Conferinta de presa a PNL

Conducerea Republicii Moldova nu este expresia demnităţii noastre naţionale! 

Poziţia PNL faţă de şantajul imperial rusesc şi bîlbîiala guvernării liberal-democrate

Partidul Naţional Liberal a optat mereu pentru o poziţie demnă în relaţiile cu Rusia, care încă nu şi-a retras trupele de pe teritoriul statului nostru, conform angajamentelor internaţionale şi care asigură, prin aceasta, ca şi prin sprijinul material substanţial constant, existenţa unui regim separatist, neconstituţional în coastele Republicii Moldova. Această situaţie ne frînează de două decenii dezvoltarea economică şi socială, fiind o monedă de schimb în aranjamentele clasei politice servile de la Chişinău. PNL a cerut să fie expulzat din statul nostru Ambasadorul Rusiei, Valeri Kuzmin, care a adus ofense grave românilor, istoriei românilor, trecutului nostru dureros şi demnităţii naţionale.

PNL consideră că lipsa de reacţie a Puterii la manifestările condamnabile ale diplomatului rus a condus la manifestările imperiale ale unui alt emisar, Dmitri Rogozin, trimisul Preşedinţiei ruse în Transnistria. Acesta a adus pe pămîntul românesc un ultimatum rusesc, exercitînd presiuni asupra Chişinăului pînă la limite care – de ce nu? pot conduce – şi asta e partea bună după principiul “tot răul spre bine” – la activarea supapei de siguranţă, care e lichidarea graniţei de pe Prut.

Ultimatumul rusesc include recunoaşterea Transnistriei ca parte egală în procedura de reglementare nistreană, fapt documentar încă din regimurile lucinschist şi voroninist, impunerea unei federaţii sau confederaţii, recunoaşterea Rusiei ca autoritate politică şi coercitivă în zonă, cu anularea altor mediatori. Ceea ce va conduce – mai devreme sau mai tîrziu – la solicitarea legalizării staţionării unui contingent militar sporit pe teritoriul Republicii Moldova, pentru asigurarea acestei autorităţi şi a supravieţuirii economice a enclavei ruse prin plasarea datoriei pentru gaze pe umerii populaţiei din dreapta Nistrului, fapt însoţit de somarea constantă a Chisinăului să interzică identitatea românească a populaţiei şi a statului.

Formula de Confederaţie Moldovenească are menirea ca zona separatistă să aibă legal guvernul său ori local, cu viitoarea inglobare a asa-zisei Moldove de Vest, care să insemne refacerea Moldovei Mari. Exact cum s-a intamplat prin crearea RASSM din Transnistria, cînd Basarabia era parte componentă a României, după care teritoriul românesc din stînga Prutului a fost alipit făcăturii sovietice. Adică s epune la cale transnistrizarea acestui pănînt, cu dezintegrarea României.

Moscova doreşte transformarea Confederaţiei Moldoveneşti într-o gubernie, cu Rusia guvernatoare, menită să nu permită devieri ale Chişinăului de la deciziile ruseşti. Adică Rusia să decidă relaţiile internaţionale pe care Chişinăul să le accepte. Rusia e convinsa ca Tansnistria nu poate supravieţui fără Basarabia, cînd  Basarabia ar putea şi progresa în cadrul României şi, automat, în UE. Ştiind asta, Moscova face presiuni pentru încorporarea confederaţiei preconizate în spaţiul euroasiatic.

Rusia vrea o vecinatate agresivă cu România şi cu spaţiul UE, iar Prutul să fie „linia frontului” cu NATO. În aceste condiţii, Chişinău şi Bucureşti trebuie să procedeze la apărarea intereselor naţionale. În acest sens, este salutară semnarea Acordului militar Chişinău-Bucureşti şi e nevoie de integrarea şi coordonarea politicilor diplomatice.

Eforturile de rezolvare a problemei transnistrene în cei 14 ani de guvernări retrograde, din cei 20 de ani de după proclamarea Independenţei, nu se puteau solda cu un rezultat favorabil populaţiei româneşti majoritare, pentru că forţele proruseşti nu cunosc interesul naţional al trăitorilor acestui teritoriu istoric românesc, de care se folosesc doar pentru a-i manipula, ca să rămână la putere şi să-l jefuiască în continuare. Tocmai de aceea, au fost mari aşteptările după producerea alternanţei la guvernare, in al doilea stat românesc, atît în ceea ce priveşte promovarea reformelor blocate pe timpul agrarienilor şi al comuniştilor, cât şi pe dimensiunea conflictului transnistrean.

Din păcate, există o sumedenie de temeiuri justificate, după cum se vede bine, ale naţional-liberalilor, care au spus că, la conducere, după un regim comunist, au venit tot persoane şantajabile, încurcate cu forţe oculte ruseşti antiromâneşti, fapt ce le face neverticale şi incapabile să apere interesul naţional.

Vizita mai noului purtător de interese imperiale Dmitri Rogozin în Republica Moldova, pe care tovarăşul o consideră gubernie rusească, a zmuls masca falşilor proeuropeni, care nu se deosebesc deloc, în atitudinile lor, de comuniştii lui Voronin şi Tkaciuk, pe alocuri întrecîndu-i, în îngenuncheri, sub presiunile Kremlinului, într-un regim parcă democratic.

PNL consideră că PLDM, care deţine Ministerul Afacerilor Externe, îi dezamăgeşte grav pe români şi pe alogenii cu viziuni şi orientări proeuropene, cînd nu adoptă o poziţie oficială a statului, nu dă dovadă de transparenţă şi nu întreprinde acţiuni diplomatice cerute de sitiuaţie cînd reprezentanţi ruşi, cu apucături imperiale, ofensează populaţia unui stat ce şi-a proclamat, totuşi, Independenţa.

Bîlbîiala peledemistă, absenţa pedistă şi incapacitatea pelistă de a transmite un mesaj adecvat forţelor antiromâneşti de la Kremlin anulează ideea de demnitate naţională, aceste persoane neputînd să se ridice la nivelul clasei politice din unele republici ex-sovietice – georgiană, letonă, lituaniană şi estonă – ca să nu mai vorbim de modelele de demnitate din ţările ex-socialiste.

Partidul Liberal, parte a coaliţiei de la guvernare, face o conferinţă de presă, de parcă e în opoziţie, în loc să ceară, să impună şi să obţină în AIE:

1) o şedinţă specială a Parlamentului, în care să se discute situaţia gravă creată prin presiunile multiple din partea Rusiei împotriva identităţii, orientării şi integrităţii teritoriului nostru naţional;

2) o şedinţă specială a Consiliului Alianţei, care să elaboreze – şi cu ajutorul experţilor – o poziţie fermă contra şantajului Rusiei, ce ar impune demnitate şi verticalitate şi în faţa partenerilor occidentali;

3) o şedinţă specială a Guvernului, care să adopte o poziţie oficială în problema Transnistriei şi a pretenţiilor curente ale emisarilor ruşi;

4) votarea diferitelor legi doar dacă se întreprind acţiunile respective, care să demonstreze că noi, românii de aici, avem demnitate, identitate, conştiinţă naţională românească şi o orientare fermă spre familia euroatlantică, din care face parte România, ţara noastră, cu care trebuie să ne unim cît mai curînd;

Poziţia PL demonstrează că nu are şi nu vrea să aibă putere în Alianţă, ceea ce este foarte periculos pentru partida naţională proromânească.

PNL sprijină acţiunile Consiliului Unirii de a trezi populaţia şi a o mobiliza să nu se mai teamă să îşi declare opţiunile unioniste. PNL salută acţiunile unioniştilor de la Orhei, care au constituit o structură a Consiliului Unirii şi îndeamnă elitele politice locale, pe reprezentanţii asociaţiilor, pe oamenii de rînd, cu opţiuni unioniste, să se constituie în echipe de rezistenţă naţională, în filiale ale Consiliului Unirii, care să ceară conducerii politice a statului să acţioneze în interesul naţional, şi nu rusesc.

Numai Unirea cu România ne va salva de şantajul rusesc. Nu există altă cale decît Unirea cu România, pentru a pune punct acestei situaţii incerte, în care ne bălăcim de 20 de ani şi în care antiromânii doresc să ne mai bălăcim vreo 20. Totul depinde numai de noi.

PNL vă cheamă pe toţi la Marşul de la Chişinău, de pe 13 mai, ora 13.00, dedicat celor 200 de ani de la raptul Basarabiei de către Imperiul Rus, care ne-au condamnat la ani grei de suferinţă. Să fim uniţi pentru Unire!

Chişinău, 24 aprilie 2012