“Ostaşi, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit si miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi”.
“Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre (…) Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori. Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru. OSTAŞI, Izbânda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!” – Mareşalul Ion Antonescu, 22 iunie 1941. România intra atunci în războiul de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub criminala ocupaţie a Uniunii Sovietice. România pleca la război pentru provinciile sale răpite printr-un diktat ce retrasa zonele de influenţă ale Germaniei naziste şi Rusiei bolşevice, în urma Pactului Ribentropp – Molotov semnat la 23 august 1939.România pierduse în acelaşi an 1940, pe lângă Basarabia şi Bucovina şi Transilvania de Nord, cât şi două judeţe din sudul Dobrogei, Caliacra şi Durostor.La cea din urmă avusese loc un transfer de populaţie între România şi Bulgaria.
Bătălia pentru Basarabia şi Bucovina de Nord a impus şi pierderi în vieţi omeneşti, răniţi şi dispăruţi. Patru sute de mii de militari români au fost concentraţi pentru operaţiunile militare alături de Axă. La 27 iulie 1941, întreg teritoriul istoric românesc fusese eliberat. Populaţia românească din provinciile istorice a salutat cu entuziasm eliberarea şi a oferit momente de fraternitate deosebite. Până la acest punct atât Conducătorul statului, general IonAntonescu, cât şi mare parte a politicienilor români căzuseră de acord că eliberarea trecea drept obiectiv al politicii naţionale, transmite Radio România Actualităţi. Contribuţia românească la campania din Est a fost deosebită prin materialul de război pus în dispozitiv de luptă, cât şi prin dimensiunea jerfei umane. România şi-a îndeplinit promisiunile, în ciuda reticenţelor ori a cursului conflictului, indiferent de starea tehnică a armatelor sale şi a erorilor strategice comise de germani.
Pe 7 iulie 1941, Ion Antonescu emitea această proclamaţie adresată românilor basarabeni:
Basarabeni, Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noştri am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
Am prăvălit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul. Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.
Basarabeni,
Anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit. Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul.
Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină este mai cumplită decât moartea. Eroii şi bravii ostaşi ai armatei noastre v-au eliberat! Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră! Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură. Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui. Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă. Trecutul s-a stins, să întemeiem viitorul. Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor. Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările. În popasul acestui an de prăbuşire, Ţara noastră, vechea voastră Patrie, s-a schimbat. O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului. Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe. Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor. Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut. Prindeţi-vă, dar, cu încredere în roiul de muncă pe care îl începem astăzi. Basarabeni, Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale. Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la faptă nouă. Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului.
Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri.
Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
Trăiască România!
Lecţii de istorie: Cum a provocat Rusia al Doilea război mondial
Print Marime Font
Pentru Stalin, ca si pentru Putin, mult mai târziu, prabuşirea Imperiului Rus a fost cea mai mare tragedie geopolitica a secolui XX.
Zeci de ani, în cărțile de istorie sovietice a fost scris că victoria asupra Germaniei naziste este rezultatul Marelui Război pentru Apărarea Patriei.
Împreună cu Marele Război pentru Apararea Patriei, manualele menționate vorbeau în treacat și despre un alt război, care s-a desfasurat în același timp, în aceleași țări și cu aceiași participanți. Cele doua parca se intersectau, chiar coincideau, dar erau totusi destul de diferite. Asta s-a intiparit în mintea a milioane de oameni sovietici.
Toată lumea în Rusia știe data Marelui Război pentru Apărarea Patriei: 22 iunie 1941 – 9 mai 1945.
Data celui de al Doilea război mondial – mai putini: 1 septembrie 1939- 2 septembrie 1945.
Toată lumea în Rusia știe că, în Marele Război pentru Apărarea Patriei, URSS a luptat împotriva Germaniei și a aliaților săi.
Nu toată lumea își amintește că în razboi au participat 62 de țări din 73 existente la acea vreme, ca luptele au avut loc pe trei continente și în apele a patru oceane si este singurul conflictul în care s-au utilizat arme nucleare.
Însa acest război mondial pare ca a ocolit URSS, care avea propriul rezbel cu naziștii, pe care i-a învins.
Cum s-a întâmplat că Rusia celebrează anual victoria asupra Germaniei naziste – iar victoria și memoria celui de al Doilea razboi au fost șterse?
