Nicolae Dabija îi răspunde lui Ilie Bratu

Aici http://cerulalbastru.com/2013/01/ilie-bratu-unire-este-un-imperativ/ puteti citi raspunsuri la niste IMG_3762intrebari puse lui Ilie Bratu. Nu-l comentez deocamdata. Pot spune doar ca, despre PNL si despre mine, a scris minciuni peste minciuni. Sunt vii oamenii care cunosc lucrurile, de aceea nu e clar de ce acest om scrie neadevaruri. Mai multi prieteni m-au sfatuit sa nu raspund. Persoana care i-a luat interviu lui Bratu imi va trimite si mie, in citeva zile, niste intrebari pentru un interviu. In general, imi e jena si rusine pentru ce aud, vad si citesc.

Intre timp, Nicolae Dabija, despre care Bratu, de asemenea, a scris ce a vrut, mi-a trimis un articol cu rugamintea sa il public. Fac acest lucru. In anul 2012, PNL, ca membru al Consiliului Unirii, a organizat, impreuna cu o serie de ONG-uri, inclusiv cu Forul Democrat al Romanilor, o serie de manifestari stradale, marsuri unioniste cu pina la 10 mii de participanti, precum si actiuni de alt gen in Chisinau si in alte orase, din cele doua state romanesti, pentru a comemora 200 de ani de ocupatie ruso-sovietica si a cere Unirea cu Romania. Fiecare zi care trece in R.Moldova ne demonstreaza tot mai clar ca aceasta e unica solutie pentru a salva de total dezastru populatia din stinga Prutului.

Nicolae Dabija: ILIE BRATU – UN PORC CU ARIPI DE ÎNGER

1. Un personaj grotesc

Sadoveanu are o spusă: „Au ieşit în vremea din urmă mulţi proşti în ţară. Trăiau şi înainte, dar tăceau. Acum vorbesc şi-au devenit agresivi.” Ea e foarte actuală azi, când a apărut internetul: fiecare individ îşi poate face un blog, un site, un profil pe o rețea de socializare, în care să-şi toarne toate dejecțiile.

Un oarecare Ilie Bratu, dorind să iasă din anonimat, plasează pe un blog un interviu de câteva hectare pe care şi-l ia sieşi – el întreabă şi el îşi răspunde, plin de admiraţie îşi ridică sieşi osanale neruşinate: „Ce mare om sunteţi! Sunteţi un mare român! Cel mai mare pe care l-a dat vreodată istoria! Aveţi un duh patriotic foarte puternic! Ce memorie aveţi! Mare curaj! Sunteţi acel lider al naţiunii!” etc., semnându-l cu numele clandestin de Valentina Găluşcă. Dar aşa ziaristă nu există în Republica Moldova. Cel puţin n-am auzit deocamdată de ea, chiar dacă doamna pensionară îşi spune, încântată şi ea de sine, „noi, adevăraţii patrioţi.”

Interviul de pe blogul lui Ilie Bratu e plasat la o rubrică intitulată nici mai mult nici mai puţin „Basarabia – personalităţi legendare”.

Iată cum au ajuns să se facă „legendele”! Din dejecţii.

Aşa-zisul „interviu” e plin cu minciuni, cu laude deșănțate la adresa sa, cu invective, cu denigrări la adresa tuturor oamenilor cu merite în Mişcarea de Eliberare Naţională.

2. Un demagog făţarnic!

Interviul e prilejuit de faptul că preşedintele N. Timofti i-a decorat pe toţi cei 227 de deputaţi care au semnat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991. Unul dintre ei e I. Bratu.

Nu cred de loc că acesta ar fi un motiv de laudă. Şi iată de ce.

Se vorbeşte de primul rapt la Basarabiei din 1812 şi de cel de-al doilea rapt din 1940. Dar se tace despre al treilea rapt, cel din 27 august 1991, când a fost creat un stat „moldovenesc” pe o aşchie de pământ românesc.

Ce fel de „unionist”, care nu suferă existenţa RM, e Ilie Bratu, care una zice şi alta fumează: a semnat în 1991 declaraţia de creare a republicii-fantomă Moldova, apoi în 2011 şi-a reconfirmat semnătura sa de „statalist”, ca în 2013 să ia Ordinul Republicii, de rând cu Krâlov, Pocatilova, Mâsliţcaia, Moţpan, Solonari, Angheli şi alţi părinţi ai „ţărişoricuţei” de pe Bâc – duşmanii cei mai înrăiţi ai neamului românesc. Nu a fost doar el decorat, pentru merite unioniste, ordinul li s-a dat tuturor celora care au semnat diversiunea. Şi atunci cum rămâne cu declarația sa din 2008, reprodusă şi în interviu: „Celor care-i zic R. Moldova  Ţară să li se sece limba în gură!”?! Una e blestemul şi alta e cheremul! (Ordinul Republicii îi aduce un adaos lunar de 500 de lei la pensie.)

De ce n-a cerut la 27 august 1991 de la tribuna Parlamentului Unirea cu Ţara, dacă crede azi că atunci a fost posibilă Unirea?! Demagog făţarnic!

De ce n-a restituit Ordinul Republicii, aşa cum au procedat în 2003 Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, Vladimir Beşleagă şi subsemnatul?!

E clar de ce: acest individ nu a fost niciodată unionist, ci doar un diversionist. A ţipat fraze unioniste, numai ca să distrugă mişcarea unionistă.

S-a războit doar cu unioniștii, şi nu cu „stataliştii”, moldoveneștii, rusofilii, interfrontiştii declarând ca şi I. Roşca altădată, când ataca delaolaltă toţi unioniştii, că „trebuie distruşi ai noştri ca să se sperie duşmanii!”

3. Un diversionist

După 1994 numitul Ilie Bratu a dispărut din Basarabia. S-a aflat în această perioadă de timp la Galaţi (când în Basarabia era nevoie de fiecare luptător, a fost, de fapt, eschivare laşă), unde s-a ocupat cu fel de fel de afaceri dubioase. Când au început să-i meargă prost afacerile, şi-a amintit brusc că e patriot. Şi a decis să facă bani prin intermediul politicii. A apărut în 2005 la Chişinău cu nişte declaraţii zgomotoase că-şi face un partid care va uni Republica Moldova cu România. L-am salutat: eu îi susţin pe toţi cei care împărtăşesc idealul pentru care am muncit toată viaţa.

A fost prezent şi la adunarea de constituire a Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova, care a avut loc în toamna lui 2005: uşile noastre sunt deschise pentru toţi.

N-au fost de acord cu cele peste 300 de personalități prezente (Gr. Vieru, acad. M. Cimpoi, acad. A. Moşanu, I. Ungureanu, I. Costaş, acad. Gheorghe Ghidirim, A. Vartic, acad. A. Ciobanu, V. Saharneanu, protoiereul I. Ciuntu, protoiereul P. Buburuz ş.a.), votând contra constituirii FDRM, doar doi dintre cei prezenţi, I. Bratu şi O. Brega (ultimul a afirmat la o emisiune TV de la 9 februarie 2013: „Eu îi susţin pe toţi cei care sunt contra”), care au părăsit sala Uniunii Scriitorilor, declarând că „pleacă să facă Unirea!”

Din acea clipă, în loc să se ocupe de construcția partidului, pe care a promis că-l face, în loc să-şi adune membri, să colecteze semnături, n-a făcut până azi decât să calomnieze, să discrediteze, să înjure Forul Democrat la Românilor din Republica Moldova şi pe liderii ei, care în scurt timp a devenit cea mai importantă Mişcare românească, la ea aderând peste 150 de organizaţii nonguvernamentale, uniuni de creaţie, asociaţii culturale cu aproape 250 000 de membri.

La 31 decembrie 2007 am depus Cererea de Aderare a RM la Uniunea Europeană din partea societăţii civile, cu peste 220 000 de semnături. (Convenisem pe atunci cu Bratu să adunăm împreună semnăturile, el însă a colectat mai puţin de o sută de semnături, dar nici pe acelea nu le-a anexat la cele depuse la Bruxelles.)

Am încurajat concetățenii noştri să scrie cereri de redobândire a cetăţeniei româneşti, la 1 decembrie 2007 numărul acestora ajunsese la 1 milion de cereri.

Varianta de Unire cu Ţara propusă de For e una simplă: prin România – în UE.

Pentru asta urmează să fie întrunite două condiţii:

  1. 1.       Asumarea naţionalităţii române de către toţii basarabenii;
  2. 2.       Restituirea cetăţeniei române tuturor basarabenilor.

Doar aşa va putea fi aplicat şi în cazul nostru scenariul unirii celor două Germanii.

La întâlnirile pe care le-a avut conducerea Forului cu T. Băsescu şi M. Ghimpu în septembrie 2010 am propus crearea pe lângă cei doi preşedinţi a unei Comisii de Lichidare a Consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov cu un plan concret de activitate, din care au fost îndeplinite doar două amendamente: 1) scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut, 2) ședințe comune ale Guvernelor celor două state româneşti (a avut loc doar una la Iaşi).

Iar lichidarea Consecinţelor înseamnă Unirea noastră.

În ultimii 8 ani Forul a organizat manifestări la fiecare 1 decembrie, 24 ianuarie, 27 martie şi 31 august, cu mii de participanţi.

Fără nici un bănuţ din partea României: niciunul dintre proiectele noastre n-a fost susţinut măcar parţial de Departamentul Românilor de Pretutindeni (fostul ministru-secretar de stat M. Gheorghiu ne-a anunţat că nu vrea să certe România cu Voronin din cauza noastră) sau a Institutului Cultural Român.

Toate acţiunile noastre (inclusiv cea făcută la 13 mai 2012, consacrată celor 200 de ani de la Raptul Basarabiei, organizată împreună cu Consiliul Unirii, cu peste 15 000 de participanți) le-am realizat din cotizaţiile membrilor noştri.

Am avut sute de întâlniri în localităţile Basarabiei, am editat mai multe broşuri necesare ca De ce limba noastră e română?! (autor – N. Dabija), De ce moldovenii sunt români? (autor – A. Moraru), pe care l-am difuzat cu miile prin sate. Pe timpul lui Voronin, mi s-au deschis 7 dosare penale „pentru subminare a statalităţii”, am fost arestat la 27 martie 2007, ca preşedinte al FDRM, pentru că împreună cu circa o mie de membri ai Forului am depus, „fără autorizaţie şi cerere prealabilă” flori la monumentul lui Ştefan cel Mare.

(În Jurnalul său Paul Goma din 28 martie 2007, marele basarabean, candidat la Premiul Nobel pentru literatură pentru 2013, notează că l-a rugat atunci telefonic pe Iurie Roşca, viceprim-ministru al Guvernului şi preşedinte al PPCD să fiu scos din arestul de la secţia Buiucani a Ministerului de Interne: „ L-am întrebat de ce a fost arestat Dabija. Roşca a luat foc, l-a făcut pe Dabija în toate felurile, dar mai ales „spion al Moscovei” – şi, tot româneşte: nu a negat arestarea lui Dabija, ci m-a întrebat: de unde ştiu? Simţind că asta îl durea, i-am spus: peste câteva ore merg la o întrunire cu studenţii, masteranzii, doctoranzii basarabeni de la Paris, unde va fi aniversată unirea din 1918 şi acolo vor fi anunţate arestările (şi ale fraţilor Brega) – la Dabija ilustrată cu imaginea convocării. De aici a început prietenul meu Roşca a… tăcea.

… Am presupus: Voroninoviştii aflaseră că ştirea arestării Dabija se răspândise în Occident şi îl însărcinaseră pe el, pe Roșca să continue rolul de Iuda: să-i telefo­neze la Paris prietenului său Goma […] şi să afle ce anume se știe – dar să nege că s-ar fi întâmplat una ca asta! După ce i-am repetat că avem imaginile convocării, cu data, stampila, semnătura emitentului… Roşca – prietenul meu de acum patru ani – a abandonat negațiile…  Voronin şi Roşca, iaca au înnebunit, fiindcă simt că le vine sfârşitul. Tare îmi place să lupt cu aceste lepre.”)

Ce-a făcut Bratu între timp?

Nu-i înjura pe comuniști, pe Voronin, Moscova, conducătorii Transnistriei, ci Forul şi pe Dabija. Iar cu el – pe Gr. Vieru, I. Ungureanu, A. Moşanu, V. Matei, I. Costaş, M. Cimpoi şi pe toţi ceilalți. („Patriotul,  cum a observat un forumist de la Vocea Basarabiei, nu critică puterea, ci doar pe cei care luptă cu puterea.”)

Asta l-a făcut să-şi piardă şi puţinii adepţi, în jur de 10-20, care au fost o vreme cu el.

De eşecul lui, în loc să pună vina pe caracterul lui parşiv, învinuieşte Forul, conducerea acestuia, poporul „tâmpit”, România care nu-i plăteşte „patriotismul”.

În loc să se deplaseze prin localități, unde noi mergem săptămânal, el pândeşte vreo adunare de 2-3 oameni ca să tragă câteva pârţuri politice şi să facă putoare.

4. Cum se compromite o idee?!

Unicul lucru pe care l-a făcut Bratu a fost o mică de tot „Mare Adunare Naţională”, unde a participat doar o mână de oameni. Ea a avut loc la 2 noiembrie 2006.

Au vorbit aproape toţi cei prezenţi.

De cât infantilism e în capul acestui „politician” vorbeşte Declaraţia Adunării Republicane a Cetăţenilor, cum i-a zis el adunării, din care cităm:

Hotărâm:

  1. 1.       Cerem cu toată fermitatea președintelui Vladimir Voronin şi Parlamentului de la Chişinău să demareze neîntârziat negocieri cu autorităţile de la Bucureşti astfel, ca în termen de o lună (!) să realizeze (Re)Unirea Republicii Moldova cu Patria-Mamă România.
  2. 2.       A convoca o nouă Adunare Republicană a Cetăţenilor la 03 decembrie 2006, pentru a sărbători Victoria.

29 octombrie 2006

De aici se vede şi cu ochiul liber că I. Bratu a urmărit alt scop: acela ca România să fie atrasă într-o provocare posibilă, care ar fi amânat integrarea ei în Uniunea Europeană, ce urma să aibă loc peste două luni, la 1 ianuarie 2007.

Pentru că dânsul nici nu i-a prezentat Declaraţia Adunării sale, cum ar fi fost firesc,  şi lui V. Voronin, ca respectivul să fi știut în ce primejdie mare se afla în apogeul puterii sale: aceea de a rămâne fără stat.

Presa, pe care Bratu o anunţase în ajun că va aduna un milion (!) de participanți, dar a strâns o mână de curioşi şi o alta de caraghioşi, a scris (Tudor Darie în săptămânalul Asta Da!) că oameni ca Ilie Bratu „nu pot provoca decât dezgust pentru o Idee înălţătoare!”

Acesta e de fapt şi scopul lui ascuns: să compromită definitiv o Idee sfântă! Cum mi-a spus şi acad. A. Moşanu, ex-preşedinte al Primului parlament (1990-1994), care-i cunoştea exhibiţiile: „Dacă vreţi să terfeliţi o idee, daţi-o pe mâna lui Bratu.”

5. Provocator de cursă lungă

Securitatea de pe vremuri avea provocatori plătiţi. Cred că-i are şi azi.

La manifestările tinerilor din 7 aprilie 2009 Voronin ducea lipsă de un argument că acestea ar fi puse la cale România. În Piaţa Marii Adunări Naționale, la un sfârşit de miting, apare Bratu.

Acesta i-a smuls porta-vocea din mâna lui Valeriu Matei (el era preşedinte, iar subsemnatul – vice-preşedinte al Consiliului Salvării Naţionale, aleşi şi votaţi de cei peste 30 000 de participanţi), ca să rostească o singură frază:

Nouă nu ne trebuie Parlament, noi îl avem a Bucureşti, nouă nu ne trebuie Guvern, noi îl avem la București, nouă nu trebuie Preşedinte, noi îl avem la Bucureşti.”

A spus ce-a spus şi a dispărut.

Această declaraţie „a tinerilor din Piaţă” i-a servit drept pretext lui Voronin ca a doua zi, la 8 aprilie 2009, să-i expulzeze din Republica Moldova pe ambasadorul României dl Filip Theodorescu, pe consilierul pentru cultură dl Vasile Nanea şi încă pe alţi doi angajaţi  (4 din cei 9 funcţionari) ai Ambasadei României la Chişinău şi să introducă de urgenţă regim de vize pentru cetăţenii României.

Tot la 8 aprilie V. Voronin a afirmat: „Ei (protestatarii – n.n.) au spus că parlamentul şi Guvernul lor e la Bucureşti”, fără să-l numească pe autorul frazei şi identificând toate acţiunile tinerilor cu afirmaţia lui Bratu.

Toate posturile de televiziune ruseşti şi europene au transmis fraza instigatoare, toată presa a comentat-o, ca să-i pună în cârcă României acţiunile de devastare a Președinției  şi a Parlamentului de la Chişinău.

La şedinţa Guvernului de la 10 aprilie, Z. Greceanâi, fost prim-ministru a spus că trebuie introduse vize pentru cetăţenii români, pentru că tineretul a devastat clădirile Parlamentului şi a Președinției din motiv că „ei le au la Bucureşti”, iar dacă nu vor pleca din Piaţă, ea va da ordin să se tragă în protestatari.

La manifestările din 7 aprilie au fost arestaţi peste 1000 de tineri, au fost deschise sute de dosare, dar lui Bratu nu i s-a deschis, deşi toată lumea știa cine e autorul frazei celebre. Ea a e citată, fără a fi nominalizat autorul, în ziarele „Comunistul” din 10.04. 2009, 17.04. 2009, 24.04. 2009, 15.05. 2009, 22.05. 2009, 16.06. 2009  etc., în „Komsomolskaia pravda” din 22.04. 2009, în „Nezavisimaia Moldova” din 15.04. 2009, 18.04. 2009, 24.04.2009 ș.a.m.d.

Nimeni nu menţionează numele belicosului cuvântător, se spune doar, citez: молодёжь скандировала” („tinerii scandau”), fraza acestui moşneag rostită când sediile parlamentului şi preşedinţiei arseseră de mult şi montată în emisiuni televizate, puse în rapoarte mai înainte de a lua acestea foc, fiind atribuită protestatarilor, ea servind argument pentru arestări, bătăi, crime.

Provocatorul trebuie să răspundă cel puţin moral pentru cei, arestaţi, anchetaţi, maltrataţi, omorâţi. (Valeriu Boboc şi încă trei tineri).

Iar numele lui e Ilie Bratu.

Acest Münchhausen basarabean spune minciuni de îngheaţă apele.

El afirmă: „La 23 martie 2008 am organizat un mare miting dedicat aniversării a 90-a de la Unirea Barabilei cu patria-mamă. ” La 23 martie 2008, în zi de vineri, la Chişinău n-a avut loc niciun miting.

Mai zice: „Oamenii noştri, în special tineri, au participat masiv la evenimentele din 7 aprilie  2009.”

Minciuni! Alţii au organizat manifestarea, unde i-s oamenii? Al nu are tineri, nici bătrâni. Că afară de Valentina Găluşcă (dacă o fi existând!) Bratu n-a mai rămas cu nimeni.

Care membru al MURM a afişat harta lui pe Preşedinţie? Că numele acelor tineri se cunosc, au fost anchetaţi, bătuţi, excluşi de la facultăţi, decoraţi de Ghimpu.

Îşi atribuie lucruri care nu-i aparţin.

Minciuni gogonate sunt şi poveştile lui cu milioanele (în mai mulţi ani de zile seară de seară a făcut sute) de fotografii „cu întreaga Operă Politică a lui Mihai Eminescu” (întreaga Operă Politică a marelui Eminescu a fost editată la Bucureşti abia după 1989) pe care, chipurile, el le difuza studenţilor in Chișinău: „Stăteam nopţi întregi închiși în cameră — şi făceam sute de fotografii pe banii noştri… Era prin anii 1977-1978… Studenţii care intrau în posesia seturilor de fotografii cu întreaga Operă Politică a lui Mihai Eminescu aveau o revelaţie…” Tot atunci Bratu se duce la KGB să le explice lucrătorilor de acolo că „noi suntem români.” Aiureli!

În 1977 curajosul patriot scrie Prezidiului Sovietului Suprem ca aceştia să includă în Constituţia URSS că noi suntem români şi limba ni-i română: „le spuneam răspicat că noi suntem români şi că nu există „popor moldovenesc” şi „limbă moldovenească.”

Pentru fraze mult mai nevinovate ca acestea Gh. Ghimpu, A. Usatiuc-Bulgăre, A. Şoltoianu şi V. Graur fuseseră condamnaţi cam pe atunci la ani grei de închisoare.

Noi, A. Silvestru, I. Vicol, V. Romanciuc şi subsemnatul, fuseserăm excluşi din facultate „pentru naţionalism”, numai pentru că ne făceam conspectele cu grafie latină.

Bratu îşi inventează biografie. Hârtia, vorba ceea, suferă orice. Şi ca el sunt o droaie, mari în vorbe şi mici în fapte..

De ce până la 1989, când era nevoie de patriotismul lui întârziat de azi, nu se auzise de el?

6. Un aventurier

La mitingul consacrat Unirii Basarabiei cu România, iniţiat de Forul Democrat al Românilor din Moldova la 26 martie 2006 în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la un moment dat a luat cuvântul şi Ilie Bratu. Acesta a afirmat că trebuie să punem mâna pe arme, dând glas mai multor enormităţi.

Scopul provocării lui a fost ca Ministerul Justiţiei să interzică activitatea Forului Democrat al Românilor, calificând-o drept asociaţie extremistă.

Doamna ministru Victoria Iftodi, printr-o scrisoare din 21.04.2006, mă preîntâmpină că, din cauza cuvântării lui Bratu, va fi nevoită să scoată FDRM în afara legii.

 7. Un Ostap Bender!

Din interviu reiese că Bratu are o obsesie ceva mai mare decât cea a Unirii – cea a banilor.

Pentru Unire, zice el, trebuie „bani, să asigure finanţarea”, „să găsească surse de finanţare”, „şi-mi fac iluzii că statul Român mă va sprijini…”, „n-avem bani”, „avem conturi în bancă, sperăm să obţinem ceva finanţe de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, am fost primul care depusesem proiectul de finanţare la începutul lui 2010…”, „Cheltuisem toţi banii proprii ca să fac Mişcarea Unionistă, am intrat şi în datorii… am vândut ce aveam, am achitat o parte, dar nici acum n-am scăpat de datorii… România ajută pe cine nu trebuie… Roşca este acum foarte bogat. A primit mulţi bani, dar a lucrat cu bani românești împotriva intereselor României.”

Iată, dă el de înţeles visător interlocutoarei, dacă i s-ar da lui măcar în jumătate din banii câți i s-au dat lui Roşca, ar lucra numaidecât „pentru interesele României!”, or, patriotismul lui are nevoie de bani, de mulţi bani!

De la 2006 încoace a tot cerşit bani prin toată România. Cerea cu împrumut câte 10 000 de euro de la diverse organizaţii, cu condiţia că le va restitui după ce face Unirea.

Dialogul lui începea cu întrebarea: „Doriţi Unirea Basarabie cu România?!” Şi, după ce i se răspundea afirmativ, continua cu constatarea: „Pentru asta avem nevoie de bani.”

Dacă era refuzat, reproşul era pretutindeni acelaşi: „Nu doriţi Unire, ruşine să vă fie! Vă credeam patrioţi” Aşa mi-au relatat rectorii de la universităţile din Bacău şi Suceava. A expediat sute de scrisori pe la diverse organizaţii din România cu următorul conţinut: „Noi vom uni Basarabia cu România. Pentru reuşita iniţiativei noastre avem nevoie de sprijinul financiar al tuturor (!) românilor.” După ce trece în revistă conturile sale pentru lei româneștii, dolari, euro şi lei moldovenești, Bratu lăcrima liric: „Dacă şi inima Dvs. vibrează alături de noi, vă puteţi aduce contribuţia la realizarea idealului comun de Reîntregire a Ţării transferând o anumită sumă de bani…” etc.

Unii i-au transferat: care român adevărat nu doreşte revenirea Basarabiei la Ţară? Alţii l-au priceput dintr-odată cine e.

Acest personaj sinistru n-a făcut pentru Unire decât să ceară bani pentru Unire.

8. Amic cu duşmanii României

E foarte ciudată prietenia „unionistului” Bratu cu antiromânul Mihai Conţiu de la Moldova Suverană  (a se vedea fotografia alăturată, unde aceştia, bine-dispuşi, urzesc noi tărăşenii contra promotorilor Ideii româneşti din Basarabia), mercenarul lui Voronin, care declară că România e un stat artificial şi trebuie să dispară de pe hărţile lumii. Au scris împreună mai multe articole şi le-au semnat cu pseudonim comun.

Nu cred în patriotismul celora care sunt prieteni la cataramă cu duşmanii neamului românesc. Cum zice şi un proverb: „Spune-mi cine-ţi sunt prietenii şi am să-ţi spun cine eşti.”

Am fost nevoit să acţionez acest „duet” antiromânesc în judecată. La 20 decembrie 2007 pentru calomniile acestora judecătoria Centru din Chişinău (judecător N. Mazur) obligă cotidianul Moldova Suverană SRL (M. Conţiu) şi pe Ilie Bratu „să publice dezminţiri referitoare la calomniile şi afirmaţiile mincinoase la adresa lui N. Dabija”, tandemul „patriotic” fiind impus să-mi plătească despăgubiri morale: M. Conţiu – 3000 de lei şi I. Bratu – 1000 de lei.

Instanţa de judecată a dovedit încă o dată că I. Bratu e patriot, doar că – un mare patriot al minciunii.

9. Schemele trădării

Se ştie că I. Roşca şi-a făcut drum spre vârful puterii în Frontul Popular cu bârfe, calomnii, insinuări. Insinuările lui preferate erau: Cutare e securist, Cutare e Omul Moscovei ş.a.m.d.

A umplut cu pâre la adresa unioniștilor Bucureştiul. Calculul lui era simplu: toţi banii din România pentru Mişcarea de Eliberare Națională din Basarabia  – fie direcţionaţi spre el, unica persoană în care Ţara urmează să aibă încredere. Aşa a ajuns proprietar al Tipografiei Prag-3, pentru care statul român a plătit 3 milioane de dolari şi care azi tipăreşte doar publicaţii ruseşti. În 1994, când agrarienii şi socialiştii veniţi la putere refuzaseră să tipărească la unica tipografie din republică, cea a Guvernului, săptămânalul Literatura şi Arta (doar această publicaţie națională apărea pe atunci), un grup de intelectuali – Gr. Vieru, M. Cimpoi, L. lari, D. Matcovschi şi subsemnatul – am cerut audienţă la preşedintele României I. Iliescu, căruia i-am solicitat ajutor. El a promis o tipografie pentru Basarabia. Dar ea, cu concursul lui Ioan Tapeş, şeful Serviciilor Secrete Externe, a ajuns la Roşca.

Am scris într-un articol că în perioada 1994-2010 I. Roşca şi structurile sale, din care făcea parte şi Mitropolia Basarabiei, au primit din partea Departamentului Românilor de Pretutindeni suma de 38 de milioane de euro. Cu ei el urma să ne unească cu Ţara. Dar n-a mai făcut-o. Sau pentru că nu i-au ajuns dorinţe sau pentru că nu i-au mai rămas bani. Acum acelaşi lucru vrea să-l facă I. Bratu, doar că acesta e un individ mult mai periculos ca Roşca, pentru că e mai primitiv. El se foloseşte de aceleaşi scheme roşchiste, elaborate împreună.

Pe cine bălăcărește Bratu în interviu? Tocmai pe cei care fac ceva pentru Ideea Unionistă – Vitalia Pavlicencu, Valeriu Matei, Alexandru Moşanu, Mihai Cimpoi, Dorin Chirtoacă, Anatol Petrencu, Gheorghe Viţă, Mihai Ghimpu, Constantin Lazăr, Vasile Nedelciuc – sunt doar câteva dintre personalităţile nominalizate de el în răutăciosul şi infatuatul săi interviu.

Toţi sunt antiunionişti, vânduţi, securişti.

Începând cu 1990, Roşca a făcut diverse „liste de securiști” în care includea intelectualii de frunte. Ultima, aşa-zise „lista Şandrovschi”, conţine numele a aproape 300 de unionişti. Că e un fals au dovedit-o două ziariste de la Timpul, care în 1991, atunci când s-a destrămat URSS, aveau una – 4 şi alta – 5 ani. Pentru insinuările sale, deşi n-am deloc timp să umblu prin instanţe, l-am acţionat pe numitul I. Roşca şi ziarul Flux în judecată. Roşca era pe atunci viceprim-ministru al Guvernului, responsabil de structurile de forţă, inclusiv de securitate. Şi a putut obţine de la SIS orice document solicitat. Ştiu că a căutat, dar n-a găsit niciunul care să vorbească despre o eventuală colaborare a mea cu securitatea, pentru că nu există.

I. Roşca a pierdut procesul, fiind obligat de instanţă să-mi plătească despăgubiri morale de 100 000 lei (Hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 18 aprilie 2012).

Sunt deocamdată unicul cetăţean al Republicii Moldova care am dovedit în instanţă că n-am colaborat cu securitatea, acum îl aştept şi pe I. Bratu s-o facă. Ca să ne convingă, aşa cum se spune, că pârele semnate cu numele conspirativ „Decebal” nu-i aparţin.

10. Un impostor

Azi Ilie Bratu îi scrie numele lui iurie roşca cu litere mici („nu mi se ridică mâna să i-l scriu altfel”, zice el în interviu), dar altădată i-l scria altfel: IURIE ROŞCA, cu toate literele mari, linguşindu-se scârbos pe lângă el, fiindu-i complice şi coautor la toate tărăşeniile şi acţiunile acestuia de lichidare a Mişcării de Eliberare Naţională.

Au lucrat mână în mână, Roșca folosindu-l ca pe un prezervativ pentru toate intrigile şi diversiunile sale. Pe atunci lozinca lui Bratu era: „Patria mea este Iurie Roşca.”

La început Roşca a făcut tot posibilul ca Bratu să ajungă membru al Sfatului Frontului Popular.

Scopul lui era unul: să preia puterea în F.P. cu ajutorul unor indivizi fără scrupule, lipsiţi de Dumnezeu, agresivi, măcinaţi de răutăţi ca Ilie Bratu.

Marile pierderi pe plan naţional se datorează acestor doi indivizi: Iurie Roşca şi Ilie Bratu.

Parlamentul din 1990 ar fi putut vota Unirea cu Ţara, din Fracțiunea Democraţilor făceau parte mai mult de 150 de deputaţi, exact atâţia de câţi era nevoie, pentru ca votul să fie valabil. (La Moscova, noi deputaţii în Sovietul Suprem al URSS, pregătisem terenul pentru ieşirea celor trei ţări baltice şi a Basarabiei din URSS: recunoaşterea Pactului Ribbentrop-Molotov nul din punct de vedere juridic, care însemna revenirea la graniţele din 1939, dinainte de el.)

Dar şi-a vârât Michiduță codiţa.

La început, Iurie Roşca, deşi nu era deputat, ne acosta pe culoarele parlamentului şi încerca să ne convingă că românii din Occident (care?! nu ne-a mai spus,) cer ca Frontul Popular să aibă o fracţiune proprie şi că ar trebui să „divorţăm” de agrarieni.

Îi spuneam: e mai bine aşa, pentru că îi folosim pe preşedinţii de colhoz (viitorii „agrarieni” din Parlament) pentru a vota legile noastre.

Apoi I. Bratu, care călca permanent în străchini şi care nu s-a reţinut ca deputat decât prin mugetele sale din sală, el neieşind aproape niciodată la microfonul de la tribună, le-a strigat într-o zi, ofensându-i: „Şaşlâcarilor!!!” („Consumatorilor de frigărui!!!”).

Aceste injurii au însemnat plecarea agrarienilor din fracţiunea noastră, care fusese cea mai mare din Parlament. Ulterior i-au preluat comuniştii şi interfrontiştii, iar pentru noi pierderea a fost enormă.

Toate diversiunile lui Roşca le realiza în Parlament Bratu. Legea despre cetăţenie, cu acordoarea cetăţeniei tuturor ruşilor, ucrainenilor care au invadat Basarabia după 1944 e opera lor. (Votată la Conferinţa F.P. din 3 martie 1991, la care a vorbit şi Bratu) şi altele.

Aceștia doi va trebui să răspundă în faţa istoriei pentru asta.

Ca şi pentru faptul că au distrus Frontul Popular.

Se ştie că F.P. a fost creat de scriitori. În august 1988 la Chişinău sosise de la Moscova trimisul special al KGB-ului maiorul Alexandr Şevciuc, care într-o scrisoare secretă trimisă lui S. Grossu, prim-secretar al partidului comunist al RSS Moldoveneşti (4-вo, nr. 2309, 15-08.1988, Fondul 51, inv.73, D.210, fila 5-6 din arhiva Organizațiilor Social-politice ale republicii Moldova) îi recomandă să-i scoată pe Gr. Vieru, L. Lari, D. Matcovschi, I. Hadârcă şi N. Dabija din conducerea Frontului Popular, din motiv că nu-i putea controla şi să-i introducă pe alţii în care KGB-ul avea încredere.

Aşa apare la Congresul II al FPM în Sfatul FP I. Bratu, un şef de zvenou agricol din colhozul satului Cojuşna raionul Străşeni.

Odată cu cooptarea lui Bratu Sfatul Frontului devine un organ de luptă contra „la ai săi”.

La Congresul III al FP care a avut loc la 16 februarie 1992 la Teatrul de Operă şi Balet mă aflam în sală ca delegat.

Dar ceilalţi fondatori ai FP – Gr. Vieru, L. lari, D. Matcovschi – stăteau la balcoane, în loja presei. Sala a cerut să li se dea mandate de deputaţi.

Cel mai tare protesta I. Bratu: „Scriitorii să scrie!” avea dânsul grijă de destinul literaturii.

Când delegaţii m-au propus pentru conducerea FP, a sărit de lângă Roşca, ca (cacofonia aici este necesară) să mă întrebe dacă am plătit cotizaţiile (nimeni nu plătea pe atunci cotizaţii), dacă am carnet de membru al FP (n-avea nimeni pe atunci carnet de membru).

I. Hadârcă a spus atunci: carnetul lui Dabija sunt cărţile sale şi săptămânalul Literatura şi Arta, care a creat Frontul Popular.

De-a lungul acelui congres Bratu ieşea întruna la microfon, spunea o neghiobie şi se aşeza lângă Roşca, care-i sufla mereu ce să zică şi când să salte de pe scaun.

La iniţiativa celor doi din conducerea FP sunt excluşi toţi cei care l-au creat: chiar la Congresul II din 30 iunie -1 iulie 1990 e dat afară din FP deţinutul politic Gheorghe Ghimpu, apoi – alt deţinut politic – Alexandru Usatiuc-Bulgăre ş.a.

La 28 iulie 1991 I. Roşca şi cu I. Bratu îi exclud din FP pe Nicolae Costin, primarul Chișinăului (al cărui nume îl invocă I. Bratu în interviul său ca adept), pe Vasile Nedelciuc, unul din autorii Declaraţiei de Independenţă, pe jurnalistul Nicolae Negru „pentru activitate în defavoarea Frontului Popular.”

La 15 noiembrie 1992 la inițiativa lor FPCD emite o hotărâre specială „Cu privire la comportamentul unor membri ai Sfatului”: toţi cei care cereau „convocarea unui congres extraordinar al FPCD”, de salvare a formaţiunii, au fost daţi afară din FPCD.

La 1 mai 1993 sunt excluşi din Sfatul Frontului Popular: Alexandru Moşanu, Ion Hadârcă, Mihai Ghimpu, Vasile Nedelciuc (a doua oară), Valeriu Matei, Vasile Şoimaru, Nicolae Dabija, în lipsa acestora şi în lipsa cvorumului prevăzut de Statut.

Tot la 1 mai 1993 e suspendat din funcţia de preşedinte al Sfatului FPCD Mircea Druc, motivându-se că acesta, fiind cetăţean român, „şi-a pierdut cetățenia Republicii Moldova” şi deci nu poate conduce o organizaţie din R. Moldova. Dar motivul era altul: semnătura pentru conturile de bani ale F. P.

Odată cu noi au plecat din FPCD şi organizaţiile non-guvernamentale pe care le conduceam, subsemnatul fiind la acea oră preşedinte la două asociații importante –  Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă, care întrunea intelectualitatea științifică şi culturală din republică, şi Limba noastră cea română, cu peste o sută de mii de membri din toată republica.

Toate acţiunile de până atunci ale FPCD le făcusem împreună.

Dintr-o formaţiune populară, peste noapte, FPCD-ul a devenit o sectă, în care cei mari s-au pomenit a fi I. Roşca şi I. Bratu.

Dar, pentru că orice fiară care se vrea ea mai mare în crâng, în curând şi-au înfipt şi ei ghearele unul în beregata altuia: prea semănau înde ei, ca să nu se sfâșie reciproc.

După ce a ajuns cu concursul „ţăcănitului” Bratu în fruntea FP (ca să-l submineze şi să-l distrugă din interior), Roşca i-a tras un picior în fund, anunţând pentru un post de radio că acesta nu şi-a încheiat tratamentul la spitalul pentru alienaţi mintali din Costiujeni (acolo se tratase I. Bratu în 1984, cum recunoaşte în interviul său), unde îi şi este locul.

11. Un hoț de timp, şi nu numai

Ilie Bratu este un hoţ de timp, de timpul altora.

Având timp berechet – el nu lucrează nicăieri („Dacă lucrezi, nu-ţi ajunge timp să faci bani”, zice el), declarându-se un fel de „revoluţionar profesionist”, el a decis să se îmbogăţească ceva mai simplu: a acţionat în judecată diversă lume: Forul Democrat la Românilor, săptămânalul Literatura şi Arta, persoane din conducerea Forului, pe toţi care nu sunt de acord cu bolboroselile sale patriotarde.

Pentru fraza: „Ilie Bratu nu rostește lozinci, el le ţipă” (Din articolul Un provocator: Ilie Bratu) a cerut în instanţă de la subsemnat despăgubiri drept reparaţii morale 5 000 000 (cinci milioane) de lei şi de la publicaţia Literatura şi Arta  – alte 5 000 000 (cinci milioane).

De la publicistul Ion Fiodorov, pentru întrebarea retorică „Ceea ce face Ilie Bratu nu e o terfelire a ideii sfinte de Unire cu Patria-mamă?”, a cerut 1000 000 (un milion) de lei.

De la scriitorul Mihai Morăraş, pentru constatarea „Una din condiţiile lui Bratu a fost ca Consiliul Director al Forului să adopte o decizie de aderare necondiţionată la Mişcare Unionistă inexistentă a domniei sale” – a vrut 1 000 000 (un milion)  de lei.

De la profesorul Valeriu Dulgheru, şef de catedră la UTM, care se întreba într-un articol „De când oficiosul Moldova Suverană a devenit porta-voce a „unioniştilor” gen Bratu (nu vă pune în gardă acest lucru, domnilor?)”, a cerut „despăgubiri” de 500 000 (cinci sute de mii) de lei.

– Ce veţi face cu atâţia bani, domnule Bratu? l-a întrebat judecătoarea.

– Unirea, a răspuns el, lăcomia lui urmărind de fapt o cauză nobilă.

Procesul s-a întins trei ani de zile.

În şedinţele de judecată s-a dovedit însă că tocmai el este cel care ofensează, calomniază, spune minciuni, denigrează.

Îmi pare rău de avocaţii săi: Vlad Moga, Gheorghe Stratan şi Victor Panţâru, care-i asistau neputincioşi tâmpeniile. Dar îmi pare rău şi de cei care-i plătesc avocaţii.

La 24 octombrie 2008 judecătoria Buiucani (judecător – Natalia Simciuc) hotărăște:

„Se respinge acţiunea iniţiată de I. Bratu ca neîntemeiată;

Se încasează de la Bratu Ilie în beneficiul lui Nicolae Dabija prejudiciu moral în sumă de 1000 (o mie) lei;

Se încasează în mod solidar de la Bratu Ilie cheltuielile de judecată.”

Ilie Bratu a început să urle în sala de judecată: el care se aştepta să încaseze dintr-o lovitură 15 milioane de lei, tocmai el fusese pedepsit.

Procesele lui Ilie Bratu contra FDRM şi conducerii acestuia, învinuită cu „nu face Unirea cu România” continuă.

12. Un escroc

Interviul lui povesteşte despre „eforturile” lui „milenare” de a uni toate partidele din Basarabia. Ele – cu cine?! Că el n-a avut în spatele său nicio formaţiune. Instituia negocieri absurde, dictate de necesitatea unirii forţelor democratice. Dar el nu poate deschide gura fără să ofenseze, fără ca prostia să o ia razna înaintea rațiunii. Concluzia tuturor celor cu care a discutat e una: a purta tratative cu el înseamnă timp pierdut. Iar viaţa e scurtă.

Acest personaj obscur, nu e cunoscut decât ca un scandalagiu, ca un escroc, ca un delapidator (aflând prin 1993-94 – de unde?! – că am un dozimetru de verificare a radiaţiei, mi l-a cerut cu împrumut şi nu mi l-a mai restituit, sub motiv că i s-a furat, tocmai când eram ameninţat şi aveam cea mai mare nevoie de el).

A vrut să-şi facă un partid, dar n-a putut aduna decât câteva semnături pentru înregistrare.

A scris nişte scrisori aiurite, lui M. Cimpoi şi altor preşedinţi de uniuni de creaţie, cu propunerea să lichideze Uniunea Scriitorilor şi să treacă într-o fantomatică Mişcare Unionistă, sub conducerea lui (care n-a existat niciodată decât în imaginaţia sa).

Primitivismul lui combinat cu răutatea a creat o repulsie faţă de însuşi Idealul Unirii.

Iar misiunea lui e una: să compromită odată şi pentru totdeauna Ideea Unionistă.

Cine ar mai putea crede în aceasta, dacă ar încăleca-o – precum altădată Roşca – şi nu le-ar mai permite şi altora să se apropie de ea?

El vrea să dea de înţeles în fantezistul său interviu că dacă nu erau şi alţi unionişti în Basarabia, făcea de mult Unirea!  Ca să o realizeze, Bratu crede că n-are nevoie de nimeni. Decât de sine. Că nu antiunioniştii îl împiedică s-o facă, ci unioniştii! Că dacă România îi va da bani, el va uni chiar „mâine” Basarabia cu Ţara!

Eu unul mă îndoiesc.

Un om care e plămădit din multă dragoste de sine şi –  multă ură pentru toţi ceilalţi nu poate decât să-l supere pe Cel de Sus şi să nu mai dorească nici El Unirea, atâta timp cât de ea sunt preocupaţi şi indivizi ca I. Bratu.

 Nicolae DABIJA,

Preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova,

Preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă din Republica Moldova.

Membru de Onoare al Academiei Române,

Membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

P.S. M-am aflat timp de o viaţă pe baricadele românismului.

De-a lungul vieţii am fot atacat pentru asta de fel de fel de derbedei, inclusiv cu atentate la adresa vieţii mele: până la 1991 eram în vizorul Interfrontului şi a agenţilor Kremlinului, după aceea m-a luat în primire Roşca cu căţelandrii săi, apoi oamenii lui Voronin (numai Mihai Conţiu a scris în ultimii ani 300 (!)de articole denigratoare la adresa mea), iar mai încoace – şi „unionişti” gen Bratu.

Denigratorii mei au dorit şi doresc un singur lucru: să las mâinile în jos şi să abandonez porţiunea de tranşee pe care o apăr (în Literatura şi Arta, care a declanşat Mişcarea de Eliberare Naţională, având în 1989 un tiraj de 260 000 de exemplare, am scris de la 1986 încoace peste 5000 de articole de educaţie naţională, iar generaţia pentru care am alcătuit după 1990 împreună cu Aurelian Silvestru cele 4 manuale de istorie, pe care le-a întitulat „Daciada”, îşi zice azi cu mândrie Generaţia Daciadei.)

Dar când văd în jur atâtea lepre care se autointitulează acum şi „unioniste” – dușmani ai românismului îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, care rostesc Tatăl Nostru înainte de a lovi cu barda în Dumnezeu – îmi zic de multe ori: acest popor dacă a putut naşte asemenea secături ca I. Bratu, ca I. Roşca, nu-şi merită libertatea.

Mă miră doar naivitatea unor oameni de bine: e suficient ca cineva, poate fi şi derbedeu dovedit, să vă zică: „Eu vă unesc cu România”, pentru ca să-l credeţi, fără să-l mai întrebaţi cine e, ce-a făcut concret pentru Cauză, dacă are dreptul moral să-şi bată joc de nişte oameni care chiar au făcut câte ceva, şi-i postaţi halucinaţiile pe site, pe blog, i le comentaţi, fără să le mai citiţi, i le difuzaţi, încurajându-i schizofreniile.

L-aţi crezut odată pe Roşca, deşi vă preîntâmpinasem încă în 1994 că nu e „de-al nostru”, şi unde aţi ajuns? În brațele lui Voronin şi ale Moscovei.

Dacă îl mai credeţi o dată, va fi şi mai trist. Iar el se cheamă Ilie Bratu, un porc care şi-a prins nişte aripi de carton şi afirmă ce acestea sunt de înger.

Păzea!

N.D.

 

 

 

Loading Facebook Comments ...

32 Comments

Add a Comment
  1. Aici sunt de partea lui Bratu.
    A adus dovezi ! (Fisiere PDF)
    http://iliebratu.blogspot.com/2013/02/despre-diversionisti-tradatori.html

  2. Dle Dabija(Ciobanu)!Toti pe care-i enumeri dumitale(fosti comunisti,poate si acum cu carnete ale PCUS) ca ar fi patrioti la fel este o minciuna!

  3. Răspuns lui Nicolae Dabija, care s-a enervat pe interviul cu Ilie Bratu

    Dragi cititori,

    așteptam ca Nicolae Dabija, care a fost criticat de Ilie Bratu în interviul ”Unirea este un imperativ”, publicat pe Sit-ul ”Cerul Albastru” (Vezi interviul integral aici: http://cerulalbastru.com/2013/01/ilie-bratu-unire-este-un-imperativ/ ) să dea răspunsuri argumentate la toate învinuirile aduse, punct cu punct.

    Dar, în afară de insulte, interpretări greșite și devieri de la subiect, Dabija nu are ce spune. Dabija nu are nici un răspuns la invinuirile concrete aduse de Dl Bratu. Luați și urmăriți ce spune Bratu și ce răspunde Dabija!

    Nu mă așteptam ca o persoană cu atâtea titluri, pe care nu uită că le afișeze, să se exprime atât de ne-inteligent (eu evit cuvintele urâte).

    Eu sunt o jurnalistă, dle Dabija. O simplă jurnalistă pe care o cunoașteți foarte bine, pentru că am publicat în ziarul dvs. „Literatura și Arta”. Unul din articole a fost un interviu amplu cu Ion Madan, fost decan la Facultatea de Biblioteconomie de la Universitatea de Stat.

    V-am mai trimis și alte articole, însă nu le-ați publicat, pentru că secretara dvs. cere bani de la autori. Dacă va fi nevoie, vă pot spune mai concret când și cum a fost.

    Așa că este o nerușinare să ziceți că nu mă cunoașteți. Dvs. aveți un mod totalitar (comunist) de a anihila persoanele inconveniente.

    Eu îmi fac meseria. Un jurnalist trebuie să dea cuvânt interlocutorului, să ia în considerație punctul lui de vedere, să ia în vedere opiniile, argumentele. Eu asta am făcut în cazul interviului cu Ilie Bratu.

    De fapt, nu mă miră răspunsul dvs. pentru că vă caracterizează.

    Așa ați procedat și cu Nicolae Lupan, defăimându-l. Așa procedați în continuare și cu alții, lovind cu insulte în toți cei care va deranjează businessul. Așa acționați și în cazul cu Ilie Bratu care vă este, evident, inconvenabil!

    Aveți aceleași metode totalitare, NKVD-iste, de a distruge personalitatea celor care au verticalitate! Ati organizat (impus) oamenii din satul lui Nicolae Lupan sa citească de pe foițele scrise de dvs. cuvinte defăimătoare la adresa lui ca să faceți o emisiune la TV Moldova pe placul comuniștilor.

