Mircea Ionescu-Quintus a fost un exemplu și pentru național-liberalii de dincoace de Prut

PNL în actuala formulă nu l-a cunoscut pe viu pe Mircea Ionescu Quintus. Alte două formule anterioare – condusă de Andrei Iuri-Apostol și Mircea Rusu, l-au cunoscut. El a fost unul dintre cei care în PNL pledau pentru o relație frumoasă și de suflet cu PNL din Basarabia.

Rămîne un model pentru național-liberalii de pe ambele maluri ale Prutului, mai vechi și mai noi, care sunt obligați să militeze pentru Unitatea Națională, a cărei consolidare PNL a considerat-o prioritate pentru România la începutul perioadei interbelice. Și care nici azi nu e consolidată…

Despre Mircea Ionescu-Quintus:

S-a născut la 18/31 martie 1917, la Herson (Cherson), în Crimeea, unde familia sa era refugiată în timpul Primului Război Mondial. Părinții lui sunt Ion G. Ionescu-Quintus și Maria (născută Naumescu).[3]

A absolvit Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești în 1934. S-a înscris în PNL în 1936, tatăl său fiind ales de nouă ori în Parlamentul României din postura de membru al acestui partid. A fost licențiat „cum laude” al Facultății de Drept a Universității din București în anul 1938 și apoi a profesat ca avocat în capitală, fiind specialist în drept și procedură penală.[3]

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost implicat în lupte și pe Frontul de Est și pe cel de Vest. După război s-a căsătorit și a fost trimis de regimul comunist în lagăre. În 1954 a fost eliberat din lagăr și a fost racolat de Securitate[necesită citare].

După Revoluția Română din 89 s-a înscris în PNL și a fost ales deputat în 1990 în primul Parlament postcomunist. A deținut funcția de ministru al justiției în Guvernul Stolojan, primul guvern pluripartit de după 1989. A fost senator în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008.

A fost consilier îndrumător de avocați stagiari (1977-1985) și profesor la catedra de Drept Constituțional și Administrativ de la Facultatea de Studii Juridice a Universității de Inventică din Ploiești (1991-1993).[3]

Între 1993 și 2001 a fost președintele Partidul Național Liberal, iar din 2001 și până la moartea sa a fost președinte de onoare al acestui partid.

Mircea Ionescu Quintus a fost și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, el publicând mai multe volume de epigrame.[2]

A decedat la 15 septembrie 2017, în București.[3]

Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *