Interviu preluat: “Noi nu facem unionism pe banii publici ai românilor”

http://politicom.moldova.org/news/vitalia-pavlicenco-noi-nu-facem-unionism-pe-banii-publici-ai-romnilor-interviu-236924-rom.html

Vitalia Pavlicenco este femeia care luptă de-o viaţă pentru libertatea de exprimare în Republica Moldova. Conduce un partid care cere Unirea Republicii Moldova cu România. Un interviu despre starea presei, politicii, culturii şi românismului dintre Prut şi Nistru prin ochii preşedintelui Partidului Naţional Liberal – Vitalia Pavlicenco.

Ce părere aveţi despre actuala presă din Moldova? Ce-i lipseşte?

Am avut mai multe luări de poziții față de presa noastră – atât ca persoană privată, ca președinte de partid, ca membru al Parlamentului (1998-2001) și (2005-2009), cât și în numele PNL, prin declarații oficiale. E prea mult de spus, mai ales că sunt și membru (pasiv, este adevărat) al Uniunii Jurnaliștilor și am avut ocazii să scriu și articole pe tema calității jurnalismului din R. Moldova. Toată presa depinde economic, financiar, adică material, de cei care acoperă cheltuielile pentru instituția de presă, site, portal etc.

Societatea noastră nu a ajuns la nivelul de dezvoltare prin care să conștientizeze binele ce ar putea fi făcut comunității prin redarea obiectivă a evenimentelor, a pozițiilor subiecților, în special politici. Nu avem un adevărat pluralism de opinii, nu avem nici pluralism politic – două noțiuni ale statului de drept care merg mână în mână. Deci, presei îi lipsesc rezultatele benefice ale promovării unor reforme, în special instituționale și economice, care să se soldeze cu situația când se va dori investirea de mijloace în informarea corectă și obiectivă a cetățenilor, ca ei să ia decizii optime în alegeri. De vreme ce suntem cel mai sărac stat în Europa, după 14 ani de guvernare comunistă, antidemocratică, antinațională și antieuropeană din totalul de 22 de ani de după proclamarea Independenței – despre ce fel de presă obiectivă putem vorbi? Iar săraci suntem pentru că există foarte multă corupție, care dă bani și pentru o presă controlată. Nici ziariștii nu pot face nimic, pentru că, dacă se revoltă, își pierd locul de muncă, de aceea eu îi compătimesc pe foarte mult pe ziariști. O presă liberă se ține pe publicitatea ce ar trebui să aibă cui aduce marfa lăudată, însă societatea noastră nu poate reacționa pe măsură, nu există cerere suficientă, deci nu poate fi nicio ofertă care să își atingă efectul scontat.

Eu am lucrat la editura ”Știința”, am fost prim-adjunct al directorului general al Agenției naționale de presă ”Moldova-pres” în perioada războiului nistrean, am fost redactor-șef al publicației Partidului Forțelor Democratice ”Mesagerul” și, din patru ani, am avut, timp de trei ani, cel mai mare tiraj – circa 25 de mii de exemplare. Cunosc toată bucătăria aceasta, de aceea spun sigur că fără presă liberă nu există libertate și prosperitate.

Mereu aţi luptat pentru libertatea de exprimare, dar totuşi nu se respectă. Care ar fi soluţia? Ce reforme vedeţi în acest sens?

Aveți dreptate. Pentru mine – și asta cred că ar trebui să fie pentru toți oamenii cu poziție socială și politică activă – libertatea de exprimare înseamnă progresul societății. Astfel, dacă în regimul comunist nu a fost pluralism de opinii nici, cel puțin, cu referire la presa din sectorul privat, la ce ne puteam aștepta? Doar la ce s-a și întâmplat – că R.Moldova nu poate ieși din criza și marasmul în care a fost aruncată de sateliții Moscovei, care nu ne doresc un stat liber, cu pluralism adevărat de opinii, cu presă liberă. Plus că spațiul informațional este dominat de Rusia, iar noi nu avem caractere și decidenți verticali, care să schimbe lucrurile, pentru că toți sunt șantajabili și servesc interesele Kremlinului – de la stânga la dreapta.

Numai venirea la putere a unor persoane neinteresate în a se îmbogăți peste noapte din avutul obștesc, a unor persoane care înțeleg ce înseamnă un stat european și drumul pe care trebuie să îl parcurgem, prin reforme grele, spre un atare stat, numai voința politică de a schimba fundamental lucrurile în societate după exemplul balticilor, al României, al altor state europene poate conduce și la schimbări în privința presei. Poate unele investiții românești ar mai face ceva, dar nu le prea vedem, din păcate, iar unele anunțate ca și făcute au adus un efect invers și nu am înțeles pe mâna cui sunt, de fapt, aceste instituții de presă.

Trăim vremuri de criză în mai toate domeniile. Cel mai trist e că românismul e dat la o parte de actuala clasă politică. E normal ca în Republica Moldova a anului 2013 să se întâmple aşa ceva?

Desigur că nu e normal. Dar ceea ce se întâmplă are un caracter logic și firesc. E la vedere că nu vrem să ne întregim în cadrul aceleeași națiuni, care este a noastră, națiunea română, ne tot chinuim așa cum se vede, mergând din mai rău în mai rău. Asta pentru că nu există niciun fel de voință, premize, sinergie și posibilitate să se formeze un adevărat al doilea stat românesc, fapt pe care îl înțelege tot mai multă lume.

Unicul lucru ce reușește continuu și de minune este împiedicarea cu succes a mersului R.Moldova pe direcția europeană care – iată nici după 22 de ani – nu a devenit ireversibilă. Asta e pentru că totul ce ține de identitatea noastră românească, de necesitatea luptei pentru unitatea națională românească, de conștiința națională românească este aruncat la periferie, persecutat și marginalizat cu bună știință. Mai mult – cercurile imperiale ruse, împreună cu grupările mafiote și criminale de la Chișinău, care își spun și partide, au căutat să promoveze mereu antiromânismul sălbatic, răutăcios, doar pentru ca Rusia să își satisfacă orgoliile de mare putere și să nu permită ieșirea celui de-al doilea stat românesc de pe orbita rusească, să nu permită reîntregirea României și extinderea NATO spre Est.

Ce părere aveţi despre evenimentele care au avut loc pe 9 mai 2013 la Chişinău?

Și PNL, și Consiliul Unirii au dat declarații tranșante în legătură cu acest dezmăț sovietic. Mare păcat că Primăria nu a găsit argumente să îi cheme în judecată. Când membrii Consiliului Unirii sau PNL depuneau în 2012 cereri pentru acțiuni, ni se spunea că Piața Marii Adunări Naționale este rezervată de Partidul Liberal pe câțiva ani înainte – desigur, ca să nu organizăm noi, deși ei nu prea au organizat ori au încercat să se folosească de lumea adunată de noi. De asemenea, peste 15 minute după ce noi depuneam cerere, imediat depuneau cerere pentru acțiuni pe aceeași dată și la aceeași oră vreun ”garbuz” sau alte lepre. Lucrează bine SIS-ul… Apoi, pretinșii liberali, preocupați sau chiar orbiți de concurența politică în detrimentul imperativului promovării consolidate a idealului de unitate națională românească, ne chemau să ne ”informeze” că și ”garbuzii” (plătiți de ambasade ale unor state imperialiste) vor să facă acțiune în aceeași zi și în același loc. Adică egalându-ne cu râsurile antinaționale și forțându-ne să ne confruntăm cu aceste lepădături prorusești. Noi am demonstrat – și în PMAN, și pe căi laturalnice, unde ne-au trimis să defilăm ca unioniști (ca să ”nu spurcăm carecumva” centrul capitalei) că suntem civilizați, pașnici, adevărați democrați, cu toleranță chiar și față de diferite mizerii, sprijinite copios de Putere, de Opoziția comunistă și de Kremlin. Iată că Dumnezeu e mare și nu bate cu bățul – a arătat pe 9 Mai fața adevărată a liberalilor, care nu e cea pe care ei se tot chinuie să o arate naivilor. Acum, pretinsul edil proeuropean al capitalei ne povestește că va organiza, începând cu anul viitor, un 9 Mai european în PMAN, că nu a știut ce pune la cale Ambasada Rusiei prin tertipuri etc. Asta, ca să vedeți, când PL-ul, prin algoritm, are în răspundere SIS-ul, care este – ca să ne întrebăm – un SIS al celui de-al doilea stat românesc sau, totuși, un KGB rusesc, așa cum a fost aproape 22 de ani? Sau poate așa lucrători în Primărie are primarul nostru arrogant? Și încă ceva. Și acest 9 Mai rușinos, și shisma din PL, care l-a făcut pe liderul liberal să spună că a avut sub aripa sa și a promovat ”agenți ai Rusiei, ai lui Lucinschi, agenți FSB-iști” a demonstrat unde sunt pripășite forțele oculte antiromânești, și nu în rândul unioniștilor, despre care același lider liberal a spus că suntem agenți plătiți de ruși, cu menirea să împiedicăm semnarea Acordului de asociere cu UE. Iată, ne întrebăm – noi să fim cei care împiedicăm semnarea pachetului de documente cu UE sau, totuși, pretinsa Alianță a Integrării Europene, de mânuță cu satrapii comuniști, cu care cooperează de pîrîie încheiturile statale?…Amintesc aici – mai ales pentru Primarul impotent, că noi, PNL, în 2008, în plin regim comunist, am organizat Ziua Europei pe 9 mai în Scuarul Operei Naționale, unde am dansat și Hora Unirii, fără a aștepta desemnarea, în octombrie al aceluiași an, a acestei zile în UE ca Zi a Europei. Iar vizavi, la ”Patria” se mânca terci și se bea votcă rusească. Nu mai spun de poziția autorităților centrale și a pretinsei societăți civile, ticsite de servitor ai guvernanților, care a luat apă în gură, cu unele excepții. Avem nevoie de relații foarte bune cu Rusia, dar cu condiția ca demnitatea noastră să nu fie lezată.

Cum aţi descrie viitorul politic al Republicii Moldova? Oare sunt politicienii de astăzi capabili să rămână în memoria oamenilor?

Viitorul politic al Republicii Moldova va fi unul românesc ori nu va fi deloc, spunea un lider de opinie și este adevărat că lupta se dă pentru a a fi așa sau a împiedica și a lăsa acest pământ căzut din toate calculele, de pe toate hărțile, adică orfan al războiului rece și, apoi, al Europei, numai bun pentru separatismul antiromânesc, alimentat de cercurile imperiale și expansioniste de la Kremlin. Vă amintesc, simplu – și se poate citi o mulțime de afirmații în acest sens – ce spune și George Friedman, directorul Institutului Stratfor din SUA, care oferă analize consistente și obiective administraţiei americane: “Republica Moldova este un exemplu notoriu de stat ratat, pentru că este unicul stat din lume care își are propriul popor situat pe teritoriul altui stat.” Tot aici reproduc o afirmație a lui Valentin Naumescu, de la Facultatea de Studii Europene, din Cluj–Napoca, postată de cineva pe blogul meu: “Republica Moldova era, la data declarării independenței sale, un stat nelegitim, deoarece, la acea data, nici măcar unul dintre cetățenii săi nu era născut pe teritoriul autoproclamatei Republici Moldovenești. Totalitatea cetățenilor săi erau născuti fie în România, fie în URSS.” Cunoașteți că George Friedman sugerează Unirea Republicii Moldova cu România, chiar dacă populația asta nu înțelege încă din cauza procesului de deznaționalizare la care a fost supus în perioada sovietică, dar și în acești aproape 22 de ani de după proclamarea Independenței, în a cărei Declarație stă scris clar că avem dreptul să ne decidem, fără ingerințe din afară, nu doar prezentul, dar și viitorul. Exact conștiința faptului că ne vom uni cu România îi sperie pe guvernanții cameleoni, care vin cu mesaj nationalist, anticomunist, prodemocratic și proeuropean la conducere, după care devin – cum sunt și în esență – proruși, pentru că sunt șantajabili, au un trecut dubios și sunt trași de sfori de tot felul de păpușari locali, din Rusia, de unde vreți, vorbind de Est. Deci, nu dispunem azi de guvernanți având claritate în capul lor cine suntem, ce vrem, încotro mergem, care este interesul national, ca să nu mai vorbim de identitatea populației noastre, a statului și de ideea de unitate națională românească. Cunoașteți, probabil, că PNL a obținut în judecată, în fața Ministerului Justiţiei, dreptul de a avea un Statut unionist în baza Constituției și în baza Convenției Europene a Drepturilor Omului, adică a art.10 privind libertatea de expresie și pluralism de opinii. Numai când va fi presă liberă în Moldova, ai cărei patroni să nu pună tabu pe tema unionismului, ca o cale de refacere a unității naționale românești în cadrul UE și NATO, numai atunci vom începe să mergem pe drumul cel drept și ne vom salva ca națiune și ca indivizi. Este adevărat că mulți ne spun că asta nu se știe când va fi, că nu câștigăm deocamdată voturi cu un mesaj legat de Unire. Iată răspunsul meu, care pare să fie al unui înțelept: ”În politică nu trebuie întotdeauna să câștigi, ci să îți menții convingerile, pozițiile, să încerci să ai dreptate și să demonstrezi mereu acest lucru.”

Doamna de fier a Marii Britanii, Margaret Thatcher, spunea: „În politică, dacă-ţi doreşti vorbe, roagă un bărbat. Dacă-ţi doreşti fapte, roagă o femeie”. Când vom avea o femeie cu fapte la conducerea ţării pentru că avem destui bărbaţi care vorbesc?

În legătură cu profunda dezamăgire care a cuprins societatea noastră, ce și-a pus atâtea speranțe într-o guvernare postcomunistă, sunt extrem de abordată, spunându-mi-se că se regretă nevotarea PNL, care a fost mereu un partid curat, demn, curajos. Eu le răspund: Păi, voi toţi v-ați întrebat retoric ”ce ar putea face o femeie (ca să nu spun ”muiere”), mai bine să votăm ”bărbați cu șanse”. Ați votat și ați rămas fără nicio șansă. Acum trebuie să vă reparați greșeala, numai că mulți dintre voi acum chiar nu mai cred în nimeni, ceea ce nu e corect. Spun și eu, ca și Corneliu Vadim Tudor, europarlamentar, președintele Partidului ”România Mare”: ”Când se ajunge la mine, se termină și timpul, și democrația”, eu aș adăuga – și răbdarea, și speranța oamenilor. Am fost poate cel mai activ și harnic deputat în Parlament, lumea îmi adresa o mulțime de plângeri pe care le readresam și le urmăream soluționarea, însă bărbații sunt cei cu bani, prin care fură voturi. Am mers mereu pe aceeași linie românească, unionistă, în primul rând prin familia mea, prin echipele politice din care am făcut parte și, mai ales, prin PNL, prin Consiliul Unirii, pe care le menținem și prin care activăm. Nu putem să nu vorbim de misoginismul bărbaților înapoiați, mai ales din politica moldovenească, cei care ar trebui să ofere un alt model de comportament. Eu suport din plin consecințele urii și primitivismului politic masculin – în concurența și parteneriatul politic, în sondajele falsificate, în procesul electoral, în relația cu presa, cu pretinșii analiști.

Atitudinea față de bătrâni, femei și animăluțe sunt un măsurariu al civilizației umane și văzând în R.Moldova ce se întâmplă la acest capitol, nu mai e nimic de adăugat. În partide, femeile nu trebuie să fie în buzunarul bărbaților, ci să lupte pentru drepturile lor. Dna Valentina Dudnic, aprigă apărătoare a animalelor vagabonde, care este membră a PNL și prietena mea, pe care a ajut cât pot, a făcut fără bani publici pentru cânii și pisicile distruse de oameni mai mult decât un Primar care a declarat, fiind solicitat, că nici nu vrea să discute pe tema asta. În condițiile când investitori germani pentru un azil destinat patrupedelor sunt pe punctul de a pleca în România, pentru că nu ne pot ajuta aici, din cauza corupției. O mulțime de câini și pisici a trimis dna Dudnic în Germania, doritorilor de a avea un prieten patruped alături. Astfel, numai o femeie necoruptă, neșantajabilă poate rupe această cârdășie oligarhică din R.Molova, care să aibă curajul să facă totul pentru oameni, nu pentru a aduna banii oamenilor, ca să le cumpere voturile apoi prin pomeni. Eu am invocat adesea exemplul fostului premier britanic Margaret Thatcher în promovarea reformelor impopulare, precum și în privința parteneriatului public privat, care a dus schimbări substanțiale în gestionarea treburilor publice, ceea ce nu servește ca model pretinșilor necomuniști proeuropeni. De fapt, am observat că mai multă lume acum spune că guvernarea de 22 de ani cu bărbați la putere nu a adus nimic și e timpul să fie votată o femeie, dar nu din alea care sunt scula hoțomanilor, fariseilor sau oligarhilor politici.

Putem vorbi în Moldova despre o cultură ca o terapie de vindecare a spiritului românesc? Credeţi că mai putem să trezim masele din handicapul sovietic?

Vedeți că sunt deja tineri care promovează conceptul spiritului românesc, ei nemaidorind să parcurgă proromânismul languros și – pe alocuri sau chiar permanent – aducător de profit din banii publici românești, care – culmea! – îi face pe profitori să nu dorească niciodată Unirea, pentru că se va închide robinetul prin care curg bani din partea Statului Român. Noi, PNL, Consiliul Unirii, nu am tocat în activitatea noastră niciun un fel de fonduri românești, europene sau moldovenești, tocmai de aceea suntem atacați de profitorii românismului fals. Astfel – cine să facă terapia de care vorbiți? Noi facem cât putem și ați văzut că există o așteptare în rândul adevăraților români cărora, însă, le lipsește deocamdată curajul din cauza fricii pe care o resimt în fața guvernanților antiromâni, care dețin controlul asupra instituțiilor represive ale statului, care îi persecută pe proromâni și unioniști, aceștia fiind pentru conducătorii servili drept ”extremiști”, ”radicali”, mai că teroriști etc. Și toate sub ochii guvernanților care, de fapt, stau în spatele instituțiilor represive.

Eu, ca femeie, suport din plin consecințele a trei factori, unul fiind fals – că sunt femeie, pentru că m-au făcut – pentru a încerca să mi se închidă gura – kgb-istă (incriminare falsă), când nu am avut nicio conexiune cu ceva de acest gen în viața mea (acum e pe rol un proces în acest sens împotriva liderului social-democrat Victor Șelin), precum și pentru că sunt unionistă. Așa au luptat și luptă împotriva unioniștilor neînregimentați securitatea rusească, și profitorii românismului. Din păcate, răspunzând întrebării ”dacă mai putem trezi masele din handicapul sovietic”, oricât ar fi de paradoxal, lumea noastră se va trezi ori când totul va fi extrem de rău, ori dacă va fi foarte jignită în sentimentele sale naționale, când le va redobândi. Cred că se încheie timpul moldovenismului rusesc.

Cât de reală este ideea Unirii cu Republicii Moldova cu România? Când credeţi că va putea fi România reîntregită? Cine pune beţe în roate?

Zilele trecute, fiind la mormântul mamei, s-a apropiat un preot de la Mitropolia Basarabiei, care mi-a spus că mă căuta de mai multă vreme. Dumnezeu a vrut să ne întâlnim acolo. Mi-a zis clar: ”Unirea este aproape. Și e unicul drum pe care trebuie să mergem. Numai noi, unioniștii, avem dreptate, sugerându-ne ce să facem și pentru trezirea oamenilor”. A mai declarat că are și o carte în care e scris și când va fi Unirea. Sunt sigură că România se va reface naţional și teritorial. Vă pot spune cu bucurie că, deja, reprezentanți a trei partide parlamentare din România, din cele patru (din păcate al patrulea partid, PNL din România, întârzie cu declarațiile proUnire) au lansat declarații clare pentru lichidarea consecințelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop și pentru refacerea unității naționale românești, pentru includerea într-un viitor previzibil în structura regionalizată a României, în curs de concepere și aprobare în România. De asemenea, avem tânăra generație, care nu vrea să îi treacă viața în afara spațiului românesc, acesta fiind unul european și care a avut o participare excelentă, prin Platforma civică ”Acțiunea-2012”, alături de PNL, de Platforma unionistă ”Consiliul Unirii”, la toate acțiunile și marșurile unioniste de la Chișinău, Cahul, Bălți, București, Alba Iulia. Pe site-ul Consiliului Unirii, din care face parte și academicianul Alexandru Moșanu, și ex-premierul Mircea Druc, o seamă de personalități marcante din cele două state românești și din comunitățile românești de peste hotare, există toate actele și declarațiile, ca și Manifestul unioniștilor, care demonstrează cum se poate face Unirea. Noi dorim să contribuim la modernizarea și europenizarea celui de-al doilea stat românesc, pentru ca, în momentul reunificării celor două maluri de Prut, să nu ajungă Basarabia o epavă în fața fraților români. Astfel, le dăm o replica celor care vorbesc în mod premeditat incorect despre noi, unioniștii, din care nu face parte PL decât prin unii membri înscriși în mod individual. Ei spun că am pleda pentru o Unire mecanică, asta nu este așa și nu necesar decât să se citească Manifestul unioniștilor. O Românie reîntregită va fi un stat european puternic și frumos, care va aduce stabilitate în sud-estul Europei, va oferi șanse tuturor românilor și alogenilor de la noi. Vreau să vă mai spun două lucruri curioase. Sondajele demonstrează, la structura potențialilor alegători pentru PNL, că, dintre fiecare 4 votanți, iată că 2,5 sunt ruși cu vârstă tânără. Am foarte multe mesaje de la ruși care spun că nu e adevărat să se creadă că ei nu vor Unirea, ci că ei vor, știind foarte bine că, numai așa, pot accede într-un spațiu de legalitate, unde este justiție, stat de drept în general, prosperitate, condiții de concurență loială. Numai că ei acum se confruntă cu un moldovean antiromân-monstru, care a fost educat de părinții și bunicii lor sovietici ruși în spiritul urii împotriva fraților români, pentru a-l putea domina și manipula, iar acum produsul acestei propagande și persecuții îi lovește pe copiii lor, împiedicându-i să ajungă mai repede în Europa prin Unirea cu România. Mai au rușii și frica de propriii consângeni în a spune adevărul alături de moldovenii români, pe care, chiar ei, după ce le-au distrus sufletul, trebuie să îi facă să nu se teamă de un viitor românesc și european. Noi, PNL, am propus, ca și Traian Băsescu, să li se dea dreptul de cetățenie română, ca, împreună cu transnistrenii, găgăuzii și bulgarii, cu alții, să beneficieze de tripla integrare – în al doilea stat românesc, în România, ca primul stat românesc, și în Europa. Cine pune bețe în roate? Pun bețe în roate rușii, agenții lor plătiți din toate segmentele societății. Nu avem guvernanți cu identitate și conștiință românească și nu avem o societate civilă românească, pentru că ea zăbovește încă în buzunarul guvernanților, de unde mai picură câte ceva. Mai sunt bussinesunioniștii, care au trait din bani românești o viață și acum s-au alertat să nu le luăm noi mijloacele. Le-am spus să stea liniștiți, nu o facem, din principiu. Noi nu facem unionism pe banii publici ai românilor, ci cu sprijinul anevoios, dar cinstit, al membrilor și simpatizanților noştri.

Cum e viaţa de familiei a doamnei Vitalia Pavlicenco? Ce momente nu le veţi uita niciodată?

Viața mea, deși sunt la pensie, este extrem de interesantă, doar și foarte grea. Dumnezeu ne-a fericit ceva mai târziu cu o nepoțică, pe care o creștem cu soțul acum, în Republica Moldova. Ea merge la grădiniță românească, este româncă, cetățeancă a Germaniei, și ne umple viața. Însă este o mare răspundere și e puțin mai greu acum. Soțul, care s-a aflat vreo opt luni în Germania, acum întoarce datoria în privința sarcinii pedagogice, iar eu mă rup între partid, casă, nepoțică, radio/televiziuni, bloguri și alte preocupări. Soțul și cu mine am făcut și carieră științifică, suntem doctori în filologie, Sergiu fiind și doctor habilitat, nu am făcut niciun compromis cu conștiința pe problemele fundamentale, cum au făcut alții. Am avut și fericirea să nu depindă cariera copilului meu de factorii politici pentru a fi eu dirijabilă și șantajabilă. Astfel, fiica mea este violonistă cu şcoli violonistice moldovenească (care înseamnă, de fapt, rusă), românească și germană, e stabilită în Germania, contribuind, prin impozitele plătite statului german, la sprijinul R.Moldova, conduse de politicieni hoți și corupți. Bunicul matern, mama și tata au fost pedagogi, mama – și cu școală românească -, ea m-a învățat grafia latină, a predat româna și franceza, tata a predat istoria și matematicile. Pe tata nu l-am cunoscut, a dispărut tragic și cu patru luni înainte de nașterea mea, deci cu soțul nu am avut sprijinul taților. I-am ajutat noi pe alții. În familie soțul gătește, eu asigur cu ce trebuie, fiind și șoferiță, șofez practic de patru ani. Mergem și la căsuța de vacanță, unde, poate, m-am putut refugia în momentele de mare presiune publică, pentru că PNL, pe care îl conduc, a fost supus câtorva atacuri raider din partea fariseilor verzi. Nu știu dacă am realizat ceva în viața asta, însă sunt cea ce sunt și datorită soțului, fiicei, care mi-au fost mereu alături, înțelegându-mă și necreându-mi probleme în plus. Nu o voi uita niciodată pe mama mea, nu voi uita bucuria apariției pe lume a fiicei și a nepoțicăi, îmi stau în memorie nunțile fiicei din R.Moldova și Macedonia ș.a. momente de fericire totală.

Ce rol a jucat lectura în viaţa dvs?

Eu citesc de la cinci ani, dar prin 1958 mare treabă nu puteai citi. Restul a depins de studii și de posibilitățile de a avea cărți sau de răbdarea de a sta la bibliotecă. Pot spune doar că marele meu regret este că nu-mi ajunge timp să citesc, cel puțin, ce mi-am propus. Am o secție cu rafturi pe care zac niște cărți extraordinar de interesante și mă tot așteptam să mă apuc iată, în mai multă libertate. Însă viața de partid te absoarbe, situația politică în R.Moldova e una total specifică, pe puțin spus, plus sejurul mai îndelung al nepoțicăi, de unde lecturile acum trec pe planul doi. Însă eram prima în grupa de la Limbi străine la literatura universală privind lista lecturilor obligatorii, prietenii mai furnizându-ne și noutățile editoriale românești, venind pe diferite căi. Acum, calculatorul e plin de cărți depozitate și nu mi-ar ajunge o viață să recuperez ce doresc. Și soțul meu, profesor universitar, hispanist comparatist, specialist în literatura universală, a imprimat casei cultul lecturilor.

Transmiteţi un mesaj tinerilor jurnalişti

Una dintre caracteristicile pe care cred că le am este curajul. Știu foarte bine cât le este de greu și jenant jurnaliștilor care își fac nişte iluzii frumoase când merg la facultate, dar văd, după aceea, cum este viața de ziarist, în realitate. Și dependența financiară, într-un stat anormal, lasă puțin spațiu pentru curaj. Eu le doresc, totuși, jurnaliștilor să fie cutezători, în consens cu forul lor interior, să fie temerari, pentru că totuna presa e cea care va schimba și societatea noastră. Să știți că dacă ești curajos, și Dumnezeu te ajută, El îți va fi mereu alături.

Interviu realizat de Mircea Mitrofan, Moldova.ORG