    Tot cu aceleași metode procedat și cu Dl Ilie Bratu. De vreo câțiva ani la rând îl denigrați pe Ilie Bratu într-un șir interminabil de articole pline de cuvinte urâte în ziarul dvs. LA. Pentru asta, ca și în cazul cu Nicolae Lupan, dvs. ați organizat persoane din satul natal al lui Bratu, ca sa semneze declarații prostești. Unicul argument al acestei consătence este că Ilie Bratul a plecat din sat… Poate era geloasă? Întreb și eu ca să înțeleg ce alte motive poate avea?

    Am remarcat faptul că deși Dl Ilie Bratu nu are atâtea titluri onorifice, totuși, n-a folosit cuvinte porcești ca dvs.

    Dl Bratu mi-a insuflat un mare respect pentru ținuta lui demnă, pentru argumentele aduse. Adevărul are in sine puterea de a birui orice minciună. Deci, să triumfe adevărul.

    Insultele nu sunt argumente. Etichetările nu sunt convingătoare. Titlurile dvs. vă obligă! Titlurile nu dau nici un drept MORAL să-i desconsiderați pe ceilalți și să ziceți că nu-i „cunoașteți”, că nu există!

    Exist, dle Dabija! Și adevărul EXISTĂ. Și contra adevărului declarat de Dl Ilie Bratu nu aveți ce spune. Asta este!

    Nu sunt avocatul Dlui Bratu, nu lucrez la SIS ca să am probe cine este colaboraționist. Și nici nu mă interesează. Vreau să știu doar atât:

    De ce ați tras pe linie moarta Frontul Popular? De ce zădărniciți UNIREA???

    Asta-i întrebarea pe care o voi adresa tuturor intervievaților la această temă. Și le voi da posibilitatea tuturor să se expună, să argumenteze, să se apere, dacă va fi necesar (cu argumente, nu cu insulte joșnice).

    E regretabil să constat că în loc să ne unim energiile pentru reîntregirea neamului românesc, voi ce faceți?! Ce vede poporul? Ce nivel de cultură și de inteligență demonstrați? Poporul este dezorientat din cauza voastră care sunteți în vârful piramidei. Abuzați de încrederea celor de la București și vă faceți mendrele, dispersând oamenii devotați!

    Unde vă este inteligența? Unde vă este onestitatea? Ați înșelat pe cei care v-au crezut, construindu-va castele… pe lacrimile poporului! Din banii cui? La aceste întrebări am vrut să am raspunsuri, dle Dabija.

    Dar anume la aceste întrebări nu aveți ce spune, asta este!

    Poporul vrea răspunsuri concrete! Dar dumitale ai folosit un dicționar întreg de cuvinte indecente. Ai umplu LA de aceste cuvinte urâte. Iată ce învață poporul de la LA.

    Ați deposedat scriitorii de unicul lor ziar. Acum ei sunt nevoiți să-ți facă plecăciuni, să te roage, că să publice ceva! Rușine!

    Ce pot să învețe cititorii de la un așa academician? Expresii murdare? Un limbaj indecent? Căci ce altceva mai este în tot ceea ce ai scris?

    Cu mare regret,

    Valentina Gălușcă

    Nota bene: Interviul cu Ilie Bratu nu s-a terminat. Va urma partea a V-a

    februarie 11th, 2013 | Category: Actualitate | Edit this post

    1 comment to Răspuns lui Nicolae Dabija, care s-a enervat pe interviul cu Ilie Bratu

    Valenta
    11 februarie 2013 at 12:03 · Edit
    Ilie Bratu mi-a scris prin email:
    După cum era de aşteptat, … se mobilizează… Citiţi şi cruciţi-vă de ce-i în stare…, numai tîmpenii debitează… A postat fotofrafia aia cu mine pe care omul lui (Lavric) a făcut-o pe coridorul judecătoriei sect centru, unde atît eu, cît şi MS eram reclamaţi de el în acelaşi dosar, anume cu scopul intoxicării cititorilor… trebuie de demascat pînă la capăt! Fuuuu….

  4. Dupa ocuparea Basarabiei de rusi in 1940 primii care au fost racolati de catre ocupanti au fost scriitorii, iar in perioada sovietica era imposibil de a deveni scriitor renumit si deputat in Sovietul Suprem al URSS daca nu deserveai cu credinta sistemul.

  5. să spui de la tribună că nouă nu ne trebuie parlament,guvern ,preşedinte pentru că îi avem la Bucureşti!!!,este fie o provocare ordinară sau gândirea unui tâmpit notoriu.Cu astfel de personaje se doreşte a se face unirea? deocamdată domnul Bratu are elementele comportamentale ale unui complexat şi frustrat şi se apără exact ca hoţul prins asupra faptului.Foarte urât caracter!

  6. Da Mirecea, este o provocare care nu o poate face orice Unionist.
    Pentru asta il respect. Pentru ca a spus tare – Adevarul !

  7. Toate cele bune Dle N.Dabija şi tuturor colegilor Dstră luptătorilor pentru Renaştere Naţională. Dumnezeu să-i odihnească pe cei luptători ce nu-s în viaţă.
    Cu părere de rău, principiul ocupantului „dezbină şi conduce” în R.Moldova se implementează cu succes. De ce forţele proromâne, proeuropene timp de peste 20 ani nu luptă din aceiaş parte a baricadei lupte politice pentru educarea spiritului proromân a cetăţenilor, chiar dacă presupunem că văd diferită cale de ReUnire? De ce unii se plasează din partea politicului Moscovei, pentru a lupta cu acei proromâni ce propun altă cale de ReUnire?
    A-ţi scris: -„Nu cred în patriotismul celora care sunt prieteni la cataramă cu duşmanii neamului românesc.”. De acord.
    Poate că trebuie de format un fel de „Sfatul înţelepţilor” pentru reunirea forţelor proromâne, sau cel puţin pentru conlucrarea forţelor proromâne? Ceva rebuie de întreprins. Paremi-se că acum situaţia patriotică proromână e la nivel mai jos ca în a.1991.
    Nu e normal ca în R.Moldova, dupa peste 20 ani de independenţă, nişte rusofoni deschis să o ameninţe cu moartea pe Dna V. Pavlicenco, Dna deputat A.Guţu, dar şi pe mulţi alţi cetăţeni proromâni

  8. dar cine e DABIJA asta sa-l denigreze pe Ilie Bratu?Nu vreau sa va spun ce imagine are acest ,,dabija,, in Romania.

  9. dabija asta se face de rusine prin ceea ce scrie.Ce cadere morala are el ,,dabija,, sa faca tradator,excroc si alte epitete pe Ilie Bratu,cand ,,dabija,, asta nici macar nume romanesc nu are?!?!? hai sa fim seriosi,daca ma apuc sa scriu despre dabija,si sa dezvalui ce inbarligaturi are el,atunci n-as mai termina.

  10. – Ce faci melcule? Unde fugi aşa?, întreabă ursul un melc.
    – Ce să fac, răspunde melcul, vine D.N.A.-ul să mă aresteze.
    – Păi, de ce?
    – Păi: eu – casă, tata- casă, mama – casă, soră-mea – casă… De asta.
    Stă ursul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge şi fuge…
    Se întâlneşte cu cocostârcul. Cocostârcul îl întreabă:
    – Ce faci ursule? De ce fugi aşa?
    – Ce să fac, răspunde ursul, fug, că s-ar putea să mă cerceteze
    D.N.A.-ul.
    – Păi, de ce?
    – Păi: eu – blană, tata – blană, mama – blană, soră-mea – blană… De
    asta.
    Stă cocostârcul, se gândeşte puţin şi o rupe şi el la fugă. Şi fuge şi
    fuge şi fuge… Se întâlneşte cu maimuţa. Maimuţa îl întreabă:
    – Ce faci cocostarcule? Unde fugi aşa?
    – Ce să fac, răspunde cocostârcul, fug, că s-ar putea să vină D.N.A.-
    ul să mă cerceteze.
    – Păi, de ce?
    – Păi: eu – pe picior mare, tata – pe picior mare, mama – pe picior
    mare, soră-mea – pe picior mare…
    O rupe şi maimuţa la fugă. Şi fuge, şi fuge, şi fuge… Se opreşte
    deodată brusc şi exclamă:
    – Dar eu de ce dracu’ să fug? Eu – cu curul gol, tata – cu curul gol,
    mama – cu curul gol, soră-mea – cu curul gol…

  11. Domnii mei forumişti, vă mulţumesc că aţi înţeles, cine este acest hoţ de gazete (LA) colea ciobanu (dabija) (în afară de un…bulihăraş mic, poreclit Vitalicus, de pe acest forum), un porc cu aripi de bulihar…Cei mai vechi dintre noi îşi amintesc de Nicolae Lupan, – cum a fost supus tuturor înjosirilor posibile şi oribile, pentru faptul, că, fiind un fel de şef la radio-tineret vorbea cu respect de limba noastră, aceeaşi cu cea a românilor, de cultura noastră, parţial comună cu cea a românilor şi tot aşa…Se cîntărea poisibilitatea de a-l arunca peste graniţă, ca cum şi pe Brodskii-evreul, cel mai mare poet rus din ultimul secol sau cine ştie, – fiecare-i cu părerea lui, Soljeniţîn (am citit cu ruşine cum s-a milogit Pasternac, şi-a tras pumni în cap, şi-a cerut scuze de la PCUS pentru cele COMISE.) – aruncat şi el în lume…Nicolae Lupan-jurnalistul s-a ţinut cu capul sus, mîndru pînă la urmă… Devenind om insuportabil devenind PRIMUL şi APROAPE UNICUL unionist adevărat, de atunci şi de-a pururi. Şi…Kaghebeul a organizat o masă destul de rotundă televizată întru denigrarea-înfierarea acestui „lakeu-lichea” cu ochii aruncaţi peste Prut…La emisiune au participat şi 2 poeţi – răposatul Teleucă, despre care se spune că era secsot, fiindcă lucrase la Ocniţa în chiar kgb-ul local, şi hoţul de ziare de mai tîrziu , secretar de comsomol, membru al CC al ULCT din Moldova, despre care abia după emisiune a început să se vorbească că e secsot, sau secuture, cum spuneam noi pe atunci. Aista-i OMUL neom despre care el acum spune în acest material: „ M-am aflat timp de o viaţă pe baricadele românismului. De-a lungul vieţii am fot atacat pentru asta de fel de fel de derbedei…” Păi cine e mai porc decît dabija (să îl scrieţi mereu cu minusculă, chiar dacă are şi unele poezii reuşite). Vedeţi, că lumea e uitucă şi îl tot urcă îl slăvi, îi dă titluri, premii, de toate, ba chiar o şcoală, de pe aiurea îi poartă numele; vai de învăţătorii şi elevii ceia, care…Dumnezeu cu ei…(În genere, a devenit o moadă ca exact pe vremea stalinist-brejnevistă să poarte vapoarele, oraşele nume de oameni vii şi fără careva merite…Se zice că dabija are în casă propriul bust…) Aşadar – Nic. Lupan este dat cu buldozerul peste graniţă, trece prin mai multe încercări, crează celebra Pro Bucovina şi Basarabia…Pe atunci, prin anii de renaştrere naţională Lupan organizează la Iaşi un congres al Pro Bucovinei…Un poet (nu e cazul să îi rostesc numele) mă ia cu maşina lui şi plecăm la acest congres, care şi-a ţinut lucrările în incinta teatrului V.Alecsandri.,, Am spus şi eu cîteva cuvinte la congres, cuvintele de pe urmă fiind cam astea: Răzmama voastră, bl…, de comunişti, sau de bolşevici. Cam aşa ceva.
    În pauză am dat mina pentru prima dată în viaţă cu marele (şi aproape unicul – mare) patriot; mai schimbă noi în trei cu poetul-şofer, după care noi cu poetul îl întrebă: – Ce să-I transmitem lui nicolae dabija. La care marele şi aproape unicul mare patriot se înnegurează la faţă, se uită nu ştiu cum pe lîngă noi şi după cîteva clipe face: – Da cine-I aista? Nu cunosc aşa scriitor…Asta e cam tot, restul ştiţi şi domniile voastre despre cum dabija a hoţit LA, în care gazetă fostă a US a dervelit-batjocorit o jumătate din membrii US, 99 de procente de politiicieni, inclusiv pe socrul său, alte categorii de oameni. Este un mare porc (cuvîntul îi aparţine), prin urmare…Eu cred aşa: opera îi vom citi-o după moarte, dacă merită, vă spun, are şi unele lucruri bune, iar în viaţă încă fiind acest PITIC – la stat şi la suflet – să îl neglijăm cum putem mai moldoveneşte…Ştiu că o să ziceţi – da nu se poate, omu-I mort de-a binelea, DAR – vieru pe care nici de scriitor nu îl am măcar, un folklorist-speculant, – anume el a fost prietenul ENORM al lui dabija (nu observaţi că ei au acelaşi vocabular obscen, de mahala, ambii, apoi: cimpoi care voia să fure US şi nu a reuşit, şi desigur nina josu, purtătoarea de oală a academicienilor celor doi… Găsite-n „(fără)LITERATURĂ ŞI (fără) ARTĂ”. Le-am şi decupat, Doamne, ÎL (i)ARTĂ!1. „Marele poet şi patriot basarabean N.Dabija” (LA, 19-11-09) (Ca scriitor e MARE, clar, comparativ cu Druţă-minusculul, dar CA PATRIOT? Nu e tot MARE? Sau foarte mare?)
    2. „Dabija… un intelectual remarcabil…purtătorul de stindard al patriotismului basarabean” (LA, 19-11-09) (Ca poet e MARE, Dabija, clar pe doi, iar ca intelectual e DOAR remarcabil…) 3. „Aşa trebuie să fi fost clădit (ca Dabija, n.n.) şi bravul Ştefan…N.Dabija ar putea mînui cu vlagă sabia falnicului Domn…De fapt o şi face…” (LA, 19-11-09) (Da, aşa a fost Ştefan a fost clădit, de maică-sa, după chipul, asemănarea şi MICIMEA lui Dabija.) 4. „Dabija e… Steagul Nostru” (Petru Soltan, Timpul, 21-11-08) (Ut. Ep.) (Generaţia Ochiului al Treilea (cel din ceafă, al Soacrei) a ieşit din pijamaua (izmana) lui Dinescu, iar acesta – din iţarii (bernevicii) lui Alain Bosquet, evreul francez.)5. „Basarabenii mai întîi ar trebui sa înveţe să vorbească corect l. Română” (Dorin Spineanu, scr. român, LA, 29-10-09) (De 20 de ani Dabija în convinge pe Tanas, Tanas – pe Cimpoi, Cimpoi – pe Lemniciuc, cum că l. Noastră e română.) 6. “…marele poet şi diplomat Nicolae Dabija…” “…celor mai ilustre personalităţi din ultima vreme: Nicolae Dabija…(LA; 8.10.09) Dabija a fost ambassador în tribul African iacaţîţa…7. „Să învăţăm din opera MARELUI poet G. Vieru” (LA, 15-10-09) 8. „…poeţi excepţionali, poeţi adevăraţi, poeţi-destin: N.Dabija…” (N.J., LA, 15-10-09) 9. „Vestitul dramaturg Ion Druţă… rar cine se bucura de o vorbă de laudă din partea …lui…” (LA, 15-10-09) (Comparativ cu MARELE Dabija, Druţă e, pur şi simplu, vestit.)
    10. „Am fost un timp secretar al organizaţiei comsomoliste a US” (N.Dabija, LA, 30 oct- 08) „La 7 noiembrie 1989 m-am aflat cu CEI CARE AU OPRIT tancurile” (tot acolo) 11. „Dabija, mare poet şi patriot” (A.Strîmbanu). Exact ca şi Strîmbanu, care l-a bătut măr pe marele Sulac în cîteva rînduri. 12. Unii i-au memorizat chipul (lui Lenin-n.n.)din cărţile de filozofie,
    alţii – de pe bancnota de 10 (ruble n-n.). (N.Dabija, TM,29-01-88) 13. „După ce i s-au dedicat atîtea poezii proaste, nu cred că Lenin să mai iubească poeţii…” (N.Dabija, 290188, TM) 14. „Primitivismele lui Pavel Stratan” (N.Dabija, LA, 29-10-09) 15. „Consiliul Mondial Român nu acceaptă comsomolişti ca Nicolae Dabija” 16. „Tănase; Eu nu mi-l pot închipui pe Dajija itrînd în biserică şi făcîndu-şi cruce în faţa icoanei. Eu acum mă tem de acest om, asemenea oameni venind la putere ne-ar arunca pe toţi în gropile de var…” (T., 11-08) 17. un mare poet şi publicist (n.dabija, n.n.)… creaţia lui se apropie de Eminescu” (corect gram.: se apropie de CREAŢIA lui…) (LA, 05 11 09)…Poate am să dau şi de scîrbizmele lui vieru. Amu iata o parodie trimisă cu ani în urmă de un amic de al meu:
    C…rul meu national(ist)
    ( Nu există căcaţi de culoare naţională)
    (Oamenii ar trebui să se întrebe:
    de ce nici la curul său nu-i suferă calul)
    (Omul scandalagiu e ca şi closetul:
    oricît nu l-ai vărui tot pute)
    (Sînt naţionalist)
    (G.Vieru)
    Am sris de toate-n viaţa asta scîrnă:
    şi despre floare-am scris, şi despre bîrnă,
    şi despre limba mea moldovenească,
    şi depsre cea romano-românească,
    am şi scris şi despre domnul Eminescu,
    dar şi despre Ilici-tovărăşescu,
    am scris şi despre mama, dar şi despre
    albino-broasco-potîrnicheo-vespe,
    am scris despre duşmanii mei, durut,
    plîngeam că nu îi am. Dar mi-am făcut,
    duşmani să am îmi place, foarte mult,
    să fiu jelit îmi place de demult…
    Eu despre tot am scris, surori şi fraţi,
    dar chiar deloc n-am scris despre c…caţi:
    uite-amu scriu despre c…cat, halal,
    despre c…catul meu naţional:
    mult mai c…cat ca balega de cal…

    ———————-
    Ne cerem scuze de la cititor pentru C…RURILE şi
    C…ȚII vierici, poeticul, din ultimele 2 decenii,
    lexic al „maestrului”

  12. ,,denigrarea oamenilor cu merita in eliberarea nationala,,

    Asa eliberare,asa succes,ce sa mai zic.In 1992,dupa atatea succese in loc ce Basarabia sa intre la Romania,hop,cu atati ,,patrioti,, s-a ajuns la independenta Molotov Moldavia.Ei bine,ce sa mai zic,ca toti au fost patrioti,dar nici unul n-a patit nimic,ba au fost promovati,si vin sa arunce cu noroi in Ilie Bratu

  13. Alexandra Can, e genială, a cui e parabola?

  14. ce tot ii faceti pe eroii,ca daca cereati unirea in anii 90,va calca masina KGB-ului pe strada,ori va ciuruia vreo mitraliera seara.

    DABIJA acuzi pe Ilie Bratu ca nu a cerut Unirea in 1991,dar dumneata ai cerut-o,de te dai mare destept si erou?vezi-ti de caciula ta,si de faptele tale,ca nu esti cu nimic mai breaz.

    Am impresia ca v-au pus jidanii sa-l atacati pe Ilie Bratu,si daca presimtirea mea se adevereste,nu-mi ramane decat o flegma pentru unii dintre voi.

    Crezand ca poate cu UE primiti ceva posturi-cheie,facand plecaciuni la israel.Penibil,sincer.

    Despre ce ,,GERMANII,,vorbiti voi? n-are nici o legatura ce a fost in 1989 in Germania cu soarta R.Moldova de azi! Germania de est nu avea 35 la suta minoritati,ci doar nemti,deci nemtii s-au unit cu nemtii.Azi in Basarabia 65 la suta sunt romani si doar 7 la suta vor unirea.

