Nu pot spune că am așteptat cu o mare curiozitate această confruntare. Practic, noi cunoaștem stilurile robotizate ale discursurilor publice ale celor doi în spațiul public. Interesul a fost, bineînțeles legat de subiectele și replicile fiecăruia în cadrul dialogului, precum și legat de care interlocutor pe care avea să reușească să îl atragă pe terenul său pentru a-l domina.
Noi, reprezentanții cu apariții publice ai PNL, spunem, de multă vreme, inclusiv legat de talk-show-urile din prima fază a campaniilor electorale, dar și de dezbaterile cronometrate din a doua fază, precum și de dezbaterile și confruntările dintre scrutine, că la masa dialogului la Televiziuni trebuie invitați – amestecat, și nu selectiv, – reprezentanți și lideri ai tuturor partidelor, ca să discute și Opoziția extraparlamentară cu cei de la guvernare. De ce?
După venirea celor pretinși europeniști, care le-au luat locul comuniștilor, în 2009, toate formatele de dezbateri de la Televiziuni trebuiau schimbate. Pe timpul comuniștilor, Opoziția, practic, nu avea acces la posturile TV. După 2009 dezbaterile și confruntările publice trebuiau să însemne și discuții între cei ce și-au asumat guvernarea și cei ale căror voturi redistribuite au mers spre cei veniți în Legislativ, pentru a vedea împreună, toate forțele europeniste, cum trebuie să meargă mai bine lucrurile.
Și pentru că o asemenea schimbare nu a avut loc, lucrurile au mers prost, iar confruntările publice au rămas pe ”ligi”, pe ”țarcuri”.
Ce avem în vedere? Apăreau la Televiziuni cu răspunsuri arogante, plictisitoare și morocănoase diferiți lideri politici, cărora nu le plăceau întrebările ceva mai îndrăznețe ale unor moderatori, nevoiți să dea mereu din cap afirmativ, după care mai și erau ”puși la punct” unii ziariști mai fermi în replici. ”Liderii” cu ”asumări” publice, căutau să evite orice discuții sau confruntări cu reprezentanți ai partidelor din Opoziția parlamentară, dar, mai ales, din Opoziția extraparlamentară.
Din acest motiv, ”țarcurile” au rămas cam așa – ”liga superioară”, unde, de ochii lumii, mai discutau liderii partidelor din coalițiile de la guvernare, și ”liga inferioară”, unde erau adunați toți ceilalți, care ”nu contează”, fiind lăsați să ”latre fără rost”.
Am făcut această introducere pentru a fi înțeleasă în ceea ce scriu mai jos.
Personal, nu am prea priceput care a fost adevărata motivație pentru o confruntare un asemenea ”cuplu”.
Pentru că a fost o confruntare între reprezentanți/foști membri ai unor partide aflate din 2009 în Parlament, în diferite proporții, și emanînd diferite Guverne, din care au făcut parte și cei din platou. Lor, ambilor, trebuia să li se ceară socoteală pentru ce au făcut dezastruos după plecarea de la Putere a comuniștilor, nu să se atace ambii cu invective care – toate și fiecare în parte – și-au avut rostul, dar întrebările urmînd să le fie puse, ambilor de o parte a baricadei, de către cei care nu au fost la Putere din 2009 încoace și care au rezistat persecutărilor din partea primilor, de orice gen.
Candu e din PD, iar Sandu a fost în PLDM, chiar dacă pe parcursul emisiunii alunga și respingea această precizare ca pe o muscă ce deranjează… În acest sens, am asistat la un dialog al surzilor, pentru că a fost mare temerea fiecăruia să nu fie în dezavantaj. Eu cred că ambii au fost în dezavantaj.
Confruntarea de joi seara Candu-Sandu pe mine personal m-a dezamăgit, pentru că cei prezenți în platou au demonstrat că nu au experiența confruntărilor în spațiul public, prin dezbateri autentice și civilizate, de care s-au tot temut în acești ani, în raport cu ceea ce vedem în România, cel puțin.
Andrian Candu, evident, simțindu-se în rolul unui om de stat, avînd și o femeie în față, a căutat să vorbească major, dar calm, la început, pentru a nu coborî de pe piedestalul unui înalt demnitar public.
Maia Sandu, ținînd cu dinții să își rostească discursul învățat pe de rost, pe compartimente, a avut obsesia de a le reproduce indiferent pe unde cădeau – de se potriveau sau nu. Dar au fost provocatoare și ea insistent le-a pronunțat.
La început, Candu a contraatacat la atacurile Maiei Sandu. Însă destul de repede s-a pomenit cu vocea și elanul stinse, s-a lăsat atras pe terenul interlocutoarei și a pierdut mult din timpul care trebuia folosit altfel.
Pe noi, cei de la PNL, de exemplu, nu poate să nu ne deranjeze faptul că nu au fost semnalate – în replică – imediat după 2008-2009, presiunile PLDM, cînd toți pereții instituțiilor de stat se vopseau în verde, panglicile de inaugurări erau verzi, rectorilor li se puneau gît-legăie verzi, fiind atrași în partid și mulți comuniști, alături de național-liberali și foști frontiști, atrași și ei prin diferite metode la PLDM (trecerea comuniștilor la PD a părut mereu mai firească, iar, ulterior, a apărut PSRM unde s-au mai pripășit mai firesc). Cu vreo ocazie, vom aminti și de atitudinea liderului PLDM (moștenirea o ”preiau” azi cei de sorginte lucinschistă) față de unioniștii considerați ”inamici ai integrării europene”.
Maia Sandu nu atribuia prea mare importanță răspunsurilor lui Candu, care, de fapt, nici nu o interesau. Ea a dorit și a putut să rostească, mai cu liniște, mai în gălăgie, totul ce a avut în planul său-roboțel, ca să se audă la Moldova 1 ceea ce se aude numai la anumite televiziuni private.
Andrian Candu dorește să pozeze în politician de factură nouă, tocmai de aceea e bine să recunoască mai multe aspecte demne de a fi criticate din activitatea partidului său și a Guvernului.
A lăsat impresia că cei doi politicieni, mai tineri în politică, nu cunosc fenomenul politic de la Independență încoace, dar au dorit să ofere o practică inedită de confruntare care, de fapt, trebuia să fie ceva obișnuită de, cel puțin, opt ani încoace.
Temerea de a nu fi în dezavantaj și frenezia generată de impactul confruntării i-au făcut să o neglijeze și pe moderatoare, ceea ce nu se întîmplă cu oamenii politici relaxați, participanți la emisiuni de dezbateri și confruntări în România, pentru că acolo ei sunt bine pregătiți, au experiența discuțiilor, se simt firesc și liberi în dialog. Încordarea ambilor s-a simțit prea mult și lecția trebuie învățată.
Dacă ne dorim o nouă clasă politică, avem nevoie și de alte abordări ale dezbaterilor, la orice televiziuni, pe orice subiecte importante pentru populație.
Vitalia Pavlicenco
