V.Chirilă: ”Ce facem cu Transnistria?”

http://www.timpul.md/articol/privire-din-interior-de-ce-avem-nevoie-de-transnistria–29812.html

Privire din interior: De ce avem nevoie de Transnistria?

Întrebarea din titlu este, fără îndoială, provocatoare pentru o societate apatică faţă de problema transnistreană. 

Conform ultimului Barometru de Opinie Publică, din noiembrie 2011, această problemă constituie prioritatea nr. 1 doar pentru 1% din populaţia ţării şi se află pe locul opt în ierarhia celor mai importante probleme ce trebuie rezolvate în RM. Totodată, consensul şi solidaritatea clasei politice privind prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), definite prin Legea nr. 173 din 22 iulie 2005, nu mai sunt univoce.

La 30 noiembrie – 1 decembrie 2011, la Vilnius, după o pauză de mai bine de cinci ani, a avut loc prima rundă de negocieri în formatul „5+2”. Acestea nu s-au soldat cu mari rezultate, dimpotrivă, au scos în evidenţă, o dată în plus, poziţiile diametral opuse ale Chişinăului şi Tiraspolului asupra scopului final. „Alegerile prezidenţiale” din Transnistria ar putea precipita lucrurile la masa de negocieri. Rezultatele primului tur par să indice apusul lui Igor Smirnov şi preluarea puterii de un nou lider agreat nu doar la Moscova, dar şi în importante capitale europene, inclusiv la Bruxelles.

Unde se grăbeşte Rusia după 20 de ani?

Înlăturarea lui Igor Smirnov va fi, cu certitudine, un lucru pozitiv, însă nu trebuie să cădem în extaz. Schimbarea liderului nu înseamnă neapărat şi schimbarea regimului. Presiunile exercitate de Moscova asupra lui Smirnov şi a clanului său trădează graba Rusiei pentru transformări de faţadă, ce ar camufla esenţa autoritară şi antieuropeană a regimului de la Tiraspol. Unde se grăbeşte Rusia după 20 de ani de status-quo? S-au schimbat priorităţile geopoliticii ruse în regiunea noastră? Este oare Rusia îngrijorată de negocierile Chişinăului cu Bruxellesul cu privire la asocierea politică şi integrarea economică? Sunt întrebări la care trebuie să medităm cu toţii, în special, politicienii.

RM, de asemenea, trebuie să se grăbească, dar prudent, fără a pune în pericol scopul său suprem: integrarea europeană, însoţită de modernizarea economică, socială şi politică după modelele statelor membre UE. Negocierea neîntârziată a unui statut special pentru regiunea transnistreană e, desigur, un imperativ. În acelaşi timp, nu mai puţin important e să ne asigurăm că de viitorul statut special va beneficia o Transnistrie democratică şi în niciun caz antieuropeană. Nu este o sarcină uşoară, dar nici chiar imposibilă, dacă vom evita un nou Memorandum Kozak, fie el şi cu faţă europeană, şi vom reuşi să încurajăm, împreună cu partenerii europeni, deschiderea reală a regiunii transnistrene pentru dialog, proiecte comune, reforme democratice şi economice.

Deşi apatici faţă de subiect, majoritatea cetăţenilor RM de pe malul drept al Nistrului nu agreează ideea renunţării la regiunea transnistreană. Reintegrarea presupune totuşi costuri financiare şi socio-economice concrete, care pot afecta bunăstarea fiecăruia dintre noi. Prin urmare, înainte de toate, trebuie să ne răspundem sincer la întrebarea: „De ce avem nevoie de Transnistria?”, care nu urmăreşte scopul să argumenteze eventuala abandonare a regiunii, ci, mai degrabă, să ne ajute să înţelegem mai bine miza sacrificiilor noastre şi provocările procesului de reintegrare a ţării.

Cât va costa reintegrarea pentru Chişinău?…

La ora actuală, costurile evidente ale reintegrării se cifrează la cel puţin trei miliarde USD, care nu sunt decât datorii acumulate de Tiraspol timp de 20 de ani, pentru gazul natural livrat de „Gazprom”. În cazul în care RM se va angaja să achite respectivele restanţe, datoria publică pe cap de locuitor va depăşi cifra de 1100 USD. Actualmente, pentru anul 2012, datoria publică pentru fiecare moldovean este estimată la 514 USD.

Din anul 2006, 136 mii de pensionari de pe malul stâng al Nistrului primesc din partea Rusiei un adaos de 15 USD la pensia de bază. În 2007-2011 volumul total al asistenţei umanitare acordate de Rusia pentru achitarea pensiilor a fost de 75 mln. USD. Dacă, însă, Tiraspolul ar plăti pensiile şi salariile doar din surse proprii, retribuţia bugetarilor transnistreni s-ar micşora de două ori, iar pensiile – cu 40%. În plus, plăţile pentru serviciile comunale ar creşte, cel puţin, de două ori, dacă gazul natural consumat ar fi achitat la preţul său real. În 2012, situaţia se poate complica şi mai mult, lucru pe care îl recunosc şi reprezentaţii administraţiei de la Tiraspol. Deficitul bugetului regiunii pentru anul viitor se ridică la 49%, iar deficitul bugetului fondului de pensii e de 46%.

Astfel, în mod cert, reintegrarea regiunii va atrage după sine preluarea unui şir de responsabilităţi sociale, inclusiv plata pensiilor pentru cei 136 mii de pensionari, de către Guvernul de la Chişinău. În prezent, gazul natural se comercializează în regiune la un preţ mediu de 92 USD pentru 1000 metri cubi, în timp ce pe malul drept preţul e de 400 USD. Datorită acestui fapt, marile întreprinderi industriale din Transnistria, care sunt depăşite tehnologic şi energofage, îşi pot exporta produsele, inclusiv pe piaţa UE, la preţuri competitive. Reintegrarea regiunii în RM va pune capăt acestui avantaj artificial. Întreprinderile transnistrene vor trebui să se conformeze regulilor economiei de piaţă, dar şi ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), şi să achiziţioneze gazul natural la preţul convenit de „Gazprom” şi Guvernul de la Chişinău, adică de cel puţin 400 USD. Fără subvenţionarea preţului de achiziţionare a gazului natural, întreprinderile transnistrene riscă să-şi stopeze activitatea, iar acest lucru se va solda cu concedieri masive ale muncitorilor, cu creşterea ratei de şomaj şi posibile convulsii sociale cu implicaţii politice. Guvernul de la Chişinău va trebui fie să subvenţioneze preţul de comercializare a gazului natural pentru întreprinderile transnistrene – ceea ce va contraveni însă regulilor OMC -, fie să negocieze un preţ avantajos cu „Gazprom”-ul monopolist, lucru imposibil de realizat fără cedări de ordin economic şi politic.

Moldova nu poate să-şi asume reîntregirea de una singură

De asemenea, este bine ştiut că actualul regim din regiunea transnistreană e unul militarizat, având la dispoziţie armata şi „ministerul apărării”, „ministerul securităţii statului” cu trupele de grăniceri, cazaci şi batalionul de destinaţie specială „Delta” şi „ministerul de afaceri interne” cu brigada de destinaţie specială „Dnestr”. În total, e vorba de peste 20 mii de trupe militare şi paramilitare. Reintegrarea regiunii fără demilitarizarea ei va vulnerabiliza securitatea, suveranitatea şi integritatea teritorială a RM. Pentru a evita aceste pericole, procesul de reintegrare va trebui să fie acompaniat de reconversia întreprinderilor, disponibilizarea majorităţii trupelor militare şi paramilitare, pensionarea sau reprofesionalizarea foştilor militari. Aceste schimbări implică un enorm efort financiar de sute de milioane USD, pe care Moldova nu poate să şi-l asume de una singură, decât din contul bunăstării noastre şi aşa precare.

În ciuda aparenţelor democratice ale recentelor „alegeri prezidenţiale”, regimul de la Tiraspol e profund corupt, clientelar şi certat cu democraţia. Cazurile Vardanean şi Cazac au demonstrat cu prisosinţă lipsa de respect pentru libertăţile fundamentale şi drepturile omului din regiune. Majoritatea mass-media locale sunt riguros cenzurate şi subordonate ideologiei oficiale a regimului, care prezintă RM ca fiind o ţară vecină şi agresoare. Opoziţia şi societatea civilă locale sunt controlate/supravegheate strict de către „ministerul securităţii de stat”, care îndeplineşte funcţiile poliţiei politice şi menţine atmosfera de frică şi supunere docilă faţă de regimul separatist.

