Un Paște fericit tuturor românilor, oriunde ne-am afla!

Avem cetățenia română din anul 1992, împreună cu toată familia. Mai devreme nu s-a putut. Când am redobândit-o, fiica învăța la prestigiosul Liceu de muzică ”Dinu Lipatti”, din București, fiind plecată cu prima promoție de copii și adolescenți la studii în România, după ce a absolvit clasa vioară la Liceul de muzică ”Eugen Coca”, acum – Liceul de muzică ”Ciprian Porumbescu”.

În 1992 i-am îndemnat pe mulți să își redobândească cetățenia română, dar puțini înțelegeau. Azi e altă situație. Dincolo de ademenirile și ispita cu regmul liberalizat de vize, care astăzi este, dar mîine – poate și să nu fie, că nimeni nu se pune cu Ursul Nebun, – cetățenia română, de care am fost privați fără voia noastră, dar pe care o putem redobândi, este calitatea de cetățean român european, cetățean al unui stat membru al NATO ȘI UE.

De câte ori aflam că mai mulți români din Basarabia își fac și carte de identitate românească, mă bucuram, dar nu le-am urmat exemplul.

În acest an situația, pe care nu o accept integral, a fost că în contextul europarlamentarelor, ca și în contextul parlamentarelor din România, legea prevede că, dacă și candidezi, trebuie să ai și viză de reședință în România. Ceea ce am făcut și eu.

Odată cu această decizie, cunoscând câți basarabeni de la noi au vize de domiciliu sau de reședință, că aici încă nu e linia de demarcație clară în România conform standardelor europene, mi-am pus o întrebare legată de atitudinea românilor din dreapta Prutului. Și am ajuns la concluzia că gestul românilor de peste Prut, mai ales în contextul situației geopolitice de azi, care îi primesc pe basarabeni pe spațiul lor pentru viză de reședință, este și unul simbolic.

În 1940, când o mare parte din basarabeni s-au refugiat de regimul comunist peste Prut, unde nu le-a fost total bine, că și acolo a fost un regim antinațional, dar unde, totuși, s-au salvat prin simplii români, care i-au ajutat pe frații de peste Prut, s-a produs o omogenizare românească. Același proces are loc și acum și e unul de simțire profundă, dincolo de partea pragmatică. Orice basarabean care are o carte de identitate și peste Prut, și aici, locuiește, de fapt, într-un singur stat, dar în două dimensiuni, care, odată, probabil cât mai curând, va fi un singur stat și o singură dimensiune.

Poate că simplii români din dreapta Prutului fac simbolic ceea ce, astăzi, Statul Român încă nu face, date fiind constrângerile convenționale ale unui stat membru al NATO și UE.

Totodată, însă, orice basarabean domiciliat și în dreapta Prutului și sunt, probabil, mulți, este cu adevărat european, fiind o părticică a unui stat membru al familiei euroatlantice.

Un Paște Fericit tuturor românilor, oriunde ne-am afla!

Vitalia Pavlicenco