Ministerul Justiției a înregistrat deciziile Congresului al IV-lea al PNL

Șeful IMAS face praf Sondajul BOP și dezvăluie cum s-a făcut licitația pentru realizarea sondajului
Cîteva fapte ce poate merită a fi analizate. BOP Aprilie 2015 vs. BOP Decembrie 2015: Juriul BOP-ului transmitea, prin vocea dlui. Barbarosie, că Partidul Nostru şi Partidul Popular European din Moldova n-au fost incluşi în lista de partide pentru sondajul din Aprilie 2015 pentru că „nu erau înregistrate. Conform regulamentului, noi nu le putem include”. De fapt, am descoperit că Partidul Nostru a fost inclus în lista altor întrebări de la acea vreme, dar nu la cea privind intenţia de vot. Mai multe detalii aici. La acea vreme, cele două partide cumulau o intenţie de vot netă de circa 25%. Aşadar, deloc neglijabilă cifra.
Nu ştim, la această oră, dacă Juriul BOP îi pasă de consecvenţă, dar cert este că, în sondajul curent apare, în toate întrebările care conţin liste de partid, Platforma „Demnitate şi Adevăr”. Care, precum ştiţi, nu este partid politic. Cel puţin, nu deocamdată.

Filtrarea răspunsurilor privind intenţia de vot, prezentînd rezultatele doar pentru „cei care vor merge la vot” nu este altceva decît un alt artificiu de „a umfla” procentele care se prezintă publicului. Ca şi de alte dăţi, BOP-ul se încîlceşte în propriile picioare şi prezintă intenţia de vot doar pentru cei care spun că vor merge la vot, iar apoi ne spun de fapt că mai sunt 10% care spun că nu vor merge la vot. Aşadar, dragi tovarăşi, cît estimează BOP că nu vor merge la vot? (mai jos este intenţia de vot exprimată de cei care spun că vor merge la vot).

În locul dlui Dodon, aş solicita scuze publice din partea IPP, a dlui Barbăroşie şi a realizatorilor sondajului. În condiţiile în care lumea atribuie mult din succesul ultimelor schimbări şi lui Dodon şi Usatîi, în condiţiile în care acelaşi sondaj prezintă pentru PSRM 30% credibilitate, iar pentru dl Igor Dodon tot peste 30% (peste nivelurile pe care le avea în noiembrie 2014!!!), Igor Dodon pe locul II la Preşedinte cu 23% … în aceste condiţii, BOP estimează PSRM la 10% din cei care vor merge la vot (de fapt, la 8%-9% din total eşantion). Aşadar, BOP-ul trage o altă concluzie: în plin avînt, PSRM, de la 16% în BOP-ul din Noiembrie 2014, practic îşi înjumătăţeşte electoratul faţă de noiembrie 2014 (iar asta să ştiţi că, în termeni statistici, e foarte mult).

Ce ne mai spune acest BOP? Faceţi o comparaţie cu rezultatele din sondaje înregistrate într-o altă perioadă de criză, cea din 2013. PCRM avea atunci 50%-55% intenţie netă de vot. Acum, „stînga” are, conform BOP, 33% (PN + PSRM + PCRM); cu alte cuvinte, oamenii „mulţumiţi” de guvernare, nu se reorientează către opoziţie, care pierde 20% prin comparaţie cu acel moment. Ca toată construcţia să fie bine croită, apare în sondaje un partid care nu e partid, o „alternativa” în care trebuie să credem că ne va salva pentru că aşa cred unii că ar trebui să credem. Numai că e bine să ştiţi că o clădire e proiectată de un arhitect, nu de un croitor.
Din punctul meu de vedere, situaţia e mult mai grea şi dificlă decît ne-a fost prezentată astăzi. Şi o ştiu mulţi. Din păcate, nu vă pot oferi cifre pentru că acestea sunt regulile de joc cînd sunt în spate contracte şi clauze. Nu cred cîtuşi de puţin în construcţii artificiale de alternativă, în platforme de succes care să ”dea speranţă oamenilor”. Cei din branşa mea ştiu cît şi cum li se cere ”să dea speranţă”.
Aflat într-o vadită lipsă de vizibilitate pe anumite surse mass media, pentru prima oară, după multă vreme BOP publică PDM cu un procent mai mare decît al PL; pînă acum, PL avea în BOP procent mai mare, dar la alegeri PL lua mai puţin ca PDM (vedeţi sondajele BOP din 2010-2014). Să vedem dacă gustul dulce-acrişor din preajma pragului va face ca BOP-ul să revină pe anumite sticle.
După 5 ani de la anunţul de retragere de la licitaţiile BOP, am considerat că merită să mai sondăm o dată valorile promovate de IPP: competiţie, transparenţă etc. şi am participat la licitaţie. Nefiind informat de rezultatul licitaţiei, la un moment dat am solicitat un răspuns pe mail; am fost informaţi că a cîştigat altă companie. ”Contînd pe o competiţie reală … V-am ruga să ne oferiţi un feed-back privind punctajul obţinut de compania noastră în raport cu cîştigătorul, care ar fi aspectele ce ar putea fi imbunătăţite de noi pentru a răspunde în viitor cît mai adecvat aşteptărilor beneficiarului etc.”. Am fost informat că solicitarea noastră va fi trimisă la Juriu şi vom primi un răspuns. Din păcate, încă aşteptăm un răspuns. Din partea Juriului.
În locul dlui Dodon, aş solicita scuze publice din partea IPP, a dlui Barbăroşie şi a realizatorilor sondajului. În condiţiile în care lumea atribuie mult din succesul ultimelor schimbări şi lui Dodon şi Usatîi, în condiţiile în care acelaşi sondaj prezintă pentru PSRM 30% credibilitate, iar pentru dl. Igor Dodon tot peste 30% (peste nivelurile pe care le avea în noiembrie 2014!!!), Igor Dodon pe locul II la Preşedinte cu 23% … în aceste condiţii, BOP estimează PSRM la 10% din cei care vor merge la vot (de fapt, la 8%-9% din total eşantion). Aşadar, BOP-ul trage o altă concluzie: în plin avînt, PSRM, de la 16% în BOP-ul din Noiembrie 2014, practic îşi înjumătăţeşte electoratul faţă de noiembrie 2014 (iar asta să ştiţi că în termeni statistici e foarte mult).

Ce ne mai spune acest BOP? Faceţi o comparaţie cu rezultatele din sondaje înregistrate într-o altă perioadă de criză, cea din 2013. PCRM avea atunci 50%-55% intenţie netă de vot. Acum, ”stînga” are conform BOP 33% (PN + PSRM + PCRM); cu alte cuvinte, oamenii ”mulţumiţi” de guvernare, nu se reorientează către opoziţie, care pierde 20% prin comparaţie cu acel moment. Ca toată construcţia să fie bine croită, apare în sondaje un partid care nu e partid, o ”alternativa” în care trebuie să credem că ne va salva pentru că aşa cred unii că ar trebui să credem. Numai că e bine să ştiţi că o clădire e proiectată de un arhitect, nu de un croitor.

Din punctul meu de vedere, situaţia e mult mai grea şi dificlă decît ne-a fost prezentată astăzi. Şi o ştiu mulţi. Din păcate, nu vă pot oferi cifre pentru că acestea sunt regulile de joc cînd sunt în spate contracte şi clauze. Nu cred cîtuşi de puţin în construcţii artificiale de alternativă, în platforme de succes care să ”dea speranţă oamenilor”. Cei din branşa mea ştiu cît şi cum li se cere ”să dea speranţă”.

Aflat într-o vadită lipsă de vizibilitate pe anumite surse mass media, pentru prima oară, după multă vreme BOP publică PDM cu un procent mai mare decît al PL; pînă acum, PL avea în BOP procent mai mare, dar la alegeri PL lua mai puţin ca PDM (vedeţi sondajele BOP din 2010-2014). Să vedem dacă gustul dulce-acrişor din preajma pragului va face ca BOP-ul să revină pe anumite sticle.

După 5 ani de la anunţul de retragere de la licitaţiile BOP, am considerat că merită să mai sondăm o dată valorile promovate de IPP: competiţie, transparenţă etc. şi am participat la licitaţie. Nefiind informat de rezultatul licitaţiei, la un moment dat am solicitat un răspuns pe mail; am fost informaţi că a cîştigat altă companie. ”Contînd pe o competiţie reală … V-am ruga să ne oferiţi un feed-back privind punctajul obţinut de compania noastră în raport cu cîştigătorul, care ar fi aspectele ce ar putea fi imbunătăţite de noi pentru a răspunde în viitor cît mai adecvat aşteptărilor beneficiarului etc.”. Am fost informat că solicitarea noastră va fi trimisă la Juriu şi vom primi un răspuns. Din păcate, încă aşteptăm un răspuns. Din partea Juriului.
Sursa: x-pert.md.

Igor Dodon-bidon … „Azi am rupt harta României Mari, mîine vom interzice românizarea forțată

Proiectul România Mare a fost aruncat la urna istoriei. Acolo să rămînă. România și Republica Moldova sunt astăzi două state distincte, independente și așa vor rămîne.” … obraznicie mare la derbedeu si lipsa de un bun simt elementar . clovnul ne vorbeste de „romanizare fortata” cind vedem o adevarata sabotare a da publicitatii rezultatele recensamintului populatiei … iar la acest sabotaj asa cum am mai spus-o , participa in cadrul unui mai larg „front anti-romanesc” si „anti-unionist” , partidele stataliste … de la PLDM ,PD , PPE , Platforma DA … si pina la PCRM , PSRM si PN . acesta-i adevarul ! … „romanizare fortata” ? … dar mergeti sa vedeti rusificarea fortata adevarata in Transnistria , UTAG , Balti … rusificare care trebuie spus , a avut in decursul timpului acordul unor inalte autoritati de stat . nu as exagera sa spun ca pe linga acordul tacit , a avut chiar si ajutorul faptic ! uitati-va cum limba rusa calareste limba de stat , limba pamintului moldav … unde te intorci cu urechea , auzi limba ocupantului strain . daca mai dureaza mult aceasta asa-zisa „romanizare fortata” , ma tem ca moldovenii sa nu termine … rusificati , cu totul .

Dodon : ” Noi suntem stat independent – R. Moldova” … Petru Lucinschi : ” … trebuie mai întâi să fim independenți. iata cum s-au jucat de-a „independenta” statalistii … dupa 25 de ani de „independenta” , vine un virf al statalistilor sa ne spuna ca in fapt nici nu ar fi independenta inca Moldova … intre cei doi statalisti – Dodon si Lucinschi – adevarul e la ultimul …

iata ca si exporturile asa-numitei „rmn” au scazut pe piata ruseasca in 2015 … fara blocaje politice si alte boicotari si controale vamale exagerate ca in cazul Moldovei … exporturile Turciei scazusera cu 40% catre Rusia , pina in momentul doboririi avionului rusesc … cu ce masuri restrictive au luat rusii scaderea va ajunge la 50-55% in 2015 … oricum avem exemple edificatoare ca nu din cauza masurilor restrictive , politice , a scazut exportul unor tari catre Rusia … ideea ca votind doi derbedei ca Dodon si Usatii ar exploda in sus exportul moldav spre Rusia e o mare minciuna , o iluzie fara acoperire … cresterea va fi , dar nesemnificativa … in schimb cele 62% exporturi catre tari UE se pot prabusi destul de repede si cu mare zgomot … iar cind Dodon va trage linia finala , vom vedea Moldova cu izmana rupta-n fund .

DW: Garry Kasparov – Opriţi-l pe Putin!

Cartea „De ce trebuie să-l oprim pe Putin”, care descrie „distrugerea democraţiei în Rusia şi consecinţele acesteia pentru lumea occidentală”, a apărut concomitent în limbile germană şi engleză. Publiciştii şi criticii germani sunt uimiţi de lipsa de compromis manifestată de autor.

Garry Kasparov e fost campion mondial la şah. A intrat în politică, devenind unul dintre liderii opoziţiei din Rusia, fiind apoi constrâns să-şi părăsească ţara. Dictator, agresor, naş al mafiei – aşa îl califică Kasparov pe preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

Comparaţii îndrăzneţe

Dar asta nu e tot. Şi atunci când trasează paralele, Kasparov e foarte direct şi dur. Ce-i drept, nu-l compară chiar pe faţă pe Putin cu Hitler şi subliniază că nici nu intenţionează aşa ceva. Totuşi, în acelaşi timp, autorul aminteşte că nici Hitler nu era văzut, în 1936, drept „criminal în serie”, drept cel care avea să declanşeze ceva mai târziu cea de-a doua conflagraţie mondială. Deja de pe atunci însă, regimul nazist începuse să-i urmărească pe evrei, homosexuali, pe adversarii politici şi pe cei cu dizabilităţi. Putin, scrie Kasparov, „a preluat acest model de asuprire” şi produce legi similare.

Iar anul 1936 nu-l menţionează doar întâmplător în ultima sa carte. A fost anul în care au avut loc la Berlin Jocurile Olimpice de Vară. O nouă paralelă: de data asta cu trimitere la Olimpiada de Iarnă de la Soci, din 2014. „Conştient sau nu, regimul de la Kremlin urmează exact scenariul scris în 1936 la Berlin”, spune Kasparov. La Jocurile Olimpice de la Moscova şi Beijing, din 1980, respectiv 2008, maşinăria propagandistică a URSS şi a Chinei au ridicat în slăvi „cuceririle” celor două state autoritare. La Soci, în schimb, mai notează autorul, ca de altfel şi la Berlin, în 1936, totul a fost clădit în jurul unui „lider (în germană ´Führer´, n.red.) omniprezent”, „plin de ambiţii şi megaloman”.

„Olimpiada de la Soci ca sat potiomkian” a mai avut şi un alt scop, anume să distragă atenţia de la pregătirile în vederea anexării Crimeii. Pentru că Viktor Ianukovici, „lacheul” lui Putin, cum îl numeşte Kasparov pe fostul preşedinte ucrainean, refugiat în Rusia, n-a reuşit să obţină controlul asupra întregii Ucraine, liderul de la Kremlin a demarat o invazie armată.

Doarme Europa?

Kasparov e vădit enervat că occidentul nu a adoptat măsuri eficiente – nici după anexarea Crimeii, nici după izbucnirea luptelor din estul Ucrainei. „Preşedintele SUA stă numai şi priveşte, iar Europa doarme”, spunea Garry Kasparov într-un interviu acordat revistei Der Spiegel. În opinia sa, „atitudinea vestului faţă de Putin reprezintă o capitulare politică şi morală”. E păcat, mai deplânge renumitul şahist, că lumea liberă n-a învăţat nimic din greşelile trecutului în ce priveşte tratamentul aplicat dictatorilor.

Dar Kasparov nu e doar extrem de critic faţă de preşedintele Rusiei, ci şi faţă de liderii occidentali, de ieri şi de azi. Aşa de pildă îi critică pe fostul preşedinte american, Franklin Roosevelt, şi pe ex-premierul britanic, Winston Churchill, pentru faptul că la Conferinţa de la Ialta, din 1945, i-au cedat dictatorului sovietic Stalin întreaga Europă de Est. Opozantul rus condamnă şi „politica de appeasement”, promovată de fostul premier britanic Neville Chamberlain faţă de Adolf Hitler. Printre actualii lideri politici pe care îi critică Kasparov în paginile noii sale cărţi se numără şi fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, şeful Casei Albe, Barack Obama, cancelara Germaniei, Angela Merkel, şi fostul premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi.

Cu toţii, le reproşează Kasparov, ar fi adoptat o politică împăciuitoare faţă de Kremlin. Şi în acest caz autorul foloseşte acelaşi termen de „appeasement”, cum a fost calificată atitudinea britanicilor şi francezilor vizavi de Germania nazistă în anii 1930.

„Putin are nevoie de războaie”

Strategia parteneriatului cu Kremlinul este, din perspectiva autorului, depăşită. Toate eforturile în vederea adoptării unui poziţii comune în chestiunea combaterii „Statului Islamic” sau faţă de programul atomic iranian sunt deşarte. Ca să nu mai vorbim de respectarea unor înţelegeri de pace în estul Ucrainei, unde Putin însuşi a declanşat războiul – subliniază Garry Kasparov şi scrie: „Putin are nevoie de războaie”. Are nevoie de ele pentru a distrage atenţia de la decăderea economică şi morală a Rusiei şi pentru a-şi atinge ţelurile imperialiste şi naţionaliste.

Dar, atunci, ce-i de făcut? Răspunsul lui Kasparov e simplu: de vreme ce ne aflăm iarăşi în situaţia unui Război Rece, ar trebui aplicate metodele care s-au dovedit cândva eficiente la adresa blocării expansiunii sovietice.
Concret, aceasta ar însemna izolarea Kremlinului, iar în locul căutării de noi compromisuri ar trebui aplicate sancţiuni mai severe, livrate arme defensive Ucrainei, ar fi nevoie de o demonstraţie de forţă pentru „a stopa ameninţarea”, pentru „a-l opri pe Putin”. Va reuşi asta însă „occidentul autosuficient”? Ar trebui – spune Kasparov.