Abandonarea Transnistriei: posibilă teoretic, nu şi practic

Ce facem cu o astfel de regiune – îndatorată, falită social şi economic, autoritară, militarizată şi antieuropeană? O abandonăm? Teoretic e posibil, dar practic? Cei care susţin această alternativă trebuie să ţină cont de o serie de riscuri deloc neglijabile. Înainte de toate, renunţarea la regiunea din stânga Nistrului, care constituie 12% din teritoriul RM, ar urma să se producă în temeiul unei argumentări. Nu e de ajuns să declari că renunţi benevol, unilateral şi nesilit de nimeni la regiunea transnistreană. O astfel de decizie trebuie să aibă o explicaţie legală, bazată pe dreptul internaţional. Şi e foarte greu de imaginat o explicaţie onorabilă şi credibilă, dacă ar fi luată o astfel de decizie. Ce am putea spune comunităţii internaţionale – că ne-am săturat, că nu putem soluţiona problema, că Transnistria este o povară în drumul nostru spre UE, că vrem să aderăm la NATO, că vrem să ne unim cu România etc.? Toate aceste explicaţii ar fi interpretate, mai curând, ca lamentări ale unui stat falimentar, iresponsabil şi incapabil să-şi rezolve problemele de securitate – ba chiar, şi mai rău, le lasă pe seama altora.

În schimb, e foarte uşor de ghicit care va fi reacţia regimului de la Tiraspol – el nu va întârzia să apeleze la unul dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume, dreptul la autodeterminare, pentru a obţine recunoaşterea internaţională a noului stat „Republica Moldovenească Nistreană”. Eventuala recunoaştere a acestuia, inclusiv de către Chişinău, se va face, vrem noi sau nu vrem, anume în baza acestui drept, indiferent de interpretările şi obiecţiile noastre. Acceptând principiul la autodeterminare, Chişinăul va recunoaşte volens-nolens şi existenţa unui nou popor distinct în stânga Nistrului, „moldovenii transnistreni”, care se vor declara „moştenitorii adevăraţi ai statului moldovenesc medieval”. Crearea unui nou stat „moldovenesc” în baza dreptului la autodeterminare va crea un precedent legal „demn de urmat” în spaţiul Comunităţii Statelor Independente, pentru Nagorno-Karabah, Osetia de Sud, Abhazia, Crimeea şi, de ce nu?, pentru Unitatea Teritorială Autonomă „Gagauz-Yeri”. Vor fi încântaţi vecinii noştri şi partenerii din GUAM de acest „cadou”? Puţin probabil. Dimpotrivă, vor fi foarte supăraţi pe noi, mai ales Ucraina.

Putem presupune, de asemenea, că Tiraspolul nu va întârzia să solicite fie înglobarea noului stat în Federaţia Rusă, fie aderarea sa la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, Uniunea Eurasiatică şi Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), din care fac parte Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâzstan. Includerea noului stat în componenţa Rusiei sau acceptarea sa în organizaţiile menţionate va schimba contextul geopolitic în regiunea noastră, consolidând poziţiile geostrategice ale Federaţiei Ruse în detrimentul partenerilor noştri occidentali. În calitate de membră a OTSC, „Republica Moldovenească Nistreană” va deveni avanpostul strategic al Rusiei în Europa de Est. În condiţiile suspendării participării sale la Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa, Moscova va fi liberă să staţioneze pe malul stâng al Nistrului un contingent militar mult mai numeros şi mai bine echipat tehnic, ce ar asigura paza spaţiului aerian şi a frontierelor estice ale OTSC. De asemenea, Rusia va putea să instaleze aici, nestingherită de nimeni, complexul de rachete „Iskander”, pentru a contracara scutul antirachetă american, în cazul în care cooperarea ruso-americană în acest domeniu va eşua definitiv. Aceste ipotetice evoluţii ar pune în primejdie securitatea nu doar a RM, ci şi a vecinilor şi partenerilor noştri din cadrul NATO şi al Uniunii Europene.

