Hotărârea CEDO ”Pavlicenco versus R.Moldova” (cauza împotriva lui Voronin) a devenit DEFINITIVĂ

Pe data de 2 decembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că, în anul 2007, judecătorii din Republica Moldova au refuzat, nejustificat, să examineze acțiunea, în defăimare, depusă de Vitalia Pavlicenco, președintele Partidului Național Liberal din Republica Moldova, deputatul în Parlament, împotriva Președintelui de atunci al statului, Vladimir Voronin.

Guvernul de la Chișinău, instalat în anul 2015 cu votul Partidului Comuniștilor, condus de același Vladimir Voronin, a contestat Hotărârea CEDO la Marea Camera a CEDO.

La 20 aprilie 2015, cererea Guvernului a fost examinată conform procedurilor CEDO și A FOST RESPINSĂ. În acest fel, HOTĂRÂREA CEDO, A DEVENIT DEFINITIVĂ.

Este de menționat că o cerință a CEDO este ca, atunci când se examinează o acțiune depusă la CEDO contra unui stat să participe, obligatoriu, și reprezentantul la CEDO al acelui stat. Astfel, la examinarea cauzei depuse la CEDO de către Vitalia Pavlicenco a participat reprezentantul Republicii Moldova Valeriu Grițco, aflat acolo din anul 2012, care a votat, pe 2 decembrie 2014, împotriva soluției majorității judecătorilor ce au adoptat Hotărârea-precedent.

Această Hotărâre dispune că nu se admite respingerea automată a acțiunii în defăimare, depusă împotriva Președintelui unui stat. Adică, în fiecare caz în parte judecătorii trebuie să verifice dacă declarațiile Președintelui statului au fost făcute în exercitarea mandatului sau în calitate privată.

O NOTĂ SUPLIMENTARĂ: În România, există un caz similar, care a condus la intentarea unei cauze penale în care este urmărit fostul Președinte Traian Băsescu, cel care a formulat un șantaj la adresa unei senatoare, Gabriela Firea. Există și o Hotărâre a Curții Constituționale referitor la acest caz, adoptată în perioada când Băsescu era Președinte. Acum, cazul a fost redeschis. Să vedem dacă acest precedent de la CEDO va avea impact asupra cazului din România.

Vitalia PAVLICENCO

http://www.pavlicenco.md/2014/12/05/imunitatea-presedintelui-unui-stat-nu-poate-fi-absoluta-cream-precedente-si-la-cedo/

Imunitatea Președintelui unui stat nu poate fi absolută – creăm precedente și la CEDO

Publicat la 5 decembrie 2014; 1.029 afişări;

După numeroasele dosare câștigate de PNL și Vitalia Pavlicenco în R.Moldova – care au permis să se discute public despre Unire, să existe un partid cu Statut unionist, să nu îți îngrădească nimeni, fără motiv, trecerea frontierei peste Prut, să fii declarat, în lipsa Legii Lustrației, cu un trecut curat, neKGB-ist, pe care, la sigur, l-o fi având cei ce te atacă, iată că la CEDO s-a examnat, pentru prima oară, cât este de ”intangibil și inatacabil un Președinte de stat care denigrează pe cine dorește el”. Voronin acum să își pregătească ”argumentele” și ”probele”, iar un actual sau viitor Președinte, care se va crede Dumnezeu, să știe că va compărea în fața justiției dacă va leza onoarea și demnitatea oricui… Urmează, mai jos, o explicare exhaustivă făcută pentru public de avocatul la CEDO în cazul acesta, Vlad Gribincea. V.P. http://soerenkern.com/2014/01/ echr

3 decembrie 2014

La 2 decembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea), Camera a treia, a pronunțat hotărârea Urechean și Pavlicenco vs. Moldova. Curtea a constatat că refuzul automat al instanțelor judecătorești de a examina acțiunile în defăimare împotriva șefului statului, pe motiv că acesta beneficiază de imunitate, încalcă dreptul de acces la justiție garantat de art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO).

Hotărârea are la bază două cereri depuse de politicienii Serafim URECHEAN și Vitalia PAVLICENCO. În anul 2004 și, respectiv, 2007, fostul Președinte al Republicii Moldova, Vladimir VORONIN, a făcut declarații defăimătoare la adresa lor în cadrul unor interviuri difuzate la televiziune, la ore de maximă audiență. Acesta a acuzat-o pe Vitalia PAVLICENCO de apartenență la fostul KGB, iar pe Serafim URECHEAN, primar al Chișinăului în acea perioadă, că a pus bazele unui sistem corupt în stil mafiot în Primăria capitalei.

Serafim URECHEAN și Vitalia PAVLICENCO s-au adresat în judecată împotriva dlui Voronin și au pretins că declarațiile dlui Voronin sunt false. Instanțele judecătorești au refuzat examinarea cererilor, pe motiv că ultimul a făcut declarațiile în timp ce deținerea funcția de Președinte al țării, care, conform art. 81 din Constituție, beneficiază de imunitate. Deși art. 81 din Constituție prevede că imunitatea Președintelui se referă doar la opiniile exprimate “în exercitarea mandatului”, judecătorii nu au examinat dacă declarațiile au fost făcute de dl Voronin în calitate privată sau în cadrul exercitării mandatului de Președinte și au menționat că Președintele țării nu poate fi tras la răspundere civilă.

Curtea a constatat că imunitatea Președintelui este compatibilă cu art.6 din CtEDO, însă această imunitate nu ar trebui să fie prea largă. În aceste cazuri imunitatea oferită Președintelui țării a fost excesiv de largă. Deși art.81 din Constituție condiționează imunitatea Președintelui de “exercitarea mandatului”, instanțele de judecată din Republica Moldova nu au examinat dacă dl Voronin a făcut declarațiile în exercitarea atribuțiilor de Președinte al țării sau în calitate privată. Pe de altă parte, Constituția nu definește limitele imunității prezidențiale în ceea ce privește defăimarea. Această prevedere a fost interpretată de judecătorii naționali ca oferind o imunitate absolută și perpetuă și a făcut ca Președintele să nu poată fi tras la răspundere chiar și după plecarea din funcție. Curtea a menționat că, cu cât este mai largă imunitatea, cu atât mai convingătoare ar trebui să fie motivele care o justifică. În orice caz, oferirea unei imunități de blanchetă Președintelui țării trebuie evitată. De asemenea, având în vedere că în Republica Moldova, în anii 2004 și, respectiv, 2007, nu exista un pluralism în mass media, reclamanții, care erau și politicieni, nu au putut să reacționeze eficient la acuzațiile pe care ei le considerau defăimătoare.

Curtea a acordat dnei Pavlicenco EUR 3,600 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 5,289.6 cu titlu de costuri și cheltuieli.
Soluția Curții a fost adoptată cu votul a patru din cei șapte judecători ai Camerei. Trei judecători (Šikuta, Pardalos și Grițco) au votat împotriva constatării unei violări a Convenției. Hotărârea Curții nu este definitivă și poate fi contestată la Mare Cameră a Curții în termen de trei luni.

Dl Urechean a fost reprezentat de către dl D.Graur, iar dna Pavlicenco – de către dl V.Gribincea, Președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova.

Aceasta este prima ocazie în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a examinat imunitatea Președintelui țării.
http://crjm.org/cedo-imunitatea-presedintelui-tarii-nu-poate-fi-absoluta/