Am un respect deosebit pentru Mircea POPESCU, președintele Consiliului Mondial Român, un vechi unionist român din SUA. Avem o istorie frumoasă a relațiilor de cooperare cu Diaspora românească, pentru obiectivul Reîntregirii României, de acțiuni pentru refacerea unității noastre naționale.
Zilele trecute i-am solicitat lui Mircea Popescu o opinie despre clasa politică din România în raport cu obiectivul Reunirii celor două state românești. Eu spun de mai multă vreme, în ultimii ani, după o perioadă intensă de acțiuni unioniste, de publicare a atâtor planuri, strategii, paradigme, proiecte, foi de parcurs, elaborate de PNL, de membri ai Consiliului Unirii, că sunt mai multe motive ale eșecului procesului de avansare spre RE-UNIRE cu România în cei 30 sau în chiar ultimii ani. Tangențial, am scris și despre dezamăgirea provocată nouă, unioniștilor național-liberali, de către clasa politică din România, deoarece NU A PREGĂTIT – CA STAT – UN PLAN MAJOR, EMIS DE UN NUCLEU STRATEGIC DESPRE CUM REFACEM UNITATEA NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ.
Sigur, asta nu privează de răspundere clasa politică moldovenească, manipulată de agenții proruși, care dezbină și tot dezbină segmentul pro-VEST, inclusiv sub influența și cu implicarea directă a unor băsiști, cozmi, simioni, sfârlogi, zăhărești, mureșeni, dupi, bazi și alți profitori mășcați sau mai mărunți de peste Prut.
Aici sunt foarte multe de spus. Noi, PNL, am făcut ce am putut și pe linia justiției, pentru UNIRE. Mai mult decât au făcut politicienii și diplomații din România, care nu au modificat încă – așa cum au promis și cărora le-am trimis și propunerile noastre – Constituția României pe model german. Nu, nu au făcut, pentru că ei sunt victime ale sindromului fricii în fața Rusiei, dar bine drapați prin calitatea României de membru al NATO și UE. ”Calitate” care îi face să se prevaleze de această superioritate, care nu este, de fapt, meritul lor, dar care le sugerează că se pot purta de sus (nu sunt liberi în acțiuni, pentru că sunt în UE!!!, ce mai!) față de amărâții români basarabeni, pe care îi ajută (unii cred) pentru a le spune, indirect, ”stați acolo, peste Prut, că stați bine, și nu ne prea trebuiți voi nouă (cu caracterul prea tărcat al populației voastre), în luptele noastre intestine acerbe, în care numai voi ne lipsiți…”
Și, sigur, ”Covid-ul e cu mult mai important decât Reîntregirea”, nu? Care RE-UNIRE acum, în plină carantinare și confiscare coronaviruso-comunistă a bunurilor românului?”
Ei, iată, l-am întrebat pe Mircea POPESCU să îmi spună ce crede el despre actuala clasă politică din România în raport cu obiectivul Reîntregirii (parcă așa și-a intitulat Băsescu ”proiectul de Țară” pe ultima sută de metri ai mandatului prezidențial (”având constrângeri în a promova UNIREA timp de 10 ani”), mandat în care a manipulat basarabenii așa cum a vrut el, încât acum face o ”norocoasă” carieră de europarlamentar, ajungând să ne anunțe că l-au și plictisit deja unioniștii de dincoace de Prut.
Aleg doar câteva idei din scurtul răspuns al dlui Popescu la solicitarea mea și republic un articol de pe site-ul CMR, din care deștepții au ce înțelege.
”Vitalia,
Sincer, nu văd ce aș putea scrie. Este o perioadă incertă cu epidemia care a blocat totul, cu partide în degringoladă și care intră curând în febra alegerilor. Nu se mai poate vorbi de o clasă politică. Conștienți că vor avea mai puține locuri fiecare, pentru locurile eligibile pe liste, se bat între ei. Știu că, odată ce-și pierd mandatele de parlamentari, sunt nimeni. Nu știu despre cine să scriu, deoarece viața politică este tulbure. Dar dacă sunt criticați politicienii din România, se dă apă la moară celor din Basarabia, care contestă Unirea tocmai acum, în ajunul alegerilor de la voi. În plus, nici voi nu reușiți să vă uniți, ca să faceți un front comun unionist. Este vechea poveste. Și fără o adevărată forță comună unionistă în Basarabia, nu sunt speranțe de susținere a Unirii din partea politicului dâmbovițean.Trebuie să existe doi parteneri pentru un dialog. Așa încât, oricât m-aș strădui, nu cred că pot scrie ceva ”cap și coadă”. Cred că anul ăsta este un an fără speranță. Poate și anul viitor.”
MIRCEA POPESCU: Importanța unei victorii. Victoria conservatorului Andrzej Duda în alegerile prezidențiale din Polonia a pus pe jar Uniunea Europeană.
Ca urmare, Comisia pentru libertăți civile (LIBE) din Parlamentul European s-a mobilizat urgent pentru a adopta un proiect de rezoluție despre deteriorarea continuă a democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale din Polonia.Este scenariul bine cunoscut al progresiștilor.
Exact așa s-a întâmplat la alegerea lui Donald Trump din 2016, când au început instantaneu acțiuni destabilizatoare ale democraților progresiști.
Și exact la fel se petrec lucrurile în acest an pentru a împiedica realegerea președintelui.
Tema preferată este „libertatea civică”
Pe acest fond, Black Lives Matter, mișcare transformată în organizație, concentrează forțele ostile președintelui, creând haos, divizarea societății și nesupunere civilă. În primele rânduri se află studenții din universitățile devenite focare ale progresismului. De aceea, menținerea acestui curent de opinie în mediul academic este capital pentru politicienii progresismului-neo-marxist mondial. În consecință, unul dintre punctele pe care LIBE îl reproșează Poloniei este „libertatea academică”, adică a școlilor de formare a cadrelor progresiste.
Nu este exclus ca, în Polonia, viața socială să fie perturbată de mișcări de protest și contestări ale administrației conservatoare, fiind încurajate de politicile progresiste ale UE. Iar rezoluția, pe care Parlamentul Europei o pregătește împotriva Poloniei, nu este de bun augur la acest început de drum al noii Administrații poloneze.
Ca urmare, este posibilă o escaladare a deja existentei tensiuni dintre o Polonie, conservatoare și suverană, și o UE, tot mai haotică și despotică, în încercările de ANIHILARE a valorilor tradiționale ale națiunilor, pentru a le înlocui cu așa-zisele noi valori europene.
Încă sub impresia amară a victoriei lui Duda, fostul ministru al finanțelor în guvernul lui Donald Tusk, iată că Jacek Rostowski, membru al Platformei Civice, trasa scopul principal al opoziției ”anti-populiste” (progresiste n.m). Acestea trebuie să pună deoparte toate disputele legate de valorile culturale și de politici economice, pentru a se concentra pe scopul principal: alungarea populiștilor (conservatorilor n.m) de la putere. Este extrem de elocventă această poziție a celor ce se opun agresiv conservatorismului, luarea puterii de către forțele progresiste cu orice preț, inclusiv în dauna economiei țării.
În acest conflict deschis, realegerea lui Trump va constitui un balon de oxigen pentru Polonia care, oricum, are atuul unei economii stabile și relativ puternice.
Eventuala victorie a conservator-naționalistului Trump, venită pe fundalul deja bunelor relații ale Poloniei cu Administrația americană, în care diaspora poloneză din Statele Unite joacă un rol important, precum și a alianței militare pe cale să devină mai strânsă prin mutarea pe teritoriul polonez al unor trupe dislocate din Germania, pot consolida poziția lui Duda și a conservatorismului polonez.
Crearea unei axe politico-economico-militare SUA-Polonia va putea influența alte țări est-europene, care se simt marginalizate în cadrul UE și ar putea fi un puternic imbold și pentru România să adopte o politică suveranistă mult mai dură și mai fermă față de presiunile UE, în apărarea intereselor sale naționale.
În această ecuație, două lucruri lipsesc României, pentru a sta dreaptă în fața Bruxelles-ului: o economie puternică și stabilă, iar, pe de altă parte, un partid conservator, tradiționalist și național.
Economia nu va putea crește fără investiții, investițiile nu vin dacă lipsește mâna de lucru, iar mâna de lucru este „exportată” la munci necalificate de guverne incapabile și timorate sau chiar obediente față de țări vestice.
Vin alegerile parlamentare, care ar trebui să aducă un guvern capabil să realizeze câteva deziderate:
– să prezinte o strategie de dezvoltare economică capabilă să atragă investitori;
– să aibă o politică de readucere și stabilizare a forței de muncă în țară;
– să-și prezinte planul de apărare a valorilor naționale în contextul atacurilor asupra valorilor tradiționale, a întețirii unor activități revizioniste și a acțiunilor de deznationalizare a românilor din spațiile adiacente României.
În opinia mea, aceste problem trebuie să constituie o prioritate absolută pentru a ajuta transformarea României într-un partener european serios.
Discuțiile sterile și politicianiste despre corupția fiecărui partid devin deja paravane pentru a-și ascunde propriile incompetențe. Sigur, lupta pentru o administrație și o societate curată constituie o necesitate, dar nu este o prioritate în acest moment, în care țara este într-o situație de relativă subdezvoltare în cadrul UE, fără o rețea de transporturi demnă de o țară europeană, constituind doar piață de desfacere pentru alții, o sursă de materii prime și de export de mână de lucru ieftină.
Din păcate, propaganda strict pe tema corupției, inclusiv din partea unor parteneri externi, s-a întețit, pentru a perpetua această menținere a României la bunul plac al altor ”colegi” din UE. În plus, această propagandă populistă, deturnează atenția marii mase de alegători tocmai de la problemele care ar trebui să readucă România pe un traseu normal de dezvoltare socială și economică.
Oare se va găsi un astfel de partid locomotivă, care să ne scoată din halta în care staționăm de 30 de ani, sau trebuie să mai așteptăm până se reface calea ferată din această fundătură?
Victorie importantă
