Acest dosar durează din 2007. A fost examinat și la CEDO, – http://agent.gov.md/wp-content/uploads/2015/03/URECHEAN-SI-PAVLICENCO-RO.pdf – pentru că justiția națională a refuzat să îl examineze aici, în al doilea stat românesc. CEDO a impus Republicii Moldova să examineze cauza, creând un precedent, pentru că Voronin se acoperea de imunitatea sa prezidențială, pentru a-și permite să spună ce vrea la adresa cui dorea, în cazul meu, m-a denigrat la NIT.
După decizia CEDO dosarul s-a plimbat mult prin judecătoriile de la Chișinău, fiind pasat de la una la alta, deoarece nimeni nu voia să îl examineze de la zero. După un an de ședințe, în curând, sper, vom ajunge la Pledoariile finale, ședința fiind fixată pentru 23 mai. În ședința de astăzi, miercuri, reprezentantul pârâtului a transmis în instanță că Voronin nu a găsit de cuviință să răspundă la vreo întrebare dintre cele adresate lui de mine.
Pornind de la aceasta, public mai josi întrebările adresate lui Voronin, precum și cererea inițială, din 2007, de chemare a fostului Președinte în judecată. După ultima ședință, dacă nu va fi amânată din motive parainventate, așa cum s-a tot intâmplat, voi publica și Pledoaria rostită.
Remarc faptul că nu veți avea răbdare să citiți aceste întrebări. Dacă voi avea dreptate, veți greși. Citiți, este instructiv pentru cei care multe lucruri nu le știu și care vor putea cere idolilor lor să se curețe de orice bănuieli și ei.
Întrebările formulate de Reclamanta Vitalia Pavlicenco pârâtului Vladimir Voronin în dosarul ”Pavlicenco versus Voronin”
- Voronin a declarat că i-ar fi spus lui Băsescu precum că, în 15 ani, ”ați finanțat nu se știe pe cine, cât ați băgat voi în acești moldoveni români – Pavlicenco, care iese la microfon (…ș.a.), toți acești români ai noștri, trecuți de urgență din (…) KGB în români și ați obținut doar 2,1 procente”. Ce dovezi și în baza căror acte a dedus și declarat tovarășul Voronin că persoana mea ar fi fost finanțată de România?
- Ce probe preluate din oarecare rapoarte oficiale, dări de seamă, alt gen de acte ale Departamentului românilor de pretutindeni sau din alte surse, din partea altor instituții sau probe-mărturii de la persoane private, de orice natură ar denota că eu am fost finanțată de Statul Român?
- Își amintește Voronin de directiva publicată, prin remitere, de către mine, presei, în Jurnal de Chișinău, în care organizațiilor teritoriale ale Partidului Comuniștilor li se cereau intervieveri – activiști comuniști, pentru a fi angajați de stat contra plată să umble, în perioada recensământului, pentru a culege și a falsifica, e de presupus, datele oferite de cetățeni în special referitor la identitatea națională și limba română? Să fie declarația lui Voronin o răzbunare?
- Cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Voronin fost semnată pe 2 aprilie 2007. Înainte de aceasta, în Parlament, în anul 2006, am făcut cunoscut, de la tribuna Parlamentului, – și am toate confirmările din stenogramele puse la dispoziție de către aparatul Parlamentului, pentru că le-am folosit și în alte procese de judecată, – Răspunsul SIS privind lipsa vreunui dosar pe numele meu – aceasta la solicitarea mea de a face publice toate actele legate de presupusa mea ”colaborare” cu KGB. A auzit aceasta Voronin sau nu? Și dacă da – de ce nu a luat în considerație documentul emis de o instituție a statului, pe care îl respectă și pe care voia să îl dezvolte, să îl consolideze?
- Dacă a auzit știrea despre solicitarea mea adresată SIS – Voronin credea în instituțiile statului pe care îl conducea și în actele emise de aceste instituții sau nu? Dacă da – de ce le-a sfidat? Dacă nu – de ce nu s-a interesat ori nu a fost informat la timp și corect de consilieri? A făcut Voronin demersurile respective la SIS să verifice dacă răspunsul oferit mie de SIS e corect sau nu? Pentru că SIS-ul se supunea și șefului statului.
- Dacă nu a fost informat și nu credea în instituții – în baza căror acte oficiale m-a calomniat? Ce acces și la ce dosare KGB a avut?
- Dacă a avut acces – a respectat legea privind accesul demnitarilor la materialele secrete de stat?
- Dacă nu – înseamnă că a declarat ce nu i se putea arăta sau ce nu a văzut?
- Dacă are alte probe – le poate aduce aici? Dacă i s-a arătat ceva factologic, atunci – puteți prezenta în instanță vreun oficial? Pentru că Răspunsul primit de mine de la SIS în 2006 și declarațiile reprezentantului SIS la procesul ulterior de constatare a faptului cu valoare juridică contrazic afirmațiile calomnioase ale lui Voronin. Deci, pe fond care este suportul doveditor și probele incontestabile pentru calomniile adresate mie
- Lista atribuțiilor constituționale ale Președintelui Republicii Moldova include oare obligația de a merge la emisiunile televizate? Putem admite, pe exemplul refuzului actualului Președinte Igor Dodon, că el putea fi pedepsit de lege pentru că a refuzat să meargă la emisune?
Iată ATRIBUȚIILE constituționale ale Președintelui Republicii Moldova:
Articolul 86. Atribuții în domeniul politicii externe
(1) Președintele Republicii Moldova poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă, în modul și în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
(2) Președintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai Republicii Moldova și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Președintele Republicii Moldova primește scrisorile de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici ai altor state în Republica Moldova.
Articolul 87. Atribuții în domeniul apărării
(1) Președintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forțelor armate.
(2) Președintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război și le aduce, neîntârziat, la cunoștința Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.
(4) Președintele Republicii Moldova poate lua și alte măsuri pentru asigurarea securității naționale și a ordinii publice, în limitele și în condițiile legii.
Articolul 88. Alte atribuții
Președintele Republicii Moldova îndeplinește și următoarele atribuții:
a) conferă decorații și titluri de onoare;
b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
c) soluționează problemele cetățeniei Republicii Moldova și acordă azil politic;
d)numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege;
e) acordă grațiere individuală;
f) poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința asupra problemelor de interes național;
g) acordă ranguri diplomatice;
11. Pornind de la aceste atribuții, unde e prevăzut că trebuia să meargă la o Televiziune și să îi calomnieze pe unii deputați, așa cum a procedat? Putea el să aleagă să meargă sau să nu meargă la Televiziune? Și dacă putea să aleagă să nu meargă la emisiune, putem conchide că Voronin nu a fost la emisiune în exercițiul mandatului?
- De vreme ce Voronin a mers, totuși, benevol la NIT– putea fi perceput în emisiune distinct – ca simplu cetățean ori, totuși, ca Președinte al RM? Dacă nu putem ușor separa aceste două percepții, nu putem conchide că a fost în exercițiul mandatului, deși toată lumea știa că e și șef de stat și putea percepe și interpreta că era în exercițiul mandatului?
- CEDO, prin Hotărârea sa, consideră exagerată imunitatea unui Președinte de stat și opinează că trebuie analizat dacă Voronin era în exercițiul funcțiunii când a făcut declarații la NIT, acoperindu-se de imunitate. Dar ”subiectele discutate în timpul emisiunii televizate au depășit limitele funcțiilor oficiale ale Președintelui”, spune CEDO, de aceea nu poate Voronin să se acopere de imunitate. Cum interpretați această stipulare?
- În Hotărârea cu nr.8 din 16 februarie 1999 privind interpretarea art.71 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că ”răspunderea juridică cuprinde răspunderea penală, civilă și administrativă”. În aceeași hotărâre, Curtea Constituțională a oferit o explicație amplă pe marginea expresiei „opiniile exprimate în exercitarea mandatului său”, utilizate în art.71 din Constituție, constatând că aceasta reprezintă punctul de vedere, opiniile și convingerile proprii cu privire la aspectele și evenimentele din viața publică.” Întrebarea logică este – putem încadra calomnierile de la NIT la adresa unor deputați cu viziuni necomuniste în sintagma din Hotărârea CC de ”aspecte sau evenimente din viața publică?”
- Voronin – dacă pretinde, precum afirmă avocatul, invocând Constituția, că ”a exprimat puncte de vedere, opinii și convingeri proprii (…) cu privire la aspectele și evenimentele din viața publică” – s-a putut limita la opiniile sale despre recensământ, fără a ataca persoane care se autoidentifică drept români și optează pentru Unirea cu România?
- Cum apreciați și cum se împacă cele afirmate de avocat despre calomnierile proferate de Voronin la adresa mea cu cele formulate în Hotarârea CEDO, și anume: ”acuzația împotriva lui Pavlicenco (că ar fi fost afiliată KGB) a fost deosebit de ofensatoare, fiind adusă de către o persoană foarte importantă în stat, transmisă la o oră de vârf de un canal cu acoperire națională. Chiar dacă Președintele își exercita funcțiile sale oficiale în momentul participării la emisiunea televizată, acuzațiile defăimătoare aduse acesteia nu pot fi considerate ca expresia unei astfel de funcții. Iar decizia primei instanțe a limitat în mod nejustificat dreptul de acces la justiție, cu încălcarea Constituției și a articolului 6 din Convenție. Cum apreciați?
- În comentariile de apărare a poziției, oferite la solicitarea CEDO, agentul Guvernului R.Moldova a invocat imunitatea deputatului, cel care ”nu poate fi tras la răspundere penală, civilă sau administrativă pentru voturile sau opiniile, exprimate în executarea mandatului, nici după expirarea acestuia”. Însă Hotărârea CEDO spune că ”garantarea juridică a independenței opiniilor deputatului în Parlament nu îl scutește de răspundere penală sau administrativă pentru delictul săvârșit în afara exercițiului mandatului de deputat. Apelurile publice la rebeliune, violență sau la alte acțiuni, care, potrivit legislației în vigoare, implică răspundere penală, nu cad sub incidența garantării juridice a neresponsabilității deputatului în Parlament pentru opiniile sale”. Cum comentați această poziție raportat la comportamentul lui Voronin în partea referitoare la calomniile adresate altor demnitari publici?
- Și, ca o continuare logică a celor enunțate mai sus: Care este poziția pârâtului față de formulările din Hotărârea CEDO, precum că ”imunitatea unui Președinte ar trebui să fie mai restrânsă decît cea a deputaților. Funcțiile unui președinte sunt diferite de cele ale parlamentarilor. Spre deosebire de aceștia din urmă, președintele nu este invitat să participe la dezbateri în exercitarea funcțiilor sale. Sarcinile sale enumerate în Constituție diferă de cele ale unui deputat, iar întru exercitarea lor, acesta trebuie să afișeze o conduită echilibrată și respectuoasă.” Întrebarea este – calomnierile și zeflemeaua, la care s-a dedat Voronin, – mai ales nefiind în exercițiul funcției la un post privat de televiziune – a corespuns statutului său de prim-demnitar în stat? Ce exemplu a oferit el cetățenilor?Pozitiv sau negativ?
- Astfel, în contextul celor de mai sus – devine sau nu devine clar abuzul de funcție la care s-a dedat Voronin, încercând să se acopere cu invocarea abuzivă a imunității Președintelui?
- Ca reclamantă, am considerat că, potrivit deciziei Curții Constituționale din 1999, instanțele naționale urmau să constate dacă Președintele a acționat în exercițiul mandatului în momentul lansării declarațiilor defăimătoare.Instanțele judecătorești naționale au decis să radieze acele cazuri de pe rol în temeiul imunității de care se bucură Președintele. Însă Art.6 § 1 din Convenție spune: „La determinarea drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil … orice persoană are dreptul la o audiere … corectă … de [un] … tribunal …” De aceea, CEDO a reiterat că scopul art.35 § 1 din Convenție este de a oferi statelor contractante oportunitatea de a preveni sau a remedia încălcările drepturilor celor care le pretind în fața Curții. Că ”remediul înaintat de Guvern nu a fost eficient în sensul art.35 § 1 din Convenție și că argumentul în cauză urmează a fi respins.” De aceea, cererile (CEDO a examinat concomitent cazul Pavlicenco și Urecheanu. – Nota noastră.) urmează a fi declarate admisibile. Cum comentați?
- Ca reclamantă, insist, în continuare, că declarațiile calomnioase ale președintelui în cadrul interviului din 3 martie 2007, difuzat la un post de televiziune privat în weekend, interviu necoordonat cu administrația prezidențială, cu subiecte care doar evaziv se refereau la atribuțiile sale constituționale, mi-au fost adresate, concomitent, și din partea liderului PCRM, partid de guvernământ, adică din partea unei persoane ce a acționat mai curând ca lider de partid. ÎNTREBAREA LOGICĂ ESTE: Tripla postură – de cetățean de rând al R.Moldova, șef de partid și Președinte al R.Moldova – a fost un subterfugiu prin care Voronin se dedea la calomnieri, dar pretinzând selective la imunitatea doar a unei funcții, tot discutabile, – a celei de demnitar de stat? Avem de a face cu un abuz evident?
- De asemenea, în continuarea celor de mai sus, cînd CEDO spune ”Art.81 § 2 din Constituție a conferit Președintelui imunitate cu privire la opiniile sale; dar, potrivit reclamanților, declarațiile defăimătoare ale Președintelui pot fi considerate mai mult niște constatări de fapt, decât opinii” – adică atunci când avem de a face cu afirmații spuse cu fermitate și univoc, și nu însoțite de cuvinte sau tonalități ce ar demonstra incertitudinea în afirmarea unui lucru – sunteți de acord că intenția de calomniere și reaua credință, nu mai spun de comportamentul neechilibrat și nerespectuos față de convingerile politice ale alor persoane, constituie o încălcare a Constituției prin negarea pluralismului politic?
- Inechitatea principală, surprinsă de CEDO, este că Reclamantul Pavlicenco nu ar fi avut acces la instanțele de judecată nici după expirarea mandatului lui Voronin, a cărui imunitate nu ar putut fi ridicată în cursul acțiunilor intentate pentru defăimare. De aceea, aplicarea excepției imunității de către instanțele naționale, fără nicio eventuală examinare pentru a stabili existența unor interese concurente, a servit drept paravan pentru șeful statului. Și Curtea a considerat că inviolabilitatea și imunitatea, dacă iau forma unui paravan, urmează a fi evitate. Cum comentați aceste statuări, care combat susținerile părții pârâte că Voronin beneficia de imunitate în exercițiul mandatului?
- Din motivele formulate în întrebarea precedentă, Curtea a conchis că modul în care excepția imunității a fost aplicată în prezenta cauză, a restrâns disproporționat dreptul de acces al reclamanților la instanță. CEDO constată o violare a art.6 § 1 din Convenție. Aveți argumente contra sau sunteți de acord cu această statuare?
- Actualul comportament al președintelui comuniștilor Voronin include și în prezent declarații antiromânești și antiunioniste – personalizate și nepersonalizate. Întrebarea este – poate recunoaște pârâtul că el procedează ca și atunci? Confirmă aceasta că, fiind atunci în funcția de șef de partid ca acum, practic, fiind atunci la fel și șef de partid când m-a calomniat, și nu de doar Președinte al statului, demonstrează că dosarul trebuia examinat și că instanța trebuia să se pronunțe. Este clar, în consecință, că pârâtul nu se putea acoperi de imunitate și nici invoca exercițiul mandatului?
Vă mulțumesc.
