Și după 26 de ani am ajuns să spunem același
lucru – proclamarea Independenței nu a însemnat nici Independență față de Rusia, precum a fost concepută, simțită și dorită, nici nu a condus, într-un termen mai scurt, spre Reunirea cu România.
Și pentru că fiecare an demonstrează tot mai evident acest lucru, acum, în ajunul Centenarului Unirii, pretinsa ”Independență”, sărbătorită forțat de guvernanți și bugetari, devine tot mai ridicolă – populația continuă să își părăsească vetrele strămoșești și să plece printre străini, unde oamenii noștri sunt expuși atîtor pericole.
În schimb, ceea ce a reușit – sunt eforturile obstrucționiste și antinaționale, din partea stîngă, dirijate de agenții mășcați ai Kremlinului, foști Președinți agreați de Moscova și șantajabili la fel dintr-acolo, asistați cu multă osîrdie de pretinșii de Ultradreaptă, care au fost și rămîn centrul toxic aici, avînd ca scop anihilarea oricăror zvîcniri de ieșire de sub ascultarea celor cu hățurile și dosarele cu informații de șantaj.
Lupta pentru identitatea românească a statului, a populației majoritare încă se duce, dar în surdină și subteran. Aceasta pentru că cei mai dinspre falsa dreaptă, adevărații ”falșii amici”, iar acum, mai proaspăt, – ”blocați în labirintul intereselor personale financiare antiromânești”, au făcut mereu jocuri murdare și au căutat să obțină inversul obiectivelor anunțate public. Dumnezeu cu ei.
Și, totuși, există o speranță, care pîlpîie… Este speranța că așa, cu existența din pomana Occidentului, cu o corupție endemică, cu partide false și dirijate, care nu aparțin membrilor lor, pe care îi folosesc abil pentru interesele contrare celor anunțate, partide care se dislocă la infinit și nu aduc nimic nou, nicio putere de rezistență sinceră și sacrificiu, – deci, există speranța că așa, cum este acum, nu va putea continua la infinit.
Totul are un capăt. Și acest capăt depinde de mîna de oameni sinceri, curajoși și activi care nu vor înceta să servească un ideal sacru, al Reîntregirii României, dar și vor reuși să îi deconspire pe mulți monștri sacri, care continuă să servească interesele celor cu bani, care nu vor să devină ei înșiși, să îi cheme pe oameni după ei pentru obiective majore naționale. Sper că acest lucru se va produce…
Vitalia PAVLICENCO