Loading Facebook Comments ...

10 Comments

Add a Comment
  1. Atenție Mare !
    ––––––––––––––
    Toți marii Unioniști din ultimii 25 de ani
    au fost omorâți prin otrăviri, iradieri sau accidente la comandă
    de către teroriștii voroniști dodoniști usatiști roșkiști lucinskiști sneguriști anti-români din SIS-temul KGB de la Chișinău
    în tandem cu cel de la Tiraspol.
    Cântăreții uciși Doina și Ion Aldea Teodorovici,
    cântărețul Vlad Gheorghelaș,
    compozitorul Petre Aldea-Teodorovici, etc.
    vă spun ceva ?
    Actualmente cei mai mari muzicieni unioniști
    sunt dirijorul Nicolae Botgros și tânărul Ion Paladi.
    Deci iată că teroriștii rusofoni și trădătorii lovesc din nou –
    recent l-au otrăvit și iradiat de la distanță
    pe marele rapsod Nicolae Botgros.
    Medicii nu pot depista adevărata cauză a maladiei căci SIS-temul KGB de ocupație operează cu cele mai sofisticate metode de asasinare,
    metode indepistabile.
    Tot în asemenea mod teroristii ocupanți i-au calicit pentru toată viața
    pe actorii Gheorghe Urschi și Gheorghe Pârlea,
    cântăreața Nina Crulicovschi, Ștefan Petrache, etc.
    Președintele adormit Timofte știe toate acestea
    dar nu face nimic pentru a salva Marii Unioniști.
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Cine are Minte să ia Aminte la acestea !

  2. FOAIA B.U.N.-ă UNIONISTĂ – (5)
    Ediție Specială
    1 Octombrie 2015
    ——————————————–––––––––————————
    ȘTIREA ZILEI:
    Forțele unioniste se coalizează pentru salvarea Rep. Moldova
    – O Declarație Unionistă
    semnată de Blocul Unității Naționale/B.U.N./, Consiliul RE-Unirii,
    Partidul Național Liberal și Partidul DREAPTA Unionistă.
    /timpul md 25 septembrie 2015/
    N.B.
    Arcadie Suceveanu, Președintele Uniunii Scriitorilor din Chișinău,
    pe unde este oare culcat strategic adormit
    și de ce nu semnează și el aceste documente importante?
    Sau solda lui de la Kremlin nu-i permite ?

    – și de ce tace și de cine se teme Aripa Unionistă
    din PL anacronic ghimpos dubios ?
    2.
    Un nou unionist declarat ieșit din partizanat –
    „Re-Unirea Moldovei cu România e mai viabilă ca niciodată.
    Unioniștii declarați rămân o minoritate în Rep. Moldova,
    dar unii pași îi recomand autorităților de pe ambele părți ale Prutului:
    o uniune vamală și una bancară”,
    – a declarat fostul prim-ministru al Rep. Moldova Ion Sturza
    în cadrul Conferinței Forbes CEE Forum din București la 22 septembrie 2015.
    3.
    Citiți aici-
    “Anul 2018. Re-Unirea Inteligentă” //
    „RE-Unirea trebuie să fie o certitudine mai întâi în mințile oamenilor și apoi în faptele lor”
    de Ilie Gulca /jc md 24 septembrie 2015/
    Interviu cu istoricul Ioan-Aurel Pop, academician,
    rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj

    2 citate-
    …Moldova dintre Prut și Nistru nu a fost niciodată un stat, până în 1991.
    Ocupația rusească a creat o provincie, o gubernie – adesea disprețuită, neglijată (hulită chiar de Pușkin) –

    iar regimul sovietic nu a creat un stat, ci un simulacru de stat, prezentat așa de ochii lumii.
    Statul era la Moscova, unde se decidea totul. Prin urmare, din provincie, Moldova a încercat,
    de circa două decenii încoace, să devină stat.
    Or, un stat se încheagă greu și devine organic și natural și mai greu.
    Rep. Moldova a moștenit structuri comuniste de tip sovietic,
    peste care s-au așezat câteva decalcuri din tradiția românească și anumite pastișe după instituții europene.

    De aici, nu avea cum să iasă un corp politic natural și funcțional.

    …De aceea, este greu de spus că Re-Unirea Basarabiei, mai exact a Rep. Moldova
    (numai aici este o clasă politică românească, care conduce și are putere de decizie),
    nu se poate face acum.
    Dacă tot mai mulți moldoveni de la stânga Prutului își pun nădejdea în Țara cea Mare,
    este un semn bun. Sper ca Țara să fie pregătită să-i primească frumos, cu inima deschisă.
    Românii din Țară nu trebuie să aștepte doar RE-Unirea, ci trebuie să o facă împreună cu basarabenii.

    „Realismul Re-Unirii” ține de noi, dar și de lumea în care trăim.
    Iar această lume este tot mai complexă și mai nesigură.
    Poate nu am știut să prindem clipa potrivită pentru RE-Unire, dar eu cred că timpul nu este pierdut.

    Moșii și strămoșii mei ardeleni au trăit cu toții sub străini, timp de o mie de ani
    (putere politică românească în Ardeal nu a existat de la formarea poporului român încoace!)
    și, totuși, s-au înfățișat la judecata istoriei unindu-se cu Țara,
    chiar dacă Țara nu i-a primit întru toate cu brațele deschise!
    Înainte de Unirea de la 1918, prin anumite părți vestice –
    rătăcite și ticăloșite de „atâta amar de ani” de înstrăinare –
    oamenii cântau, la biserică, după slujbă, cu popa împreună, cântece patriotice,
    ca să nu uite că sunt români (rumâni).
    RE-Unirea trebuie să fie mai mult decât o speranță, trebuie să fie o certitudine,
    mai întâi în mințile oamenilor și apoi în faptele lor.
    Deocamdată, nu este așa, nici în cazul românilor din România, nici în cazul celor din Rep. Moldova.
    Dar, câtă vreme existăm, nimic nu este pierdut!
    4.
    “Ce-ți doresc eu, ție, Basarabie iubită?!”
    Prioritatea social-politică Nr.1
    /crarea unei stângi unioniste pro-românești/
    un articol de Vasile Pastuh-Cubolteanu
    profesor la Universitatea Ion Creangă din Chișinău
    24 septembrie 2015
    http ioncoja ro
    5.
    Analistul politic al Fundației Jamestown din Washington,
    Vladimir Socor,
    a declarat la 27 septembrie 2015 în cadrul emisiunii „Jocuri de Putere” de la Realitatea TV
    că pentru prima oară în 20 de ani se poate vorbi
    despre Re-Unirea României cu Rep. Moldova ca opțiune realistă.

    „În Rep. Moldova aveam de-a face cu un proces de prăbușire a statului.
    Încă nu am ajuns la etapa de stat falimentar, din punctul de vedere al securității,
    dar ne îndreptăm acolo. Aș compara Rep. Moldova cu un sat fără câini.
    În Moldova s-au prăbușit sistemele instituționale.
    Cauza fundamentală e dezmățul partidelor politice.
    Instituțiile statului au fost împărțite pe criterii de partid,
    în realitate pe interese de grup și de clan (…)
    Rep. Moldova a fost o democrație până acum. Acum nu mai este.
    Nu, cred că democrația s-a prăbușit în Rep. Moldova. Democrația și statul au eșuat”,
    a explicat Socor la Realitatea TV.

