Constatăm discuții aprinse în spațiul public pe marginea deciziilor Guvernului privind câștigătorii Premiului Național – Ediția 2016.
Cabinetul de miniștri a aprobat lista persoanelor ”cu cele mai remarcabile realizări, cu impact major asupra domeniilor de importanţă naţională”, care vor fi premiate cu câte 100 de mii de lei – o sumă fabuloasă pentru un stat falit, care îți ține populația în condiții de subzistență!
Printre ”laureați” îl regăsim și pe Victor Țvircun, ”pentru valorificarea istorico-științifică a moștenirii intelectuale a lui Dimitrie Cantemir și promovarea acesteia pe plan internațional”.
Menționăm că, în Biografia sa politică de pe Wikipedia – https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_%C8%9Avircun –, scrie:
”în baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 19 aprilie 2005, Victor Țvircun a fost numit în funcția de ministru al educației, tineretului și sportului.” Era Guvenul Tarlev…
Îmi amintesc, în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în al doilea meu mandat, 2005-2009, am insistat să discutăm, în Fracțiune, la care au participat și reprezentanți ai altor fracțiuni, necomuniste, despre locul Istoriei Românilor în învățământ, prigonită de slugoii regimurilor neocomuniste.
Cunoaștem cu toții ce Guvern a fost cel al lui Tarlev. Poate cineva a uitat cine a scos Istoria Românilor din școlile noastre? Nu cumva acești Țvircuni, care nu pot fi nicidecum eligibili pentru Premii Naționale?
Și ne întrebăm, ca urmare, ce face actualul Guvern, care ia asemenea decizii?
Ne întrebăm și ”cine promovează asemenea persoane pentru asemenea ”Premii Naționale”? Sau, poate, nu mai e vorba de autentice Premii Naționale, ci de demonetizarea a tot ce a mai rămas, pe la noi, în domeniul valorilor științifice, naționale, morale?
Să se ia o atare decizie în exact perioada când vine la Chișinău, cu o mână de ajutor frățesc, primul-ministru al României, Dacian Cioloș? Nu e la mijloc o sfidare vădit antiromânească?
Pentru noi, fie banda Clanului Voronin, fie banda Clanului Lucinschi – drapate în orice haine, formule etc. – sunt la fel.
Dar când vedem metamorfoze, precum articole despre limbă, înșirate pe două pagini în unele publicații naționale, semnate și de Gheorghe DUCA (nu spunem de M.CIMPOI sau de V.BAHNARU), ci de DUCA – cel care a tăcut și nu a îndrăznit să spună adevărul științific sau istoric sub Clanurile menționate, ne întrebăm – nu cumva noi, cei care ne zbatem de ani și luăm cucuie de la tărăturile regimurilor antiromânești, nu mai suntem români, iar cei mai mari români sunt decidenții care nu l-au acceptat pe PAUL GOMA pentru Premiu Național, dar îl promovează, în schimb, pe un Țvircun, care discreditează noțiunea de Premiu Național?
Să nu ne fie oare clar acum, de ce Guvernele de după 2009, care și-au spus nemotivat ”proeuropene”, fiind, de fapt, antiromânești, alias antieuropene, l-au promovat pe un Țvircun, dar nu l-au promovat pe un GOMA?
Curios – ce atitudine ar trebui să aibă acum istoricii curajoși din al doilea stat românesc? Nu se simt ei, oare, profund jigniți de această opțiune a Guvernului?
Ce gândesc, oare, în această situație, membrii ”marcanți” ai Guvernului din partea PL?
Pentru ca acest Guvern, care se vrea mai ”altfel” decât Guvernele peledemisto-lucinschiste, să își spele obrazul, trebuie să revizuiască deciția privind Țvircun.
Vitalia PAVLICENCO