Vom fi paria Europei

Ce vom face noi, dacă ne-am pomeni într-o astfel de situaţie? Vom solicita aderarea la NATO? Ne vom uni cu România? Ce drept moral vom avea să solicităm protecţie din partea Alianţei Nord-Atlantice după ce am da dovadă de iresponsabilitate, contribuind la crearea unor provocări majore la adresa securităţii membrilor NATO? Nimeni nu ne va lua în seamă, vom fi paria Europei. Cât priveşte unirea cu România, e aceasta o soluţie – nu roză, ci realizabilă -, când 60,5% din moldoveni consideră că Rusia trebuie să fie principalul partener strategic al RM şi doar 4% cred că România trebuie să joace acest rol? Este aproape imposibil de imaginat… În schimb, nu este exclus că eventuala prezenţă masivă – politică, militară şi economică – a Rusiei peste Nistru va încuraja sentimentele pro-ruseşti şi va întări partidele rusofile de pe malul drept. Iar aderarea la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, la Uniunea Eurasiatică şi la OTSC nu vor mai fi alternative teoretice pentru integrarea noastră europeană, ci soluţii practice. De altfel, conform BOP, 45,6% din moldoveni optează pentru aderarea RM la Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Cum se spune, no comment.

Evoluţiile descrise aici sunt ipotetice, nu şi fanteziste. Ele ne arată cât de limitate sunt opţiunile noastre. De fapt, singura opţiune realistă şi cea mai dificilă este reintegrarea regiunii transnistrene. Vrem sau nu vrem, suntem sortiţi să parcurgem această cale, dacă dorim să devenim un stat matur, modern şi respectat. Însă, avem nevoie de o Transnistrie democratică, prosperă şi deschisă lumii. Anume o astfel de Transnistrie merită efortul şi sacrificiile noastre. În caz contrar, graba este contraindicată.

Victor Chirilă,
director executiv Asociaţia pentru Politică Externă

Loading Facebook Comments ...

61 Comments

Add a Comment
  1. Sevciuk: Igor Smirnov va avea toate garantiile ca fost presedinte a Transnistriei care sunt garantate prin legea Transnistriei.

    Будут ли даны гарантии первому президенту ПМР Игорю Смирнову?

    Евгений Шевчук: У нас уже существует закон о таких гарантиях и он будет неукоснительно соблюдаться.

  2. Am citit pamfletul acestul nkvdist rus. A fost amuzant.
    Un adevărat manifest kominternist.
    „cel mai mare român Ghimpu” am râs chiar cu poftă.
    Multumesc pentru publicaţie
    P.S. Doamna Vitalia, de ce nu opriţi spam-ul acestui „opinie”. O face el intenţionat or nu rezultatul e acelaşi, deviază discuţia de la temă.

  3. da ce mare discutie tu porti bre aicea -?

    ascunzi capatina in nisip si fundul il scoti in sus-))

    pamflet este toata suveranitate timp de 20 ani, aici nici nu ai ce rade ori poti sa razi ca umorul negru la britanicii ,casa iti arde iar tu razi in hohote…..

  4. Pt Stefan 2011

    Eu sint „pasiva” si nu prea postez articole, pentru ca mi-a venit fiica si nepotica si imi realizez rolul de bunica. Dar postarea dumintale o vad invers:

    Bai chiar nu vedeti ce este de pasiv Stefan2011? Mai chiar vom fi in cotinuare asa de slabi in fata tuturor politicienilor!? Cum poti sa-i faci de nimic pe Plahotniuc, Lupu, Ghimpu si altii, da pe Filat asta, care toata lumea stie cine e, sa stai si sa-i sufli intr-un loc, sa spui cu nu stiu nimic, nu am treaba, nu l-am cunoscut, bai da nu sufla atita omului asta! Spune ceva! Spune ca a pus la cale vrajeala cu atacurile raider, spune ca a fost implicat in sheme frauduloase de monopolizare, spune ca a fost mereu pe linga Tkaciuk si comunistii si a finantat partidul, spune ca el nu doreste acum mare integrare, dar doreste sa fie regele bussinesului si al Puterii in Moldova, chiar nu a-i o critica un asemenea om? Halal de capul tau, Stefan2011! Rusine! Intoarce-i banii inapoi lui Filat si fii mai cinstit……

  5. Pt Ştefan 2011.

    Băi Ştefane. În primul rînd pe cine trebue să-i deranjeze Plohotniuc, ăştea-s Filat Ghimpu şi Lupu, că doar ei l-au votat pe Plohotniuc la funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului.

    Dacă cineva are obiecţii la adresa lui Plohotniuc, atunci adresaţi-le lui Filat şi Ghimpu şi întrebaţi-ii de ce i-au încredinţat aşa funcţie în stat, că doar nu Pavlicenco l-a promovat pe Plohotniuc.

    Iar dacă Dstră cunoaşteţi că a participat la atacuri raider de ce nu vă adresaţi lui Filat , Ghimpu şi Lupu să i-a măsuri sau măcar să vă spună ceva despre omul îsta, că nu puteţi dormi noaptea.

    În ce priveşte critica.

    Da pe Dstră chiar nu vă deranjează faptul, că în anul viitor un deputat din parlament ne va costa 1 milion de lei. Prin alte cuvinte , noi cu Dstră trebue să muncim şi să le plătim fiecărui deputat în 2012 cîte un milion de lei, că aşa şi-au planificat ei astăzi cheltuelile pentru 2012 aprobînd bugetul. 100 milioane lei pentru parlament.

    Da nu ar fi mai bine să-i reducem de la 101 la 51 de deputati , economusînd 50 milioane lei, şi apoi să le mai tăem 50 de procente , economisînd încă 25 de milioane, în total economisînd 75 milioane lei, şi să le redicţionăm pedagogilor,că doar ei nu muncesc mai mult ca un pedagog, sau medic.

    Şi mă mai deranjează faptul, că 1 milion de cetîţeni sînt plecaţi peste hotare şi în timpul apropiat deputaţii nu au aprobat nici un plan strategic cum să întoarcă mamele, soţiile, surorile noastre acasă.

    Iată problemele care ar trebui să derangeze orişice cetăţean al RM, că în orişice ţară există 2 partide. Guvernul şi poporul.

    Guvernul este obligat să creze condiţii normale de viaţă pentru cetăţeni , indiferent cine-i la guvernare, roşii, albaştrii, verzii, galbenii, iar poporul trebue să fie unit , indiferent de simpatiile personale faţă de unii sau alţii lideri.

    În caz contrar RM riscă să rămînă fără cetăţeni , prin alte cuvinte , ceia ce nu au reuşit să o facă bolşevicii prin genocidul aplicat în fostele ţări ale URSS, expulzînd din ţară băştinaţii populînd pămîntul lui Şt.cel Mare cu venitici, încetul cu încetul o vor realiza-o actualii guvernanţi, preluînd aceleaşi strategii de la comunişti.

    Iată la ce trebue de ridicat alarma D-le Ştefan, da nu să stricaţi somnul, din privinţa, că Pavlicenco nu-l critică pe Plohotniuc.

    Ghimpu. Filat, Urecheanu, Lupu, tot nu-l critică, ei şi ce?

    A încercat ceva Filat, dar a înghiţit găluşca, sau poate au împărţit-o în două, cine ştie. Numai ei ştiu.

    Aşa că dormiţi în pace Dle Ştefan, că noi muritorii nici odată nu vom afla cum s-a împărţit găluşca.

    2 ani de zile nu putem afla cine a dat foc preşedenţiei şi parlamentului la 7 aprilie, da găluşca demult mîncată nici pe atît.

    sărbători fericite.

  6. Ghimpu nu se bucură de schimbarea de la Tiraspol: Că s-a schimbat Smirnov, că a venit altul, nu trebuie să ne bucure acest fapt, pentru că are acelaşi plan.

    Liderul PL, Mihai Ghimpu, a declarat, azi, că schimbarea puterii din stânga Nistrului nu ar trebui să ne bucure.

    „Alegerile au avut loc pe un teritoriu ocupat. Că s-a schimbat Smirnov, că a venit altul, nu trebuie să ne bucure acest fapt, pentru că are acelaşi plan, de menţinere a regiunii separatiste. Nu este tot ce pare la prima vedere. Sunt nişte lucruri ascunse, care vor ieşi la iveală mai târziu. Ni se va reproşa că au avut loc alegeri democratice”, a precizat acesta.

    macar unul din AIE a spus adevarul crunt care este ,ca alde Carpov,Leanca etc.. se ascund in dosul degetului-))

  7. Pu Ana

    „Imi pare rau de cei care m-au atacat! Pacat Pacat Pacat! ”

    Nu ataca si nu vei fi atacata.

  8. Pt Opinie.

    Aveţi dreptate Dle Opinie, numai că pe noi adevărul lui Ghimpu nu ne încălzeşte, deoarece dacă un extraparlamentar ar face aşa declaraţii, i-am da crezare, dar Ghimpu astăzi e la guvernare.

    Mai mult ca atît a deţinut 2 funcţii cele mai importante în stat, preşedinte al Parlamentului şi Preşedinte interimar al RM.

    Ceia ce nu au reuşit să realizeze foştii guvernanţi nu pot realiza nici actualii, deşi avem faţă de ei o altă atîrnare de cît faţă de guvernarea comunistă.

    Dar ne încălzeşte pe noi mărturiile lor sincere.

    Fiecare conducător este obligat să realizeze ceia ce a promis în campania electorală. Nu poţi, dă-te la oparte. Dă-le voie altora.

    În RM sînt cu mult mai deştepţi, mai competenţi, mai erudiţi şi mai sinceri şi cinstiţi politicieni, care ar fi în stare să guverneze ţara. Cu părere de rău ei nu au aşa bani pentru a face concurenţă altora. care aruncă în alegeri milioane pentru a scoate de 2 ori mai mult.

    Însă noi vom afla despre aceasta peste vre-o 20 de ani, aşa ca în cazul Smirnov. Parcă Rusia nu ştia ce face Smirnov. Cînd i-a venit timpul l-au pus la pămînt. Cam tîrziu , da nu ai ce-i face.

    Aşa şi la noi. Încercăm, nu putem, oftăm, ne plîngem, ne apucăm de cap, ne scuipăm apoI ne sărutăm, turnăm, bem şi spunem:

    ” LAS-CÎI GHINI”, că-i de-al nostru.

  9. pai eu dupa ce a venit la guvernare in functia de presedinte RM Petru Kirilovici Lucinschii am inteles ca asa zisa suveranitate RM este efectuata numai in interesul gruparilor oligarhice…….si orice speranta se tine in electorat numai pina la alegeri si dupa alegeri din nou povestea veche……si asa fara capat…….

  10. Pt Opinie,

    Deacord cu Dstră.

    Acum am privit o emisiune cu Oleg Popov, î-l mai ţineţi minte.

    El 20 ani în urmă a plecat cu traiul în Germania, şi după 20 de ani a mărturisit, că a făcut-o din cauza lui Niculin.

    Popov spune: ” Am fost prieteni cu Niculin, însă după ce l-au ridicat în funcţie, director de circ, parcă l-au schimbat cardinal.

    Se vede, că funcţia î-l distruge pe orişice om, care uită de prieteni, de rude, de mamă şi tată.

    Conflictul cu prietenul care a devenit director l-a făcut pe Popov să plece în Germania.

    Dar nu regretă,. are o soţie tînără. Se vede că totul ce se face se face spre bine.

  11. Uite om de Dumnezeu sa te convingi! Jos FIlat, Jos Ghimpu,Jos Lupu Jos Doamna Pavlicenco (sluga lui Plahotniuc)! De Filat: nasul mai aplecat si mai aproape de popor, nu trebuie sa fie asa de mindru ca inca nu are de ce, Ghimpu- un tradator ca nu am cuvinte, sufla ca si dvs. doamna Pavlicenco intr-un loc in conticnuare lui Plahotniuc, Jos Lupu, vai de capul la omul asta mi-e greata sa-l aud! Vai de capul tau doamna ca esti sluga lui Plahotniuc! Nu va suparati dar e realitatea! Vai de capul vostru politicienilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *