Mircea Popescu, „statalism”=non-unionism si Lituania…

Postam aici o opinie formulata de Mircea Popescu, presedintele Congresului Mondial Roman, in contextul „statalismului, atit de drag” si comunistilor, dar si zisilor liberali-democrati. Un ridicat val de pe un trist adevar.

„Am o observatie care, desigur, nu trebuie luata ca litera de lege.

Statalitatea R. Moldova nu este o “halta”, ci este o piedica, si chiar un zid. Statalitate cere si Smirnov pentru Transnistria. Sigur, la el este o halta, deoarece Transnistria NU ESTE un stat, in timp ce R.Moldova ESTE deja un stat. Deci, de ce se bate atata moneda pe statalitatea R. Moldova?

Statalitatea lui Smirnov este un scop. Care este insa scopul juramintelor de credinta fata de statalitatea R. Moldova, trambitate de toti politicienii puterii de la Chisinau? Evident, afirmarea pozitiei non-unioniste.

Exista tari, inclusiv politicieni, care au coloana vertebrala si afirma interesul national al tarii, al natiunilor lor. Si unora le place sau nu, pana la urma accepta punctele de vedere si eventual comunitatea internationala se implica pentru gasirea de solutii.

Pot fi enumerate destule exemple de asemenea tari: Germania, Ungaria (care-si manifesta interesul direct pentru comunitatile compacte din jurul granitelor si care sprijina direct lobby-ul maghiar international), Israelul, Ucraina, Rusia, etc. Numiti nationalism, daca vreti, un asemenea comportament pe plan international, dar, de fapt, acesta inseamna grija pentru propria natiune, grija pentru apararea interesului national.

Cand apar lideri aspri, duri in sustinerea unor principii, deci oameni cu o coloana vertebrala, marea majoritate este gata sa-i arunce peste bord pe acesti adevarati lideri, pentru a se cufunda in mocirla compromisului “capul plecat sabia nu-l taie” sau “ne facem frate cu dracul ca sa trecem puntea”.

Un exemplu il constituie “indemnurile” adresate Vitaliei Pavlicenco de a pleca de la conducerea PNL pentru ca este prea directa, fara inclinare spre compromisuri. Cu alte cuvinte, cei care-i cer retragerea din viata politica, doresc ca si PNL-ul sa devina un partid al compromisului, al amanarii sine-die a ideilor nationale pe care le promoveaza. Aceasta ezitare in asumarea unor responsabilitati numita eufemistic “intelepciune politica” (care dureaza de 20 de ani) sa fie oare natura politicii basarabene?

Integrarea politicienilor basarabeni in viata politica a Romaniei poate fi un atuu esential in procesul unificator.

As da exemplul unui basarabean modest, care tace si face. Este vorba de parintele legii pentru cetatenia romana (basarabenilor), Tudor Pantiru. El a conceput-o, el a promovat-o in Parlament si apoi s-a retras, lasandu-i pe altii sa se impauneze cu laurii.

Sigur, electoral, cei cu lauri pe frunte vor profita in continuare, dar mult mai important este ca sute de mii de basarabeni vor redeveni ceea ce natural sunt – cetateni ai Romaniei.

Cati dintre dumneavoastra cunosc aceste lucruri? Probabil cam tot atatia cat degetele de la o mana.

Oameni ca Pavlicenco, Pantiru sunt oamenii de care Basarabia are nevoie pentru a se salva.

Altfel, este posibil ca zeci de ani de acum incolo sa existe discutii despre moldovenism contra romanism, despre mentinerea sau nu a comunismului, despre eroii sovietici eliberatori fata de cotropitorii romani, iar populatia se va afla in aceeasi confuzie ideologica si identitara.

Exemple elocvente sunt Marian Lupu, care lupta inca pentru pastrarea ideii de moldovenism, sau Diacov care nu e de acord cu inlaturarea simbolurilor si denumirilor comuniste, desi fac parte dintr-o alianta asa zisa anti-comunista.

In concluzie, reiterez ideea ca “statalismul” este nociv pentru Basarabia.”

IN CONTINUARE POZITIE DEMNA A LITUANIEI. NU MAI INTREBAM „PE CIND LA NOI ASA CEVA?”

Parlamentul Lituaniei a adoptat, marţi, o rezoluţie pe marginea situaţiei din Georgia. Pentru prima dată un stat european declară într-un document oficial că războiul din august 2008 din Osetia de Sud a fost o “agresiune din partea Federaţiei Ruse”, fostele autonomii georgiene – “teritorii ocupate”, iar recunoaşterea suveranităţii lor – “un act ilegal”.

Pentru preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, care şi-a început vizita oficială în România şi Franţa, unde va discuta „problema ocupaţionistă”, rezoluţia constituie un sprijin important, mai ales în condiţiile schimbărilor negative din atitudinile Europei, determinate de raportul Comisiei UE privind războiul din Osetia de Sud, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.

Adoptarea de către parlamentul lituanian a rezoluţiei progeorgiene şi utilizarea de formulări drastice la adresa Rusiei a coincis cu desfăşurarea la Kampala (Uganda) a conferinţei Curţii Penale Internaţionale (CPI). Tocmai către această organizaţie înaintase Tbilisi plângere împotriva Moscovei, pe care o acuză de agresiune militară în regiunea Ţhinvali. Tot la CPI se află o „contraplângere” la adresa părţii georgiene, aceasta fiind acuzată că ar fi declanşat războiul din Osetia de Sud şi de genocid la adresa poporului sud-osetin, precizează cotidianul rus.

Potrivit Nezavisimaia Gazeta, CPI nu se va ocupa prea curând de acest caz, deoarece „agresiunea militară” ca atare nu intră în competenţa acestei instituţii. În schimb, în competenţa sa intră cazuri legate de astfel de noţiuni precum genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război.

Conferinţa de la Kampala este menită să extindă competenţele PIC, însă o extindere reală a statutului şi împuternicirilor acestei organizaţii nu se va întâmpla în viitorul apropiat. Tbilisi consideră că „o asemenea extindere poate avea loc oricând”, iar rezoluţia parlamentului lituanian, ce conţine termeni precum „agresiune” şi „ocupare a teritoriilor georgiene” poate cântări foatre greu în procesul intentat de Tbilisi împotriva Moscovei.

Deocamdată, însă, documentul este mai degrabă un sprijin moral acordat de Vilnius şi onorarea promisiunii făcute de preşedintele Seimului, Irena Degutiene, ministrului georgian al afacerilor externe, Grigol Vaşadze, în timpul recentei vizite pe care acesta o desfăşurase în Lituania.

Exprimându-şi gratitudinea în faţa poporului şi parlamentului lituanian, preşedintele parlamentului georgian, David Bakradze, a declarat: „Rezoluţia adoptată de deputaţii lituanieni este foarte importantă pentru restabilirea echităţii în privinţa teritoriilor ocupate” şi a subliniat că „aşteaptă ca şi alte state să recunoască fenomenul ocupaţiei instituite de Rusia asupra teritoriilor georgiene”.

Astfel, depăşind cu brio testul intern sub forma alegerilor locale de duminică, autorităţile georgiene şi-au activizat din nou eforturile din jurul Abhaziei şi Osetiei de Sud. Ministrul georgian pentru reintegrare, Temur Iakobaşvili, va aborda acest subiect în timpul întrevederilor de la Bruxelles cu reprezentanţi ai UE, cărora le va prezenta câteva „noi modele pentru restabilirea integrităţii teritoriale a Georgiei”.

Acelaşi subiect va fi abordat şi în timpul întrevederii dintre Saakaşvili şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Este de aşteptat ca lui Sarkozy, care în august 2008 semnase cu liderul rus Dmitri Medvedev „Planul pentru reglementarea conflictului armat din Georgia”, să i se pună o întrebare delicată: de ce Rusia nu-şi retrage trupele, conform planului, până la poziţiile ocupate înainte de 8 august 2008, ci dimpotrivă, îşi întăreşte prezenţa militară în Abhazia şi Osetia de Sud?

Sursa: Romania Libera