După anul 2020, cănd a început toată tevatura cu virușii ăștia dubioși, urmărind și dezbaterile în contradictoriu despre natura, evoluțiile, scopurile și dedesbturile acestei terori psiho-medicale, îți vine greu să crezi într-un viitor imediat sau mai îndepărtat cu vreun sens uman.
În acest mod, toate urările de bine, de sănătate și de mulți ani rămân, parcă, o blasfemie, încât le vine unora gândul să lase să treacă așa cum vor vremurile sub care suntem, pentru a vedea ce se întâmplă, de fapt. fără implicarea lor…
Totuși, dacă am fost implicați și credem că mai avem de spus un cuvânt aici, cel puțin, după schimbările impetuoase și pe micuța arenă politică a societății noastre, afirmăm cu certitudine că nu ne așteaptă vremuri ușoare. Pe niciun plan – fie politic, economic, social sau moral și etic.
Toate angajamentele neaveniților de a transforma în bine viața oamenilor sunt false, ca și în cazul promisiunilor celorlalte guvernări, sub care am trăit după așa-zisa Independență promisă a statului nostru românesc foarte chinuit…
Urmărim doar până unde vor merge paradoxul și ridicolul celor conduși din niște centre nenaționale, se pare, pe care nu îi doare soarta oamenilor în general, cu atât mai puțin – soarta viitoarelor generații. Astăzi îi auzi pe mai mulți cum se întreabă – ”e bine și cum e, suntem obișnuiți cu multe, dar cum și ce va fi cu ai noștri copii și nepoți?” Aceasta este acum sacramentala întrebare …
Nu se prea vede mare mobilizare niciunde, lupta pentru drepturile strâmtorate este încă în altă parte. Dar se simte și planează în aer nemulțumirea societății. Pentru cei responsabili și simțiți…
Nesimțiții râd ca păpușa cu grimasă în piață…
Să vă păziți, să aveți grijă de voi, să nu vă dezbinați, să ne solidarizăm atunci când gluma se va îngroșa… Dar ea se va îngroșa, la sigur…
La Mulți Ani, dar nu ca ultimii doi…
Vitalia PAVLICENCO