    Asta ca sa vedeti cat de penibili sunteti,dar de injurat pe ILIE BRATU o faceti,crezand ca mai pun botul niste fraieri la viitorul borcan cu miere ce vreti sa-l impartiti.JENANT!

  15. Talpes: …,,dabija,, asta nici macar nume romanesc nu are?!?!?

    Talpe-suka, crezi ca Bratu este nume romanesc????

  16. Vitalia P., pentru că V-a dat numele în material şi v-a numit unionistă nu vreţi să luaţi atitudine?E drept, cu nebunul mai bine să nu te pui, aista-i cuu gura plină dă jinăroaie – miroase urît de tot

  17. Pt GHEAUR

    Imi pare rau ca nu ati citit preambulul la articolul lui Dabija. ”Aici http://cerulalbastru.com/2013/01/ilie-bratu-unire-este-un-imperativ/ puteti citi raspunsuri la niste intrebari puse lui Ilie Bratu. Nu-l comentez deocamdata. Pot spune doar ca, despre PNL si despre mine, a scris minciuni peste minciuni. Sunt vii oamenii care cunosc lucrurile, de aceea nu e clar de ce acest om scrie neadevaruri. Mai multi prieteni m-au sfatuit sa nu raspund. Persoana care i-a luat interviu lui Bratu imi va trimite si mie, in citeva zile, niste intrebari pentru un interviu. In general, imi e jena si rusine pentru ce aud, vad si citesc.”

  18. GHEAUR spune:
    11 februarie 2013, la 22:10

    Ma bucur ca ati inteles sensul…..
    Mai doriti una….?
    Asta e:

    „Dacă simţi că soarta îţi pregăteşte un şut în fund, nu încerca să te întorci: lovitura în testicule este mult mai dureroasă.”

  19. ce faceti voi ma aici? Unirea? oO

  20. Da! sunt idei naţionale, idei strategice; dar sunt şi probleme interpersonale.
    Sunt un simplu cetăţean, nu doresc să iau parte la nici o persoană, la nici o tactică de rezolvarea ideii strategice – ReUnirea.
    Acei care sunt în fruntea diferitor căi a luptei pentru ReUnire, eu cred că trebuie să refuze la lupta interpersonală. Este duşmanul comun – antiromânismul. Trebuie de făcut front comun împotriva antiromânismului, chiar dacă nu se agrează reciproc.
    Repet: – antiromânii se bucură – „Dezbină şi conduce”
    Oare aceşti peste 20 ani de „independenţă” a RM nu majoritatea antiromânilor a fost la putere şi cu gîndul la Rusia!? De ce? Pentru că proromânii din RM nu se pot organiza să fie uniţi, să nu să se ponegrească unul pe altul. Cu părere de rău!

  21. Mersi doamnă Alexanrda! Adir umorul şi oamenii care îl savurează, cu toate că trăim timpuri tragice-criminale,umorul ne mai poate picura ceva optimism în suflet. Eroul celei de-a doua, hai să zicem, parabole ar merita-o chiar colea ciban-dabijea; am citit, doamnă Vitalia şi preambula. În PCUS, şi chiar în kgb, au fost şi oameni cumsecade, dar uite şi secături, cele mai multe dintre ele, colean, pe lîngă că este zăbălos, scuzaţi, mereu are poetica lui pleată unsuroasă, brrr, pardon. Şi sufletul întinat. El scrie cu capul, nu cu inima ceea ce scrie. Ca şi fra-su cimpoi-aberantul. Sînt şi eu cititor, am dreptul la părere…Nime nu poate lupta cu colean, – el are o armă puternică de tot – gazeta furată de la US…Cu un blog-două nu lupţi cu el…Cunosc doi mari, două mari răutăţi în lumea literelor – tanase şi dabijea, Da, şi strîmbanu care îl bocănea de 2 ori pe lună pe Sulac…

  22. GHEAUR spune:
    12 februarie 2013, la 01:01

    M-am saturat de intrigi si paruieli intre persoane. Am opinia mea separata, deocamdata nu voi comenta, doar voi citi cum comenteaza altii.
    Totusi, este actuala si aceasta : „Inteligenţa pe unii ii urmăreşte… dar ei sunt mai rapizi. „

  23. BPR spune:
    12 februarie 2013, la 01:01

    Bravo ! Bravo ! Bravo !

  24. Iata ca am dat pe net de niste ramasite ale istoriei mai indepartate datorita carora azi avem “o clasa intelectuala”. Desigur, in prezenzt acestea au o alta tematica. Ce sa faci, suntem in economia de piata…cererea corespunde ofertei.

    Дабижа – выпускник московского института им. Горького, бывший комсомольский лидер и пропагандист, восхвалял Ленина и родную партию-кормилицу, в рядах которой он состоял много лет, и которая, кстати сказать, очень неплохо его кормила.

    Николае ДАБИЖА, СЕРДЦА ДРУЗЕЙ (отрывок)

    …После того, как пройдешь ты долины и горы, моря и земли, придешь ты к воротам города… Это – Москва – столица нашей Родины. Здесь, в центре Москвы, ты увидишь мавзолей самого человечного человека на планете – В. И. Ленина

    «Русоайчеле»:

    Timp de peste 50 de ani ideologia comunistă a propagat căsătoriile mixte.

    Peste 30 la sută din populaţia republicii a ascultat de sfaturile partidului şi decepţia cea mai mare a acestora a fost ca copiii rezultaţi din aceste căsătorii s-au dovedit în cel mai bun caz mediocri, iar de cele mai multe ori – handicapaţi (inclusiv moral), infractori, oameni rataţi.
    După date neoficiale, dar destul de veridice, 60 la sută din bolnavii de boli psihice provin din familii mixte, 70 la sută din infractori au şi ei părinţi de diferite naţionalităţi, religii sau rase, 80 la sută dintre prostituate şi peste 50 la sută dintre deputaţii partidului de guvernamint, provin din căsătorii interetnice.
    Şi – deocamdată! – nici un geniu. ( no comments)
    Copiii proveniţi din căsătorii mixte, având două limbi materne, nu au nici una, pentru că gândul, înainte de a fi rostit, aleargă, de la o noţiune la alta, de la un cuvânt la celalalt şi se poticneşte pe undeva pe la mijloc. (Наверное, Дабижа имеет в виду себя)
    Ce ştie oare, mă mai întreb, Taisia Voronin despre poporul pe care-l conduce soţul ei de facto, dar de iure – dânsa şi copiii dumneaei?! Nimic. Sau aproape nimic.
    …doamnele Georgeta Snegur şi Antonina Lucinschi – rusoaice şi ele…(Странно, что он не настаивает на расторжении брака)
    Да, наивные рассуждения доморощенного философа… Чезаре Ломброзо !

    Одним словом – литературный чиновник, легко приспосабливающийся к любому режиму.

  25. KGB au fost cumsecade pe dracu prajit,dupa ce te bateau,iti scoteau creierii ,te torturau bine,erau baieti buni.Daca te trimiteau pe la siberia,era superb! ce logica aveti n-am cuvinte.

  26. Stimați forumiști,
    Ciobanul de dabijă este o lepră clasică arhicunoscută în „tăt chișnău”.
    Un mârlan limbut, mieros, lingușiitor, obraznic, mincinos.
    Un trădător notoriu și un curvar nespălat.
    Rectorul UTM bostan vanea l-o făcut doctor hormonis cauza la utm !

    Două mizerii umane – ciobanul dabija și ciobanul bostan.

  27. Monospectacolul BASARABIA MARTIRA de NICOLAE DABIJA. O lucrare cu caracter profund social. Premiera la Uniunea Scriitorilor din Moldova (Anul 2007) RIDICA-TE,BASARABIE! de GRIGORE VIERU. (Anul 2009) Aceste monospectacole au contribuit la Trezirea Constiintei Nationale a Romanilor Basarabeni! (Urmeaza 7 aprilie…)

  28. Dacu ioan-CETATEAN DAC

    SKAJITE SKAJITE VERZI SI USCATE..OMENI BUNI EU CETATEANU DAC DE GENETICA Hamburg legiferat..va cer unitate lasati gunoaele la spate..mergeti spre unitate patria mama va asteapta…acum reintregirea e in toi PRUTU VINE PESTE NOI..el granita nu mai este ..ca unirea o dat inaintasii PE VECIE ZESTRE ..noi ..noi epigonii asteptam ..ni-o venit si noua Roata ..hai veniti de luati UNIREA GATA.

  29. De ce au colaborat?
    de Marius Ianuş
    marius.ianus@gmail.com
    Ultimele dezvăluiri ale celor implicaţi în structura comunisto-securistă din România ne aduc surprize de proporţii.
    ….În numărul trecut ar fi trebuit să avem un interviu cu autorul basarabean Serafim Saka. Acesta ne-a spus mai întîi că nu a colaborat în niciun fel cu KGB-ul, ca într-un moment al discuţiei să aflăm că a solicitat direct sprijinul KGB-ului într-o chestiune precisă şi s-a întîlnit personal cu un cunoscut scriitorilor basarabeni maior Glutov, care l-a asigurat că totul va fi bine. După o vreme Glutov îi cere lui Saka un contraserviciu, pe care Saka ne declară că nu l-a îndeplinit.
    Din păcate intevievatorul nu e în priză şi nu aflăm ce anume i-a cerut Serafim Saka maiorului Glutov. Apoi Serafim Saka a insistat să nu îi mai publicăm interviul în numărul 9. Îl înţeleg. Probabil că nu vom afla niciodată ce şi, mai ales, cum.
    Faptul că un scriitor nu îşi dă seama (oare chiar nu îşi dă?) că atunci cînd a cerut (şi obţinut!) sprijinul KGB-ului a colaborat cu KGB-ul mi se pare siderant.
    Şi trebuie pus la socoteală de cei care încearcă să dezlege misterele acestor structuri monstruoase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *