Nu am dorit să scriu acest articol înainte de alegeri. Încerc să îl scriu acum.
Noi, conducerea PNL, am discutat situația legată de alegerile prezidențiale încă pe 9 octombrie, în cadrul unei ședințe a Delegației Politice Naționale, în care oamenii erau foarte decepționați de decizia CEC de a nu mă înregistra în calitate de candidat. Atunci s-a vorbit mult și în contradictoriu, dar, până la urmă, colegii din DPN au sprijinit proiectul de poziție înaintat spre examinare și adoptare. Nu a fost – din motive obiective – cvorumul, dar formulările și atitudinea, viziunile și aprecierile au fost salutate.
Acum, după consumarea primului tur de scrutin, majoritatea colegilor îmi dau dreptate în ce ne-am dorit cel mai mult – să colectăm semnături pentru o persoană sprijinită de cei rămași în dialogul dintre mai multe partide. Le mulțumesc, încă o dată, celor care au alergat două săptămîni jumătate și au adunat semnături adevărate, nu prin pîrghii administrative sau cu date copiate din baze de date învechite, din registre de tot genul, cu studenți deveniți nestudenți, cu decedați și locuitori-nelocuitori ai satelor și orașelor cărora le-au făcut viză de reședință pe hîrtie, arbitrar, prin uz de fals.
Am atacat în justiție deciziile CEC privind neînregistrarea mea și a celor patru, înregistrați ultimii de CEC pentru scrutin. Au fost respinse cererile – în opinia noastră – ilegal, pentru că noi am auzit ce am auzit în procesele de judecată – lucruri consternante despre cum se numără și se analizează semnăturile de pe listele de subscripție.
Nu am atacat pe nimeni public, în afară de procesele de judecată, intentate CEC, și nu candidaților falsi, cu excepții, desigur, mă refer la Valeriu Ghilețchi, care și-a confirmat semnăturile, avînd un grup de sprijinitori cît de cît stabil în toți acești ani.
I-am lăsat pe toți în pace – și pe cei declarați, peste noapte, unioniști, după ce știm cum i-au tratat pe unioniști cînd erau în fotolii calde în Parlament, iar noi primeam pietre în cap. I-am lăsat în pace și pe falsii proeuropeni și sunt convinsă că și în turul doi se va alege între omul lui Lucinschi și omul lui Voronin.
Doar că niciodată – nici oamenii lui Lucinschi, nici oamenii lui Voronin nu au fost și nu vor fi proromâni, nu mai spun de prounioniști… S-au temut și se vor teme mereu că ”nu vor avea voturi dacă vor fi cu românii”, de aceea s-au ferit – ca dracul de tămîie – de România, de românism, de unionism. IAR EU NU CRED ÎN PROEUROPENII CARE NU SUNT PROROMÂNI, PROUNIONIȘTI – fie că e vorba de Filat, de Leancă, de Sandu sau de ”proeuropenii din PD”.
În Poziția noastră, a PNL, am spus clar că nu trebuie votați oamenii Moscovei – nici cei care se arată deschis că sunt așa, nici cei care aparțin camuflați Clanurilor Lucinschi și Voronin. Însă cetățenii trebuie să învețe a-și asuma răspunderea pentru votul exprimat. În Vest nu se votează ”răul cel mic”. În asemenea situații, acolo nu se votează. Oamenii au învățat să spună ”nu” răului cel mic – răul care aduce răul cel mare.
Acum legat de Ghimpu.
Cu numai cîteva zile înainte de cea a votării am avut o întîlnire cu Ghimpu, pentru că persoane din staful său au promovat această idee de a ne întîlni. Nu mă voi referi la istoricul trist al relațiilor PL-PNL și la toate minciunile, bîrfele vărsate în capul nostru pe ambele maluri ale Prutului – de la constituirea noastră, după refuzul lui Ghimpu de a primi la PL grupul național-liberal, exclus și plecat din AMN, dar, mai ales, după adoptarea obiectivului Unirii pe 17 aprilie 2010, la ședința DPN. Asta, după o întîlnire avută pe 16 aprilie 2010 cu Ghimpu, tot la propunerea lui, întîlnire la care nu am văzut decît orgoliu și încîntarea de funcția deținută interimar, care, evident, îl depășea. I-am spus atunci lui Ghimpu că are o șansă unică să coaguleze forțele naționale și să aibă în spate mai mult sprijin în raport cu Filat. Nu a înțeles și ne-a respins.
Acum, la întîlnirea recentă, i-am sugerat – ca să încercăm să îl sprijinim în mod expres – să dea o declarație cu trei idei, cu trei propuneri, cu trei alineate.
Prima era să aprecieze efortul național-liberalilor, care, în acești ani, au instituționalizat unionismul prin Poziția Curții Constituționale, printr-un Statut și Program unioniste, prin decizii ale tuturor instanțelor de judecată naționale, bazate pe precedente CEDO.
A doua propunere era să recunoască prezența mai multor atacuri nefondate ale sale la adresa PNL și a conducerii PNL, atacuri pe care le regretă.
A treia idee era să se angajeze – împreună cu noi și cu alții, care au început să se revendice ca unioniști, – într-un viitor politic liberal unionist comun. NU A ACCEPTAT.
Ajunsă la sediu, am sunat echipele noastre teritoriale. Doar în trei raioane adepții au admis că i-ar putea vota pe Ghimpu sau pe Ana Guțu. Și cred că i-au votat puțini de-ai noștri, supărați pe atitudinea lor față de ce am făcut noi, PNL, în special din 2011 încoace.
Da, este adevărat că Sistemul, din care face parte Ghimpu, din care au făcut și cred că mai fac parte Maia Sandu sau Ana Guțu, NE-A PRĂBUȘIT PE NOI, PNL, ÎN 2014, CÂND NE-A FURAT circa 4 PROCENTE, lăsîndu-ne cu 0,43 – atîta ne-au dat…
Totodată, cei care mereu au vehiculat și ne-au distrus cu ”NEȘANSA”, astăzi au căzut chiar ei în această capcană. Pentru că așa se întîmplă: dacă sapi groapă altuia, cazi primul în ea.
Păcat că unora ”ușa le-a părut păpusă”. Astfel, Anei Guțu, care a crezut că pentru prestația sa electorală este un panaceu (și nu – panacee!!!) a promite ”instituționalizarea unionismului”, care este deja instituționalizat de noi, de PNL, îi postăm linkul din Internet ca să vadă ce înseamnă ”instituționalizare” și cu ce se mănîncă – https://dexonline.ro/definitie/institu%C8%9Bionaliza
Mai bine și ea, și Ghimpu, ne spuneau mersi că au beneficiat (ca să nu spunem ”au profitat”) de această instituționalizare.
INSTITUȚIONALIZÁ, instituționalizez, vb. I. Tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ți-o-] – Din fr.institutionnaliser.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink
INSTITUȚIONALIZÁ, instituționalizez, vb. I. Tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. [Pr.: -ți-o-] – Din fr.institutionnaliser.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink
*instituționalizá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 instituționalizeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
instituționalizá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. instituționalizéz, 3 sg. și pl. instituționalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
INSTITUȚIONALIZÁ vb. a oficializa. (A ~ un așezământ.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
INSTITUȚIONALIZÁ vb. I. tr. A da caracter instituțional. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. institutionnaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
INSTITUȚIONALIZÁ vb. tr. a da caracter instituțional, oficial. (< fr. institutionnaliser)
Sursa: MDN ’00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
A INSTITUȚIONALIZÁ ~éz tranz. A face să dobândească un caracter instituțional, oficial; a oficializa. /<fr. institutionnaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
În rest – este clar – jocurile celor care se cred proromâni și unioniști și au rînzele mari împiedică o coagulare serioasă a forțelor care cred sincer în obiectivul Unirii, care nu se folosesc de această aspirație sacră ca și speculanții, plagiatorii sau traficanții politici.
Nu începe istoria de la moțul cuiva…
Vitalia PAVLICENCO
