Miercuri, 9 decembrie, a avut loc o ședință cu discuții în cadrul grupului activ al membrilor Consiliului Unirii despre activitatea de mai departe a Platformei unioniste, care, din 2012 încoace, a organizat o serie de acțiuni de demnitate națională, impunând subiectul reunificării celor două state românești în spațiul public.
Astfel, cei prezenți la ședință au vorbit despre
situația social-economică și politică de pe ambele maluri ale Prutului, despre starea combaterii criminalității organizate și a corupției cu implicarea demnitarilor publici și a aleșilor locali, despre perioada preelectorală, care apare – obiectiv sau subiectiv – în România și în R.Moldova.
Totodată, s-a reținut atenția că sporește segmentul unionist al populației, ceea ce impune coagularea forțelor politice proromânești, naționale, asistate de partea asociativă proUnire.
S-a exprimat regretul că nu există o ofertă clară clasei politice de la Chișinău și populației din partea decidenților de la București.
Dar, deși o parte din activiștii Platformei unioniste CU au exprimat o suficientă doză de pesimism în legătură cu lipsa de reacție din partea segmentului decident al clasei politice de la București la diferitele proiecte de refacere a unității naționale românești, făcute publice în întreg spațiul românesc, s-a decis să se întreprindă, totuși, eforturi pe câteva direcții, pentru a nu admite stagnarea mișcării unioniste în condițiile când segmentul de populație proUNire crește, conform chiar și unor recente sondaje, falsificate la alte compartimente.
Participanții la discuție au menționat intensificarea reacțiilor antiunioniste ale unor forțe antinaționale, cum este formațiunea socialistă, care și-a axat congresul recent pe lupta contra adepților Unirii și ca obiectiv – interzicerea acțiunilor unioniste și combaterea acestei poziții în spațiul public. Mai ales că liderul acestora a afirmat despre ”pericolul creșterii procentului unioniștilor în Republica Moldova” – conform unui sondajele recent este acum de 21 la sută.
Consiliul Unirii a remarcat apariția mai multor poziții publice, declarații difuzate de către persoane cunoscute din rândul intelectualității, al scriitorilor, care au invocat opțiunea unionistă drept singura pentru a soluționa criza de sistem din al doilea stat românesc.
Totodată, cei prezenți au vorbit despre intensificarea influenței dinspre Est asupra Republicii Moldova, cu pericolul preluării Puterii la Chișinău, în cazul alegerilor anticipate, de către forțe filoruse antieuropene, antinaționale, antiromânești.
S-a vorbit despre necesitatea continuării dialogului cu alte grupări unioniste și despre invitarea la discuții și la acțiuni comune pe o Platformă unionistă unică a semnatarilor tuturor Declarațiilor publice proUnire și identificarea asociațiilor unioniste neactive, dar înregistrate oficial la Ministerul Justiției din Republica Moldova, care ar putea organiza, toate împreună, o manifestare comună de răsunet pe 27 martie 2016.
S-a propus ca în demersurile publice proUnire să se pună accentul și pe partea socială a procesului de pregătire și de convingere a populației privind această opțiune, care ar fi un act de justiție istorică și de echitate umană, de salvare a ființei românești din stânga Prutului.
S-a exprimat și opinia că, în cazul alegerilor anticipate în Republica Moldova, există pericolul venirii Stângii proruse la Putere, dar că asta ar putea provoca tulburări în societate. De aceea, forțele naționale ar trebui să se consolideze.
O opinie formulată a fost ca o delegație a Consiliului Unirii să meargă la București, la Departamentul pentru Românii de pretutindeni, pentru a le vorbi celor de acolo despre acțiunile și scopurile CU.
S-a format un grup din care fac parte Anatolie Caraman, Anatolie Revenco, Iulia Deleu, Ludmila Bolboceanu, Andrei Iuri-Apostol, Dumitru Osipov, Timotei Turcanu, pentru a încerca un dialog și cu entitatile romanesti din RM, și cu entități din Romania, cu semnatarii Declaratiilor de Unire, pentru o consolidare a forțelor naționale, în vederea promovării mai eficiente a obiectivului unionist.
Serviciul de presă al CU
Chișinău, 09 decembrie 2015
La Liceul Teoretic ”Ion Pelivan” din Răzeni, Ialoveni, s-a vorbit despre dreptul de a opta pentru Unire
Joi, 10 decembrie 2015, doi coordonatori ai Consiliului Unirii, Anatolie Caraman, președintele AVR-92 ”Tiras-Tighina”, Vitalia Pavlicenco, președintele PNL, fost deputat în două legislaturi, – au participat – răspunzând invitației – la o conferință științifico-practică de ”Ziua Internațională a Drepturilor Omului” la Liceul Teoretic ”Ion Pelivan” din Răzeni, Ialoveni.
A fost o prezență impunătoare, cu persoane cunoscute de la Chișinău, specialiști în drepturile omului, foști deputați, un ombudsman, un reprezentant al Mitropoliei Basarabiei, un reprezentant al Dimensiunii ONU din R.Moldova ce monitorizează protecția drepturilor omului aici.
În cadrul discuției cu elevii din clasele superioare și cu profesorii, s-a discutat despre drepturile și libertățile fundamentale ale omului, despre libertatea de exprimare, care este baza drepturilor omului, în deciziile pe care le ia o colectivitate.
Vitalia Pavlicenco a vorbit despre rolul partidelor politice în apărarea drepturilor omului, al cetățenilor cărora li se încalcă drepturile, dar și despre marea dezamăgire pe care partidele cu reprezentanți mincinoase au provocat-o societății de-a lungul a 25 de ani.
Reprezentanții Consiliului Unirii au explicat ce înseamnă dreptul la libera exprimare, care este consfințită în toate documentele fundamentale ale celui de-al doilea stat românesc, în baza cărora PNL a devenit un partid cu un Statut și Program unionist, iar Platforma CU activează legal în al doilea stat românesc.
În baza Declarației de Independență, a art.142 din Constituția RM și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care au stat la baza unor decizii în favoarea unionismului, acum cetățenii R.Moldova au dreptul să ia oricând o decizie de a reuni statul lor la România, fapt care ar însemna o dreptate istorică și alte perspective pentru tânăra generație, care nu trebuie să cunoască viața și ororile prin care au trecut părinții și bunicii lor.
Pentru o decizie care i-ar face pe toți basarabenii imediat cetățeni europeni este nevoie de curaj, de voință, de a nu exista sentimentul fricii de a discuta liber și nestingherit despre un alt viitor al populației din stânga Prutului.
Anatolie Caraman a vorbit despre cazuri concrete gestionate de AVR-92 ”Tiras-Tighina” de salvare a copiilor răpiți, de asistare în alte cazuri și s-a oferit să le țină, cu prima ocazie, elevilor, o lecție de istorie adevărată a neamului românesc, mai ales în privința acestui pământ românesc din stânga Prutului.
Păcat că unii reprezentanți ai unor organizații internaționale, care au menirea să apere libertatea de exprimare încă mai consideră opțiunea unionistă ca o manifestare extremistă…
Discuțiile la Liceu au demonstrat clar că oamenii deja nu se mai tem să vorbească și să pledeze deschis și puternic pentru Unire, este de datoria noastră să sprijinim acest drept de a-și decide soarta al românilor.
Serviciul de presă al Consiliului Unirii
LOVITURA DE TEATRU ! SE INTOARCE ROATA ISTORIEI … Republica Tatarstan vrea independență față de Federația Rusă !
După obținerea independenței Federației Ruse, în august 1991, în urma puciului de la Moscova, noua Constituție a dat puteri sporite republicilor autonome, autonomiilor și altor teritorii și entități membre ale Federației.
După acest moment, Tratatul federal a venit și a limitat drastic aceste depturi, motiv pentru care mai multe republici componente, între care Republica Ural, unde s-a născut Președintele Boris Elțîn, au contestat Tratatul. Atunci, Cecenia lui Djohar Dudaev a luat arma în mână iar Tatarstanul a contestat la Curtea Constituțională acordul federal.
După venirea lui Vladimir Putin, noua sa politică a constat în constituirea „verticalei puterii”, care a însemnat creșterea autorității centrale asupra regiunilor. Cum elementele de această factură s-au accentuat, iată că astăzi Tatarstanul își anunță, din nou, aspirațiile de independență față de Moscova. Situată pe Volga, fără nici o graniță exterioară Federației, Tatarstanul găzduiește resurse importante de petrol și gaze. Pe 24 noiembrie, Centrul Public al Tătarilor a organizat o conferință cu genericul „Problemele statalității Tatarstanului”, care s-a desfășurat în capitala tătară, Kazan. La eveniment au fost prezenți președintele Centrului, Farit Zakiev, academicieni, activiști politici, foști deputați și un reprezentant al autorității actuale. Discuțiile și dezbaterile s-au ținut în limba tătară și au avut un ton ridicat. Participanții s-au arătat nemulțumiți de comportamentul prea invaziv al autorităților federale în treburile interne ale republicii. Problema fundamentală care a declanșat discuția privind independența este tentativa de eliminare a funcției de președinte a Tatarstanului. În 2010, Moscova le-a interzis subiecților federali să-și numească liderii drept „președinți”. Tatarstanul este unica regiune din Federația Rusă unde s-a păstrat instituția președintelui, dar până la 1 ianuarie 2016 ar trebui și ea să-și modifice Constituția și să renunțe la postul de președinte, ceea ce îi nemulțumește foarte mult pe tătari.
Decizia Kremlinului ar contraveni Constituției Federației Ruse, în opinia celor ce au dezbătut această problematică. Legea fundamentală spune că organele de putere și autoritățile republicilor și subiecților federali sunt formate de ei înșiși. Argumentul principal al participanților a fost că tătarii și-au ales deja un președinte în septembrie, pe Rustam Minnihanov, respectând constituția federală și, așadar, președintele ar trebui să rămână.
Pe lângă faptul că se cere păstrarea instituției președintelui, idee cu care este de acord și parlamentul Tatarstanului, discuția a escaladat la lipsa de drepturi a tătarilor, faptul că nu există posibilitatea absolvirii unei instituții de învățământ superior în limba tătară. Cireașa de pe tort din cadrul conferinței a fost solicitarea de instituire a statalității Tatarstanului. Astfel, o rezoluție adoptată cere revenirea la principiile constituției din 1992, adică Tatarstanul este un stat suveran, subiect de drept internațional; legile Republicii Tatarstan au supremație pe întregul său teritoriu; solul și zăcămintele se află în proprietatea poporului.
În accepțiunea Kremlinului, conferința din Kazan este o manifestație a tendințelor secesioniste. De partea cealaltă, pentru Tatarstan independența și libertatea mereu au fost un obiectiv important. În cazul Tatarstanului este interesant de evidențiat o tendință de secesionism de tip etnic care se manifestă în întreaga Rusie la momentul actual. Acest curent are o răspândire largă, la nivel teoretic cel puțin, în Caucazul de Nord și Siberia. Căci aici precedentul Crimeea are efecte: de ce aceasta a avut dreptul la autodeterminare iar Tatarstanul nu ar avea?