că, după relatările participanţilor, acelea au fost fraudulos introduse acolo, iar purtătorii lor apostrofaţi de către organizatori”, subliniază Dungaciu, subliniind că primul semn al „de-românizării” PMAN-ului a fost dat pe 3 noiembrie 2013, „când două partide pro-europene, PLDM şi PDM au organizat înainte de Summitul de la Vilnius o amplă manifestare în PMAN în numele Europei şi al integrării (…) Pe 6 septembrie 2015, am asistat la un spectacol identic din acest punct de vedere, inestetic şi chiar mai ostentativ pe alocuri”.
Orice referinţă la „România”, „români”, „fraţi”, „ca să nu mai pomenim de Unire „, a fost exclusă din „repertoriul vorbitorilor”, atrage atenţia Dan Dungaciu.
„Mai mult, unul dintre organizatori vorbea nonşalant de prezenţa în Piaţă a «moldovenilor şi românilor» (!), iar toate referinţe la «neam», «ţară» etc. erau exclusiv la «Moldova» sau «neamul moldovenesc/moldav». Melodiile/imnul Pieţii nu au mai fost cele «pariotice româneşti», căci «patriotismul moldovensc» a dominat totul. Nu e niciun reproş, e o constatare care trebuie luată ca atare. Din această perspectivă, orice referire la Marea Adunare Naţională de la 27 august 1989 si simbolistica acesteia este, însă, frauduloasă”, mai scrie specialistul.
„Din istoria secretă a celui de-Al Doilea Război Mondial” (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)
Duminică, 06 Septembrie 2015 22:12
Gh. Buzatu-Din istoria secreta a celui de-Al Doilea Razboi Mondial-3Se avansează pseudo-argumente de genul că ţările decapitate în 1939-1940 de provinciile lor istorice binecunoscute prin voinţa U.R.S.S. s-ar afla în situaţia actuală nu datorită protocolului secret, ci pentru că au pierdut cel de-Al Doilea Război Mondial! Este, aceasta, o inepţie de proporţii, căci Polonia, de pildă , a figurat între învingători, iar România, în ultima fază a conflagraţiei din 1939-1945, s-a aflat de partea Aliaţilor. Realitatea necruţătoare şi totalmente nedreaptă este că, faţă de decizia Federaţiei Ruse de-a veghea asupra graniţelor fostului imperiu roşu şi, deopotrivă, faţă de indecizia Occidentului de a-şi impune punctul de vedere în faţa Kremlinului, drepturile popoarelor sunt – sub false principii şi abile pretexte – în continuare încălcate. Basarabia şi nordul Bucovinei sunt – exact în momentul când trimitem la tipar aceste rânduri – mai mult decât oricând în ultimii ani sustrase unităţii naţionale româneşti. Singura concluzie ce se impune este aceea că, într-o lume nedreaptă, acte internaţionale monstruoase (precum, în acest secol, protocolul secret din 23 august 1939 se află pe primul Joc de vreme ce i-a dat lui Hitler cale verde pentru a porni războiul mondial) pot întreţine situaţii anormale; drepturi istorice, însă, în nici un caz. Cum s-a ajuns aici? Tocmai de aceea propunem spre studiu cititorului un set de documente ce ilustrează „subtilităţile” diplomaţiei moscovite din anii şi de după terminarea ostilităţilor din 1939-1945 de-a obţine recunoaşterea achiziţiilor teritoriale îngăduite de Hitler la 23 august 1939, operaţiune „definitivată” prin 1945-1947, de data aceea cu concursul puterilor Occidentului, de vreme ce, pentru a zdrobi Reichul hitlerist şi statele aliate lui, Marile Puteri apusene fuseseră silite să solicite şi să înfăptuiască (fără garanţii prealabile) o cooperare multilaterală cu U.R.S.S. între 1941 şi 1945. Vom remarca, în încheiere, că din punctul de vedere al cercetării istorice, investigarea aspectelor privind protocolul secret din 23 august 1939 este, mai departe, în plină desfăşurare. Ca şi în cazul recunoaşterii existenţei documentului sovieto-german ce a condus direct la declanşarea războiului mondial din 1939-1945, istoricul caută în continuare probe, chiar dacă fără acordul ori împotriva voinţei factorului politic. Cu gândul că la fel stau lucrurile în privinţa anulării consecinţelor protocolului von Ribbentrop-Molotov, vom observa că studiile apărute în ultimii ani, în ţară sau în străinătate, au oferit şi oferă informaţii inedite ori avansează noi interpretări. Nu putem ignora că importante investigaţii aparţin istoricilor ruşi[67], mai cu seamă lui G. L. Rozanov, M. I. Semireaga[68] şi D. Volkogonov[69]. În replică, am putea spune, mai multe cărţi şi studii au apărut în Germania[70], o menţiune aparte necesitând solida monografie semnată de Ingeborg Fleischhauer[71], tradusă fără întârziere în limba rusă[72]. Reexaminarea colecţiilor fundamentale de documente tipărite după 1946, deopotrivă cu investigarea literaturii de bază a problemei şi a unor noi arhive i-a îngăduit d-nei Fleischhauer să reconstituie mai precis şi mai nuanţat cursul evenimentelor politico-diplomatice ce au culminat cu reuniunea Stalin-Molotov- von Ribbentrop de la Kremlin în noaptea de 23-24 august 1939[73].
În privinţa responsabilităţilor pentru încheierea nefastului document, autoarea propune următoarea distribuire a „răspunderilor”:
1. Diplomaţia germană (compartimentul responsabil de afacerile cu Rusia)[74];
2. Hitler[75];
3. Stalin[76]. În context, o excelentă sinteză, cu trimiteri bineînţeles la situaţia României, a apărut la Bucureşti sub semnătura istoricului Florin Constantiniu[77]. S-a preferat, la Bucureşti sau Chişinău, o abordare a problematicii protocolului secret din 23 august 1939, mai cu semnă prin prisma consecinţelor sale directe asupra României – pierderea provinciilor istorice Basarabia şi nordul Bucovinei în urma agresiunii „paşnice” din iunie 1940 a U.R.S.S.[78]. Momentul de referinţă pe piaţa istoriografiei l-a constituit, netăgăduit, apariţia la Moscova în anul 1992 (în numai o mie de exemplare!) a celor două volume intitulate „Documentele politicii externe. Anul 1939″[79] în cadrul colecţiei oficiale editată de mai multe decenii de către Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse (anterior al U.R.S.S.). Apreciem ca deosebit de scmnificativti această apariţie – al XXII-lea tom al colecţiei inaugurate în 1957 şi care se oprise în 1977 la tomul al XXI-lea[80] – nu numai întrucât s-a revenit la tradiţie, abandonarea fiind resimtită serios de către specialişti , ci, mai ales, pentru că Ministerul Afacerilor Externe din Moscova a fost în situaţia de a-şi publica sursele fără a mai suporta rigorile cenzurii comuniste. Acest lucru se resimte lesne din consultarea tomului XXII – cantitatea şi calitatea actelor publicate, comentariile judicioase şi natura dezvăluiiilor oferite de documentele incluse. Pentru a rămâne în domeniul abordat însă, să specificăm că tomul XXII reţine nu numai textul Pactului Hitler-Stalin de neagresiune[81] (publicat, de altfel, la câteva ceasuri după încheierea lui), ci şi pe acela al protocolului secret din 24 august 1939, cu menţiunea precisă că publicarea se făcea după o copie a nenorocitului acord[82], care a deturnat destinul Europei şi chiar al planetei. Să avem în vedere, deci, că editorii nu apelaseră decât la un aşa-numit „exemplar de serviciu” al protocolului secret (descoperit prin Arhiva M.A.E. din Moscova în 1946)[83] şi că viza pentru tipar s-a acordat în septembrie-octombrie 1991, astfel cum desprindem din casetele tehnice ale celor două volume. Pe atunci mai rămâneau, aşadar, doar două-trei luni până la anunţarea oficială de către Kremlin a ştirii despre depistarea în arhivele moscovite a originalului protocolului secret din 23 august 1939[84]. Cât adevăr şi, mai cu seamă, câtă politică se ascundeau în spatele respectivei comunicări, preluată de îndată de marile agenţii de presă de pe mapamond, câtă vreme de-acum esenţială devenise nu recunoaşterea autenticităţii documentului în discuţie, ci eradicarea nenorocirilor pe care el le-a provocat? Cine şi cum o va face? Cu siguranţă că NU Kremlinul, co-autorul protocolului din 23 august 1939, ajuns în situaţia să se auto-denunţe!
––––––––––––––––––––
[67] Vezi O. Volkogonov, Drama reşenii 1939 goda, în „Novaia i novcişaia istoriia” , Moscova, nr. 4/1989, pp. 3-27; K istorii zakliuceniia sovetsko-ghermanskogo dc,govora o nenapadenii 23 avgusta 1939 g. (Dokumcntalnîi obzor), în „Novaia i noveişaia istoriia”, nr. 6/1989, pp. 3-21; Na rokovîm poroghe (Iz arhivnîh materialov 1939 goda), în „Voprosî istorii”, Moscova, nr.3/1990, pp. 18-39. 68. Cf. G. L. Rozanov, Stalin-Hitler. Dokumentalnîi occrk sovetsko-ghem1anskih dip/omaticeskih otnoşenii 1939-1941 gg., Moscova, lzd. MO, 1991, pp. 84-109 (cap. – ,,Moscova, Kremlin – 23 august 1939″); M. I. Semireaga, Tainî stalinskoi diplomaţii, 1939-1941, Moscova, lzd. ,,Vîsşaia Şkola”, 1992,pp. 31-81 (cap. – „Înţelegerea dictatorilor”).
[69] Vezi Triumfi traghediia. Politiceskii portret!. V. Stalina, II, ed. a II-a, Moscova, Novosti, 1990, p. 7 şi urm.
[70] Vezi A. Buhl, ed., Der Hitler-Stalin-Pakt: Die Sowjetische Debatte, Kiiln, Pahl-Rugenstein, 1989; Erwin Oberlănder, ed., Hitler-Stalin-Pakt 1939: Das Ende Ostmitteleurop,d , Frankfurt-am-Main, Fischer Taschenbuch, 1989; Ingeborg Fleischhauer, Der deutsch-sowjetische Grenz und Freundschaftsvertrag vom 28. September 1939. Die deutschen Aufzeichnungen iiberdie Verhandlungen z wischen Stalin, Molotov und Ribbentrop in Moska11, în „Vierteljahrshefte fur Zeitgeschichte”, Miinchen, nr. 3/ 1991. pp. 447-470 (se publică minuta întrevederii celor trei întocmită de G. Hilger, membru al delegaţiei germane, cu referiri la România, p. 464).
[71]. Vezi Der Pakt. Hitler, Stalin und die Initiative der deutschen Diplomatic 1938-1939, Frankfurtam-Main, Ullstein, 1990, p. 552.
72. Vezi Pakt Hitler, Stalin i iniţiativa ghermanskoi Jiplomatii 1938-1939, Moscova, Izd. Progress, 1991, 474p.
[73] Ibidem, p. 266 şi urm.
[74] Ibidem, pp. 331-334.
[75] Ibidem, pp. 334-3431
[76] Jbidem,pp. 343-359.
[77] Cf. Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbcntrop-Molotov, Bucureşti , Editura Danubius, 1991, 133 p. Vezi şi recenzia noastră, în „Europa XXI”, Iaşi, tom. l-II/1992-1993, pp. 181-183.
[78] Vezi îndeosebi Ioan Scurtu, C. Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1992; Mircea Muşat, Drama României Mari, Bucureşti, Editura Fundaţiei România Mare, 1992; L. Bulat, ed., Basarabia 1940, Chişinău, Cartea Moldovenească, 1991; Ion Şişcanu, Raptul Basarabiei – 1940, Chişinău, Ago-Dacia, 1993; Martori oculari despre ocuparea Basarabiei în iunie 1940, în „Patrimoniu” , Chişinău , nr. 1/1993, pp. 137-144; Mitru Ghiţiu, ed., În acele tragice zile pentru neamul românesc, în „Cugetul”, Chişinău, nr. 1/ 1993, pp. 23-31 ;’ Mihai Gribincea, Ion Şi şcanu, eds., Documente privind negocierile româno-sovietice de la Odessa din vara anului 1940, în idem, pp. 32-43; Ion Şişcanu,ecl ., Pierderile României în urma ocupării Ba11arnbiei şi nordului Bucovinei de c11tre Uniunea Sovietică în anii 1940-1941, în idem, pp. 44-47; Veaceslav Stăvilă, Starea de spirit a populaţiei basarabene în primii ani ai celui de-al doilea război mondial• (I septembrie 1939-22 iunie 1941), în idem, pp. 49-54.
[79] Vezi Dokumentî vneşnei politiki, XXII, 1939 god, 2 vols. Moscova, lzd. MO, 1992, 709p.- 680p.
[80] Vezi Dokumentî vne.~nei politiki SSSR. I. 1917-1918 – XXI, 1938, Moscova, 1957-1977.
[81] Cf. Dokumentî vne.~nei politiki, XXll, 1939 god., !., pp. 630-632.
[82] Ibidem, p. 632.
[83]] Ibidem, 11, pp. 590-591.
[84] Vezi, îndeosebi, Sovetsko-ghermanskiie dokumentî 1939- 1941 gg. iz Arhiva ŢK/KPSS, în ,,Novaia i novei şa ia istoriia”, Moscova, nr. 1/1993, pp. 83–95.
Casa lui Hitler a fost renovată… PDF Imprimare Email
Radu Toma
Duminică, 06 Septembrie 2015 21:55
Casa lui Hitler de la Berghof-BerchtesgadenNici N.A.T.O., nici U.E. nu vor proteja România
Stratfor este o agenţie privată americană cu sediul la Austin, în statul Texas, în ultimii ani şi-a câştigat recunoaşterea la nivel mondial prin strângerea şi procesarea de informaţii din întreaga lume, pe care le foloseşte în realizarea de rapoarte, ştiri economice, politice şi geopolitice, precum şi analize militare. Fondatorul şi conducătorul ei, George Friedman, a fost la Bucureşti în urmă cu mai bine de 2 ani şi, în prezenţa unui public simandicos şi restrâns (Victor Ponta, Ion Iliescu, Mugur Isărescu şi adjunctul lui, Florin Georgescu etc.) a susţinut un discurs inteligent şi plin de surprize pentru urechile audienţei. A spus, de pildă, că nici N.A.T.O. şi nici U.E. nu vor proteja România, că Statele Unite sunt interesate să aibă o relaţie cu Bucureştiul numai dacă acesta este capabil „să diminueze influenţa ruşilor” în Europa. Adică a oferit celor de faţă o mostră puţin încurajatoare de umor negru englezesc, în sensul că le-a dat românilor vestea proastă, că s-au chinuit degeaba să intre în N.A.T.O. şi U.E., şi vestea bună că bine ar fi să se certe cu superputerea vecină, Rusia, dacă vor să fie prieteni cu superputerea de la mii de kilometri de ei, America. După acea întâlnire şi cuvinte de pomină, de la Bucureşti, de acum mai bine de 2 ani, acest sfârşit de vară l-a prins pe domnul Friedman tot în Europa, dar în altă parte. La Berghof, fosta reşedinţă de vacanţă din Tirolul german a lui Adolf Hitler, pe un munte din Alpii bavarezi, nu departe de Salzburgul austriac şi nu foarte departe de oraşul unde s-a născut el însuşi şeful Stratfor, la Budapesta, în Ungaria. În egală măsură locul, Tirolul, dar şi o aniversare – 1 septembrie 2015, 76 de ani de la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial – l-au inspirat pe şeful Stratfor să-şi aducă aminte şi să-l mai ia la anlizat încă o dată pe fostul lider al Germaniei şi al Celui de Al Treilea Reich german, de la 1933, la 1945. După 76 de ani, crede domnul Friedman, are sens să încercăm, din nou, să înţelegem de ce şi cum fostul Führer, Germania lui şi războiul lui au schimbat lumea. Este dificil să aflăm răspunsurile căutate, crede analistul geopolitic american, pentru că este dificil să-l separi pe Hitler de imaginile celui mai devastator război din istoria omenirii, să-l separi şi apoi să-l judeci la rece. Luând-o, însă, pe îndelete, Friedman consideră că prima schimbare majoră adusă de Hitler şi războiul lui este că au distrus fosta hegemonie a Europei asupra celei mai mari părţi a lumii, precum şi influenţa ei globalistă. Şi, într-adevăr, după numai 15 ani de la încheierea războiului, Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Olanda şi-au pierdut imperiile, marea conflagraţie le-a sleit de forţa şi voinţa de a mai deţine teritorii peste mări. În consecinţă, dispariţiia imperiilor coloniale a modificat forma geopolitică a întregii lumi şi a arătat tuturor chipul unei Europe lipsite total de ambiţii de creştere şi dominare, pe de o parte şi, pe de altă parte, a unei Europe devenite extrem de precaută în materie de politici internaţionale, mari sau mici, indiferent de dimensiunea lor. Lumea este, astăzi, un loc mai bun fără Hitler, dar şi fără imperiile britanic şi francez. Cu alte cuvinte – l-am parafraza pe Friedman -, este bine că războiul a pus capăt în egală măsură şi nazismului lui Hitler, şi imperialismului lui Churchill.
Războiul lui Hitler a scos America din lesă şi i-a dat drumul pe uliţă
Friedman crede că cea mai mare schimbare adusă lumii de către Hitler a fost că războiul lui a scos de pe lesă America şi i-a dat drumul pe uliţă, în lumea mare. Hitler a fost convins, atunci când a pornit războiul, că, dacă îl va pierde, bolşevismul va domina întreaga lume. A greşit, atunci când el a pierdut războiul, America a dominat cea mai mare parte a lumii, iar astăzi, ajutată de computerul pe care l-a inventat, este puterea globalistă nr. 1. „Secolul american”, consideră dl. Friedman, este cea mai mare „realizare” a lui Hitler, fără îndoială la care el s-ar fi aşteptat cel mai puţin. Reşedinţa cea mai dragă lui Hitler, unde se ducea des şi cu cea mai mare plăcere, a fost cea de la Berghof, la Berchtesgaden. În 1945, regimentul 7 de infanterie al diviziei a 3-a S.U.A. a capturat localitatea şi casa lui Hitler. Americanii au rămas acolo până în 1995 şi i-au refăcut fosta locuinţă. Astăzi arată exact cum arăta pe vremea când Führerul poposea acolo, însoţit de Eva Braun, de lupul său german Blondie şi de cei doi terrieri scoţieni ai Evei, Negus şi Katuşka.
Americanii, recunoscători Führerului pentru faptul că i-a adus în Europa, unde au rămas de 70 de ani
Acum puţine zile, presa europeană relata despre tot felul de naţionalisme, care îşi ridică iarăşi capul, în toată Europa, şi în România. Şi tot atunci, pe la 1 septembrie, George Friedman stătea în Alpii bavarezi şi privea gânditor casa lui Hitler. Renovată perfect, după război, de americani. Probabil recunoscători Führerului pentru faptul că i-a adus în Europa, unde au rămas de 70 de ani…
Grafica – Ion Măldărescu
Dan Dungaciu: Războiul fără învingători de la Chişinău 7 septembrie 2015, 17:40 deRedacţia AdevărulDevino fan Salvează în arhivă download pdf print article +4 (6 voturi) cuvinte cheie:chisinau proteste anticoruptie republica moldova piata marii adunari nationale platforma civica da aie 30 comentarii 87 share Tweet 51 Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Mii de oameni au participat, duminică, la manifestaţiile anti-corupţie de la Chişinău FOTO Alexandru Tarlev Când, pe 10 august 2015, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, sugera în New York Times că Republica Moldova este la un pas de prăpastie, punea cel mai dur şi mai realist diagnostic pentru mica republică din estul spaţului euroatlantic. Concluzia mesajului său anti-corupţie era că „statul capturat trebuie returnat cetăţenilor”. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cei mai buni olari din Republica Moldova şi România se adună în satul … Un procuror şi un avocat din Ceadîr-Lunga sunt bănuiţi de acte de coru… Protestatarii se află ilegal în PMAN, deoarece nu sunt primii care au … Marea manifestare de protest din 6 septembrie, organizată de Platforma civică DA şi desfăşurată în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău (PMAN), a vrut exact asta: să elimine corupţia/corupţii şi „să redea ţara înapoi cetăţenilor”. Din perspectiva diagnosticului de la 10 august al Secretarului general al Consiliului Europei, R. Moldova, aflată la marginea prăpastiei, a făcut pe 6 septembrie un pas înainte… Ironia este, şi nu este, întâmplătoare. Ce se întâmplă, de fapt, acolo? O întoarcere cu (aproape) 180 de grade. Pe scurt, pe 6 septembrie 2015 am asistat la o amplă mişcare de protest împotriva Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE3) de la Chişinău. Este vorba despre aceeaşi coaliţie sprijinită şi votată de populaţie împotriva Partidului Comuniştilor a lui Vladimir Voronin după protestul din 7 aprilie 2009! O aproape radicală schimbare de atitudine. Spunem „aproape”, pentru că vectorul a rămas acelaşi: protestul din PMAN a fost sub o egidă pro-europeană, doar că miza lui majoră a fost bătălia împotriva corupţiei, examen la care cele trei partide de la guvernare („doi oligarhi şi jumătate” – cum spun liderii Pieţii) au căzut lamentabil. Bătălia la care asistăm acum la Chişinău este dintre populaţia prădată, sărăcită şi exasperată şi o coaliţie de guvernare declarat pro-europeană şi constituită democratic în iulie 2015. Tradare versus legitimitate. O stare de spirit care nu poate fi satisfăctă doar prin declaraţii politice. Starea de spirit din republică a fost exprimată limpede de prezenţa din Piaţă. În pofida unei campanii de presă împotriva prezumaţilor susţinători din umbră ai evenimentelor şi ai Platformei DA, numărul celor prezenţi la al treilea protest al Platformei din acest an a depăşit cu mult aşteptările. Chiar dacă cifra anunţată de organizatori nu a fost cea exactă – niciodată nu e! -, zeci de mii de oameni au venit, totuşi, în Piaţă, ceea ce a depăşit cu mult aşteptările, în primul rând ale guvernanţilor. Gafele de comunicare făcute de cei care se opuneau protestelor – de genul dublării manifestării cu un concert ad-hoc menit să deturneze prezenţa publicului – nu au făcut decât să stârnească manifestanţii şi să încendieze facebook-ul. Este clar că guvernarea a fost complet depăşită de situaţie, iar prezenţa peste aşteptări este un semnal cert şi incontestabil. Populaţia republicii este exasperată de corupţie şi eşec – şi protestează. E perfect legitim şi democratic. „Capul lui Moţoc vrem!” Erorile strategice ale Alianţei de guvernare sunt inexplicabile şi de neiertat. În ciuda tuturor avertismentelor primite, a presiunii publice (pe care avea instrumente să o evalueze), nu s-a întâmplat, practic, nimic pentru a satisface o populaţie adusă la disperare. Punctul culminant a fost gestionarea lamentablă a miliardului furat de către guvernanţi: anunţul că cele trei bănci cu probleme vor fi lichidate, iar miliardul va trece, de fapt, la datoria publică. Nici procurorul general, nici guvernatorul Băncii Naţionale, nici şeful CNA, nici chiar Ilan Shor, actualmente primar de Orhei şi principal suspect în furtul miliardului – nici unul dintre aceia nu au fost atinşi nici măcar cu o floare. După care, la fel de cinic, populaţiei i se cer sacrificii. Altminteri spus, noi l-am furat, nimeni nu va fi pedepsit, iar voi… plătiţi! O reţetă sinucigaşă perfectă pentru orice guvernare, exprimată chiar de către unul dintre liderii AIE, preşedintele PL, Mihai Ghimpu, într-un interviu exasperat de la Radio Europa Liberă: „Mafie în toate domeniile şi la toate colţurile… Sistemul raider m-a obosit, lucrează de sus până jos”. Mai mult. Lipsa de viziune a AIE şi momentul pierdut i-a legat astăzi guvernării mâinile la spate. Orice acţiune împotriva corupţiei după manifestarea din 6 septembrie – arestare de persoane, demiteri, eliberări din funcţii etc. – va fi inutilă pentru atenuarea spiritelor. Va fi percepută de Piaţă ca „o cedare” şi ca o consecinţă directă a protestelor zecilor de mii de oameni, prin urmare nu va avea darul să stopeze protestele. Dimpotrivă! Lumea va înţelege că protestele sunt soluţia şi va merge până la capăt. Guvernarea este în acest moment aproape blocată. Amestec de planuri şi de interese geopolitice. Protestele nu sunt, ca de obicei, inocente. De fiecare dată apar impurităţi, mai ales în acest spaţiu. Confuzia de la Chişinău este alimentată de diversitatea protestelor. Concomitent cu manifestările din Piaţa, aşa numita mişcare „Antifa” (un soi de fascism antifascist!) condusă de fostul comunist Grigore Petreco (comunist, pro-rus, candiat pe listele lui Renato Usatâi etc.) a protestat în faţa Procuraturii RM, încercând, dotată cu lanţuri şi lacăte, să forţeze intrarea în instituţie. Ulterior, agresorii au fost arestaţi, iar Poliţia a iniţiat şapte dosare penale. Confuzia dintre cele două proteste a fost copios folosită de adversarii politici şi mediatici ai Pieţii, care au confundat deliberat planurile, încercând să discrediteze acţiunile acesteia. Adevărul este că nici liderii Pieţii sau canalele mediatice care şi-au asumat protestul nu au fost capabili să se delimiteze definitiv de Grigore Petreco şi acţiunile destabilizatoare ale echipei sale de la Procuratura Generală: unul dintre liderii Pieţii a fost fotografiat cu câteva zile înainte la o întrevedere în doi cu liderul Antifa, iar una dintre vorbitoarele active la protestele de la Procuratură a venit, nestingherită, pe scena manifestării din PMAN defilând cu tricoul alb „Demnitate şi adevăr”, semnul distinctiv al organizatorilor Pieţii. O confuzie care vulnerabilizează şi alimentează suspiciunile de ordin geopolitic. Protestul are lideri, dar nu are Lider. Pentru cine a urmărit manifestările din Piaţă, dar şi evenimentele anterioare acesteia, este evident că asistăm astăzi la naşterea unei noi formaţiuni politice care se doreşte legitimată şi susţinută de către protestele din 6 septembrie (de fapt, de către toate trei protestele din acest an ale Platformei DA). Problema principală este însă lipsa flagrantă a unui lider. Piaţa nu are Lider, chiar dacă are lideri şi are o listă interminablă de comisii şi comitete de conducere, reprezentare, mediere etc. Invocarea aproape religioasă a fostului ministru al Educaţiei, Maia Sandu, este o probă în acest sens. Mai mult, faptul că s-a citit în Piaţă un mesaj al domniei sale postat cu o zi înainte pe Facebook – şi nu trimis special manifestării – sau că a fost aleasă în lipsă membru al unui comitet al Pieţii este o dovadă peremptorie în acest sens. Piaţa, ea însăşi, simte că nu are Lider, căci organizatorii şi vorbitorii de la tribună sunt prea eterogeni, prea diferiţi în viziuni, strategii de acţiune, istorii personale şi adeziuni anterioare. Un protest fără Lider, care năzuieşte, orice ar spune organizatorii, să devină partid, are un handicat profund. Deocamdată, este principala problemă internă a Platformei DA. Căci, din cauza eterogenităţiii acesteia, orice lider din interiorul Platformei, care va fi numit Liderul eventualei construcţii politice, riscă să nu întrunească adeziunea totală a colegilor. Prea puţini tineri în Piaţă. O altă problemă este numărul mic de tineri aflaţi în Piaţă. Este marca profundă a diferenţei între ceea ce s-a petrecut pe 6 septembrie şi alte proteste civice de la Chişinău: revoltele studenţilor din 1995, Orăşelul Libertăţii din 2002, protestele anti-comuniste din 2003 sau 7 aprilie 2009. Organizatorii au încercat să compenseze asta prin aducerea pe scenă a unor interpreţi tineri, dar a fost mult prea puţin. Media de vârstă a protestatarilor a fost ridicată, lipsa studenţilor sau a unor voci tinere din spaţiu public care fac agendă a fost stridentă. De ce se întâmplă asta, nu e deocamdată limpede. Să fie vorba despre faptul că tineretul basarabean, exasperat şi sceptic, nu mai acceptă astăzi soluţii paleative de tipul „alt partid, cinstit, de data asta, chiar dacă cu oameni vechi?”. Sau că, mai nerăbdători şi informaţi fiind, ştiu că singura soluţie realistă pentru lupta împotriva corupţiei sau europenizarea R. Moldova este doar reunificarea cu România, aşa cum sugerau bloggerii de la Chişinău? Deocamdată, este de consemnat această absenţă notabilă din Piaţă. Totul sau nimic. Radicalismul Pieţii nu lasă loc de dialog. Revendicările Pieţii sunt radicale, fără nuanţe şi fără rest: demisia Preşedintelui, demisia politicienilor „Vladimir Voronin, Vladimir Plahotniuc, Vladimir Filat, Marian Lupu, Igor Dodon, Mihai Ghimpu”, instituirea unui guvern al „Încrederii naţionale”, alegeri anticipate până în martie 2016, alegerea preşedintelui prin vot direct, demisia tuturor şefilor de instituţii cu atribuţii în combaterea corupţiei (cu nume şi prenume), arestarea tuturor corupţiilor, recuperarea milionului etc. Piaţa este decisă să meargă până la capăt, iar presiunea pe anticipate indică limpede încotro se îndreaptă Platforma DA. Deliberat sau nu, a intrat în zodia lui „totul sau nimic” şi nu mai poate ceda decât cu preţul pulverizării ei. Ştacheta este aşa de sus, încât nu mai există „a treia cale”. Piaţa merge până la capăt cu protestul sau se sinucide înainte de a se naşte politic. Situaţia este, din această perspectivă, aproape imposibilă. În orice caz, explozivă. Un duel perfect dintr-un film western american, când doar unul dintre cei doi poate rămâne în picioare. Sau o ruletă rusească… România a fost din nou expulzată din PMAN. Probabil că cel mai şocant lucru în timpul manifestărilor de protest a fost obstinaţia cu care România şi orice referinţă la ea a fost expulzată din Piaţă. Câteva steaguri unioniste nu trebuie să înşele pe nimeni mai ales că, după relatările participanţilor, acelea au fost fraudulos introduse acolo, iar purtătorii lor apostrofaţi de către organizatori. Primul semn a „de-românizării” PMAN a fost dat pe 3 noiembrie 2013, când două partide pro-europene, PLDM şi PDM au organizat înainte de Summitul de la Vilnius o amplă manifestare în PMAN în numele Europei şi al integrării. Semnificativ a fost că, atunci, în pofida acceptării discursurilor în limba rusă, România – „principalul partener în procesul de integrare europeană”, nu-i aşa? – a fost pur şi simplu absentă ca şi referinţă din orice discurs sau adresare politică. Pe 6 septembrie 2015, am asistat la un spectacol identic din acest punct de vedere, inestetic şi chiar mai ostentativ pe alocuri. Orice referinţă la „România”, „români”, „fraţi” – ca să nu mai pomenim de Unire – a fost exclusă din repertoriul vorbitorilor. Mai mult, unul dintre organizatori vorbea nonşalant de prezenţa în Piaţă a „moldovenilor şi românilor” (!), iar toate referinţe la „neam”, „ţară” etc. erau exclusiv la „Moldova” sau „neamul moldovenesc/moldav”. Melodiile/imnul Pieţii nu au mai fost cele „pariotice româneşti”, căci „patriotismul moldovensc” a dominat totul. Nu e niciun reproş, e o constatare care trebuie luată ca atare. Din această perspectivă, orice referire la Marea Adunare Naţională de la 27 august 1989 si simbolistica acesteia este, însă, frauduloasă. Ce urmează? Câştigătorii bătăliei nu sunt deocamdată în teren. Situaţia de la Chişinu este cu „terţul exclus”. Confruntarea, de aici înainte, va fi dură şi fără prizonieri. Nu se poate altfel, pentru că radicalizarea este maximă. În ce măsură aceasta va căpăta dimensiuni geopolitice pregnante, este de urmărit. În al doilea rând, situaţia socio-economică a R. Moldova în acest moment este catastrofală. FMI şi-a anunţat vizita în septembrie, asta înseamnă că banii vor veni – dacă vor veni – abia la anul (şi în condiţiile unei stabilităţi politice predictibile). Rezerva Băncii Naţionale este aproape epuizată din cauza lichidări băncilor fraudate, iar la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, R. Moldova riscă să intre în incapacitate de plată. Soluţiile sunt două, indiferent de culoarea guvernării: fie reducerea salariilor populaţiei cu 70-80% (soluţia adoptată de Evgheni Sevciuk în Transnistria) fie obţinerea unui ajutor financiar extern. Vor recunoşte public sau nu liderii AIE, place sau nu place asta liderilor Platformei DA, singurul ajutor care poate veni este din România. Nu din Rusia, nici chiar din UE, ci din România. Singurele probleme sunt două: în ce condiţii politice va veni acest ajutor (România fiind până acum în situaţia paradoxală de a oferi bani R. Moldova fără să aibă nicio investiţie semnificativă acolo) şi, doi, dacă cetăţenii R. Moldova vor afla sau nu asta. În condiţiile în care România nu are, practic, mijloace de comunicare de masă în RM, totul rămâne la latitudinea mass-mediei locale. În al treilea rând, confruntare de tip „totul sau nimic” dintre Piaţă şi guvernare riscă să compromită toate taberele, adică să le neutralizeze pe ambele. Confruntarea, însă, nu (mai) poate fi evitată. Care va fi preţul şi care vor fi consecinţele, e de urmărit, atât la nivel intern, cât şi regional. Un lucru însă trebuie avut în vedere: câştigătorul confruntării la care asistăm după 6 septembrie în R. Moldova s-ar putea să nu se afle în niciuna dintre taberele aflate acum pe scenă. „Chestiunea Basarabiei” este departe de se închide.
Citeste mai mult: adev.ro/nubcpi
Moskova-și arată fața…Vă place platforma DAdon?
By traianvasilcau
În sfîrșit, Platforma DAdon și-a deconspirat sponsorii. Și ideologii.
Aceștia sunt Dodon, Șor, Petrenco și Usatîi, care au participat cu ciracii lor la rebeliunea din 6 septembrie 2015 și care declară în fiece zi că ultimatumurile celor de la platforma DAdon sunt legitime și parlamentul trebuie să fie dizolvat pînă la 22 septembrie 2015, ca Moskova să-și aducă urgent partidele favorite la Putere în Basarabia.
Scopul acestor partide este „UNIREA tuturor cetățenilor Republicii Moldova, stat cu conducere nelegitimă”, precum trombonește minciunarul Boțan, cel care încă nu poate face deosebire dintre huntă și partidele alese legal și democratic la 30 noiembrie 2014.
Rele-bune, ne plac-nu ne plac–asta e situațiunea și trebuie să ne resemnăm cu ce a ales poporul.
Iar poporul a ales PLDM, PDM, PLM, PCRM și PSRM.
Poporul nu l-a mandatat pe ex-ministrul comunist Pleșca să-i reprezinte interesele, nici pe amanta baghirovului, spioana Morari, nici pe amanta botnarului, sirena Lorina Cobza, ca acestea să hotărască cine și cît trebuie să guverneze în stat.
Și dacă poporul la alegerile din 30 noiembrie 2015 nu le-a mandatat cu așa un drept atunci să se îmbrace, să plece pe la casele lor și să nu mai uneltească împotriva Puterii alese în mod legal și, repet, democratic.
Nici mie nu-mi plac multe din cîte se întîmplă pe această palmă de pămînt străvechi românesc. Și eu aștept să aflu cine a exportat din semiMoldova 1 miliard de dolari: Filat, sau Șor, sau Plahotniuc. Sau nici unul. Sau toți trei!
Aștept, dar nu-mi vine nici în gînd să mă raliez cu emisarii Moskovei: Dodon, Șor, Petrenco și Usatîi ca să dobor tot ce nu-mi convine în jur.
Corect?
Așa zic și eu.
Pe curînd.
argumente contra unirii realizata acum: situatia politica si sociala consecinta a unirii nechibzuite ar fi catastrofala. Ajutorul UE nu ar putea sa acopere tensiunile si luptele de strada intre basarabenii rusificati si fortele de politie. Solutia ar fi sa oferi un statut special basarabiei dar in acest caz acelasi lucru va trebui oferit si ungurilor etc rezultatul fiind dezmembrarea viitoare a tarii. pana cand intre Prut ;i Nistru majoritatea cetatenilor vor continua sa fie o populatie iar notiunea de popor roman le este straine, sa faci unirea ar fi o intreprindere politica sociala si economica stupida si nelalocul ei.Prin urmare istoria a vrut sa faca ceva cu basarabenii, i-a rusificat si le-a schimbat in mod radical convingerile incat mult mai bine ar fi ca dezvoltarea lor viitoare sa imbratiseze arealul exsovietic unde se simt armonios legati.La buna vedere!
„Independența noastră e unirea cu România”
Pe 27 August, la Chişinău şi în toată republica a fost consemnată, pentru a 24-a oară, Ziua Independenţei R. Moldova. De la ecrane şi microfoane, oficialii de la noi s-au lansat, şi de data aceasta, în spectacole de imagine, concurând între ei în declaraţii patriotice. Atât doar că bucuria acestui eveniment nu s-a mai făcut resimţită, aşa ca în anii trecuţi, la manifestările din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Ce s-a întâmplat?
Independenţi de 24 de ani. Unde am ajuns?
378-BolboceanuLudmila Bolboceanu, profesor universitar
Ca şi mulţi alţii, am fost martor la evenimentele de la începutul anilor `90, cunosc starea de spirit şi aşteptările de la ceea ce se vota la Marile Adunări Naţionale şi în primul Parlament. Am crezut că vom ajunge şi noi un stat în rând cu lumea. Cu ce ne-am ales? Jaful, corupţia, banditismul politic stau în capul puterii. Satele noastre nu că au îmbătrânit, dar au pustiit. Lumea pleacă pe un capăt, iar cei care au rămas îşi duc viaţa de azi pe mâine. Un stat independent le oferă cetăţenilor săi garanţii sociale. Unde-s garanţiile noastre? Europenii şi americanii pompează de ani de zile bani grei în dezvoltarea R. Moldova. Unde-s banii? Noi nu ne-am dorit asta. Nu astea au fost idealurile noastre. E timpul să ne gândim ce facem, că mai departe aşa nu se mai poate.
Gheorghe-PaladiGheorghe Paladi, istoric
În 1991 noi ne obţineam independenţa faţă de Rusia sovietică. A fost un act istoric care ne deschidea calea spre o autoguvernare, care să ne asigure drepturile, libertăţile şi interesele pledate de Mişcarea de Eliberare Naţională. Cu anii am înţeles că debarcarea guvernului Druc a fost sfârşitul acestui început. Mai departe, lucrurile s-au complicat tot mai mult. Oricât ar fi de paradoxal, dar astăzi, independenţi pe plan extern, am ajuns să fim total dependenţi pe plan intern de jocurile şi interesele propriului regim de guvernare. Suntem ostaticii acestui regim. În acest sens, 27 august nu mai este decât un eveniment calendaristic, pe care e bine să-l consemnăm, dar dacă nu se vor face reforme, dacă corupţia va rămâne unde este şi dacă cei de la guvernare vor fi lăsaţi să facă ceea ce fac, atunci independenţa noastră nu va fi decât un eveniment calendaristic şi atât.
Alecu-RenitaAlecu Reniţă, Asociaţia „Parlament-1990”
Unde am ajuns? Cel puţin, nu acolo unde ne-am propus să ajungem atunci când am votat Declaraţia de Independenţă. În 1991, aveam convingerea că în foarte scurt timp ne vom reuni cu România, după care avea să urmeze perspectiva integrării euro-atlantice — ceea ce s-a întâmplat cu România şi nu s-a întâmplat cu noi. Cu regret, şi azi, după 24 de ani de independenţă rămânem, împărţiţi între Est şi Vest, cu o guvernare oscilantă, de multe ori instabilă – dovadă că nu ne-am rupt încă de Rusia. Când vom avea o independenţă totală faţă de Rusia, atunci, cu siguranţă, şi la Chişinău vom avea altfel de guvernări.
Valentina-SturzaValentina Sturza, Asociaţia Foştilor Deportaţi
Mare lucru, din păcate, nu s-a întâmplat în aceşti 24 de ani. La modul practic, ne-am ales cu ceea ce am reuşit să obţinem cu primul Parlament şi cu primul Guvern: Tricolorul, Alfabetul, Limba Română, o Românie şi o Europă mai aproape de noi. E foarte important, dar e puţin pentru 24 de ani. După 1994, de la agrarieni încoace, lucrurile au mers din rău în mai rău. Am sperat că situaţia se va schimba după 2009. dar avem ce avem: şi mai multă sărăcie, şi mai multă hoţie. Independenţa, putem spune, ne-a fost furată. Avem drepturi? Avem libertăţi? Pentru unii – da, dar nu pentru toţi. Eram o gură de rai, azi nici la poarta raiului nu suntem. R. Moldova a ajuns pe mâini rele.
Anatol-CaramanAnatol Caraman, Asociaţia Tiras-Tighina
Independenţi de 24 de ani şi, totuşi, neindependenţi. Mircea Snegur a greşit în 1992 când a semnat la Moscova cu Elţin aşa-zisul Acord de pace, care a dezlegat mâinile Rusiei şi i-a dat voie să-şi păstreze armatele la Nistru şi să ne ţină mereu în şah, ameninţându-ne la tot pasul cu noi agresiuni militare. S-a greşit şi în 2009. Noi am crezut că am câştigat alegerile din 2009 şi, de fapt, le-am câştigat, dar le-am câştigat prost. Am crezut în echipa Filat, echipa Urecheanu, echipa Ghimpu, care ne-au promis o Moldovă fără comunişti, fără corupţie, fără sărăcie, dar pe care au furat-o şi au umilit-o fără pic de simţ. Asta nu-i independenţa noastră. Independenţa noastră reală este reunirea cu România.
BOMBA ! declaratie soc a premierului Strelet ! … Streleţ: Dacă nu vom ajunge la un acord cu FMI, dolarul ar putea crește până la 40 de lei
Republica Moldova se află într-o situaţie foarte dificilă. Cursul monedei naţionale, care este menţinut cu greu la nivelul de 19 lei pentru un dolar, ar putea să ajungă la nivelul de 40 lei pentru un dolar. Și asta în condițiile în care Guvernul nu va semna un acord cu Fondul Monetar Internațional.
in prisma declaratiilor premierului-FANTOMA al unui guvern-FANTOMA AIE 3 , putem intelege mai bine actiunile politice ce au loc in republica … ce e cu actiunile Platformei DA in primul rind … aceste actiuni nu sunt venite din neant , de nicaieri . ele reprezinta zbaterea disperata a balaurului statalist ca pestele pe uscat . in curind se ajunge la scadenta … iar rezultatele „muncii” acestor gunoaie stataliste ce au cochetat si cocheteaza inca cu imperialistii si fascistii de la Moscova este cu adevarat dezastruos si catastrofic ! gastile oligarho-mafiotice se afla in pragul disperarii caci fara banii occidentalilor vin vremuri apocaliptice peste Moldova si in primul rind pentru buzunarele lor … de aici si declansarea luptei pe viata si pe moarte intre bandele stataliste de la putere si din opozitie … speranta bandei DA sta in indepartarea urgenta a celelaltei bande oligarho-mafiote din AIE de la putere – compromise total in ochii occidentalilor – si pe fond de propaganda fals „pro-europeana” si de de amenintari subtile cu aparitia unei stari haotice in Moldova sa reuseasca redeschiderea robinetol cu bani vestici … scopul il constituie salvarea asa-zisului „STATALISM” pseudo-moldovenist de la pierire !
sansele guvernului Strelet de a accede la banii UE , SUA , FMI , BM si alte organisme financiare internationale sunt egale cu zero … statalistilor le fuge pamintul de sub picioare … AIE … coloana a cincea pro-rusa PCRM-PSRM-PN-ANTIFA … Platforma DA … toti o Apa si un Pamint ! aceeasi Marie cu alta palarie ! sa vedem raspunsul acestor banditi ce il vor da poporului R.Moldova ! scadenta se apropie ca uraganul !
Trebuie opriţi pentru a nu aprinde focul pentru că, în caz contrar, ar fi pârjolite puţine „uscături” sau poate chiar nici una pentru că acesta este „jocul” lor perfid. În schimb nu ştiu dacă vor putea fi salvaţi „firavii lăstari” care încearcă să iasă la lumină de sub putregaiul comunisto-bolşevic-oligarhic înrădăcinat în Moldova şi conservat cu sfinţenie de acea parte a clasei politice aservită intereselor Moscovei.
Se mobilizează socialiştii, comuniştii pentru proteste şi au lideri între organizatorii PMAN profitând de sărăcia endemică pe care chiar ei au generat-o prin politica lor de sorginte stalinistă şi prin aroganţa dată de sprijinul şi tutela fratelui atomic de la răsărit, desconsiderând în mod criminal interesele populaţiei româneşti din spaţiul pruto-nistrean.
Tot ei ar dori să culeagă roadele protestelor şi urmăresc evident întărirea poziţiei lor politice pentru a reorienta definitiv drumul societăţii moldoveneşti spre est şi nicidecum spre vest. Cu laşitatea care îi caracterizează se ascund sub lozincile şi sloganuirile clamate în piaţă aşteptând momentul prielnic pentru preluarea iniţiativei, profitând de radicalizarea acţiunilor de stradă la care participă şi unii cetăţeni bine intenţionaţi şi de bună credinţă, striviţi chiar de regimul comunist-oligarhic construit cu migală de aceşti pretinşi reformatori care sunt, parte dintre ei, mentorii Platformei DA. Cu minciuni au condus Moldova o bună perioadă şi tot cu minciuni doresc reinstauratea regimului comunisto-oligarhic care va pune capăt, cu siguranţă, drumului spre libertate al Moldovei.
Rușii nu și-au ridicat salariile din iulie. Autoritățile locale susțin că s-au terminat banii alocaţi …
Angajaţii instituţiilor medicale din regiunea Trans-Baikal nu şi-au mai ridicat salariile din lunile iulie-august. Autorităţile regionale au declarat că s-au terminat banii alocaţi pentru acest an.
„Din cauza faptului că există în prezent un deficit de fonduri în bugetul regional, nu putem indică termenele privind plata restanţelor salariale”, – a explicat motivul problemelor Mihail Lazutkin, ministrul regional al sănătăţii, citat de FlashSiberia.
Site-ul ministerului regional al sănătăţii a fost invadat de mesaje furioase ale cetăţenilor. Cele mai frecvente întrebări sunt „Când vor fi plătite salariile?” Medicii scriu că au cu adevărat nevoie de bani, „ne dorim mult să mâncăm” sau „pur şi simplu nu mai sunt bani pentru a ajunge la locul de muncă.”
Potrivit presei locale, unii medici nu au primit salariile pe luna august. De asemenea, nu au fost plătite primele de concediu, existând restante şi la salariile pentru luna iulie.
curg vestile proaste pentru regimul-fantoma de la Tiraspol … economia regiunii este la pamant … finantele la fel … ajutoarele din Rusia scad de la zi la zi … datoriile regiunii fata de diferiti agenti economici externi – in principal GAZPROM – si interni – in special salarii si pensii neplatite – se cifreaza dupa unele date la 6,5 miliarde de dolari ! iar catastrofa de abia se prefigureaza la orizont … incepand cu 1 ianuarie 2016 cand agentii economici transnistreni nu vor mai putea exporta in tarile UE decat la preturi mult mai mari decat in prezent , odata cu disparitia taxelor vamale preferentiale acordate in prezent si pentru zona transnistreana … iata ca ultima veste proasta o reprezinta interventia deschisa cu militari la sol a armatei ruse in teatrul de operatiuni din Siria … ce inseamna in mod inevitabil acest lucru ? o reducere si mai serioasa a ajutoarelor acordate regiunilor separatiste pro-rusesti mai vechi … RMN , Abhazia si Osetia de sud . deja fuherul megalomanic Putin a intins rezervele financiare la un punct dramatic …Rusia merge pe sirma tinind cont si de preturile mult scazute la petrol si gaze … ca situatia este catastrofica o reprezinta si faptul ca GAZPROM a iesit in premiera pe piata de licitatii a gazelor , lucru care denota disperarea Rusiei ramase fara bani . acum si cu aceasta aventura in Siria …
dati-va seama privind la prabusirea iminenta a RMN , cum ar fi soarta Moldovei cu partidele coloanei a cincea pro-ruse aflate la putere ? daca Rusia nu-si mai poate intretine amanta de la Tiraspol , o fasie ingusta de teritoriu cu o populatie reala undeva la 350.000 de locuitori , cum ar putea sa intretina o Moldova federala pro-vamala in granitele internationale cu o populatie de peste 3 milioane de locuitori ? Dodon , Usatii si Voronin credeti ca nu stiu acest lucru ? sa fim seriosi !
tocmai de aceea Rusia nu putea sa se foloseasca in Moldova pentru scopurile sale destabilizatoare decat de o miscare protestatara „revolutionara” cu masca „pro-europenista” … o miscare care sa se declare sus si tare ca iubeste UE mai mult decat orice pe pamint … filo-rusii din AIE sunt compromisi cu totul si pe plan extern si intern … partidele coloanei a cincea pro-rusesti nu se pot baza decat pe minoritatea rusofona , lucru care nu poate da o majoritate castigatoare … si astfel apare Platforma DA , o rezerva de cadre credincioase Moscovei constituita din fostii membri si simpatizanti ai lui Rosca- PPCD la care se adauga cateva fete noi in cautarea unei carari spre parvenire sau luati de valul nemultumirii fata de guvernarea falimentara oligarho-mafiotica a AIE … AIE reprezentind partida filo-rusa moderata sa o numim asa . asa ca urmeaza sa vedem in PMAN multe steaguri albastre cu stelute galbene si multa imbulzeala pe scena cu discursuri si ode inchinate UE si altor vestici … actorii trebuie sa fie ireprosabili in jocul lor de scena , caci altfel se supara regizorul cel mare de la Moscova !
Da!!! Scadența regimului oligarhic statalist se apropie fulminant!!! Și asta o înțeleg foarte bine înșiși oligarhii. Nu întâmplător, Plahotniuk ar fi de acord cu alegerile anticipate, care ar valida, de fapt, de această sub umbrela scrutinului democratic, opțiunea lor nedeclarată pro-rusă=UNICA LOR ȘANSĂ DE A SCĂPA DE RESPONSABILITATE ÎN FAȚA CREDITORILOR ȘI ÎN FAȚA POPORULUI STATALIST, SUB PROTECȚIA INVINCIBILĂ A REGIMULUI MAFIOT AL LUI Putin. Nu v-ați gândit la asta, dragi protestatari dadaiști????? Dar voi, oțărâții din așa-numitul grup de intermediere al platformei DA? Alegerile anticipate constituie condiția ideală de a-i aduce la putere pe PSRM,Partidul Nostru, PCRM, în coaliție cu PD și PLDM ale abominabililor dodon, usatyi, voronin, lupu, filat&CO, unica condiți, care le-ar salva averile, capitalurile, afacerile și propria piele de justiția europeană iminentă pe drumul integrării occidentale sau al UNIRII CU ȚARA MAMĂ. Interesantă apare în acest context lozinca de bază a platformei DA, care sugerează foarte clar: Ne luăm țara ÎNAPOI=ÎN RUSIA! Vremea adevărului se apropie, nu-i așa, Năstăsikă? Epurarea politică a ideii unioniste din lozincile platformei nu constituie altceva decât MENAJAREA OLIGARHILOR ȘI A STATULUI CAPTIV INTERESELOR rusiei, asta e clar pentru lumea cu o gândire lucidă!!! Unica salvare a situației este, în opinia mea, impunerea Parlamentului RM să voteze crearea DNA pe baza structurii similare de la București, demisia Procurorului general și votarea unui procuror din UE sau SUA, demisia guvernului actual și crearea unui guvern provizoriu al reformei din specialiști cu integritate, alegerea președintelui RM pe baza votului universal, adoptarea legii lustrației, adoptarea legii privind transparența proprietății mass media, legea privind cordonul sanitar cu Transnistria, adoptarea legii privind combaterea propagandei separatiste, adoptarea legii privind interzicerea partidelor de ideologie imperială, o nouă lege privind declarația proprietăților și veniturilor demnitarilor de stat, să verifice BNM și să aleagă un nou guvernator. Noul guvern – să reformeze justiția, să efectueze anchete penale a cazurilor de corupție, evaziune fiscală, devalizare a miliardului sau miliardelor de dolari furate, să asigure, în regim prioritar suplinirea bugetului de stat prin restituirea averilor, bogățiilor și resurselor acaparate ilegal în proprietate privată, așa cum se întâmplă actualmente în România. Exemplul bun al exercițiului democratic trebuie preluat și implementat în RM, care s-a și declarat pro-europeană și s-a angajat pe drumul integrării europene. La fapte concrete, domnilor politicieni!
Iurie Roșca este mentorul ascuns al Platformei DA si al lui Petrenco
September 9, 2015 Corneliu Gandrabur Politic
1. In iarna 2004-2005 in PMAN au fost instalate corturi, au fost aduse pâsle pentru protestatari, manacare si multa tehnica audio-video. Fruntasul protestului era Iurie Rosca, presedintele PPCD.
Rosca se urca in copaci si striga “Jos Comunistii”. A tacut tocmai cand a fost luat la putere, fix langa Voronin. Ulterior am aflat cu totii ca Rosca este agent FSB, infiltrat aici ca fiind un pro-român.
Rosca a fost cel care i-a asigurat lui Voronin al doilea mandat de presedinte si a mentinut guvernarea comunista inca 4 ani.
Din istoria politica a Moldovei:
Pe 4 aprilie 2005, cei 11 deputați a Partidului Popular Creștin Democrat, condus de Iurie Roșca, au votat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcție de Președinte al Republicii Moldova.
La data de 8 aprilie 2005 este ales în funcția de Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. Partidul condus de el nu a mai intrat în Parlament după alegerile din aprilie și iulie 2009. La data de 16 iunie 2009 este numit in funcția de viceprim-ministru, prin decretul Președintelui Republicii Moldova. A demisionat din funcția la 14 septembrie 2009.
Aleksandr Dughin este de părere că Roșca este „prietenul Rusiei” și un „promotor activ al identității moldovenești”.
E clar fapul ca Rosca a fost un slujitor al Moscovei si a facut galagie cat a putut, dupa care a venit la putere si a mentinut comunismul pana in 2009.
2. In toamna aceasta, in PMAN, au fost instalate aceleasi corturi. Au fost adusi oameni care au cerut demisia Presedintelui si alegeri anticipate. Sunt niste revendicari enuntate si de catre socialisti. Pe scena apare Andrei Nastase, avocat, fost procuror, om din sistemul corupt al acestei tari. El a fost cel care a instrumentat si dosarele impotriva Topilor, dar pana la urma a ajuns finul unuia dintre ei.
Pui aceste proteste una langa alta si intelegi ca au acelasi scenariu: jos puterea, corturi, oameni dubiosi. Zici ca protesteaza Rosca, nu Platforma DA.
Luand aceste asemanari, am incercat sa aflu ce legaturi ar putea exista intre Iurie Ivanci Rosca si tandemul Nastase-Natalia Morari.
Uite ca Andrei Nastase este un foarte bun prieten cu Iurie Rosca. Prietenia se trage prin intermediul fratelui sau Vasile Nastase, fost activit PPCD, organizator de proteste pe timpul comunistilor.
Acum vedem din nou tot acei Nastași in PMAN, insa fara Rosca. Pepecedistul a ales sa ramana in umbra, pentru ca a tradat poporul si este vazut acum in calitate de tradator, motiv pentru care nici nu se poate urca pe scena si nici nu poate face declaratii de sustinere.
Am depanat firul mai departe si, datorita unor stiri anterioare si una recenta, am atras atentia asupra faptului ca Iurie Rosca este casatorit cu cea mai buna prietena a Nataliei Morari. Nu pot sa spus ca legatura Rosca-Morari este prin Cristina, deoarece mai degraba este invers.
Toti stiu despre acuzatiile ca Rosca este si el un agent FSB, asa cum se stie si despre Natalia Morari, ca ar putea fi si ea. Uite probabil la intalnirile lor nocturne s-a vazut Iurie cu viitoarea lui sotie, dupa care au ramas impreuna, insa fara a rupe relatiile de colaborare cu Natalia Morari.
Acum inteleg de ce sediul central al organizatorilor protestelor din PMAN este cafeneaua Nataliei Morari. Acolo s-au vazut Botan si Petrenco, apoi Petrenco a fost vazut in fiecare zi iesind din micul restaurant al Nataliei Morari.
Interesant este si faptul ca in ziua de 6 septembrie 2015 cafeneaua a fost inchisa pentru clienti. Probabil au transformat cuibul intr-un punct de control al protestelor. De acolo se coordonau actiunile lui Petrenco, precum si a celor din PMAN.
Sa nu uitam ca Rosca a colaborat cu Petrenco in Guvernele comuniste.
Ne uitam la toate aceste lucruri si intelegem perfect ca Iurie Rosca este mentorul organizatorilor protestelor. El este ideologul protestului DA, precum si al batailor lui Petrenco cu organele de forta.
Probabil Rosca se inspira din cartile lui Dughin, noul sau idol rus, indragit dupa ce lumea si-a dat seama ca pepecedistul nu are nimic cu romanismul.
Acum chiar imi pare rau de cei care stau in corturi si ingheata din cauza unor oameni ai Moscovei. Sunt utilizati din nou, exact dupa aceleasi scheme desenate de Rosca si Nastase. Uite ca ei au fost principalii actori prin 2002-2005, iar acum au revenit sa prosteasca lumea, insa cu o alta fata.
Da, imi pare rau si de oamenii inteligenti care s-au lasat dusi de valul acesta al eliberarii Moldovei de oligarhi. S-au alipit Nastasilor, insa nu cunosc nimic despre ce sta sub preș.
Inainte sa protestati trebuie sa va ganditi cine sta in spatele celor organizate. Nu va lasati din nou prostiti, pentru ca o sa locuiti in corturi toata viata, iar ei vor guverna.
Băsescu face DECLARAȚII TARI despre R. Moldova. În câți ani crede că vom putea adera la UEȘtiri05.09.201517:207Autor: Ziarul NationalBăsescu face DECLARAȚII TARI despre R. Moldova. În câți ani crede că vom putea adera la UErfi.ro
După ce a aderat la Uniunea Europeană și la NATO, România trebuie să își asume un nou proiect de țară: cel al unirii cu Republica Moldova. Declarația a fost făcută astăzi de fostul președinte Traian Băsescu la o școală de varăde la Mamaia.
Politicianul argumentează că statul român trebuie doar să să repare o greșeală care s-a făcut în istorie. „Azi trăim după un pact semnat de Molotov și Ribbentrop și girat de doi criminali ai istoriei, Stalin și Hitler. Eu cred că națiunea româna are obligația să corecteze ce au făcut doi criminali… Avem de reparat o ticăloșie care s-a întâmplat în istoria acestei națiuni”, a spus fostul președinte, citat de B1.ro.
Traian Băsescu amintește că sondajele realizate în Republica Moldova la începutul primului său arătau că 4-8% din basarabeni își doreau unirea cu România, iar în 2013 cifra a crescut la 38%.
„Mulți dintre cetățenii Republicii Moldova înțeleg că nu pot rămâne într-o poziție nedefinită și trebuie să adopte o line clară, nu pot rămâne între mama Rusie și UE. Și politica din ultimii zece ani a fost de natură să crească sentimentul unionist. Sunt foarte mulți șefi de partide, parlamentari, membri ai Guvernului care sunt și cetățeni români”, a motivat Băsescu.
Fostul președinte a vorbit și despre avantajele pe care le-ar aduce Unirea pentru ambele state: „În primul rând, pentru Republica Moldova este scurtarea unui drum care nu se știe dacă are ca și capăt – intrarea în UE. Evenimentele din Ucrainea ne arată că Moscova nu este dispusă să permită niciun avans al țărilor din fosta Uniune Sovietică, cărtre UE și NATO. Ar avea un drum de minim 14 ani, ori unirea celor două țări scurtează drumul”.
Vorbind despre unirea celor două state, politicianul a exclus teritoriul transnistrean. „Nu vreau să credeți că ezit să pronunț cuvântul Transnistria. Nouă, celor care vrem unirea, ne este clar că acest lucru nu o să se facă cu Transnistria înglobată. Istoric nu a fost teritoriu românesc”, a explicat Băsescu.
Фото: Vitalie Plotnic / AP / Scanpix
«Почему у нас не может быть революции акаций?» Интервью лидера кишиневских протестов Андрея Нэстасе спецкору «Медузы» Илье Азару
12:47, 9 СЕНТЯБРЯ 2015 MEDUZA
СПЕЦПРОЕКТ
Герой «Золушки» или политик? Тест на умение отличать сказку от реальности
Четвертый день перед зданием правительства Молдавии в Кишиневе растет платочный городок протестующих. Организаторы акции — гражданская платформа «Достоинство и правда» — требуют досрочных выборов парламента, отставки президента и правительства проевропейской коалиции Либеральной, Демократической и Либерал-демократической партий. Сформированный платформой совет Великого национального собрания (так называется площадь перед правительством) возглавил адвокат Андрей Нэстасе. Специальный корреспондент «Медузы» Илья Азар поговорил с Нэстасе в палаточном городке о том, почему люди вышли на улицы и что они намерены делать дальше. Адвокат утверждает, что если власти не выполнят ультиматум протестующих, то они готовы устроить «революцию акаций».
— Почему все-таки люди вышли на улицу? Из-за пресловутого миллиарда (речь о краже из Banca de Economii 11 миллиардов молдавских леев, ставшей основным катализатором протестов — прим. «Медузы»)? Все-таки коррупция в Молдове — это, по-моему, не новость.
— Мусорный ящик наполнялся по чуть-чуть, но теперь он уже полный, дальше некуда. Все люди здесь говорят, что их обворовали. Плюс, конечно, нищета. Кроме того, растет доверие к нашей [гражданской] платформе.
Когда все начиналось, 25 января этого года, тут протестовали 100 человек. Я стоял и думал: «Украли миллиард, идут рейдерские атаки, отмыли 20 миллиардов российских денег через молдавскую юстицию — и только 100 человек». Тогда я подумал организовать что-то и достучался до умных, хороших и порядочных людей — [политологов] Игоря Боцана, Оазу Нантоя, [бывшего судьи ЕСПЧ] Станислава Павловского. Начал я со своего брата [журналиста] Василе, конечно. Мы собрались и сказали, что мы не можем больше терпеть. То одна партия [коалиции] у власти, то другая, и все воруют. Мы создали гражданскую платформу «Достоинство и правда».
Мы понимаем, что наше государство захвачено, и мы хотим его обратно. 5 апреля на площадь вышли пять тысяч человек, с тех пор число все растет и растет.
— Ваше основное требование — это отставка президента Николае Тимофти и досрочные выборы?
— Мы хотим мирно закончить с этим беспределом. 6 сентября на площади было 100 тысяч человек. Если бы мы с трибуны сказали: «Окружаем это правительство и заходим туда», то люди стопроцентно бы зашли. Но мы хотим действовать другими методами — демократическими, цивилизованными. Досрочные выборы — это не цель, это средство.
— На прошлых выборах в ноябре победила «проевропейская коалиция», хотя на тот момент наверняка было известно про ее коррумпированность?
— Да, но тогда люди еще не знали, что их обворовали на миллиард. Они думали: «Что поделаешь, у всех все плохо», но оказалось, что все плохо, потому что у них украли миллиард. Последнюю, самую большую сумму забрали в конце мандата коалиции, после чего началось падение курса лея, началось подорожание цен.
— Тем не менее, уже этим летом в Кишиневе на выборах мэра победил Дорин Киртоакэ (первый заместитель руководителя Либеральной партии, входящей в правящую коалицию — прим. «Медузы»), а он едва ли сильно отличается от других.
— Конечно, не отличается. Этот сукин сын считает себя румыном (Либеральная партия выступает за присоединение Молдавии к Румынии — прим. «Медузы»), так пусть докажет это на деле. Но он вместо того чтобы заниматься городом, сейчас думает, как нас убрать с площади.
— Но не изберут ли на досрочных выборах тех же самых политиков?
— На этот раз выборы должны быть свободными. Для этого телеканалы Плахотнюка (бизнесмен, которого считают серым кардиналом молдавской политики — прим. «Медузы») должны быть закрыты, если нарушают [избирательное] законодательство. Закрыть их должен ЦИК, поэтому мы просим отставки его главы.
А не хотят уходить — тогда будет им майдан. Я боюсь, что в один прекрасный день невозможно будет контролировать народ. Вы скажете, что в этом случае может быть кровопролитие. Нет, его будет! Полицейские не допустят. Ко мне тут подошел один и сказал: «Андрей, если, не дай бог, они отдадут такой приказ, мы обернемся против них».
— Есть еще спецназ, который приказы обычно выполняет.
— Посмотрите на этих парней (Нэстасе показывает на крепких митингующих средних лет в военной форме с орденами на груди, это ветераны Приднестровской войны), они смогут дать отпор.
Участников войны у нас 28 тысяч — людей, над которыми издевались власти. Ребята, которые служили в Приднестровье, 24 года были нищими, попрошайками у одного правительства, другого. Прошли те времена. Им должны по закону дать то, что им положено. Их командиры сейчас на площади.
Андрей Нэстасе (слева) во время переговоров с премьер-министром Молдавии Валерием Стрельцом. Кишинев, 6 сентября 2015 года
Фото: Viktor Dimitrov / Reuters / Scanpix
— Президент не идет на контакт?
— Сегодня мы разговаривали с советниками Чимофти (имеет в виду президента Тимофти). Извините, но люди его так называют — от слова «чмо». Мы сказали им: «Почему президент не пришел сюда? Почему он не явился?»
Если честно-честно говорить, то какие переговоры мы можем вести, если у нас есть требования нашего Великого национального собрания? Там написано ясно: отставка. Мы должны встретиться и сказать им: «Вот наша резолюция, и вы должны ее исполнить».
— А если они не захотят?
— Значит, мы еще раз пригласим на площадь людей. Если они скажут «Нет», мы можем и другие меры принять. Почему у других получилось, а у нас не получится? (Нэстасе протягивает руку к одному из растущих на площади деревьев и отрывает листок). Вот лист акации. Почему у нас не может быть революции акаций? Чисто, мирно, по-человечески. Но это не наша цель. Наша цель — это досрочные выборы.
И мы надеемся, что [западные] партнеры Молдовы поймут, что они должны помочь нам, чтобы власти ушли. Дипломатическими путями можно это все решить.
— Вы сегодня были в представительстве Европейского союза. Что вам там сказали?
— Нам сказали, что это наше право — протестовать. Сказали, что очень рады, что наше общество, которое было разделено по геополитическим и лингвистическим критериям, консолидируется. Они рады, что среди нас есть все социальные группы, и приветствуют, что акция протеста проходит спокойно.
— Это все общие слова.
— Да, но за этими словами я понял, что они не доверяют властям.
— Но как им выйти из этой истории без потери лица, ведь они семь лет их поддерживали?
— Потеря лица была у тех, кто этот проект завалил, кто говорил про историю успеха. А этим должно быть по барабану. Секретарь Совета Европы уже говорит про Молдову как «захваченное государство».
— Думаете, что им скажут: «Ребята, вы уже посидели достаточно — уходите»?
— Этого будет недостаточно. Но если они скажут, мы скажем, даже в Кремле скажут: «Ребята, не издевайтесь над этим народом, тут ведь есть и русские», [то другое дело]. Мы в платформе чувствуем, что у нас другого будущего, кроме европейского, нет, но это не означает, что мы можем на Россию плюнуть, у нас с ней исторические связи.
Я понимаю, что кто-то подумает, что я наивный человек. Но сейчас мы должны консолидироваться, чтобы доказать всем, что мы другие.
— Люди живут третий день в палатках. Допустим, статус-кво продлится еще неделю, две. Тогда люди скажут: «А чего мы тут вообще стоим, если ничего не меняется»?
— А украинцы так сказали?
— Там по-другому было, пришла ночью милиция и разогнала студентов, после чего народ вышел массово.
— У нас власти сказали, что второго этапа расследования Kroll про кражу миллиарда не будет. Народ смотрит на это и думает, что тогда и деньги обратно не вернутся. Власти сами провоцируют [недовольство].
Но я вам говорю еще раз, что никто не намерен делать майдан, как в Украине.
— А как же ваша «революция акаций»?
— Это не майдан, это как «революция роз». А в Грузии не было майдана.
— Вы говорите о «майдане» как о чем-то плохом.
— Нет, но вы же сами говорите, что в России так считают. А вообще майдан — это неплохо. Вот наш майдан (показывает рукой на людей на площади). Просто в Украине до этого ведь не было прецедента с погибшими на акциях протеста, а у нас такое было в 2009 году (тогда в ходе беспорядков в Кишиневе погиб один человек — прим. «Медузы»). Мы такого не допустим, да и у них нет сил. Максимум 500–600 бандюганов, и все.
— Но люди же устанут стоять, если ничего интересного происходит.
— Произойдет, произойдет.
— Что именно?
— Прошло только три дня, а мы ведь идем к возвращению страны обратно.
— То есть это игра в долгую?
— В долгую мы играть не будем, потому что [бизнесмен] Плахотнюк — это наш Янукович, и в долгую он выигрывает всегда.
— А как играть быстро?
— В воскресенье, 6 сентября, нас было 100 тысяч человек, в это воскресенье будет 200 тысяч, а потом 300 тысяч. Знаете, что такое 300 тысяч?
— Это много.
Протестующие на центральной площади Кишинева. 6 сентября 2015 года
Фото: Vitalie Plotnic / AP / Scanpix
— У нас есть несколько вариантов [дальнейших действий], но все они — мирные. Я не буду сейчас все карты раскрывать. Но мы их качеством наших людей побеждать будем.
— Есть еще левые…
— Мне жаль Петренко (Григорий Петренко был арестован на 30 дней по обвинению в организации беспорядков у Генпрокуратуры 6 сентября — прим. «Медузы»), если честно. Я уверен, что это была не провокация, просто человек так чувствует. Но если ты политик, ты не можешь быть таким глупым.
— Я про лидера социалистов Игоря Додона говорю, который объявил ультиматум властям и собирается свои акции протеста устраивать.
— У него тоже не получится ничего, потому что люди уже начинают думать по-другому.
— Но вы с ним не говорили об объединении усилий?
— Зачем? У нас первый принцип, что люди приходят на площадь без партийных флагов. Флаг республики Молдова — это хорошо, правильно. Флаг Евросоюза — это тоже хорошо, потому мы уже подписали с ним ассоциацию.
— Есть здесь и румынские флаги.
— Я видел, но думаю, не каждый знает, что это румынский флаг (флаги Румынии и Молдавии отличаются только наличием на последнем герба — прим. «Медузы»). Есть и провокаторы.
— В Москве говорят, что ваша акция — прорумынская.
— Это ложь! Да, я румын по крови, понимаете? Но это неважно, ведь я живу тут, Молдова — мое государство. Пройдет время, и если этот народ на референдуме скажет, что он хочет присоединиться к Румынии, то что я должен буду сделать? Это будет решение народа.
— Вопрос в том, проведете ли вы такой референдум.
— Я не собираюсь его проводить. Говорят, что платформа должна войти в историю. Но я не хочу в историю, я хочу жить нормально. Мне не нужны эти выходы на сцену…
— Еще многие думают, что раз вы выступаете против проевропейской коалиции, то вы за Россию.
— Это еще круче! Я румын, румыноязычный, и буду за Россию?
— Кто-нибудь ведь может воспользоваться ситуацией, перехватить протест.
— Мы не дадим никому воспользоваться. Это чушь.
— Вы собираетесь идти в политику, создавать партию?
— Сама платформа останется гражданским движением. Я лично себя бы лучше чувствовал, если бы остался тут. Потому что тогда я буду выше любого, кто придет [к власти]. Если я когда-нибудь пойду в политику, то только по нужде.
— Нужда тут очевидная — кто-то же должен представлять народ.
— Если не будет тех, кто будет лучше меня, тогда, может быть, я пойду. Хотя я и не собираюсь. У нас в лагере много качественных людей, но проблема в лидерах. Те, кто может быть лидером, не хотят светиться — боятся. Например, за свой бизнес.
— Как финансируется ваш лагерь?
Нэстасе вместо того, чтобы отвечать, подводит меня к девушке, которая «знает все про финансирование».
— Раньше мы финансировали наши акции сами, но сейчас пришло время, когда люди сами дают деньги. После первого дня у нас было 140 тысяч леев, а сегодня утром было уже 250 тысяч.
— На что тратите?
— Пока мы тратим их на нужды протестующих. Если останутся деньги, отдадим их в приют. Завтра понесем фрукты в детский дом. Здесь у нас не праздник, мы оставили свой дом, чтобы показать свое недовольство, и спасибо гражданам, что они приносят деньги.
Палаточный лагерь протестующих в Кишиневе. 6 сентября 2015 года
Фото: Руслан Шалапуда / РИА Новости
— Вы назвали свою акцию бессрочной. Зимой тоже будете стоять?
— Украинцы же стояли.
Мы проходим мимо полицейского, который общается с тремя ветеранами войны в Приднестровье. «Вот представитель власти, — Нэстасе указывает на полицейского. — Если кто-то даст приказ против нас, он встанет рядом с нами». Я говорю: «Пусть он сам это скажет». Полицейский улыбается, но молчит. «Смотрите, он своей улыбкой уже все сказал», — говорит Нэстасе, ветераны смеются.
— Вы раньше были адвокатом…
— Я начал свою карьеру прокурором, и не взял ни одного лея взяток. А в Молдове это нелегко, как и везде на постсоветском пространстве. После этого я был замдиректора Air Moldova. У меня был служебная машина, но до 2011 года я жил в студенческом общежитии. А когда у меня появился дом, то уже через полгода мне пришлось взять жену, двоих детей и вещи, чтобы убраться отсюда, потому что меня хотели арестовать, как и моих клиентов.
Я адвокат двух бизнесменов [Виктора и Виорела Цопы], у которых Плахотнюк украл акции в банках и приговорил их к восьми и десяти годам. Я доказал, на деле, что это не так. В Европейском суде я выиграл самое большое дело против государства Молдова на 6 миллионов 700 тысяч леев. Я хотел стать большим адвокатом даже в маленькой стране. Я люблю свое дело, но не мог им заниматься. Теперь я хочу сделать так, чтобы я мог быть в Молдове адвокатом. Даже если я буду политиком, то это не навсегда, а адвокатом я могу до старости быть.
— Каково это — обычному адвокату вдруг стать лидером оппозиции?
— До лидера оппозиции мне еще далеко, это же политическое [понятие].
— Ну, лидером народного движения.
— Это другое дело. Но необязательно лидером.
— Вы же сейчас главное лицо протеста.
— Это чувствуется?
— Ага.
— Я считаю что я не основной, а просто чуть-чуть больше горю. Другие горят по-другому, но я выбрал эту участь. Я не хочу остаться в истории, меня это не интересует. Но мне всего лишь нужно, чтобы у нас получилось. Получится — я обязательно останусь в истории. Но для меня это не цель.
— В 2009 году, когда коммунисты потеряли власть, вы поверили в революцию?
— Я сразу понял, что это схема, я все видел. Я не был таким активным, но я знал, кто такой Плахотнюк, я знал, что творится. К сожалению, не все тогда видели, и многие люди, которые сейчас со мной, были полезными идиотами. Их использовали, а они этого не понимали.
— Не будет ли опять того же самого?
— Не будет. Я не намерен стоять в сторонке. (Нэстасе указывает рукой на разбитый асфальт на площади перед Домом правительства Молдавии). Я верю, что дороги могут быть другими. Я посчитал, что на украденный миллиард можно было сделать все дороги Молдовы. Вы скажете, что я наивный…
— Революции делают прекрасные люди, но к власти приходят негодяи.
— Помимо того, что я прекрасный человек, я еще и не тупой. Я знаю, что вокруг много желающих [возглавить протест]. Если они докажут, что они, как я, то я их пущу. А если нет, то нет. Как по-другому?
Илья Азар
Кишинев