Ce spune si Nicolae Negru

Trebuie sa constatam ca evenimentele legate de Marsurile Unirii si contramanifestatiile antiunionistilor – neautorizate sau autorizate de administratiile locale, controlate de cele centrale, – provoaca implicarea in discutii a liderilor de opinie. Mizeria si hidosenia, produse de gruparile extremiste si agresive, violente si intolerante, nepedepsite de stat conform legii, ii determina pe cei ce scriu despre viata politica sa se situeze de o parte sau alta a baricadei, create de cei ce stau in spatele gruparilor criminale – Moscova si slugile lor comuniste, centriste si liberal-democrate de la Chisinau.

Se produce un clivaj ce permite a vedea cum se incearca in mod ridicol fardarea si astuparea gaurii negre rau mirositoare pe nume Republica Moldova, cufundata in coruptie si in injustitie, pe al carui virf joaca tontoroiul guvernantii, care se dau in spectacole dezgustatoare de imagine, dar care calca, de fapt, pe ceva foarte neplacut, ce ii va improsca rau de tot, daca nu vor aplica legea. 

Nu exista nicaieri sa pui la cale lucruri proaste contra cuiva si sa iti iasa bine. Totuna Cel de Sus vede scenariile si manipularile, pentru care, odata, vei plati.

Printre publicistii care au luat atitudine prin articole obiective pina acum sunt si Octavian Tacu, Petru Bogatu, Nicolae Negru, alte persoane cunoscute. Ceva in picioare trebuie sa ramina in societate, altfel se va prabusi totul urit, foarte urit. Nimic din ce e artificial nu rezista, de aceea, nu poti construi ceva durabil pe minciuna. Le sugeram guvernantilor sa plece urechea la ce scriu si altii… VP

Nicolae NEGRU: „Unirea e baubau sau de ce Rogozin e responsabil pentru violenţele…”

„I-am spus astăzi lui Şevciuk că e o prostie să se vorbească despre reglementarea transnistreană, atâta timp cât la Chişinău se pregăteşte Unirea Republicii Moldova cu România” – scrie pe Twitter emisarul special al Preşedintelui rus pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, care pare să-şi fi făcut o obsesie pentru tema Unirii. Nu demult, într-un interviu acordat publicaţiei „Kommersant”, el declara că „atâta timp cât la Chişinău se aud chemări de Unire cu România… nu se poate vorbi despre o soluţie rapidă (pentru problema transnistreană). 
Totuşi la cine se referă dl Rogozin, cine pregăteşte Unirea la Chişinău, de nu vedem şi noi? În afară de PNL şi Platforma „Acţiunea 2012”, care partide mai lucrează pentru ideea reîntregirii? 

Dacă nu e paranoic, ce urmăreşte emisarul lui Putin prin declaraţiile sale? Să ne pună căluş la gură şi să reinstaleze sârma ghimpată pe Prut? Să fie atât de meschin şi stupid? 

Da, la Chişinău se pregăteşte Unirea, dar, de cele mai dese ori, deloc intenţionat. Pentru unii politicieni lucrul aceasta ar putea fi o surpriză ca cea trăită de eroul lui Moliere când află că vorbeşte în proză. Orice pas liber, orice adevăr care demască propaganda comunistă sovietică este un pas spre Unire. Orice gest normal, orice relaţie dintre guvernele de la Chişinău şi Bucureşti, dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului apropie în mod teoretic clipa reîntregirii. Mult cam încet, e adevărat. Orice punte, orice pod peste Prut subminează „independenţa” RM, în modul în care şi-o doreşte Moscova. 

Dar ce are ea împotriva Unirii? De ce nu acceptă această idee? Răspunsul e simplu: din făţărnicie, din reflex. Fiindcă, dacă ar recunoaşte că pe o parte şi alta a Prutului trăieşte acelaşi popor, ar însemna să se recunoască ocupant, în 1812, 1940, 1944… Ruşii nu se pot dezice de moştenirea sovietică, ei nu au curajul să o rupă cu trecutul, să fie sinceri cu ei înşişi… De aceea, tot Rogozin ne avertiza că nu vom vedea Transnistria, până nu vom decide definitiv cine suntem, moldoveni sau români. Dar cum să decidem dacă suntem şi moldoveni, şi români? 

Să ne împărţim, ca râmele, în două? 

Rusia se face vinovată pentru violenţele de duminică de la Bălţi. Ea îi antagonizează pe moldoveni, asmuţindu-i pe unii împotriva altora. Incitat de cuvintele lui Rogozin, a pus mâna pe piatră bălţeanul care a lovit-o în cap pe reportera Victoria Ocară de la Jurnal TV. „Unirea e bau-bau, românii sunt fascişti”, i s-a spus din copilărie. Unirea este în primul rând o idee, care se poate sau nu realiza, dar cu siguranţă nu este una „fascistă” sau „nazistă”, cum i s-a inoculat în şcoala sovietică şi i se inoculează din nou de la Moscova. Cei care justifică aruncarea cu pietre în unionişti sau chiar triumfă cu acest prilej, cum ar fi „social-democratul” Şelin, ar trebui să se consulte la medic. De ce e normal să vrei să aderi la Uniunea Eurasiatică şi nu e normal să vrei Unirea cu România?

„Ideea Unirii Republicii Moldova şi României este una firească atât din punctul de vedere al identităţii naţionale, cât şi al pragmatismului”, consideră expertul georgian Tenghiz Ablotia. Să ne închipuim, scrie el pentru portalul Georgia Online, că lângă Georgia, slabă din punct de vedere economic, cu frontierele închise, cu perspective neclare, se află o a doua Georgie, cu 50 de milioane de oameni, într-o situaţie economică mult mai bună, membră a Uniunii Europene, cu perspective clare. Cum credeţi, mulţi georgieni de-ai noştri se vor opune intrării în imaginara Georgie, membră a UE? Cam aşa stau lucrurile şi în Republica Moldova. Proiectul reglementării transnistrene propus de Moscova pune cruce pe această perspectivă – conchide Ablotia.

Este firesc să doreşti să locuieşti între conaţionalii tăi, într-un sat mai mare, într-un oraş mai mare, într-o ţară mai mare, fiindcă astfel ţi se deschid perspective mai largi, nu numai din punct de vedere cultural, dar şi economic. Patriotismul provincial, dacă întrece măsura, devine ridicol, e semn de prostie. Nu mă refer la foştii kaghebişti din „Patrioţii ai Moldovei” care, se vede, se mai află în serviciul Rusiei. De ce unirea cnezatelor ruse a fost un fenomen progresist, iar Unirea Moldovei cu Muntenia şi formarea României nu place „patrioţilor” de profesie? De ce la Bălţi poate fi sărbătorită Ziua Rusiei, dar nu şi Ziua Unirii din 1918? 

Unirea depinde în foarte mare măsură şi de Bucureşti. Despre aceasta se vorbeşte mai puţin. România trebuie să devină o ţară atractivă. Din păcate, evenimentele din ultimele săptămâni nu contribuie la aceasta. Alarmându-i pe europeni, modul cum acţionează puterea de la Bucureşti nu poate să nu ne sperie şi pe noi.