În spatele unei femei-caracter se află un bărbat cumsecade

L-am petrecut astăzi pe ultimul drum pe cel care a fost Ion Brânzan. Am cunoscut Familia Brânzan prin dna Nadejda Brânzan, deputat în primul Parlament al celui de-al doilea stat românesc, Parlament care a votat Independența de Imperiul Rus.

Eram prim-adjunct la Agenția națională de presă ”Moldova-pres”. Când ”ai noștri” m-au concediat abuziv și ilegal de două ori din funcție, eu câștigându-mi dreptate în justiție, hălăduiam prin sfera politică, așteptând executarea hotărârii instanței de judecată, care nu a mai urmat. Atunci, Gheorghe Ghimpu m-a invitat la Partidul Democrat, condus de el, am și candidat în 1994 pentru Parlament, fiind pe locul 71, am lucrat toată campania electorală în staf, alături de dna Brânzan, membru și ea al PD. De atunci am avut relații de prietenie. Ulterior, PD a participat la procesul de coagulare a forțelor democratice. Noi, acei pediști, cu poziții naționale, am ajuns în Partidul Forțelor Democratice. După aceasta a urmat un proces politic intens, dar la fel de trist precum e azi – mergi, mergi și nicăieri nu ajungi, pentru că serviciile rusești au grijă să nu ajungem nicăieri.

Dar să revenim la relația cu Frumoasa Familie Brânzan. De când am devenit prieteni cu familiile, i-am cunoscut mai bine pe soții Brânzan. Dna Brânzan, medic, s-a realizat profesional și politic, fiind o femeie de mare caracter. Și spun asta dincolo de faptul că avem și divergențe serioase în pozițiile noastre față de evenimentele politice.

Cel care a fost Ion Brânzan a fost românul cumcecade, omul modest, tolerant, blajin și un familist exemplar, care a știut să fie un bun sprijin lângă dna Brânzan în ani grei de statuare a statului nostru, care așa și nu s-a mai constituit… Era o plăcere să discuți cu el și să îl vezi extrem de interesat, receptiv, cu opinii tranșante, dar și ca un munte de răbdare, care știa să asculte.

Familia Brânzan a știut să își țină aproape prietenii, mulți, toți – oameni de valoare și de suflet, indiferent de poziția socială. I-am cunoscut de-a lungul anilor, pentru că am avut onoarea să fim nașii lui Vadim și Svitlana (de naționalitate ucraineană), la o nuntă extraordinară, cu oameni deosebiți. Soții Brânzan au crescut doi copii și au cinci nepoți, educați cu toții în spiritul creștinătății și al bunului-simț. Am un filmuleț emoționant de la o petrecere când bunicul dansa cu nepoata sa dragă…

Dna Brânzan a rămas activă în plan civic – că a fost vorba de poziții adoptate și făcute public, mereu, ca fost deputat, față de evoluțiile politice, fie că a fost vorba de a participa la sprijinirea Bisericii românești în Basarabia.

Ion Brânzan a fost mereu un stâlp de nădejde, emanând calm, siguranță, căldură pentru ceea ce spunem căminul familial. Era mai tăcut, dar consecvent și serios în ce se apuca să facă.

Asemenea bărbați sunt cei adevărați, care au pus, în prim-plan, valorile adevărate privind afirmarea umană, profesională, privind familia și buna educație, nu valori false, deșarte, nu adunarea de bogății și de relații de alt gen decât cele ce înseamnă comunicare profundă, bucurie, sprijin, compasiune.

Asemenea bărbați stau în spatele unor femei-caracter, cum este cazul Familiei Brânzan. Eu am întrebat-o azi pe dna Brânzan cum își vede viața mai departe și a urmat răspunsul, cu lacrimi în ochi, – ”încă nu știu”…

Și să îi prețuim pe cei care sunt alături de noi cât sunt în viață. Ion Brânzan a fost prețuit de Familie, de rude și de prieteni.

Dumnezeu să îl odihnească în pace.

Vitalia Pavlicenco

Iată ce spune Sofia Vicoveanca: N-aș vrea să dau sfaturi, dar anii m-au făcut să mă gândesc, totuși, la faptul că nu luăm nimic cu noi, pentru că goi venim pe lume, goi plecăm din lume…

OMULE, NU TE GÂNDEȘTI?

Omule, un’te grăbești?
Spre ce zări? Mereu tânjești
S-aduni averi împărătești,
Iar timpul zboară – cât clipești,
Și viața-n van ți-o risipești…
Omule, nu te gândești?

Sufletu-și are legea lui,
Mereu năuc, mereu hai-hui,
Nu are vârsta trupului…
Prins de fiorul dorului,
Scrumit în para focului,
Nu dă socoată nimănui…

Acestea-s clipe ‘nălțătoare…
OMULE, stai! Chiar dacă doare,
Gândește-te la mica floare,
Că ne-ncalzim l-același soare,
Că toate-n lume-s trecătoare,
Nici eu, nici tu, n-avem scăpare!

(Publicată în volumul „Taine în adânc păstrate”, 2009)