Comunicat de presă
În ședința de miercuri, 23 decembrie 2015, CEC a discutat, ultima oară, proiectul Regulamentului, înainte de a fi adoptat. În dezbateri, s-a menționat și faptul că președintele CEC a avut o întânire cu reprezentanți a patru partide extraparlamentare – PLR, PAD, PNL, PPRM, care au depus o analiză exhaustivă a proiectului de Regulament, că unele propuneri au fost luate în dezbatere, iar altele – nu.
Din păcate, propunerea membrului CEC Ștefan Urâtu de a se permite reprezentanților partidelor, veniți la ședința CEC de a-și mai spune, o dată, punctul de vedere, nu a întrunit majoritatea de voturi. De aceea, aceștia nu au putut să cunoască ce propuneri exact au fost acceptate și care nu au fost acceptate în ultima variantă de proiect de Regulament, care a fost inclus, între altele, pe ultima sută de metri pe ordinea de zi a ședinței.
Partidele extraparlamentare vor analiza versiunea de Regulament adoptată și vor resesiza CEC legat de abaterile conceptuale și concrete ale Regulamentului în raport cu legislația din domeniu.
Componența CEC, prezentă la ședință, a inclus în hotărârea de aplicare a unei prevederi din actul subsecvent termenul de grație de doi ani, legat de obligativitatea achitării cotizației de către jumătate din membri, cu o evidență extrem de strictă. Însă, totodată, CEC a acceptat o prevedere legat de prezentarea listelor membrilor de partid la cererea CEC, ceea ce poate fi nelegal, mai ales că asta nu prevede legea, iar realitățile din R.Moldova arată că aceasta ar fi o portiță bună pentru hărțuirea partidelor extraparlamentare de către unii membri ai CEC, propuși de partidele parlamentare și care pun interesul acestor partide în prim-plan, nu beneficiul societății.
SP
22 Septembrie 2015, București,
Forumul Internațional Forbes CEE-
Declarație Ion Sturza:
http://www.forbes.ro/urmareste-forbes-cee-forum-timp-real-46732
…
– „Re-Unirea Moldovei cu România e mai valabilă ca niciodată”.
– „Unioniștii declarați rămân o minoritate în Rep. Moldova,
dar unii pași îi recomand autorităților de pe ambele părți ale Prutului:
o Re-Uniune Vamală și una Bancară”.
– „Aș putea spune că sunt atât de genial
că am avut o strategie anticiclică.
Nu-i chiar așa. Orice om de afaceri este până la urmă un oportunist”.
– a declarat fostul premier est-moldovean.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
OPORTUNISTUL
––––––––––––––––
Fostul premier moldovean Ion Sturza a adus în România
o reţetă răsuflată a capitalismului sovietic
de Cornel Ivanciuc
Academia Cațavencu-21 Decembrie 2012
http://www.catavencii.ro/fostul-premier-moldovean-ion-sturza-a-adus-in-romania-o-reteta-rasuflata-a-capitalismului-sovietic/
Ion Sturza, fostul premier moldovean în guvernul Lucinschi
şi omul care a intermediat vânzarea grupului Rompetrol către firma KazMunaiGaz din Kazahstan, ascunde în biografia sa un amănunt îngrijorător. Anume, că a primit cetăţenia română în timpul regimului Băsescu, cu care se înrudeşte politic, amândoi fiind membri ai Partidului Democrat, unul din stânga şi celălalt din dreapta Prutului. La nouă ani după ce şi-a încheiat superficiala prestaţie de om politic, Sturza Ion, fiul lui Mihail şi al Verei din localitatea Pîrjolteni, raionul Călăraşi, Republica Moldova, primeşte cetăţenia română, în baza ordinului nr. 2457/22.09.2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 670/ 29.09.2008. Odată cu Sturza Ion primesc cetăţenia română, la pachet, Sturza Stela, soţie, şi Sturza Dan, fiu.
Nu ştim de ce Sturza ascunde amănuntul că este cetăţean român.
Ce ştim este că locuieşte la Viena, dar că austriecii i-au refuzat cetăţenia. Când vorbeşte despre cetăţenie, o scaldă în duplicitarul stil sovietic: „Eu locuiesc acolo unde mă aflu, pentru că sunt un cetăţean al lumii, într-un sens“. Înainte de puciul de la Moscova, Sturza a fost în celălalt sens cetăţean de vază al lumii sovietice, lucrând ca referent în cadrul Asociaţiei de Prietenie cu Ţările Străine şi ca vicedirector general al Asociaţiei de Comerţ Exterior „Moldex“, de pe lângă Guvernul RSS Moldoveneşti, ambele controlate de KBG. De altfel, nici nu a ascuns faptul că nu este străin de activitatea serviciilor speciale sovietice, o elipsă strategică prin care vrea să ne arate de ce din KGB nu se poate ieşi decât cu picioarele înainte.
Când ajunge premier, dă aviz negativ Legii lustraţiei
promovată de Partidul Popular Creştin Democrat. Are o droaie de prieteni care nu îşi pot ascunde legăturile genetice directe cu KGB, precum Dumitru Diacov ori Petru Lucinschi, sau chiar finul său Vladimir Filat, premierul moldovean, care a făcut armata la KGB. Apoi, tot trecutului sovietic şi relaţiilor promovate în sânul elitelor speciale, Sturza le datorează averea, despre care Forbes a admis că este de 95-100 de milioane de euro, în timp ce comunitatea oamenilor de afaceri din Moldova vorbeşte de 400 de milioane. Banii i-a făcut din monopolul absolut instituit pe industria alimentară, prin grupul Incon, din ţepe şi neplata impozitelor datorate bugetului de stat.
Ca premier, şi-a anulat datoriile faţă de stat, la 7 octombrie 1998,
în cadrul unei şedinţe a grupului de experţi creat la nivelul Ministerului Economiei, condus de el personal, care şi-a propus să rezolve cazurile de nerepatriere a valutei din activităţi de comerţ exterior. Incon, grupul său de firme, care datora statului o jumătate de milion de dolari, nu a făcut obiectul controlului Guvernului. Dacă s-ar fi aplicat legea, Sturza ar fi trebuit să achite şi o amendă de 80.000 de dolari, însă tupeul său de aparatcik a fost mai presus de interesele naţionale, iar mânăria a fost desăvârşită cu ajutorul neprecupeţit al tovarăşului viceministru al Economiei, Dumitru Braghiş, care a uitat să treacă la poziţia 1, ca prim datornic al bugetului de stat, grupul Incon SA.
Care grup a mai dat şi o ţeapă de 21 de milioane de dolari
unor bănci occidentale şi moldoveneşti, dar tot nu a scăpat de spectrul falimentului, şi poate acesta a fost unul dintre motivele pentru care obscurul Sturza a ajuns într-o poziţie politică-cheie, în încercarea disperată de a-şi salva mustăria. Cu privire la adevăratele lui sentimente româneşti, situaţia din teren e mult diferită faţă de efuzivele sale declaraţii de dragoste faţă de România: Guvernul Sturza a compromis cu bună-ştiinţă privatizarea societăţii Tirex-Petrol, după ce a boicotat în fel şi chip formula de conlucrare cu Bucureştii, astfel că în cele din urmă partea română şi-a pierdut dreptul de a mai rămâne la masa negocierilor, iar societatea a fost adjudecată de nemţi.
După ce ţepuieşte şi abandonează Moldova,
Sturza se alătură galeriei marilor ţepari români. La Cluj-Napoca investeşte 20 de milioane de euro într-un parc tehnologic, prin firma Fribourg Development, subsidiara fondului privat Fribourg East Investments, de fapt un off-shore înregistrat în Limassol, Cipru, pe strada Chr. Chatzipavlou, 221, Helios Court 1st floor, controlat de Sturza în proporţie de 90%. Nu întrebaţi de provenienţa banilor în atari circumstanţe.
Căutaţi-l însă mai atent pe Sturza la CV:
este consul onorific al Kazahstanului la Chişinău,
prieten cu Oleg Voronin, fiul fostului preşedinte moldovean
Vladimir Voronin, proprietarul băncii FinComBank
şi coleg de mistrie şi şorţuleţ
cu fraţii kaghebişti care controlează giganţii Gazprom,
Lukoil şi Tyumen.
––––––––––––––––––––––––––
Publicat în Cațavencii, nr. 50, 19-25 decembrie 2012