Un material pe baza discutiilor istroricilor rusi Oleg Budnitk şi Mark Solonin, mediate de Alexander Podrabinek, in cadrul unei emisiuni la Radio Liberty.
Stie cineva ce a făcut Uniunea Sovietică în primele zile după începerea celui de-al Doilea război mondial?
Ei bine, USRR a atacat Polonia. De la vest polonezii erau atacati de Germania national-socialista, din est – de socialista URSS. Germanii – pe 1 septembrie, URSS – 17 septembrie. Aceasta este data oficiala a intrării Uniunii Sovietice în al Doilea război mondial.
Și, din păcate, nu de partea coaliției, care atunci era reprezentata de Polonia, Anglia, Franța, Australia, Noua Zeelandă, India și Canada, ci în alianță cu Germania nazistă.
Uniunea Sovietică şi Germania nazista au semnat un pact de neagresiune (la Moscova, pe 23 august 1939), cu o săptămână înainte de începerea războiului mondial.
Pactul de neagresiune între cele doua a avut o importanță crucială pentru ambele țări si, practic, a dat startul celui de al Doilea război mondial. Practic, în vara anului 1939, Hitler a încercat sa obtina, si a obtinut, sprijin sovietic.
Oleg Budnitskii: Pe de o parte, Stalin nu avea încredere fata de democrațiile occidentale, iar pe de altă parte, dupa o vizită a lui Ribbentrop la Moscova și auzind propunerile concrete și absolut minunate din punct de vedere geopolitic … Era o propunere de impartire a Europei de Est…Printre altele, cele doua au convenit ca, la un moment dat, Uniunea Sovietic sa intre în război împotriva Poloniei.
Semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop pe 23 august a fost un punct de cotitură important în politica Uniunii Sovietice.
Alexander Podrabinek: Pactul de non-agresiune a fost scurt și clar. Avea numai șapte articole. Cele de substanță – trei. Primul articol obligă părțile să se abțină de la agresiune impotriva celuilalt; În al doilea – sa nu acorde sprijin unui tert care îl ataca pe celalalt; În al treilea – sa nu adere la alianțe militare indreptate împotriva celeilalte parti.
Avand acord cu Hitler privind împărțirea sferelor de influență în Europa, Stalin nu se temea de complicații militare la începutul războiului al Doilea mondial. Şi de cine sa se teama Uniunea Sovietică, care era cu mult superioara celor mai apropiați vecini occidentali ca dimensiune, resurse naturale, armata și echipament militar?
Poate ca Stalin a crezut că prăbușirea Imperiului Rus în 1917, era cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Acum, in fata lui s-a deschis perspectiva tentantă de restabilire a vechilor frontiere.
Oleg Budnitkii: Germania initiaza războiul pe 1 septembrie declansand atacul asupra Poloniei. Uniunea Sovietică, în conformitate cu acordul, a început să pregătească acțiuni militare împotriva Poloniei.
Una dintre condițiile pentru intrarea URSS pe teritoriul Poloniei (pentru a spune lucrurilor pe nume, a fost o lovitură aplicata în spatele armatei poloneze), era ca Varșovia sa cada, iar apoi se putea anunța că statul polonez nu exista. Lucru pe care l-au facut mai târziu.
Alexander Podrabinek: Potrivit protocolului secret al pactului, Armata Roșie a ocupat regiunile estice ale Poloniei.
Mark Salonin: Pe 17 septembrie, dimineața, Armata Roșie, într-un număr mare, traverseaza frontiera poloneza. Gruparea sovietica numara 650.000 de militari şi 4.500 de tancuri, iar până la sfârșitul lunii septembrie, aceasta a crescut de două ori.
Teritoriul polonez a fost ocupat rapid. Polonezii nu se așteptau la o invazie din est. Rezistența armată a fost scăzută, dar a existat.
Oleg Budnitkii: Au fost în unele locuri lupte. Dar polonezii la inceput nu au înțeles ce se întâmplă, de ce a intrat Armata Roșie? Guvernul s-a gândit că, poate,URSS a venit in ajutorul Poloniei. Au fost chiar date ordine sa nu se opuna rezistenta. Cu toate acestea, polonezii s-au luptat cu sovieticii. Au existat lupte, unele orase au rezistat.
Alexander Podrabinek: În urma acestor evenimente, sub controlul Uniunii Sovietice a trecut un teritoriu de 196.000 km pătrați cu o populație de aproximativ 13 milioane de persoane.
Războiul cu Polonia pentru Uniunea Sovietică nu a fost prea sângeros. Pierderile in luptă ale Armatei Roșii, conform cifrelor oficiale au fost de 737 de persoane ucise și 1862 răniți. Conform celor neoficiale – până la o mie de morți și două mii de răniți. Pierderea polonezilor a fost de 3,5 mii de morți, 20.000 răniți și dispăruți.
Au fost capturati circa 250 mii de soldați. În primăvara anului viitor, aproape 22 de mii de ofițeri polonezi au fost împușcați de sovietici în pădurea Katyn.
În septembrie 1939, armatele sovietica și germana au sărbătorit prima victorie în cel de-al Doilea război mondial.
Trupele germane au cedat orașul polonez ocupat – Brest, care a trecut sub ocupație sovietică. Pe 22 septembrie, la Brest a avut loc o paradă militară sovieto-germana comuna.
Acțiunile militare au fost finalizate, în mare, până pe 29 septembrie. Data sfârșitului războiului poate fi considerata 16 octombrie 1939, când noua frontiera de stat a URSS a fost transferată de catre armata sub paza trupelor de frontieră ale NKVD.
Stalin a numit războiul împotriva Poloniei – o „plimbare militară.” Pentru Polonia, acest război a fost însa o tragedie nationala.
Dar războiului nu-i place răgazul, mai ales daca agresorul este extaziat de succesele militare ale unei campanii usoare. Asa ca, pe 16 octombrie, Armata Rosie a predat granița de vest sub paza NKVD, și pe 18 octombrie a început introducerea trupelor sovietice în republicile baltice.
Dpdv militar, Estonia, Letonia și Lituania erau mult mai slabe decât Polonia și nu puteau opune rezistență semnificativă.
Pe 28 septembrie 1939, dupa ce Kremlinul a semnat tratatul de prietenie cu Germania nazistă, Uniunea Sovietică și Estonia au incheiat un acord de asistență mutuală. Asistența din partea Uniunii Sovietice a insemnat introducerea pe teritoriul estonian a trupelor sovietice – 25 de mii de oameni.
În urma discuțiilor, Stalin a lăudat delegația estoniană:
„Guvernul eston a acționat cu înțelepciune și în beneficiul poporului estonian, a încheiat un acord cu Uniunea Sovietică. Puteati avea soarta Poloniei. Unde este acum Polonia?”.
Raspunsul la intrebare au avut și celelalte republici baltice. Un tratat asemănător cu Uniunea Sovietică a fost semnat de Letonia pe 5 octombrie, iar pe 10 octombrie – cu Lituania. În Letonia au fost trimisi 25.000 de soldați ai Armatei Roșii, în Lituania – 20.000.
Apoi, pe 5 octombrie, URSS propune finlandezilor sa încheie un pact de asistență mutuală similar cu cel al balticilor. Negocierile au început pe 11 octombrie, dar, în final, au esuat dupa numeroase reluari. Pe 9 noiembrie, discuțiile s-au încheiat fără rezultat.
Din aceasta cauza a izbucnit războiul cu Finlanda, început pe 30 noiembrie 1939.
Oleg Budnitskii: Finlanda nu a acceptat propunerile Uniunii Sovietice care voia sa împinga granița foarte mult. De fapt, Finlanda urma sa devina stat satelit sau pur și simplu sa fie anexata. Dacă ne uităm pe hartă, este o problema de restabilire a granitelor Imperiului Rus.
Ca urmare a inceput războiul sovieto-finlandez. URSS a anuntat o serie de provocari din partea Finlandei. Desigur, a fost un război provocat de către Uniunea Sovietică, nu există nicio indoiala. Este suficient să spun că populația Uniunii Sovietice era de 180 de milioane de oameni, iar populația Finlandei de 3 milioane de persoane, și ca sa vezi, mica Finlanda s-a decis asa, dintr-o dată, sa atace Uniunea Sovietică. Finlanda avea doar câteva tancuri si câteva avioane.
Alexander Podrabinek: Uniunea Sovietică a lansat o puternica campanie de propagandă.
Mark Salonin: Da, pe 26 noiembrie, cu patru zile înainte de invazia in Finlanda, a existat o puternica explozie propagandistică, se spunea că armata finlandeză îi ataca pe grănicerii sovietici, ca au murit soldați ai Armatei Roșii. După aceea – un uragan de poezii, sedinte populare, sindicalisti furiosi. Şi-au amintit ca de la granita finlandeza pana la leaganul revolutiei bolsevice -Leningrad – erau doar 34 de kilometri în linie dreaptă, și ca iata-iata urmeaza sa bombardeze finlandezii Bulevardul Nevskii. Prin urmare, nu putem tolera acest lucru, iar noi trebuie să ne apăram țara….
Alexander Podrabinek: La începutul campaniei finlandeze propaganda stalinistă a convins poporul sovietic ca victoria asupra Finlandei va fi rapida și ușoara.
Oleg Budnitskii: Cu toate acestea, războiul nu a fost floare la ureche, cum se credea inițial. Finlanda a opus rezistență armata, iar trupele URSS s-au dovedit a fi slab pregătite si slab conduse. Cu toate acestea, Uniunea Sovietică era mult mai puternică decât Finlanda, și în ciuda pierderilor enorme (Armata Roșie a pierdut de 4 ori mai multi soldati decât cea finlandeză), rezistența finlandeză a fost infranta. S-a ajuns la un acord de pace, care a fost drastic pentru Finlanda, dar ţara si-a pastrat independența.
Alexander Podrabinek: Razboiul s-a incheiat pe 13 martie 1940 prin semnarea unui tratat de pace. Uniunea Sovietică anexează aproximativ 40.000 de kilometri pătrați din Finlanda, inclusiv orașul Viborg. Pierderile in morți și dispăruți au fost dupa cum urmeaza: Armata Roșie – 126.000 soldați, armata finlandeza – 26 mii de oameni.
Unul din rezultatele războiului sovieto-finlandez a fost exluderea URSS din Liga Națiunilor. Un alt rezultat a fost inventia de catre finlandezi a „cocktailului Molotov”.
După războiul cu Finlanda, Armata Roșie a avut pace doar trei luni. Dar apoi, în iunie 1940, pe data de 14 (Lituania), şi 15-16 (în Letonia și Estonia), URSS trimite ultimatumuri prin care cere intrarea neingradita so nelimitata pentru trupele Armatei Roșii. Dupa ce militarii ocupa tarile baltice, incep arestarile in masa, urmeaza așa-numitele alegeri: cu un singur candidat pe lista. Se formează guvernul. Fara varsare de sange, toate trei republici sunt ocupate.
Alexander Podrabinek: Campania militară în cele trei republici baltice a durat șase săptămâni. La începutul lunii august 1939, Lituania, Letonia și Estonia au fost anexate și încorporate în Uniunea Sovietică. Vărsarile de sânge au fost evitate ca urmare a faptului că guvernele baltice au încercat să evite victime militare. Și au reușit.
Dar pierderile umane au venit mai tarziu. Din cele trei republici, NKVD a deportat în Siberia potențiali dușmani ai puterii sovietice: intelighenția, clerici, politicieni, ofițeri militari, polițiști, agricultori, proprietarii de companii mari, foști funcționari ai aparatului de stat. Cu totul aproximativ 40 de mii de oameni.
În aceeasi vara a fost efectuată o operațiune militară si invadata România, a urmat anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.
Mark Salonin: Cu Basarabia au procedat chiar mai dur, acolo nici macar nu au fost proclamate republici populare (ca in tarile baltice), pur și simplu a fost prezentat un ultimatum României, in care se spunea – „totul este al nostru. Am tolerat prea mult timp ca Basarabia noastră sa fie parte din România, dar acum răbdarea noastră a ajuns la capăt”.
Alexander Podrabinek: România nu a opus rezistență armată și a acceptat ultimatumul sovietic. Operațiunea militară a început pe 28 iunie și a durat șase zile. Au fost încăierări ocazionale, dar pierderi de război nu au fost de nicio parte.
Pe 3 iulie, la Chișinău are loc o paradă a trupelor sovietice. Urmarile directe ale anexarii – deportarea în Siberia de Nord şi Kazahstan a aproximativ 30 de mii de așa-numite elemente nesigure.
Astfel, la numai două săptămâni după începerea celui de-al Doilea război mondial, Uniunea Sovietică a început ostilități active în Europa, care au continuat cu câteva întreruperi pe tot parcursul anului. Acesta a fost anul în care URSS a furat si confiscat cele mai multe teritorii străine.
Dar aceasta atitudine este justificată din punct de vedere geopolitic?
Oleg Budnitskii: Din perspectiva mea, aceasta a fost o greșeală. Acordurile între Stalin și Hitler și acțiunile Uniunii Sovietice în cele din urmă au adus mai mult rău decât bine. În primul rând, după cum știm, aceste teritorii au fost anexate destul de rapid. Populația în cea mai mare parte avea o atitudine extrem de negativă față de regimul sovietic. Mobilizarile pentru Armata Roșie în vestul Ucrainei erau o catastrofa, zilnic erau 4.000-5.000 de dezertori (nu exagerez – sunt documente sovietice). În Lituania și Letonia au fost rebeliuni, opoziție fațisă fata de regimul sovietic. Același lucru s-a întâmplat în vestul Ucrainei, și în alte locuri. Asa se explica de ce au fost atat de usor create ulterior legiunile SS – este o consecință a acestei politici a puterii sovietice. De exemplu, cu o săptămână înainte de invazia germană au avut loc deportări din statele baltice.
Dar cel mai important lucru – s-a dovedit că Germania a obtinut o garanție a păcii în est, a învins Franța, iar Uniunea Sovietică, brusc, s-a trezit pe un continent nesigur şi singura împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, fara niciun tampon între ele. Era o frontieră comună imensa, ideala pentru un atac surpriză.
Mark Salonin: Tovarășul Stalin av
ea un plan mare, clar și destul de rațional: sa-l împinga pe Hitler într-un mare război european. L-a ajutat pe Hitler să nu fie spulberat chiar de la început. Stalin urma sa astepte, iar când toți participanții la acest război vor fi aproape morti de oboseala, marea Armata Roșie, cu zecile de mii de tancuri va trece peste totul ca un tavalug, si toata Europa devenea sovietica. Planul era absolut clar. Asa că de ce naiba îi trebuia să se anagajeze in propriul mic razboi intre 1939-1940 ani – nu este clar.
Toți acești pași (mă refer la capturarea unei parti din estul Poloniei, războiul împotriva Finlandei, anexarea statelor baltice, precum și ruperea unei bucati din România) în niciun fel nu-l apropiau pe tovarășul Stalin de planul sau maret.
Nu am un răspuns rațional la întrebarea asta, dar ipoteza cea mai plauzibilă, în opinia mea, este că Stalin avea o capacitate redusa a gândirii abstracte. În limbaj comun, aceasta se traduce prin cuvântul „prost”, dar eu nu pot folosi acest cuvant la adresa unui geniu diabolic. Toate acestea imi amintesc despre povestea unui hot care dupa ce a furat cu succes un milion, s-a decis sa mai fure o rubla din portofelul altcuiva.
Alexander Podrabinek: Deci când, de fapt, a intrat Uniunea Sovietică în al Doilea război mondial? Să ne uităm la cronologia evenimentelor din perioada 1939 – 1940.
Septembrie, octombrie 1939 – războiul cu Polonia.
Noiembrie- decembrie 1939; Ianuarie, februarie, martie 1940 – război cu Finlanda.
Iunie 1940 – desfășurarea de trupe în republicile baltice.
Iulie 1940 – invazia in România, anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.
August 1940 – anexarea Lituaniei, Letoniei și Estoniei.
Oleg Budnitskii: Cu siguranta ca aceste evenimente au fost parte din al Doilea război mondial, nu am nicio îndoială. A pretinde că aceste evenimente au fost separate și ca URSS a intrat in razboi abia în iunie 1941, – este cu siguranță un neadevar istoric.
Mark Salonin: Participarea Uniunii Sovietice în înfrângerea Poloniei și ocuparea teritoriului său, fără îndoială este parte din al Doilea război mondial. Nu-mi pot imagina ce argumente pot fi aduse împotriva acestei teze. Dacă agresiunea lui Hitler impotriva Poloniei este prima etapă al celui de-al Doilea război mondial, atunci de ce nu are loc în aceasta etapa şi agresiunea sovietică împotriva Poloniei?
Sursa: paginaderusia.ro
Domna Pavlicenco, trimiteţi acest matrial şi Doamnei Natalia Gherman, poate că pe viitor va fi cel puţin mai reţinută în a face declaraţii cu privire la rolul Rusiei în declanşarea celui de-al doilea război mondial. Popoarele din Europa de Est, polonezii, românii, finlanezii, balticii ş.a. ştiu foarte bine rolul de agresor al Rusiei şi nu pot uita acest lucru. De aici şi teama pe care o manifestă la zăngănitul armelor de către Putin. Faptul că interesul marilor puteri vestice învingătoare, SUA, Anglia şi Franţa, a coincis cu cel ar Rusiei pentru înfrângerea Germeniei hitleriste a făcut ca Rusia să mascheze calitatea sa de agresor şi element cauzal în declanşarea celui de-al doilea război mondial. Realitatea este însă alta şi ţările occidentale vor fi nevoite să recunoască până la urmă faptul că Rusia a profitat de această alianţă şi a subjugat aproape jumătate din Europă prin agresiune armată. Regretul vesticiilor este tardiv dar sărăcia adusă de ruşi în Europa cu greu va fi remontată şi cu un efort supraomenesc tot de către popoarele asuprite de ruşi.
O VARĂ FIERBINTE 2015-
EVENIMENTE UNIONISTE PRO-EUROPENE la CHIȘINĂU-
BUN ! BUN ! BUN ! – Blocul Unirii Naționale ! – B.U.N. !
—————————————————————————————————————————————-
1.
Duminică, 28 iunie 2015 – Zi de Doliu Național
în aminitirea unei zile negre de 28 iunie 1940 – dezmembrarea României –
și ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către trupele comuniste rusești.
Toată Lumea Bună va purta pe străzi drapele sau insemne tricolore cu o cordică neagră de doliu
în memoria buneilor și străbuneilor care au trăit această dramă sfâșietoare,
și noi la fel o mai trăim în fiecare zi.
2.
Semnați cu toții Listele Re-Unirii,
căutați-i pe voluntarii BUN-i și semnați Re-Unirea noastră pe Vecie cu România pt. copiii și generațiile viitoare, zilnic la Cortul Unionist la intrarea pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Veți obține și un cadou – materiale unioniste pentru distribuire la sate, prin autobuze, biserici, școli, magazine, etc.
Nu mai dormiți! Deșteptați-Vă ! La Actiune ! O Campanie Unionistă de Semnături începută la 16 mai la Chișinău după cel mai Mare Miting Unionist din ultimii 25 de ani.
/circa 25 mii de participanți/
3.
Veniți cu toții cu drapele și pancarte unioniste
la Marea Adunare Națională Unionistă Europeană
din 5 iulie 2015, orele 2-4 pe Piața Mare din Chișinău.
Pentru grupurile de 10 persoane unioniste de la sate se va organiza transport gratis –
– contactați-l pe Sergiu, Chișinău, tel. 06 711 5728
– autobuze organizate și din București ( 072 484 0009 (Ștefan) și (076 334 1006 (Laura).
/reprezentanți B.U.N.-i -Costică Codreanu, Ileana Podoleanu, Tolică Ursu,
Vicu Prisăcaru, Dinu Plângău, Olguța Cojocaru, Irinuca Ciobanu, Oana Iovu, Lucica Stegărescu,
Ana-Lucia Carazanu, Gina Rogote, Titi-Ana Evtodi, Petrișor Musteață, Tudor Jalbu, Olguța Crăciun,etc.
4.
Marșul Unionistilor pe jos sub semnul lui Ștefan cel Mare –
pornire la 6 iulie din Chișinău apoi Ungheni la 10 iulie,
continuare spre Iași și București.
Veniți cu noi !
Pregătiți-vă din timp încălțămintea sportivă confortabilă
și rucsacul cu cele necesare.
tinerii md
tel. 373+ 67 69 33 38
tineriimoldovei gmail com
5.
Sâmbătă, 11 iulie 2015,
Al Treilea Pod Unionist de Oameni-
UN MARE POD UNIONIST-LANȚ UMAN se va forma pe ambele maluri la Prut
și pe podul feroviar Eiffel la Ungheni, la 20 km est de Iași.
pt. a pregăti Marea Re-Unire Viitoare.
/un Lanț Uman similar aceluia din 1989 din Țările Baltice contra ocupației sovietice.
Primul Pod Unionist de Flori la Prut-la 6 mai 1990, al doilea Pod Unionist -la 16 iunie 1991.
Vă așteptăm cu drag!
/urmăriți evenimentul pe Facebook/
6.
Concurs Foto Unionist Vestimentar –
www magazin romanism ro
7.
Concurs clip-video – Ce Înseamnă Re-Unirea !
Priviți acest clip de Ilenuța Corcimaru – O viață mai dulce !
Nr 1 din topul meu !
Hohote de râs garantate !
http unireainseamna md concurs
8.
Alegerile locale –
– Lista candidaților est-moldoveni unioniști pro-europeni care au semnat
“Pactul pentru RE-Unire. Pactul pentru Europa” –
www pact md
9.
B.U.N. ! –
– A nu confunda Organizația Civică B.U.N.-ă din Chișinău
Cu Partidul creștin-democrat -100% B.U.N.- din București,
reînființat în aprilie 2015, coordonator scriitorul Claudiu Tănăsescu
10.
Alte sloganuri pentru a fi scandate sau scrise pe pancarte
pentru marșurile unioniste –
– RE-U-NI-RE-PE-VE-CI-E!
– RE-U-NI-RE-PE-VE-CI-E!
– RE-U-NI-RE-PE-VE-CI-E!
– RO-MÂ-NIA-MA-RE = ÎN-VE-CHI-LE-HO-TA-RE!
– DA-CIA-STRĂ-BU-NĂ = O-MA-RE-CU-NU-NĂ !
– SFA-TUL-ȚĂ-RII-NE-UI-TAT!
– MIR-CEA=ȘTE-FAN=ȘI-ZA-MOL-XE!
– MAT-COV-SCHI=LA-RI=ȘI-VI-E-RU!
– JOS-HO-TA-RUL-DE-LA-PRUT!
– JOS-HO-TA-RUL-STA-LI-NIST!
– DOI-NA-ȘI-ION-CÂN-TA-TÎ –
= EU-RO-PA-E-A-ICI!
– LI-BER-TA-TE-LUI-GE-OR-GI-CĂ!
================================================
11.
Școli de vară în România la munte și la mare pentru tinerii unoniști din Rep. Moldova –
peste 10 mii de tineri est-moldoveni vor călători în România.
Înscrieți-vă aici-
tinerii md
actiunea2012 ro
12.
Chișinău, 19 iunie-5 iulie 2015, orele 11- 7,
două corturi unioniste – unul în fața Poștei Centrale, altul în fața Magazinului Unic, care vor distribui materiale Unioniste. O Campanie Unionistă -Est-Moldovenii sunt Români !-organizată de Platforma Unionistă Civică- Onoare, Demnitate și Patrie, lider- Vlad Bilețchi. Cei mai activi voluntari vor participa în iulie la o Școală de Vară de lângă București, la Cedevia.
tel.: 079 644 618 sau 068 888 455 sau le pot scrie organizatorilor pe pagina de FaceBook.
13.
După Viitoarea apropiata Re-Unire a Basarabiei istorice cu România, noua Mare Patrie se va numi DACIA –
vechea denumire a Vetrei strămoșilor noștri,
la propunerea B.U.N-ului din Chișinău.
———————————
14.
N.B.
Anul 2015 –
TEROAREA ȘI RĂZBOIUL TIMOFTIST FILATELIST
SIS-TEMATIC BĂLĂNIST KGB contra UNIONIȘTILOR CONTINUĂ-
– după arestarea și expulzarea peste Prut la 13 mai
a liderului unionist Georgică Simion, vest-moldovean din Focșani,
iată că acum, un alt Lider Unionist est-moldovean din Ungheni, Anatol Arhire, ex-deputat, a primit o citație la poliția de frontieră mafiotă comunistă voronistă moldo-stalinistă, pentru faptul că a scandat RE-UNIRE TRICOLOR pe Podul de la Prut la de la Sculeni
sâmbătă, 6 iunie 2015, împreună cu alți tineri unioniști din Rep. Molotova. Și alți 6 Unioniști conducători de mașini au primit citații la Poliția mafiotă filatelistă timoftistă anti-românească pentru faptul de a fi strigat Re-Unire pe Podul de la Sculeni !