    6.
    ACADEMIA CAȚAVENCU DE CHIȘINĂU-
    Lista Rușinii anti-unioniste
    și Anti-Basarabia din România
    –––––––––––––––––––––
    Licheaua nr 1 –
    a)
    Andrei Popa · Iași
    „Ce să căutati voi in România, înapoiaților?”
    / Nemțean, 28 ani, chitarist din trupa cântăreței băcăuane Loredana Groza/
    http://infoprut.ro/41279-ion-sturza-unirea-moldovei-cu-romania-e-mai-valabila-ca-niciodata.html
    b)
    bucureșteanca Oana Serafim,
    Director, Postul de Radio Europa Liberă, Praga
    secția în limba română pt. Rep. Moldova
    c)
    Sabina Fati,
    jurnalistă la ziarul România Liberă, București
    d)
    Andreea Gheorghiu
    Lector Universitar, limba franceză, Universitatea Timișoara
    e)
    Nicolae E. Șera
    Conf.dr., limba franceză, Universitatea Cluj -Napoca
    f)
    Petru Clej
    fost redactor la Radio BBC Londra
    g)
    gazetarul bucureștean parvenit Cristian Tudor Popescu,
    alias CTP, ex-inginer pesimist tăios, „Avocatul Diavolului ” pe la TV.
    Notă:
    – Georgică Simion, lider unionist vest-moldovean din Focșani,
    hărțuit mereu de SIS-temul neo-KGB din Chișinău,
    îi numește pe acești rătăciți – „români de mlaștină”.
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ ஜ۩ஜ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
    =====BUCOVINA DE NORD========
    ——— ♥ȘI TOATĂ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA♥ ———–
    —————♥—♥—♥—RE-U N I R E!—♥—♥—♥———
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ ஜ۩ஜ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

  3. Cristian POMOHACI este si un preot binecuvântat si cu mare har, nu numai un interpret de folclor romanesc cu mare cautare la public.
    Cautati-i pe YOU TUBE minunatele sale pricesne in stil popular si vi se va ridica suflete pana la ceruri.

  4. Nu poate fi frate Moldoveanul cu tiganii borati romani!

  5. „Unirea trebuie să fie o certitudine mai întâi în mințile oamenilor și apoi în faptele lor”
    JURNAL DE CHIŞINĂU . Ilie Gulca

    Interviu cu istoricul Ioan-Aurel Pop, academician, rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj
    – Stimate Domnule profesor, cât de valabilă în opinia Dvs. este teoria formelor fără fond pentru statul Republica Moldova?
    Teoria formelor fără fond este valabilă deopotrivă pentru România și Republica Moldova, dar mai mult la nivelul limbajului metaforic. Nu este vorba despre o adevărată teorie sociologică, care să reiasă în urma unor cercetări științifice. A fost vorba despre o inspirație de geniu a lui Maiorescu, pe când se afla la Iași, după ce cunoscuse bine Occidentul, unde, de altminteri, fusese la studii. Titu Maiorescu încarna toată rotunjimea pământului românesc, provenind dintr-o familie originară din Transilvania (satul de obârșie paternă este Bucerdea Grânoasă, de pe Târnave), fiind născut în Oltenia, la Craiova, și afirmându-se în Moldova, la Iași.Un decalaj, destul de sever, între acest Occident, care oferise modelul de civilizație universală, și lumea noastră de inspirație bizantină și de influență bizantino-slavă, balcanică, ușor orientală, era destul de ușor de remarcat. Iar preluarea automată a instituțiilor-model din Occident, fără adaptarea fondului civilizației locale, conducea la „forme fără fond”. Pentru „statul” Republica Moldova, semnificațiile teoriei pot fi mai pronunțate. Moldova dintre Prut și Nistru nu a fost niciodată un stat, până în 1991. Ocupația rusească a creat o provincie, o gubernie – adesea disprețuită, neglijată (hulită chiar de Pușkin) – iar regimul sovietic nu a creat un stat, ci un simulacru de stat, prezentat așa de ochii lumii. Statul era la Moscova, unde se decidea totul. Prin urmare, din provincie, Moldova a încercat, de circa două decenii încoace, să devină stat. Or, un stat se încheagă greu și devine organic și natural și mai greu. Republica Moldova a moștenit structuri comuniste de tip sovietic, peste care s-au așezat câteva decalcuri din tradiția românească și anumite pastișe după instituții europene. De aici, nu avea cum să iasă un corp politic natural și funcțional. Și România mai suferă de vechea nepotrivire evidențiată de Titu Maiorescu, numai că România are în spate o tradiție monarhică proprie, venită din secolul al XIV-lea, cel puțin, are experiența unei dinastii europene din secolele XIX și XX, ca și modelul bun al unor constituții inspirate din modele belgiene, franceze, anglo-saxone, adică vest-europene.
    „Pentru „statul” Republica Moldova, semnificațiile teoriei pot fi mai pronunțate”
    – Unii istorici, mai exact, Nicolae-Șerban Tanașoca, explică înapoierea noastră prin suzeranitatea otomană și comunism. Este corect să dăm toată vina pe „universul otoman” și comunism ori ar fi cazul să facem o introspecție mai profundă în trecutul nostru istoric?
    Concret, pot fi invocate drept cauze ale înapoierii noastre suzeranitatea otomană și comunismul, iar cunoscutul istoric bucureștean are dreptate în acest sens, fără îndoială. În esență însă, trebuie să privim, ca să înțelegem mai bine situația, cele două modele de civilizație ale Europei – continentul-pilot, spre care a privit întreaga omenire. Europa are la bază clasicismul greco-latin și creștinismul, dar cu nuanțe.

    Este vorba de modelul occidental, catolic și protestant, ivit din moștenirea Imperiului Roman de Apus și din aportul popoarelor germanice (pe de o parte) și de modelul răsăritean, ortodox, născut din tradiția bizantină, din confluența bizantino-slavă și din influența Orientului Apropiat (pe de altă parte). Sfântul împărat Constantin (306–337), văzând că Occidentul este secătuit și se prăbușește, a mutat centrul lumii la Noua Romă (vechiul Bizantion), în orașul ce avea să-i poarte numele. Atunci s-a spus pentru prima oară Ex Oriente lux (Lumina vine de la Răsărit)! Acest model viguros a fost preluat și de români, mai mult din pricina geografiei decât a istoriei. Spun asta fiindcă noi eram, prin tradiția istorică, prin origine, prin nume și prin limbă, occidentali – „ne trăgeam de la Roma” cea veche – dar eram așezați mai aproape de Noua Romă. Astfel, deși ne-am creștinat în limba latină, am urmat modelul de organizare a bisericii din Bizanț, prin filiera slavilor de sud (bulgarilor) și am preluat ca limbă de cult, de cancelarie și de cultură slavona. Toate au mers bine, până când acest model al nostru a început să decadă, Imperiul Roman de Răsărit s-a stins, iar Constantinopolul – cel mai mare oraș al Europei de atunci – a căzut sub otomani, în 1453. Sigur, au rămas „Bizanțul după Bizanț” și chiar a treia Romă (Moscova), dar pentru noi nu mai conta. Pierdusem, cumva, pariul cu istoria, fiindcă modelul dominant și câștigător în Europa și în lume a fost cel occidental, concurențial-individualist, catolic și protestant, bazat de ideile de libertate, egalitate, fraternitate și democrație, afirmate prin Marea Revoluție Franceză și prin Revoluția Americană, ambele în secolul al XVIII-lea. Europa Occidentală s-a extins, în urma marilor descoperiri geografice, în cele două sau trei Americi, în Africa, în Asia și apoi în Australia. Lumea de succes, înscrisă în anumite canoane, aceasta a fost și este încă. Pentru țări ca Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia, Croația, Slovenia, deși au cunoscut regimuri comuniste (diferite ca formă), a fost simplu, pentru că ele au fost aproape de la început pe traiectoria bună, învingătoare. Pentru noi, pentru bulgari, sârbi, greci etc., a fost mai greu, deoarece modelul de civilizație care ne dăduse esența vieții (contemplativ, isihast, fatalist), pierduse competiția. Adaptarea la cerințele Occidentului era mult mai grea. Noi am început sincronizarea (cum ar zice Eugen Lovinescu) cu acest Occident abia în secolul al XVIII-lea, am accelerat ritmul în secolul al XIX-lea, ne-am luat avânt bun în România Mare, dar am fost iar blocați de comunismul de model moscovit, antioccidental prin natura sa. Decăderea modelului nostru bizantin s-a datorat, fără îndoială, asalturilor otomane (islamice), dar procesul este mult mai complex.
    – Deoarece aţi vorbit despre polonezi, multe voci susțin că culturile care nu au cunoscut profund etapele constituirii civilizației europene nu au cum recupera aceste valori. Pentru polonezi, de exemplu, acest rol şi l-a asumat Biserica romano-catolică, dar în cazul nostru?… Ar putea fi cultivate aceste valori constitutive prin presiune din afară?
    Polonezii, catolici și cu limbă de cult latina, se considerau încă din Evul Mediu occidentali și construiau instituții occidentale. Faimoasa „republică nobiliară” polonă – cu toate defectele sale – era o formă de democrație elitară, o formă de parlamentarism aproape republican, în cadrele unei monarhii slabe. Dar eu nu cred că acele culturi dezvoltate în jumătatea orientală a Europei nu se pot adapta valorilor dominante occidentale. Se pot adapta și se adaptează permanent, sub ochii noștri. Nu este însă simplu, fiindcă avem handicapul timpului. Față de popoarele occidentale, aveam un decalaj de trei-patru secole, care s-a redus mereu. Azi, un tânăr de la Chișinău și București – care, oricum, iese cu căști pe stradă, intră pe Facebook și dă SMS-uri – gândește la fel (sau aproape la fel) ca unul din Londra sau Roma.

    Dacă nu urmează vreun cataclism natural sau vreo mare tulburare socială (un nou asalt al Estului în Occident, ca pe vremea migrațiilor din mileniul I), valorile occidentale se impun oricum la noi, între români. Bine ar fi să le receptăm cu mult calm, păstrându-ne în același timp specificul nostru.
    „Este vorba aici de „senzațional”, de bani mulți, de exploatarea gustului unui public needucat, dar și de altceva…”
    – Cercetările lui Lucian Boia se bucură de atenția unor ziare din România și de cea a publicațiilor „moldoveniste” de la Chișinău. Cele din urmă o știm de ce… Dar primele o fac doar pentru caracterul lor „senzațional”?
    Mi-e greu să vă răspund exact, deși mă ocup de mulți ani de „teoriile” colegului Boia. Odată cu trecerea anilor, le înțeleg tot mai puțin. Inițial, prin 1998, când am citit „Istorie și mit în conștiința românească”, credeam că este vorba de un fel de teribilism adolescentin întârziat. Era la modă pe atunci să spui exact invers decât se spusese sub comunism, fiindcă asta aștepta, cumva, „piața”, opinia publică și asta aducea bani editurilor și autorilor. Tot cam atunci, se scrisese că istoria noastră era un șir de eșecuri, că Eminescu era bun de pus în debaraua istoriei și că limba română nu servea la comunicare, fiind destinată doar pentru rostit înjurături… Românii se săturaseră de glorie eternă, de unitate, permanență și continuitate, de geniul Carpaților etc. Dar de aici și până la înjosirea propriului neam, de aici și până la autoflagelare gratuită era o mare distanță. Cum să spui ritos că toată istoria românească era plină de mituri, de la Ureche și Costin până la Iorga, P.P. Panaitescu și Gheorghe I. Brătianu? Cum să negi latinitatea, etnogeneza, „capitulațiile” și să-l acuzi pe Eminescu de xenofobie și șovinism? Ulterior, treptat, mi-am dat seama că dl Lucian Boia urmează un adevărat „program” de demolare a valorilor românești de orice fel. Recent, a scris că România nu a fost românească și că a trebuit „românizată” forțat sau că ardelenii – pătrunși de valoarea civilizației superioare austro-ungare – nu ar fi dorit unirea cu România. Atunci cum de țara s-a chemat România, și nu Serbia ori Ungaria?! De ce Eminescu a scris poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”? Ar fi de râs dacă nu ar fi tragic! Și toate astea, după ce autorul respectiv a fost, înainte de 1989, un supus membru al partidului comunist, chiar cu anumite funcții la facultatea de istorie și a alcătuit opere „cuminți”, pe linia națională, promovată atunci de regimul Ceaușescu. Este vorba aici de „senzațional”, de bani mulți, de exploatarea gustului unui public needucat, dar și de altceva…
    – Deoarece aţi vorbit mai sus de Facebook, scriitorul Umberto Eco a spus recent despre rețelele de socializare că acestea dau cuvânt unor legiuni de imbecili. Alții spun că datorită acestor rețele oamenii scriu și citesc acum mai mult ca niciodată. Dvs. ce atitudine aveți față de aceste site-uri?
    Scriitorul Umberto Eco este și istoric și, de aceea, chiar dacă nu poate prevedea viitorul, simte mai bine prezentul decât alții. Se poate că oamenii citesc acum mai mult ca odinioară, dar nu mai citesc creații capitale. Se spune că dacă citești în copilărie și adolescență cele 100 de cărți fundamentale ale omenirii, dobândești zestrea culturală necesară spre a pătrunde în viață. Mă îndoiesc că tinerii de acum citesc pe rețelele de socializare Homer, Platon, Aristotel, Dante, Cervantes, Shakespeare, Hegel, Cantemir, Dostoievski, Dickens, Victor Hugo, Faulkner sau Liviu Rebreanu. Or, a sta ore în șir pe rețele de socializare și a înșira verzi și uscate poate să însemne, pentru un timp, experiență de viață, dar ulterior te poate prosti iremediabil.

    Cu ce poate fi înlocuit dialogul nemijlocit între oameni? Cu nimic viabil! Omul este o ființă socială și trăiește printre oameni vii și palpabili, nu printre oameni virtuali. Site-urile de socializare au un rol bun în această lume grăbită (și, prea adesea, superficială), dar frecventarea lor exagerată (ca orice exces) devine dăunătoare. Peste tot, în această lume, este nevoie de echilibru, de măsură (romanii spuneau aurea mediocritas sau, pe românește, „calea de mijloc e de aur”), numai că asta e foarte greu de atins…
    – Stimate Domnule Profesor, unirea dintre R. Moldova și România este considerată de tot mai mulți basarabeni drept soluție sigură a problemelor lor. Ce opinie aveți Dvs., ca om de știință și ca român din dreapta Prutului, despre realismul unirii?
    Nu este ușor de răspuns la această întrebare! Nu trebuie să uitați că, fiind deopotrivă român și istoric, am o perspectivă subiectivă și obiectivă asupra chestiunii. Pe de o parte, știu că este greu să facem unirea și că nu sunt întrunite condițiile interne și internaționale pentru un asemenea mare act. Pe de altă parte, vreau să vă spun că, acum un secol, nimeni nu putea gândi unirea noastră deplină, nimeni nu credea că se vor putea uni toate provinciile românești. Partizanii alianței cu Germania și Austro-Ungaria (exponentul lor faimos era Petre Carp), știau sigur că, în eventualitatea victoriei Puterilor Centrale, nu puteam avea decât Basarabia, urmând să renunțăm la Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Bucovina; susținătorii alianței noastre cu Franța, Anglia și Rusia știau sigur că, în eventualitatea victoriei Triplei Înțelegeri, puteam câștiga provinciile vestice, de sub austrieci și unguri, dar pierdeam Basarabia. Mai mult, în prima parte a anului 1918, după pacea de la Buftea-București, mulți credeau că vom pierde tot, inclusiv țara cea veche, formată cu greu în perioada 1859–1913. În câteva luni, totul s-a schimbat în bine, încât am trăit „ora astrală” a românilor, fiindcă s-a format – prin voința românilor și aprobarea marilor puteri – o țară mare și frumoasă, de aproape 300 000 de km pătrați, cu circa 16 milioane de locuitori, cum nu mai fusese pe lume… Vechea Românie avea doar 137 000 de km pătrați și cam 7,2 milioane de oameni! De aceea, era mai corect să spunem că România mică se unise cu provinciile românești înstrăinate cândva, decât că acestea se uniseră cu România. Practic, greutatea noii țări cădea mai mult pe aceste provincii, care își păstraseră credința în mântuirea neamului nostru prin unire. Vorba lui Mihail Kogălniceanu: „Unirea face puterea!”.
    „Dacă avem această patrie spirituală în suflet, vom avea și forța să facem patria reală”
    De aceea, este greu de spus că unirea Basarabiei, mai exact a Republicii Moldova (numai aici este o clasă politică românească, care conduce și are putere de decizie), nu se poate face acum. Dacă tot mai mulți moldoveni de la stânga Prutului își pun nădejdea în Țara cea mare, este un semn bun. Sper ca Țara să fie pregătită să-i primească frumos, cu inima deschisă. Românii din Țară nu trebuie să aștepte doar unirea, ci trebuie să o facă împreună cu basarabenii. „Realismul unirii” ține de noi, dar și de lumea în care trăim. Iar această lume este tot mai complexă și mai nesigură. Poate nu am știut să prindem clipa potrivită pentru unire, dar eu cred că timpul nu este pierdut. Moșii și strămoșii mei ardeleni au trăit cu toții sub străini, timp de o mie de ani (putere politică românească în Ardeal nu a existat de la formarea poporului român încoace!) și, totuși, s-au înfățișat la judecata istoriei unindu-se cu Țara, chiar dacă Țara nu i-a primit întru toate cu brațele deschise! Înainte de unirea de la 1918, prin anumite părți vestice – rătăcite și ticăloșite de „atâta amar de ani” de înstrăinare – oamenii cântau, la biserică, după slujbă, cu popa împreună, cântece patriotice, ca să nu uite că sunt români (rumâni).

    Unirea trebuie să fie mai mult decât o speranță, trebuie să fie o certitudine, mai întâi în mințile oamenilor și apoi în faptele lor. Deocamdată, nu este așa, nici în cazul românilor din România, nici în cazul celor din Republica Moldova. Dar, câtă vreme existăm, nimic nu este pierdut!
    – Sunteţi optimist…
    Se poate, deși încerc să fiu realist. Știu că nu e bine în lume și știu că nu e bine nici în țările noastre (România este o țară de țări!). Ne risipim în lupte interne, alergăm după false idealuri, ne dușmănim și ne rătăcim, furăm de la aproapele nostru, suntem mult prea orgolioși, hulim și nu mai iertăm… Se pare că ne-am pierdut bunul-simț și spiritul de decență, că nu mai știm să fim „cum se cade”. Aceasta este partea neagră a realității. Dacă privim și spre Europa aceasta în care ne pusesem toate speranțele, viitorul pare și mai nesigur, și mai sumbru chiar. Și totuși, cum ar zice Macedonski, cât timp „dintre flori și dintre stele nimic nu va fi clintit”, ne este dat să nădăjduim. Iar speranța – fără de care nu putem trăi – include, natural, și binele neamului nostru. Acest bine înseamnă să fim împreună, toți aceia – cum ar fi spus Nichita Stănescu – pentru care patria este limba română. Dacă avem această patrie spirituală în suflet, vom avea și forța să facem patria reală, palpabilă, a întregului nostru neam.

  6. Securitatea Republicii Moldova: stabilitate politică, corupţie şi războiul

    8 octombrie 2015, Iulian Chifu

    Am desfăşurat timp de aproape 3 luni un proiect de evaluare a sistemului de Securitate Naţională al Republicii Moldova, percepţia despre securitate la nivelul populaţiei şi cetăţenilor şi evaluarea la nivelul elitei societăţii civile, lumii academice şi a experţilor din interiorul sistemului instituţiilor de securitate din Republica Moldova.

    Rezultatele sunt surprinzătoare şi cred că merită atenţia nu numai a leadershipului de la Chişinău, care elaborează o nouă Strategie de securitate internaţională, dar şi atenţia potrivită la Bucureşti, la Bruxeles UE şi NATO şi la Washington. Rezultatele sunt spectaculoase şi arată că percepţia securităţii pentru cetăţeanul mediu din Republica Moldova este stabilitatea politică, combaterea corupţiei, calitatea slabă a conducătorilor şi decidenţilor în elaborarea şi aplicarea politicilor publice şi războiul, conflictul militar violent.
    A. Descrierea proiectului
    Republica Moldova se află în perioada de reflecţie şi pregătire a unei noi Strategii de Securitate Naţională. Este vorba despre un document care va aduce la zi baza legislativă în domeniul securităţii Republicii Moldova, un document asumat politic şi care trebuie să răspundă preocupărilor populaţiei privind ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile din domeniul securităţii Republicii Moldova, să-i dea încrederea că instituţiile statului pot să îndeplinească una dintre principalele atribuţii ale unui stat, apărarea securităţii teritoriului, cetăţenilor şi instituţiilor Republicii Moldova.Natura duală a acestui document face întotdeauna ca dezbaterea să fie dusă la nivel teoretic, profesionist, la nivelul percepţiei populaţiei, la nivelul resurselor şi mai ales la nivel politic. Documentul este, prin natura lui, unul profund politic, asumat politic şi arată cum soluţionează astăzi conducerea Republicii Moldova problemele de securitate şi, totodată, preocupările de securitate ale cetăţenilor Republicii Moldova.Centrul pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning Bucureşti, împreună cu Institutul de Politici Publice şi Centrul pentru Informare şi Documentare ale NATO au derulat la Chişinău un proiect finanţat de Black Sea Trust al German Marshall Fund, menit să dezbată preocupările de securitate ale Republicii Moldova şi să obţină reacţia societăţii civile, a lumii academice şi a experţilor în domeniu referitoare la percepţia şi principalele probleme de securitate ale Republicii Moldova.Am desfăşurat, în perioada iulie – septembrie 2015 un set de 6 reuniuni de dezbatere care au vizat teme precum:
    • mediul de securitate;
    • orientarea politică externă a RM;
    • relaţia cu UE, relaţia cu NATO;
    • relaţia cu Ucraina, România, Rusia, CSI;
    • securitatea societală;
    • corupţia;

    • noile ameninţări. Securitatea energetică, securitate cibernetică, securitatea infrastructurilor critice;
    • noile ameninţări 2.0.: război hibrid, război informaţional, război legal (lawfare)
    • Transnistria, separatism, minorităţi / etnii;
    • securitate militară;
    • profilul strategic / nivelul de ambiţie al RM.
    Am transmis, pentru fiecare reuniune în parte, şi un set de chestionare pentru a avea baza de lucru. De asemenea, am beneficiat de un număr de 11 prezentări (aflate în anexe) dintre care două studii sociologice legate de percepţia securităţii în Republica Moldova. La dezbateri au participat 108 experţi, cu un nucleu constant al organizatorilor şi invitarea în fiecare dezbatere a specialiştilor de nişă pe care îi are lumea academică şi societatea civilă din Republica Moldova.Rezultatul acestor dezbateri este cuprins în prezentul raport care are o variantă publică alcătuită dintr-un sumar executiv, conţinutul temelor dezbaterilor, 6 chestionare şi 11 documente anexe. De asemenea, există o componentă de materiale livrabile care au fost puse la fiecare pas la dispoziţia comisiei speciale din cadrul Preşedinţiei Republicii Moldova pentru elaborarea Strategiei de Securitate Naţională.
    B. Observaţii generale
    Dezbaterea a relevat câteva aspecte fundamentale privind perspectiva unei Strategii de Securitate Naţională, conţinutul ei, acceptarea ei:Mai întâi, există un deficit major de claritate în domeniul documentelor conceptuale în această materie. Supravieţuiesc şi coabitează documente elaborate în diferite epoci şi aparţinătoare la diferite curente de gândire aflate în competiţie şi divergenţă. Avem Doctrină militară, Concepţia Securităţii Naţională şi Strategie de Securitate Naţională în acelaşi timp, astfel încât noul document trebuie să aibă statut de lege organică şi să decidă înlocuirea sau subordonarea legislaţiei în materie (eventual prin dispoziţii finale şi tranzitorii). De altfel, eşafodajul documentelor relevante în materie de securitate şi apărare are încă o deficienţă în modul în care e elaborat şi multe necunoscute – va urma o strategie de Apărare Naţională? Urmează o Strategie Militară a Republicii Moldova? Gradul de coordonare/subordonare a acestor documente.În al doilea rând, există probleme structurale ale eşafodajului instituţional în materie de securitate naţională. În principiu, există un gol în privinţa unei formule de abordare integrată a politicii externe, de securitate şi apărare, a deciziei în aceste domenii strategice şi a raportului dintre preşedinte şi premier în materie. Consiliul Suprem de Securitate are decizii cu caracter consultativ iar Preşedintele nu are atribuţii executive, ci doar reprezentative, în timp ce la nivelul Guvernului lipseşte organismul executiv, integrator pe domeniul securităţii naţionale. Aici propunerea este fie modificarea Constituţiei, alegerea directă a Preşedintelui cu atribuţii executive clare în politica externă, de securitate şi apărare, cu un Consiliu Suprem de Securitate cu decizii obligatorii pentru toate instituţiile în acest domeniu, fie înfiinţarea la nivelul Guvernului a unui post de vicepremier pentru securitate naţională, care să coordoneze domeniile de politică externă,

    securitate şi apărare, să fie responsabil de componenta de securitate şi să poată oricând chema, în structuri integrative şi de coordonare, membrii Guvernului în chestiuni de securitate naţională.În al treilea rând, remarcăm lipsa preocupărilor pentru securitatea naţională atât la nivelul societăţii, cât şi la nivelul elitei şi a decidenţilor. Nivelul culturii de securitate este extrem de redus, multe din componentele securităţii moderne nu au drept corespondent instituţii ale statului Republica Moldova capabile să reacţioneze, iar la nivelul societăţii şi al experţilor, nivelul de percepţie a unor categorii de teme este mai degrabă superficial sau la nivelul informaţiilor jurnalistice. Studiile de securitate au întindere redusă, secvenţială şi profund vetustă, nefiind adaptate cunoaşterii contemporane în domeniu.Potrivit studiilor sociologice făcute, principalele preocupări de securitate rămân războiul, stabilitatea politică a Guvernului, corupţia, ineficienţa actului guvernării şi slaba pregătire a persoanelor în funcţii publice respectiv lipsa de încredere generală că Republica Moldova este un stat serios şi poate asigura funcţiile de apărare a securităţii naţionale pe toate domeniile unde sunt înregistrate ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi. Suspiciunea, scindarea societăţii şi preocuparea în privinţa orientării celuilalt introduc elemente de dificultate în construcţia coezivă a societăţii şi a voinţei politice chiar şi în domeniile cu relevanţă strategică precum orientarea de politică externă, soluţia de securitate sau formulele de apărare a statului Republica Moldova.În al patrulea rând, o altă caracteristică în materie o reprezintă existenţa unor subiecte tabu, care nu sunt discutate de către societate sau sunt abordate în termenii propagandei şi a confruntării politice/strategice/geopolitice. Soluţiile cele mai acceptabile sunt sub imperiul ambiguităţii constructive, şi ele nu dau soluţii structurii instituţionale în domeniul securităţii a statului Republica Moldova. Este cazul prezenţei trupelor şi muniţiei străine pe teritoriul Republicii Moldova (este sau nu ocupaţie militară, cum se tratează subiectul), a unei soluţii pentru reintegrarea Republicii Moldova, a orientării strategice pro-europene, a formulei identitare sau a explicitării substanţei neutralităţii înscrisă în Constituţia Republicii Moldova. În unele din aceste cazuri soluţiile sunt evidente şi pot fi atinse: de exemplu în chestiunea identitară, se poate accepta imediat asumarea sinonimiei/coincidenţei între autoidentificarea ca „român” sau „moldovean”, cu notarea faptului că diferenţa vine de la modul în care s-a făcut educaţia, gradul de cultură, accesul la informaţie.În al cincilea rând, trebuie să remarcăm un nivel scăzut al imaginii militarului în societate, o poziţie neatractivă a Armatei ca instituţie şi carierei militare ca ocupaţie şi o poziţie socială neinvidiată a cadrului militar. De la anunţul privind desfiinţarea armatei şi dezarmarea, în 2006, şi oamenii de calitate au părăsit cariera militară, şi imaginea a scăzut dramatic, lipseşte prestigiul, un loc important şi o poziţie relevantă în societate, lipseşte imaginea de demnitate a poziţiei, respectul faţă de ea, însemnătatea statutului de militar în RM şi un pachet social care să facă atractivă meseria.La fel şi în domeniul intelligence-ului trebuie lucrat, de data asta şi pe alte dimensiuni: desprinderea de KGB, ruptura cu FSB-GRU şi coordonarea sovietică/rusă, marcarea imaginii şi sensului unui serviciu naţional, cu rol relevant, aflat sub control parlamentar serios, cu relevanţă de instituţie a statului, şi nu servind oligarhi şi creând probleme cetăţeanului. Apoi trebuie asumată construcţia imaginii necesităţii şi a prestigiului ocupaţiei.

    În fine, o formula de decont şi restituire a activităţii anterioare e, de asemenea, necesară, o lege a lustraţiei fiind tardivă dar o expunere a activităţii trecute de poliţie politică ar fi binevenită, ar creşte încrederea populaţiei şi susţinerea pentru activitatea de specialitate.Limba engleză predată şi învăţată e un bun vehicul pentru integrare şi încredere a populaţiei, indiferent de etnie şi limbă maternă, în materie de Securitate.În al şaselea rând, în domeniul militar şi de Securitate, se înregistrează două tendinţe la nivelul societăţii: fie acceptarea (dar şi criticarea) unui grad excesiv de secretizare/clasificare care face să nu se poată vorbi, de exemplu, aproape deloc despre securitate militară în societatea civilă, ori nu există înţelegere, preocupare, percepţie şi interes şi e mai simplu de acceptat că ar exista „planuri secrete”, „documente clasificate” care ar rezolva marile probleme şi dileme ale populaţiei în legătură cu propria securitate. Secretomania inutilă sau lipsa de transparenţă şi răspundere creează haloul de necunoscut care nu dă încredere, din contra, după chipul şi asemănarea societăţii, lasă cetăţenii Republicii Moldova să fie suspicioşi în legătură cu activitatea din domeniul securităţii şi neîncrezători în capacitatea de apărare a securităţii în Republica Moldova.De altfel, una dintre problemele majore ale Strategiei de Securitate Naţionale va fi decizia în privinţa consemnării sau nu a existenţei unei ameninţări militare la adresa Republicii Moldova. Aici părerile între experţi sunt împărţite şi în privinţa realităţii existenţei ameninţării, şi în privinţa modului de prezentare a acestui fapt în Strategie. Pe de o parte, respingerea existenţei unei ameninţări militare creează dificultatea explicării nevoii de pregătire şi consolidare a capabilităţilor militare şi este necredibilă pentru societate şi cetăţeni. Pe de altă parte, înregistrarea existenţei acestei ameninţări – convenţionale, hibride, teroriste, asimetrice – reclamă precizarea sursei acestei ameninţări şi ridică probleme în raport cu această sursă. E o dilemă din care doar organismul de decizie colectiv în domeniul securităţii poate să iasă.În al şaptelea rând, spiritul critic, ca instrument de filtrare a propagandei şi de combatere a războiului informaţional este necesar să fie introdus şi predat la toate nivelurile în şcoli, iar comunicarea strategică trebuie dublată de campanii publice de cultivare a spiritului critic, de punere sub semnul întrebării a certitudinilor de consum şi a zvonurilor, în timp ce formulele de acces la informaţii alternative trebuie dezvoltate pe scară largă. Concomitent trebuie explicate public şi în şcoli, la nivel academic, semnificaţiile din teoriile conspiraţiei, valoarea lor de întrebuinţare şi limitele unor asemenea teorii, aşa cum trebuie prezentate şi metodele clasice de manipulare, regulile publicităţii şi obişnuinţele şi abuzurile din formarea zvonurilor şi efectele dezinformării.
    C. Concluzii specifice:
    I. Relaţiile externe şi mediul de securitate în schimbare
    1. Apropierea de UE şi aplicarea angajamentelor din Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb sunt o componentă esenţială a securităţii Republicii Moldova Credibilitatea RM a scăzut masiv în raport cu UE din lipsa reformelor şi stagnării. E necesară recapitalizarea RM în credibilitate în raport cu actorii externi şi cu cetăţenii. Se poate face doar prin accelerarea reformelor.

    2. Combaterea corupţiei, independenţa justiţiei şi statul de drept sunt condiţii absolut obligatorii pentru asigurarea securităţii economice şi deblocarea relaţiilor cu UE. Justiţia nu este funcţională iar lupta împotriva corupţiei e blocată. UE se depărtează pentru că nu mai acceptă modelul practicat de RM până acum.

    2. Relaţiile cu România sunt extrem de importante pe dimensiunea militară şi a securităţii, fiind vorba despre un vecin, despre frontiera şi trecerea spre UE şi NATO şi de sprijinul major primit pe toate dimensiunile pe drumul integrării europene.
    3. Relaţiile cu NATO trebuie valorificare la maximum, în special ajutorul pentru consolidarea apărării, reforma şi pregătirea Armatei şi a structurilor de forţă cu ajutorul NATO.
    4. Trebuie dezvoltat un parteneriat strategic cu SUA. Inclusiv cu componentă militară şi de pregătire a Armatei. El poate suplini MAP cu NATO sau poate fi complementar.
    5. Consolidarea relaţiilor cu Ucraina şi transformarea într-un adevărat binom a acestei relaţii poate ajuta la întărirea securităţii Republicii Moldova şi la soluţionarea paşnică a conflictului nistrean.
    6. Relaţiile cu Federaţia Rusă trebuie raţionalizate la nivelul real la care se află, în baza unei constatări directe a gradului de aplicare al Tratatului de bază, a anexării Crimeii şi perspectivei proiectului Novorossia care poate ajunge la frontierele Republicii Moldova, a acţiunilor inamicale din regiunea separatistă, a blocajelor de natură comercială şi a dominaţiei spaţiului informaţional al Republicii Moldova cu propria agendă.

    II. Securitatea societală
    7.Securitatea societală se concretizează în primul rând în preocupări despre migraţie. Problema e complexă, o parte ţine de demografia redusă şi de îmbătrânirea populaţiei, o parte de emigrarea tinerilor şi exodul de creiere. Se creează o structură a dependenţei de emigraţie şi o economie a remitenţelor, familii monoparentale, copii crescuţi de rude îndepărtate sau de vecini. Pe de altă parte, cea mai mare ameninţare ar reprezenta-o revenirea bruscă în ţară a 100.000 de oameni care muncesc în Rusia. Pe termen lung, problema e lipsa asigurărilor sociale şi a drepturilor de pensie a celor care vor reveni, dar care lucrează astăzi la negru, presiunea socială rămânând asupra statului Republica Moldova la revenirea în ţară.
    8. Se înregistrează probleme majore de identitate societală datorită faptului că Republica Moldova a rămas un stat tânăr şi slab, care nu e atractiv, pe care toţi vor să-l părăsească.

    Dăinuie conflictul identitar nesoluţionat măcar prin asumarea dreptului la autoidentificare alternativă şi considerând că român şi moldovean e acelaşi lucru, ţine doar de o cultură diferită şi influenţe diferite asupra persoanelor în cauză.
    9. Minorităţile locuiesc compact şi nu există principiul identitar, nici limbă comună cu minorităţile, din cauza refuzului rusofonilor de a învăţa limba română. Mai mult, programele şcolilor cu predare în limba rusă sunt alterate şi accentuează clivajul existent direct, la nivelul istoriei şi a devenirii statului, şi indirect, la nivel simbolic, tocmai prin această segregare.
    III.Corupţia

    10. Corupţia este cea mai mare problemă de securitate a Republicii Moldova. Trebuie menţionată ca atare în Strategie şi toate instituţiile statului să se preocupe de lupta împotriva corupţiei. Corupţia afectează viaţa economică (blochează investiţii, alterează competiţia, duce la migraţie) dar şi votul (în alegeri sau în Parlament, în funcţie de lege), decizia politică sau de securitate, crescând vulnerabilităţile statului.
    11. Achiziţiile şi organizarea partidelor politice sub formă de corporaţii duc la corupţie, iar netransparenţa, lipsa de democraţie există în partide şi chiar în Parlament. Amprenta specifică locală o reprezintă cumetrismul şi nepotismul.
    12. Instituţiile de combatere a corupţiei, de integritate, de supraveghere a cheltuielilor de campanie ale partidelor, ale cheltuielilor publice precum şi finanţare a partidelor politice nu funcţionează, sunt ineficiente, sau nu sunt lăsate să-şi facă treaba din cauza numirilor şi ingerinţelor politice. Pentru a soluţiona problema corupţiei este nevoie de presiuni externe puternice, democraţie transparentă de partid, achiziţii transparente, transparenţa finanţării partidelor politice.

    IV. Securitatea energetică

    13. Securitatea energetică e de primă importanţă în Republica Moldova şi ea reclamă diversificarea surselor de energie electrică şi gaz, valorificarea potenţialului de surse alternative de energie, interconectarea deplină a consumatorilor la sursele alternative de gaz şi energie electrică din România, schimbarea mixului energetic de la dependenţă completă de gaz la o variantă echilibrată pe cărbune, păcură şi gaz. Infrastructura energetică critică, regimul de proprietate al reţelelor de transport şi eficienţa energetică sunt de primă importanţă, ca şi aplicarea Pachetul 3 energetic european.
    14. Datoria la gaz prezintă o ameninţare la securitatea energetică. În mare parte datoria la gaz reprezintă consumul părţii transnistrene, însă obligaţiile financiare se atribuie la Moldova Gaz, deţinută majoritar de Gazprom.

    15. E o schemă a creşterii dependenţei financiare a Republicii Moldova pe seama consumului de gaz a regiunii separatiste, care creează datorii artificiale, necontrolate, a distribuitorului faţă de producător, ultimul fiind acţionar majoritar al distribuitorului. Situaţia actuală împiedică urmărirea independentă a consumului de către statul Republica Moldova, precum şi încasarea facturilor de la consumatorii din stânga Nistrului.

    V. Securitatea cibernetică

    15. Securitatea cibernetică în Republica Moldova este un domeniu în care percepţia societăţii e marginală, nu există preocupare, iar la nivelul autorităţilor e o preocupare incipientă. Principalele ţinte sunt conştientizarea relativ la problemă şi cultura de utilizator (campanie cu programe de interes public în media).

    VI. Război hibrid, război informaţional, război legal (lawfare)

    16. Suntem în faza în care Republica Moldova la nivelul elitelor, a societăţii şi a mass media trebuie să conştientizeze formele pe care le îmbracă noul război al viitorului prin programe de prezentare a acestui tip de conflict şi a efectelor sale.
    17. Republica Moldova trebuie să-şi construiască o instituţie responsabilă cu combaterea războiului informaţional, inclusiv a componentei de operaţiuni psihologice. Instrumentele sunt comunicarea strategică, instrumentarul de expunere al manipulărilor din spaţiul public şi demitizarea purtătorilor de mesaje ale campaniilor acestui război informaţional.

    VII. Conflictul transnistrean

    18. Există din ce în ce mai puţin interes pentru conflict, tot mai puţină lume e deranjată de existenţa conflictului nistrean, nici populaţia, nici politicienii, nici actorii internaţionali. Scopul a devenit doar evitarea conflictului armat, care nu face decât să conserve conflictul. Trebuie schimbată abordarea în obiectivul de soluţionare a conflictului şi reintegrare teritorială, nu prezervarea păcii şi conservarea separatismului, eventual înflorirea lui.
    19. În ultimul an – jumătate de an au existat schimbări ale unor abordări mai vechi. Există schimbări şi în ceea ce priveşte factorul militar şi serviciile. Factorul militar este important şi nu este de neglijat, cu precădere schimbările raportului de forţe în Crimeea, proiectul Novorossia, presiunile asupra regiunii Odessa, reconfigurare a scopurilor şi a legăturilor cu Transnistria.

    20. Eficienţa militară a crescut foarte mult fără să se schimbe fizic sau numeric. S-au transformat în trupe speciale, pregătite, cu exerciţii de desant, de creare de cap de pod pe malul drept.
    20. Sunt egal importante trei tipuri de ameninţări legate de conflictul din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova:
    • reizbucnirea conflictului pe Nistru este ameninţare directă la adresa securităţii RM. Poate fi o ameninţare militară de tip convenţional, asimetric, de tip război hibrid;
    • menţinerea statu-quo-ului şi conservarea conflictului este altă ameninţare la integritatea teritorială a Republicii Moldova. Se conservă, nu se soluţionează conflictul;
    • o soluţionare proastă a conflictului din Transnistria, cu limitarea opţiunilor de politică externă, securitate, apărare, integrare în spaţiul de liber schimb european e altă ameninţare. Reintegrarea teritorială trebuie subordonată dezideratului de integrare europeană.
    21. Propunerile societăţii civile sunt:
    1. Soluţionarea oricărui conflict necesită costuri. În loc de bani pentru confidence building şi abordarea separatiştilor, mai necesară e crearea unui Trust Fund pentru a finanţa soluţionarea conflictului.
    2. Trebuie construit un Task Force interministerial responsabil cu politicile publice în domeniul reintegrării teritoriale a Republicii Moldova, eventual prin reînfiinţarea Ministerului Reintegrării, cu un vicepremier în frunte, cu atribuţii care să-i permită să reunească alţi miniştri pe diversele teme legate de reintegrare.
    3. Trebuie construit şi valorificat binomul R. Moldova – Ucraina, o abordare coerentă, convergentă, pusă la punct.

    VIII. Securitatea militară

    22. La nivelul societăţii civile, din dezbateri a rezultat că nu există date la nivel public şi abordare unitară pentru a se stabili dacă există sau nu ameninţare directă la adresa Republicii Moldova. Urmează ca instituţiile statului să stabilească acest lucru pe baza informaţiilor şi a opţiunii politice. Totuşi opinia este că nivelul de ambiţie pe care şi-l poate propune Republica Moldova este apărarea teritoriului şi a populaţiei aflate sub controlul autorităţilor legitime în faţa unui atac convenţional, asimetric sau hibrid care ar porni din stânga Nistrului.
    23. Rămân de analizat la nivel instituţional următoarele:
    • Ameninţările ce pot ridica probleme din punct de vedere al securităţii militare: confruntarea militară convenţională, războiul hibrid, ameninţările militare asimetrice.
    • Riscurile de natură militară ce pot afecta Republica Moldova: proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul, instabilitatea, disputele miliare existente în vecinătate sau în regiune, ce pot fi diseminate sau pot influenţa direct statul în cauză.
    • Vulnerabilităţile care ţin de capacitatea militară de apărare redusă faţă de un inamic potenţial sau ameninţare militară imediată, lipsa voinţei sau a coeziunii de decizie în apărare, lipsa capacităţilor de descurajare, absenţa unui sistem de acorduri şi garanţii respectiv capacităţi de apărare colectivă cu vecinii sau parteneri mai îndepărtaţi.
    24. Pentru celelalte categorii de ameninţări, este necesară identificarea de soluţii şi acorduri pentru apărare comună sau cooperarea cu vecinii în domeniul apărării şi combaterii ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor altele decât cele interne sau provenind din regiunea separatistă.

  7. Dezlegamantul „unionismului”

    Patria mea, eventual, nestirbita de „binevoitori”! Dar incrustata de granite arbitrare?!

    Sub care aspect, devine limpede ca orice manifestatie din vechea gradina dacica e lipsita de esenta daca nu include prim punct INTREGIREA patrimoniului national sechestrat.

    De ce?

    Deoarece nici o alta revendicare n-are capacitatea de a renaste Patria!

    Atat de greu e de inteles?

    Cu „andipindentea” nascocita, supta din deget?! devenim o cultura biologica fara perspectiva. Mare pacat ca o multime de lume, in acelasi rand, Romania?! face jocul agresorului si al tradatorilor si vehiculeaza cu mincinoasa „Moldova”[1] de pe Muncesti (cartier al Chisinaului); ii da zor cu „capitalea Maldovei, gorod Kisiniov”. Motiv, ce suplimenteaza apa la moara celor cu replica asupra „unionismului”.

    Straniu, dar aspirand la integralitatea Patriei! – exista oare o cauza mai nobila in viata? unionistii umbla astazi cu capul in jos, asemenea unor prozeliti supusi anatemei. Iar ticalosii ne calca demnitatea in picioare, promovand inversunat separatismul acestui nano-segment de pamant furat. Si asta in situatia, cand considerabile parti din teritoriul slavitei Porti medievale a Crestinatatii sunt ocupate repetat tocmai de crestini ortodoxi. Otomanii din veac XVI si tot n-au fost asa de josnici.

    Tabarati cu tancurile peste noi, colonistii si cozile de topor determina angro atmosfera in tinuturile musatine invadate. Este efectul asa ziselor „ridicari”, metode primitive de deznationalizare aplicate bestial de Imperiile tarist si sovietic. Din care pricina, nici un referendum ce-ar viza revenirea la vatra (- capcana vadita!) nu va indica Carpatii. De altfel, nici cotropiti n-am fost prin referendum; deci votul se exclude.

    Personal, nu vad nimic suspect (periculos?!) in tendinta de a restaura unitatea unui popor dezbinat violent. E crima oare sa intrunesti, vezi Doamne! moldoveni cu moldoveni? Sau suprafete romanesti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au apartinut niciodata Ucrainei si sunt de drept ale Romaniei.” (Declaraţia din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului Romaniei privind Referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991). Aferim, ghiaure! Regenerarea Walahiei Minor nu poarta haina lunga si nu afecteaza, dar absolut! pe nimenea. Dimpotriva, o crima e sa iesi contra unirii consangenilor si implinirii plaiului natal, promulgand o falsa „suveranitate” stalinist-satanista.

    In fapt, Unionismul e unica sansa de anihilare a nedreptatii facute moldovenilor acum circa 200 de ani, el proiectand lumina peste potentialul uman si teritorial prejudiciat al Tarii. Suntem si datori s-o facem. Judecata popoarelor a condamnat odiosul Pact Molotov-Ribbentrop[2] – care a scindat Romania, si l-a recunoscut nul ab initio! cu recomandarea iminenta de LICHIDARE a consecintelor lui juridice.

    De aici razbate, o data in plus, dezlegamantul legal al timiditatii noastre: sa fie lichidate consecintele talhariei!

    Reabilitarea neconditionata a Justitiei se realizeaza prin masurile primordiale:
    1. De adunat Basarabia, vanduta cotropitorului de catre „ciobanasii-revolutionari” ai Chisinaului, la 2 august 1940.
    2. Intregirea strabunei Kara-Bogdanii, Patria noastra!!!
    3. Constituirea unei Romanii puternice, mandria Europei!

    24 septembrie 2015

    Note

    [1] Atribuirea nejustificata a cognomenului Moldova unei micro-sectiuni din Basarabia rapita din teritoriul Romaniei, marcheaza nu numai o crasa nedreptate istorica. Uzul de fals e reglementat de Codul penal si nu e clar daca juristii Chisinaului au avertizat in aceasta privinta „alesii”, ai naibei ahotnici sa „canduca” nu doar respublicutea secesionista – de sorginte bolsevica, ci ditamai „Maldova”. Apoi, da. Adnotam, in speta, naturaletea aflarii celui mai „suveran si independent, unitar si indivizibil” pseudo-statulet al ex-nomenclaturistilor comunisti, acu, al beizadelelor lor deja – de rand cu alte tinuturi instrainate, permanent in administratia cotidiana a Daciei / Romaniei Mici / Romaniei Mari; fara calificativ de entitate deosebita.

    [2] La 24 decembrie 1989, Congresul Deputatilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat „semnarea Protocolului aditional al Tratatului din 1939… si a altor intelegeri secrete cu Germania” si a recunoscut ca acestea „sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei si valabilitate, din momentul semnarii lor”, venind „in contradictie cu suveranitatea si independenta unor state terte”.

  8. ROSTUL-Dan Puric

    Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

    La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

    Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

    Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

    Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

    Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

    Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile „prietene”.

    La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

    Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

    Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

    Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

    Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

    Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

    Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

  9. FOAIA B.U.N.-ă Unionistă – 6
    15 octombrie 2015, Luna lui Brumărel,
    – Ziua Sf. Pocroavă
    /cronica unionistă/
    ———————————–––––––-
    63.
    Chișinău, miercuri, 14 oct. 2015 –
    În cadrul Forumului Civic,
    un dialog surd dintre oligarhii din Guvern și populația prostită,
    domnul Gheorghe Răilean, primar de Cimișlia /PDLM/a propus Calea Victoriei –
    Re-Unirea noastră cu România,
    întrebându-se totodată de ce DA-DA-iștii năstăsiști ignoră această soluție unică.
    – Și scriitorul Nicoale Dabija a menționat Proiectul nostru Național de Re-Unire cu România.
    – E de menționat faptul că Guvernul Oligarh nu a invitat la acest Forum-comedie
    nici un reprezentant al organizațiilor unioniste, Tineretul Moldovei, etc.
    /www timpul md/
    62.
    Un alt oligarh rusificat, Adrian Candu, președinetele Parlamentului
    a propus inițierea unui Referendum referitor la Re-Unirea cu România.
    PĂZEA!
    – unu- populația trebuie mai întâi pregătită și informată bine la acest subiect
    – doi- Candu deviază subiectele la zi – demiterea oficialilor courupți și mafioți din Guvern.
    El vrea ca populația mioritică să uite de acestea
    și să înceapă o pălăvrăgeală interminabilă la subiectul Re-Unirii.
    – trei- finalmente, la 28 iunie 1940 Basarabia românească a fost cotropită de ocupanții ruși
    fără Referendumuri și alte instrumente deomocratice.
    – Actualmente este necesar doar de ales O Adunare Constituantă din 51 de reperezentanți
    care să Re-Stabilească Re-Unirea Basarabiei pt. TOTDEAUNA cu România
    votată de Sfatul Țării la 27 martie 1918.
    /propunere lansată de academicianul octogenar ex-deputat Petru Soltan în iulie 2015/

    61.
    UNIONISTICA –
    “Deturnarea politică a mișcării “Basarabia e România”
    un articol de Mihai Dumitru, ziarist de la București, 12 octombrie 2015
    http www contributors ro

    un comentariu preluat de acolo-
    – Decebal spune:
    12/10/2015
    – Se poate infaptui RE-Unirea, dar trebuie facuta cu mare grija, cred eu.
    Treptat, lin, firesc, fara gesturi spectaculoase.
    Cumva, Re-Unirea ar trebui facuta de profesionisti adevarati (din diverse domenii), nu de politicieni.
    Cred ca este atât in interesul Rep. Moldova, cât si in interesul României ca integrarea,
    daca va fi sa fie, sa se petreaca “de facto” (cultural, economic, psihologic etc.),
    inainte de a fi declarata “de jure”.

    O integrare petrecuta lin si firesc nu ar da motive nici unei mari puteri sa se simta lezata, in vreun fel. De aceea cred ca declaratiile sforaitoare pe tema unirii ar trebui sa lipseasca, din spatiul public.
    In schimb, actiuni limitate si coerente ar trebui infaptuite, pas cu pas, consecvent si discret.

    Cu vreo trei saptâmani in urma, am facut o plimbare, pe Platoul Bucegilor, de la Piatra Arsă la Vf. Omu.
    La Sfinx era un grup de vreo 20 de turisti din Rep. Moldova.
    O turista m-a rugat sa-i fac o poza, cu “smartphone” -ul ei, dar, pana sa se aranjeze in cadru,
    ecranul telefonului s-a stins. Doamna a venit langa mine, ca sa deblocheze ecranul
    si am observat ca meniul telefonului era scris cu litere chirilice.
    Doamna vorbea o limba româna grevata (putin) de accent, dar foarte curata.

    Cumva, am fost surprins, m-as fi asteptat ca meniul telefonului sa fie in limba româna.
    Nu stiu daca exista optiunea de limba română la telefoanele mobile vândute in Rep. Moldova,
    dar disponibilitatea acestor meniuri ar putea fi un (mic) pas, de exemplu.
    “Calatoria de o mie de mile incepe cu un pas”… urmat de altul… si de altul… si de altul…
    Bineinteles, pasi trebuie facuti, simultan si in România.
    Inscriptiile “BASARABIA e ROMANIA” au o grafie similara, par un soi de “brand”
    și pot fi considerate și ele un pas.

    60.
    Atenție Mare !
    ––––––––––––––––
    Toți marii Unioniști din ultimii 25 de ani
    au fost omorâți prin otrăviri, iradieri sau accidente la comandă
    de către teroriștii voroniști dodoniști usatiști roșkiști lucinskiști sneguriști
    anti-români din SIS-temul KGB de la Chișinău
    în tandem cu cel de la Tiraspol.
    Cântăreții uciși Doina și Ion Aldea Teodorovici,
    cântărețul Vlad Gheorghelaș,
    compozitorul Petre Aldea-Teodorovici, etc.
    vă spun ceva ?
    Actualmente cei mai mari muzicieni unioniști
    sunt dirijorul Nicolae Botgros și tânărul Ion Paladi.
    Deci iată că teroriștii rusofoni și trădătorii lovesc din nou- la începutul lui octombrie 2015
    l-au otrăvit și iradiat de la distanță pe marele rapsod Nicolae Botgros.
    Medicii nu pot depista adevărata cauză a maladiei căci SIS-temul KGB de ocupație operează cu cele mai sofisticate metode de asasinare,
    metode indepistabile.
    Tot în asemenea mod teroristii ocupanți i-au calicit pentru toată viața
    pe actorii Gheorghe Urschi și Gheorghe Pârlea,
    cântăreața Nina Crulicovschi, Ștefan Petrache, etc.
    Președintele adormit Timofte știe toate acestea
    dar nu face nimic pentru a salva Marii Unioniști.
    ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
    Cine are Minte să ia Aminte la acestea !

    59.
    CAZUL jurnalistului bucureștean controversat pesimist decadent CTP – Cristian Tudor Popescu,
    Avocatul Diavolului pe la TV.
    – un comentariu preluat de pe facebook,
    – de la Dina Diaconu din Chișinău –

    “Nu-i chiar aşa, dle CTP!
    În primul rând, ne deranjează faptul că şi românii, şi ruşii ne socotesc analfabeţi,
    cu toate facultăţile noastre. Eu, care am trăit 40 de ani în URSS,
    pot să recunoasc că nu cunosc bine nici limba rusă, pentru că în familie vorbeam româneşte
    şi nici limba română, fiindcă ruşii ne-au impus limba rusă şi alfabetul chirilic peste tot –
    şi la serviciu, şi în societate, şi în mass-media.
    Acum, majoritatea basarabenilor ne dorim ca toţi copiii şi nepoţii noştri să cunoască istoria adevărată,
    să cunoască limba neamului românesc, să cunoască şi să admire frumuseţile naturale ale Patriei.

    Şi asta nu se poate decât într-un singur stat unitar.
    Avem acest drept fiindcă ne-am născut din părinţi români – cetăţeni ai României.
    Numai România ne poate da acest drept, nu UE.
    Greşala înstrăinării Basarabiei a fost a statului român, a regelui Mihai,
    atunci când ne-au aruncat din nou în mâinile ruşilor.

    Acum, aceast greşală trebuie reparată tot de statul român.
    Şi nu ne mai umiliţi prin declaraţiile dtale referitoare la limba pe care o vorbim,
    care nu e diferită de cea vorbită de moldovenii din dreapta Prutului.
    De ce nu îi luaţi peste picior şi pe ei?
    Vă recomand să veniţi mai des pe la noi pentru a vedea pe viu realităţile.
    Nu ne mai numiţi fraţi mai mici ai României,
    pentru că suntem cetăţeni români pe picior de egalitate cu cei din România”.
    /via Ioan POPESCU, timpul md/
    58.
    ACADEMIA CAȚAVENCU DE CHIȘINĂU-
    Lista Rușinii anti-unioniste
    și Anti-Basarabia din România
    —————————————–––––––––––
    Licheaua nr 1 –
    a)
    Andrei Popa · Iași
    “Ce să căutati voi in România, înapoiaților?”
    / Nemțean, 28 ani, chitarist din trupa cântăreței băcăuane Loredana Groza/
    http://infoprut.ro/41279-ion-sturza-unirea-moldovei-cu-romania-e-mai-valabila-ca-niciodata.html
    b)
    bucureșteanca Oana Serafim,
    Director, Postul de Radio Europa Liberă, Praga
    secția în limba română pt. Rep. Moldova
    c)
    Sabina Fati,
    jurnalistă la ziarul România Liberă, București
    d)
    Andreea Gheorghiu
    Lector Universitar, limba franceză, Universitatea Timișoara
    e)
    Nicolae E. Șera
    Conf.dr., limba franceză, Universitatea Cluj -Napoca
    f)
    Petru Clej
    fost redactor la Radio BBC Londra
    g)
    Cristian Tudor Popescu,
    gazetar parvenit bucureștean, alias CTP,
    ex-inginer pesimist tăios, „Avocatul Diavolului ” pe la TV.
    Notă:
    – Georgică Simion, lider unionist vest-moldovean din Focșani,
    hărțuit mereu de SIS-temul neo-KGB din Chișinău,
    îi numește pe acești rătăciți – „români de mlaștină”.

    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ ஜ۩ஜ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
    =====BUCOVINA DE NORD========
    ——— ♥ȘI TOATĂ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA♥ ———–
    —————♥—♥—♥—RE-U N I R E!—♥—♥—♥———
    ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ ஜ۩ஜ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

  10. Da, mult adevar ai spus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *