Consiliul Unirii invită asociaţiile obşteşti româneşti din RM să adere la platforma unionistă

3 ani au trecut dupa 7 aprilie 2009 si in RM=Republica Mafiei nimic nou sub soare.

Lumea fuge …

28 martie 2012.
Politistii de frontiera din cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Stanca, judetul Botosani, au retinut patru persoane de sex masculin, cetateni din R. Moldova , cu varste cuprinse intre 22 si 40 de ani , care au incercat sa intre fraudulos in Romania prin trecere ilegala a frontierei din R. Moldova folosind o barca pneumatica .

28 martie 2012.
Migrant recidivist.

Politistii de frontiera din cadrul P.T.F. Albita, judetul Vaslui, au intocmit dosar penal sub aspectul savarsirii infractiunilor de intrare frauduloasa in Romania a strainului impotriva caruia s-a dispus masura interzicerii intrarii in Romania, fals privind identitatea si complicitate la fals material in inscrisuri oficiale, unui cetatean din R. Moldova, care a incercat sa intre ilegal in Romania deoarece pe numele sau era emisa masura interzicerii intrarii in Romania pe o perioada de 5 ani .

Moldovenii care muncesc peste hotare au trimis acasă în primele două luni ale anului 2012 circa 175,39 milioane de dolari SUA, cu 15 milioane de dolari mai mult decât în perioada similară a anului precedent.

Luni, 9 Aprilie 2012.

Potrivit informaţiilor BNM, valoarea transferurilor de bani din străinătate efectuate de persoanele fizice (rezidente şi nerezidente) prin sistemul bancar au crescut în ianuarie-februarie cu 9,4% faţă de perioada respectivă a anului precedent, cînd s-au cifrat la 160,37 milioane de dolari.
Circa 700 mii de moldoveni lucrează în străinătate, arată date ale Băncii Mondiale, informaţii confirmate de oficialităţi. Banii trimişi de aceştia în ţară continuă să reprezinte un motor pentru consum şi creştere economic.

Moldovenii care lucrează în străinătate au trimis în anul 2011 în ţară 1 miliard 453,79 milioane de dolari, cu 16,8 la sută mai mult decît în anul precedent.

.

Nu sunt cetatean roman, si sincer am sa fiu nici nu ma pot simti roman pentru ca n-am cum, sunt cetetean al Republicii Moldova, deci sunt moldovean, da trece prin vinele mele si saingele fratilor nostri moldoveni de dincolo de Prut, nimeni nici nu poate neaga faptul dar ei si-au pierdut identitate de moldoveni odata ce au format Romania la 1859 si de atunci in acte se numesc romani. Pe cand noi moldovenii dintre Prut si Nistru chiar daca am fost rupti din inima Moldovei la 1812 si alipiti cu forta la Imperul Tarist Rus tot moldoveni am ramas in toate vremurile fiind indicati in acte ca nationalitate: moldoveni, chiar si cand am facut parte de URSS (imperul comunist) tot ca moldoveni am fost indicati in acte. Dar fapta ca nu doresc unirea teritoriala cu Romania nu inseamna ca nu respect romanii, ca nu vreau sa fim in relatii de prietenie si bunavointa ca state vecine, dar nici nu inseamna ca sunt comunist s-au alte aberatii si aiureli care vin ca pietrele din directia si gura unionistilor, mai mult atata timp cat suntem si sustinem in marea noastra majoritate independenta si suveranitate statalitatii Rep. Moldova vom face de toate sa nu ne pierdem libertatea si independenta la care am nazuit sute de ani pana la proba contrara a vointei majoritatii cetacenilor expusa doar prin referendum.

Afirm ca nu am nimic impotriva romanilor la general dar am cu acea parte de romani care se simt buricul pamantului si vor sa hotarasca soarta tarii mele fara sa ea in consideratie vointa poporului care locuieste in aceasta tara pe nume Republica Moldova, sa nu ea in consideratie doar pe o mica parte a societatii din Republica Moldova (ca exemplu PNL) dar sa incerce sa-i auda pe majoritatea cetatenilor si-apoi sa va faceti impresiile despre fapta ce isi doresc moldovenii din Republica Moldova. Nu ma sperie unii romani agresivi s-au conationali pro unionisti, ca-ci am fost speriat (speriati si amenintati) la timpul nostru si de turci, tatari, polonezi, rusi, romani, iar de rusi deja comunisti dar in fine n-am avut si nici nu am frica de nimeni … Sunt cetateanul unui stat independent si liber pe nume Republica Moldova, macar ca sunt constient ca inca suntem departe de a fi un stat in toate sensurile democratiei … dar spre aceasta ne straduim sa mergem.

Dna Pavlicenco, cu moldoIVANisti – proCOMmutanti ca Vasilii Vieru de la „Meleag Natal” cu nr. 40 pe lista, vrei sa faci UNIREA???

E un intRUS ca si asa- numitii lideri Andrei Versilov alias Matusenko (agent moscovit) si Serghei Lascu (ibidem) de la Miscarea National Crestina Noua Dreapta.

VLADUL

manipulezi grosolan fara nici o dovada palpabila.

Sergiu Lascu este o victima a represiunii de la 7 Aprilie 2009,contra comunistiilor PCRM,si atat.

Nu ai nici o dovada ca e agent al Moscovei,asa pot spune si eu despre tine orice,verzi si uscate.

Doamna Vitalie Pavlicenco eu ca unul care pledez pentru independenta Republicii Moldova si nu putine ori am fost insultat ca comunist etc, etc … de blogeri ca patriciu si alti totusi as vrea sa comentati invinuirile aduse dum-ra de Vladul (s-au la ceia ce se refera:Toate faptele sunt la suprafaţă! Nu degeaba un portal românesc INconstantIN care a descoperit „Lista foştilor agenţi KGB din Republica Moldova” a dat publicităţii o serie de documente secrete prin care s-a confirmat că unii lideri actuali inclusiv şi Dna Pavlicenco au colaborat şi colaborează în continuare cu securitatea rusă.) Scuzati pentru faptul ca nu va cunosc asa de bine tocmai pentru faptul acesta as vrea sa fiu lamurit .

Pt. PUSCASU VLAD IRIMIE
dar ce poate aveti in cap si alte scenarii in afara de cele pasnice ??? :,,Voi astia ,agentii lui basescu inventati verzi si uscate,doar ca sa discreditati incercarea de Unire pasnica a Basarabiei cu Romania.,,

cand e tradator de tara,merita invinuit.A calcat prea mult pe bec,iar acesta s-a spart.Totul are o limita de suportabilitate.

Despre Cartita din cadrul Miscarii National Crestine vezi:

http://fortamoldovei.blogspot.com/2010/11/conducatorul-mnc-cartita-in-inima.html

am foarte multi prieteni in America,care s-au stabilit acolo definitiv,de fapt America e plina de romani….

doar ca fiecare are MENTALITATEA creata de mass-media din tara respectiva.

De aceea oamenii trebuiesc intelesi,pentru ca sunt manipulati.

Eu nu refuz dialogul cu absolut nimeni,in afara de extremisti sau teroristi.

Insa observ ca papagalii lui basescu,canta melodia SRI-ului,acuzand in stanga si in dreapta.

Toti care se opun ideiilor lui sunt KGB-isti.

La asa mentalitate de a acuza in massa basarabenii ca fosti KGB-isti,este evident ca BASESCU e omul rusilor,si NU vrea Unirea Basarabiei cu Romania,ca sa nu-si piarda el afaceriile cu aluminiu alaturi de rusii din Moscova,in Romania.

Asta e realitatea,e vorba de EURO cash,dolari si lei multi.Iar papagalii lui,probabil cu interesele lor si ei, canta imnul dupa dictare.

Igor ştii de ce au dreptul moral să te numească Comunist?
Naţia „moldovenească” deosebit de cea română a fosr inventată de comunismul stalinist în 1940. Pînă atunci,(pot să-ţi dau destule exemplu a multor oameni de ştiinţă a diferitor vremi, de pînă la 1940) susţineau că numele corect a moldovenilor muntenilor şi ardelenilor e român.
De acea cei cărora li se lămureşte în tot chipul şi felul şi ei se arată mai „deştepţi” ca toţi savanţii susţinînd că sunt naţie moldovenească deosebită de români, ţinîndu-se de ce i-au învăţat comuniştii, ce mai rămâne cu ei de făcut, decît de apreciat ca sunt comunişti?

pt. patriciu
Da si inca una, daca eu dupa spusele tale nefiind comunist pot fi associat ca comunist doar pentru faptul ca sunt moldovean si nu sustin ideiea unirii atunci si eu (noi majoritatea din societate) te pot pe tine si cei care gandesc ca tine sa va numesc si sa Va asociezi ca natisto-fascisti … ca doar proslaviti nationalizmul ca si Hitler, Mussolini si Antonescu …

pt. patriciu
pe mine nu ma intereseaza istoria Rusiei, noi aici in Moldova avem istoria de facto (stat suveran) si nu doar legata de trecut, ca-ci daca ma iau dupa cuvintle tale atunci si in America trebuie sa fie alungati toti pe la casele lor pentru ca toti sunt ocupanti: englejii, francejii, spaniolii, romanii, rusii si toti ceilalti care au invadat teritoriile aborigenilor bastinasi pe care ii vanau ca pe animale despuind-ui si de piele. Da vorbesc ca exemplu de SUA, stat socotit democratic si unde indienii aborigeni care pana nu demult erau inca in rezervatii ca animalele sa revina la hotarele lor din trecut si sa-si preia conducerea in minile lor, sa intoarca limba si cultura, obiceiurile si traditiile iar toti ceilalti dupa cuvintele tale trebuie sa se intoarca pe la casele lor inclusiv si romanii imigrati.
da P.S. discuta si nu doar insulta lumea, incearca daca esti profesor sa profesez si nicidecum sa ofensezi pe blog, nu ai de castigat nimic decat de pierdut in fata tuturor …

pentru Igor:

Igor,tare aşi dori să nu greşesc de data asta,dar începi a gîndi nu numai din perspectiva moldovenilor dintre Prut şi Nistru, ci şi din perspectiva întrgii naţiuni române,(adică şi a oltenilor, muntenilor,bănăţenilor,dobrogenilor,bănăţenilor,mara-mureşenilor,etc.ce împreună vorbim limba română şi constituim împreuna marea naţiune română) Bine ar fi să fie aşa, să nu mai vad aici că faci bucurie la duşmani răspîndind idei de desbinare în români şi moldoveni…

In Paris, la 7 aprilie, basarabenii au cerut deschiderea unui dosar penal contra lui Voronin si arestarea „mafiei voronin”, care a torturat, persecutat si omorit tinerii anticomunisti. Suntem prea saraci de-a experimenta sisteme noi si nu vom permite doua guverne, doua parlamente NATIEI ROMANE. Rusia vrea ca noi sa fim mici, pentru ca cei mici tottimpul sunt vinovati si pierd.

IGOR = RUS , el NU este moldovean asa cum viseaza sa fie………..

Este recunoscut faptul că populația de pe teritoriul Republicii Moldova şi-a păstrat continuitatea în evoluția tipului antropologic din perioada civilizației Cucuteni-Tripolie (5-8 milenii în urmă) şi pînă în prezent. La fel ca tripolienii, locuitorii Moldovei aparţin Haplogrupului I2 (Y-ADN) şi tipului antropologic dinarian cu influențe ariene la nordul Moldovei.
Nu poate fi pus la îndoială faptul că moldovenii sînt din punct de vedere antropologic şi cultural urmaşii geţilor – un popor tracic, menţionat în numeroase surse literare din mileniul I î.Hr. şi a sarmaţilor occidentali – o comunitate etnică a cărei bază către mileniul I î.Hr. o constituiau protoslavii. Geţii şi o parte din popoarele sarmate au format pe teritoriul Moldovei şi României contemporane statul Dacia, care cîteva secole a existat simultan cu oraşele-state greceşti, statul Roman şi alte civilizații ale lumii antice.
Prin urmare, moldovenii din punct de vedere istoric sînt geţi din neamul tracilor care au asimilat elemente culturale şi lingvistice ale sarmaţilor occidentali (mai tîrziu ale slavilor). Strămoşii noştri, geţii, întotdeauna, inclusiv şi pînă la cucerirea unei părţi a teritoriului Daciei, vorbeau o limbă a grupului „centum” – care stă la originea tuturor aşa-numitor limbi romanice.
De asemenea, în limba noastră din cele mai vechi timpuri sînt prezente cuvinte comune cu cele din limbile protoslave, mai tîrziu – cu cele slave. Strămoşii noştri au avut o influenţă culturală puternică nu numai asupra întregii regiuni balcanice, dar posibil, şi asupra locuitorilor Italiei, întrucît problema primordialităţii limbii moldo-române faţă de latină este destul de actuală, dar practic nu a fost studiată. În acelaşi timp este cunoscut faptul, că civilizaţia şi limbile indo-europene se răspîndeau în mileniile III-I î.Hr. pe teritoriul Europei din regiunile de Est spre Vest şi nu invers.
Noi întotdeauna am locuit alături de slavi şi am fost înconjuraţi de slavi, asimilîndu-ne vecinii. Există un număr mare de oameni, moldoveni după naţionalitate, fiind de viță slavă. Aceşti oameni au devenit moldoveni etnici ca urmare a educaţiei şi preluării culturii populare.
Strămoşii noştri puteau întotdeauna să comunice cu popoarele slave, înţelegîndu-le limba. Limba slavă a fost limba cancelariei domneşti timp de 300 de ani din momentul fondării Statului Moldovenesc, în limba slavă au fost scrise vechile letopiseţe ale ţării noastre, această limbă multe secole a fost limba Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Nu am luat de la Roma mai mult decît au luat multe alte popoare europene, inclusiv germanii, anglo-saxonii şi slavii, care aparţin altor grupuri lingvistice. Astfel nu sîntem români, noi sîntem moldoveni. Aşa s-au numit strămoşii noştri mai mult de 1000 de ani şi aşa ne vom numi noi şi urmaşii noştri.

Evident, aceste şi altele bine cunoscute dovezi deosebitoare nu afectează forma literară comună a vorbirii pe care moldovenii de vreo 700 de ani o numesc moldovenească, iar valahii au declarat de prin veacul al XIX-lea că e „românească”.
Concluzia academicianului român Iorgu Iordan privitor la limba vie a moldovenilor în care şi-a făurit Letopiseţul Ion Neculce: „Limba vorbită dincolo şi dincoace de Milcov (hotarul dintre Moldova şi Valahia) prezintă particularităţi caracteristice fiecărei provincii… În ciuda caracterului local pe care îl avea, prin forţa împrejurărilor, graiul moldovenesc îndeplinea, pentru locuitorii provinciei unde se vorbea, rolul de limbă a întregului popor. (În notă I. Iordan precizează că observaţia se referă şi la graiul muntenesc). Graiul moldovenesc avea, prin urmare, o situaţie deosebită şi, aş zice, privilegiată faţă de vorbirea moldovenească de astăzi”.
În limba moldovenească au scris, proslăvindu-şi ţinutul natal, patria şi poporul, Vasile Pogor, Calistrat Hogaş, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, Ion Creangă, Alexei Mateevici – „moldoveni care au făcut invazie în istoria literaturii româneşti”, creatori, care, precum M. Eminescu, „au întrebuinţat formele moldoveneşti, fiind moldoveni”. Că M. Eminescu şi-a făurit nepieritoarea sa operă poetică sorbind cu nesaţ din izvorul viu al limbii moldoveneşti, că el preţuia mult vorbirea moldovenilor ne-o confirmă şi I. Slavici: „După părerea lui Eminescu cea mai dulce şi cea mai bogată în sunete este rostirea moldovenească”.
Dezbătînd problema epocii în care începe literatura română contemporană, Consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti a stabilit că, atît sub raportul conţinutului de idei cît şi ca limbă, literatura noastră contemporană începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea cu scriitori grupaţi în jurul revistei „Dacia literară”. În centrul lor se situează M. Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi… Limba folosită de aceşti scriitori s-a impus ca limbă a literaturii noastre contemporane, fiindcă ea are la bază izvorul viu al graiului popular”. Al graiului popular din Moldova. Toţi scriitorii pomeniţi, ca şi M. Eminescu, I. Creangă, M. Sadoveanu ș.a. fiind moldoveni, erau purtători ai limbii moldoveneşti.
Drept dovezi suplimentare de netăgăduit ale particularităţilor deosebitoare – fonetice, gramaticale, lexicale ale limbii în care vorbesc moldovenii, ale dulcelui grai moldovenesc servesc lungile registre de cuvinte explicate ce însoţesc şi astăzi ediţiile româneşti ale operelor lui I. Creangă, M. Sadoveanu, C. Hogaş, M. Eminescu.
Cuvinte, forme lămurite pentru valahi/români. Căci moldovenii le înţeleg, fiind plăsmuite de ei.
Prin urmare, cele menționate constutuie dovezi concludente pentru a considera valaha/româna dialect al limbii moldoveneşti. Această afirmație este confirmată și de alte numeroase fapte cum ar fi:
— de acum în veacul al XVII-lea s-au scris texte moldoveneşti desfăşurate: letopiseţul lui Gr. Ureche (1635), letopiseţul lui M. Costin (1675);
— primele studii de lingvistică moldovenească s-au scris tot în veacul al XVII-lea: Pentru limba noastră moldovenească (1635) de Gr. Ureche, Despre limba moldovenească (1677, în limba polonă) de M. Costin, pe această cale lingvonimul limba moldovenească pătrunzînd în circuitul ştiinţific european;
— operele scriitorilor moldoveni de după 1840 M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Al. Russo ş.a. au pus temelia limbii literare comună moldovenilor și valahilor.
Moldovenismele, preluate din dicționarele contemporane, inclusiv cele apărute în România, sînt completate cu pilde din Gr. Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, M. Eminescu, C. Hogaş, I. Teodoreanu, N. Labiş, din creaţiile lui P. Boţu, Gr. Vieru, V. Teleucă, A. Lupan, P. Zadnipru, Gh.V. Madan, N. Costenco, Ion Druţă ş.a. Cele mai multe exemple ilustrative sînt extrase din operele lui I. Creangă, M. Eminescu, M. Sadoveanu. În raport cu volumul creaţiei sale autentice, cel mai des este citat M. Eminescu. Lucrul este absolut firesc, întrucît, – cum a constatat şi academicianul Al. Rosetti, „Eminescu întrebuinţează în poeziile sale un mare număr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în Moldova”. Deci din limba moldovenilor, din limba moldovenească. Din cauza că acest „mare număr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită în Bucovina şi în Moldova” nu este cunoscut sau nu este înţeles valahilor, în dicţionarele româneşti ele sînt categorisite „familiar” (de bucătărie, probabil), „popular”. Adică formele, cuvintele, expresiile folosite de M. Eminescu, care „au îmbogăţit patrimoniul limbii naţionale” (Al. Rosetti) nu s-au învrednicit să fie considerate general româneşti, literare. Această discriminare a cuvintelor şi expresiilor moldoveneşti folosite de M. Eminescu nu ar trebui să lezeze conştiinţa naţional-lingvistică a moldovenilor. După cum ne învaţă DEX, popular înseamnă „creat de popor”, deci, în cazul lui M. Eminescu – de poporul moldovenesc. Popular mai înseamnă şi „specific acestui popor”, deci specific poporului moldovenesc. Astfel dicţionarele româneşti încă o dată confirmă concluzia lui Perpessicius „că Eminescu, moldovan fiind, va arăta o dispoziţie firească pentru formele obîrşiei sale, formele moldave”.
Creaţiile plăsmuite de cei mai înzestraţi reprezentanţi ai poporului moldovenesc de la Anonimul autor al baladei Mioriţa, de la Grigore Ureche pînă la Ion Druţă cuprind în sfera de investigaţie artistică istoria multiseculară a moldovenilor, obiceiurile locale şi viaţa cotidiană, nevoile şi nădejdile lor. Caracterul peren şi individualitatea spiritualităţii moldoveneşti rezidă în creaţia populară a moldovenilor, în dulcea limbă moldovenească, în care sînt înveşnicite firea moldovenilor, trăsăturile lor caracteristice etnopsihologice cu rădăcini imemoriale. „Cei mai buni scriitori ai noştri (…) sînt şi cei mai buni cunoscători ai limbii… Cei care au limba mai bogată şi mai frumoasă, toţi s-au împărtăşit din izvorul cel mai mare al limbii populare: Eminescu, Sadoveanu şi incomparabilul Creangă. Prozatorul cel mai mare – acest Creangă – e chiar din popor; scrie cum vorbeşte poporul” (G. Ibrăileanu). Adică moldoveneşte: a se vedea registrele de cuvinte moldoveneşti din ediţiile crengiene de la 1890 pînă astăzi.
Analizînd specificul lingvistic al Moldovei, academicianul I. Iordan conchidea: „Particularităţile regionale ale limbii lui I. Neculce sînt, în linii mari, aceleaşi ca ale graiului moldovenesc actual cu deosebiri mai mult cantitative decît calitative ce izbesc puternic…”. Un alt exeget de faimă românească G. Călinescu conchidea, ridicînd pe prim plan farmecul, artistismul şi muzicalitatea, potenţele creatoare ale limbii moldoveneşti: „Graiul moldovenesc, prin moliciunea tonurilor sale, e de la sine artistic. Un Neculce, un Creangă în Muntenia sînt mai greu de aşteptat…”.
La marginea acestui foarte scurt pomelnic de adevăruri principiale e mai mult decît binevenită concluzia Consiliului Ştiinţific al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, care a stabilit, „că sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca limbă literatura noastră contemporană începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea cu scriitorii grupaţi în jurul revistei Dacia literară, în centrul lor se situează M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo, C. Negruzzi, care au fost cei dintîi militanţi activi pentru unitatea limbii şi culturii noastre. Limba folosită de aceşti scriitori s-a impus ca limbă a literaturii noastre, fiindcă ea are la bază izvorul viu al graiului popular”. Din Moldova.
În jumătatea a doua a veacului al XIX-lea „Prin întrebuinţarea unui număr de cuvinte şi de expresii din limba vorbită de popor, de oameni simpli („din Moldova şi Bucovina”), Eminescu a lărgit graniţele stilului artistic al limbii literare, conchide academicianul Al. Rosetti, – şi, în acelaşi timp, i-a dat caracteristicile geniului său”. Moldav, moldovan fiind.
Însumînd, vom reaminti două concluzii formulate de mari autori români:
1. „Moldovei i se datoreşte cultura românească aşa cum este astăzi” (G. Ibrăileanu).
2. „Sevele limbii vin mai ales din Moldova” (G. Călinescu). Acest adevăr a fost exprimat plastic şi ingenios într-o poezie publicată în ziarul chişinăuian „Glasul Moldovei”:
Mama limbii româneşti
Fie el cît de mirific,
Fie cît de inventiv,
„Adevărul ştiinţific,
Este foarte relativ.
Veci de veci nu se mai schimbă
Ce ni-i dat de sus în dar,
Cearta noastră despre limbă
E-o furtună în pahar.
Nicăieri nu sînt pe lume
Două limbi cu-acelaşi nume,
Dar sînt, drept nu-totdeauna,
Două nume pentru una.
Unii zic că e otravă,
Dar de stai să te gîndeşti,
Limba noastră cea moldavă-i
Mama limbii româneşti.
Pavel Starosti
Fără îndoială, vocabularul, variantele semantice, fonetice, examinate în lucrare, inclusiv cele, sau, mai ales, acele cuvinte moldoveneşti care au devenit cvasigenerale pe arealul lingvistic est-carpatic şi sud-carpatic, nu afectează comunitatea fondului lexical peren, a structurii gramaticale şi a originii limbii naţionale moldoveneşti şi a limbii naţionale româneşti, inteligibilitatea lor reciprocă la nivel literar.
Păstrîndu-şi fiecare individualitatea şi caracteristicile fiecărei naţiuni, limba naţională moldovenească şi limba naţională românească îşi dezvoltă continuu calitatea lor supremă comună – de a rămîne reciproc inteligibile.

Contribuţia moldovenilor la crearea României

După Pacea de la Bucureşti din 16 mai 1812, care a încheiat următorul, dar nu ultimul, război ruso-turc, Imperiul otoman a cedat Rusiei raialele din Basarabia și nu a fost împotriva transmiterii Rusiei pămînturilor dintre Prut şi Nistru ce aparțineau Moldovei.

Din 1812 Moldova sfîşiată (fără Bucovina) şi Valahia existau în condiţii social-economice, în context social-politic şi spiritual diferite în raport cu cele în care se dezvolta Moldova dintre Prut şi Nistru sau „Moldova Răsăriteană”. Valahia şi Moldova dintre Carpaţi şi Prut (fără Bucovina) rămîneau sub stăpînire turcească și suplimentar sub protectoratul rusesc care se extindea și asupra Valahiei. Moldovenii din dreapta Prutului şi valahii rămăseseră sub o triplă asuprire: plăteau contribuţii otomanilor, erau presați de reprezentanții administrației ruse, erau jecmăniţi de caracuda fanariotă și sufocaţi spiritual de politica grecizantă.

Moldovenii dintre Prut şi Nistru, după 1812, pentru prima dată în istorie au fost scutiţi de orice impozite, de alte prestaţii şi obligaţii, inclusiv serviciul militar. Noul regim a păstrat în ţinut legislaţia autohtonă, n-a introdus iobăgia (крепостничество). În 1822 tînărul boier moldovan Ionică Tăutul propunea ca boierii din Moldova din dreapta Prutului să aibă aceleaşi drepturi, ca şi cei din stînga acestui rîu.

Ideea consolidării eforturilor Moldovei dintre Carpaţi şi Prut (fără Bucovina) şi Valahiei era exprimată oricum în Regulamentele Organice, acte cu atribuţii constituţionale, intrate în vigoare la Iaşi şi Bucureşti în 1831. Această idee progresistă, pentru acea vreme şi în acele condiţii, a fost încurajată şi de alte evenimente care s-au produs în Europa la mijlocul veacului al XIX-lea. Tulburările revoluţionare din 1848–1849, Războiul din Crimeea (1856) au avut urmări radicale pentru Moldova din dreapta Prutului şi Valahia. Din această perioadă rolul moldovenilor – oameni de cultură, scriitori, istorici, publicişti din tagma boierească, şcoliţi în ţară și străinătate – la promovarea unirii Principatelor Moldova şi Valahia devine tot mai pronunţat, acţiunile lor tot mai energice şi consecvente. De acum cronologia evenimentelor, componenţa participanţilor, mesajul documentelor elaborate şi lansate de ei demonstrează preponderenţa şi ponderea dominantă a moldovenilor în această operă politică cu urmări tragice pentru Moldova.

Elita moldovenească, fiind una mai instruită decît cea valahă, sprijinîndu-se pe o cultură și istorie bogată, conștientizînd legătura frățească dintre cele două popoare și fiind îngrijorată de soarta statului moldovenesc slăbit, s-a plasat în fruntea procesului de unire a principatelor.

În martie 1848 un grup de boieri, printre care Alexandru I.Cuza, M.Kogălniceanu, au discutat o „listă de dorinţe”. Ceva mai tîrziu, redactată de M.Kogălniceanu, ea a fost publicată cu titlul Dorinţele partidului naţional din Moldova. Iniţiatorii acestui document pledau cu ardoare, în primul rînd, pentru autonomia Moldovei, dorind însă şi unirea principatelor Moldovei (fără Bucovina) şi Valahiei. La 12 mai 1848 s-a publicat Programul revoluţionarilor moldoveni, semnat de C.Negri, fraţii Vasile şi Ion Alecsandri, G.Cantacuzin, M.Costache, A.Rusu, Gr.Balş, Zaharia Moldovanu, G.Sion ş.a., punctul 6 al căruia prevedea „Unirea Moldovei (fără Bucovina) şi a Valahiei”.

Programul revoluţionar din 1848 din Ţara Romînească, adoptat la 9 iunie 1848 la Islaz, nu prevedea nici un fel de „unire”, nici măcar a Valahiei cu Moldova.

Sfîrşitul Războiului din Crimeea, Conferinţa de la Paris din 30.03.1856 au lipsit Moldova de protectoratul Rusiei. Moldova din dreapta Prutului rămînea sub garanţia puterilor europene. Ca ţară învinsă în război, Rusia a fost lipsită de ieşire la Dunăre: judeţele Bolgrad, Cahul, Ismail reveneau Principatului Moldova. Aceste împrejurări au îndemnat şi mai mult o parte din obştimea moldovenească în pornirile ei spre unire. Tinerii revoluţionari romantici moldoveni Alexandru I.Cuza, M.Kogălniceanu, V.Alecsandri, Z.Moldovanu, C.Negri ş.a., sprijinindu-se pe trecutul glorios al Moldovei, pe bogatul tezaur de nepreţuit al culturii moldoveneşti, şi-au demonstrat din plin elanul şi consecvenţa în numele, cum credeau dînşii, propăşirii Moldovei.

Însă de acum în septembrie 1857, în procesul alegerilor divanurilor ad hoc (preconizate de Conferinţa de la Paris din 30.03.1856) au apărut primele semne de îngrijorare: unirea ticluită la repezeală ştirbea simţitor drepturile Moldovei, era în primejdie însăşi existenţa acestui principat. Mare tulburare se stîrnise în Principatul Moldovei. „Se făcea multă vorbă…, mare împoncişare de idei”, pentru că „boierii vroiau unire cu tocmeală, iar tinerii unire fără socoteală. După cum s-a şi făcut”. Constata cu amărăciune Ion Creangă la 1882.

Descumpăniţi de campania valahilor pentru unire fără chibzuială, alarmaţi de „uneltirile Austriei şi Turciei, care se năpustiseră mai cu seamă asupra moldovenilor”, Alexandru I.Cuza, M.Kogălniceanu ş.a. erau neliniştiţi de soarta Moldovei. Devenea tot mai clar, că unirea împinsă de puteri străine „aducea Munteniei numai foloase… Moldova trebuia să aducă pe altarul unirii jertfe destul de mari, chiar însăşi existenţa sa ca stat”.(I.Lupaş, 1937).

Şmecheriile valahe/munteneşti n-au întîrziat să se producă. A urmat „ticăloasa comedie şi neruşinata înşelăciune” (I.Lupaş) cu alegerile anulate în divanul ad hoc al Moldovei. Contrar hotărîrilor Conferinţei de la Paris din 30.03.1856, a urmat la 24.01.1858 alegerea de către divanul de la Bucureşti a lui Alexandru I.Cuza domn al Valahiei, cu toate că el fusese ales domn al Moldovei la 5.01.1858.

S-ar fi părut că moldovenii aveau numai de cîştigat: Alexandru I.Cuza, domn al Moldovei, devenise şi domn al Valahiei. În realitate aceasta a fost o banală uneltire dintre valahi și tinerii revoluționarii-romantici moldoveni, sprijinită de puterile mari. Şmechereala valaho/muntenească în scurt timp a dus la dispariţia Moldovei, a desfăşurat campania de valahizare totală a realităţilor moldoveneşti, de „privatizare” a tezaurului cultural moldovenesc.

Moldovenii au pledat pentru unirea principatelor Valahia şi Moldova, nu pentru anexarea Moldovei de către Valahia. Prin acţiunile energice, poziţia dîrză şi consecventă ale unor politicieni de vază precum Alexandru I.Cuza, M.Kogălniceanu ş.a. moldovenii au contribuit cel mai mult la unire. Subliniem: unirea unor principate cu drepturi egale.

În scurt timp partida valaho-unionistă a purces la facerea „Valahiei mari” camuflate sub un nume artificial de „România”, deși denumirea inițială a statului unit era Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Pînă la facerea României funcţiile administrative unificatoare se concentrau, contrar prevederilor Conferinţei de la Paris din 19.08.1858, la Bucureşti.

Moldovanul Mihail Kogălniceanu, promotor energic al unirii principatelor, a fost prim-ministru al României vreo doi ani (1863–1865); în 1877–1878 a fost ministru de externe al României, dar a fost alungat din guvern de valahul devenit român I.Brătianu.

Moldovanul Alexandru I.Cuza, luptător activ pentru unirea Principatului Moldova (fără Bucovina) cu Principatul Valahia, a fost primul şef de stat al României, a domnit însă 8 ani şi 2 luni. În februarie 1866 „monstruoasa coaliţie” valahă l-a detronat. Primul şi ultimul moldovan domnitor al României Alexandru Ion Cuza, politician progresist, a fost alungat din România. A murit în 1873 în Germania.

Încălcarea prevederilor divanului ad hoc al Moldovei din 1857, sfidarea hotărîrilor Conferinţei de la Paris din 19.08.1858, lichidarea caracterului de principat de sine stătător al Moldovei, înjosirea domnitorului Moldovei Alexandru I.Cuza şi alungarea lui din ţară, aducerea unui rege, străin la vorbă, la port şi credinţă, au revoltat la culme obştimea Moldovei. După cum mărturiseşte istoricul român I.Lupaş, fărădelegile săvîrşite de „coaliţia monstruoasă” de la Bucureşti au provocat „înteţirile potrivnice ale moldovenilor, înteţiri care au stîrnit la Iaşi ciocniri sîngeroase”.

Locotenenţa domnească din Bucureşti, înspăimîntată „de puternicul curent potrivnic al ieşenilor, generalul muntean N.Golescu a plecat la Iaşi cu hotărîrea să înăbuşească orice împotrivire a moldovenilor. Unii dintre moldoveni se îndîrjeau contra domnului străin, grupîndu-se în jurul boierului Nicolae Roznovanu, sub a cărui conducere se alcătuise un Comitet separatist. Prin propagandă stăruitoare ei au atras de partea lor şi pe mitropolitul Calinic Miclescu. În întîia duminică din aprilie (1866), fiind Catedrala Mitropoliei ticsită de lume, după săvîrşirea slujbei dumnezeieşti, mitropolitul a ieşit în fruntea mulţimii întărîtate, pornind spre Palatul administrativ. Înainte de plecare, în curtea Mitropoliei, Teodor Boldur Lăţescu a rostit o cuvîntare înflăcărată despre drepturile Moldovei, îndemnînd mulţimea să urmeze pe mitropolitul Calinic. Dar în poarta Palatului mulţimea a fost întîmpinată de o companie de soldaţi valahi, care n-a dat în lături nici în faţa crucii purtate de mitropolit. Unul din soldaţi n-a stat la îndoială să atace cu baioneta mitropolitul, rănindu-l. Calinic a strigat de durere, apoi a căzut leşinat la pămînt. Mulţimea înfuriată a început să atace pe soldaţi cu pietre, dar, atacată la baionetă, a fost împinsă înapoi pînă în curtea Mitropoliei”. Învălmăşeala a ţinut pînă la ora două după masă, dînd capitalei moldovene o înfăţişare tristă.

În anii care au urmat administraţia românească (valahă) de la Bucureşti a luat toate măsurile ca moldovenii să uite numele lor, limba şi istoria, transformînd poporul moldovenesc într-un element al folclorului regional al României Mari, însușindu-și cultura și limba moldovenească pe care a alterat-o simțitor cu cuvinte străine.

pentru Igor:
Igor, agent rusesc ce eşti, iarăşi te ţii de gogomănii „statalist maldaveniste” pentru a îndreptăţi hoţii locali ce şi-au creat structuri stataliste în partea stîngă a Prutului pe pământurile locuite de românii moldoveni? Pe cine crezi că ai să prosteşti cu aberaţiile „maldaveniste” ce le publici?
Ce ese după tine, toţi vorbitorii de română din restul teritoriilor locuite de olteni, munteni,ardeleni, moldoveni din dreapta Prutului etc., se autidentifică români, numai moldoveni „superdeştepţii” din stînga Prutului, ce au fost sub ocupaţie sovieto-rusească, sunt „rasă superioară moldovenească”?
De cine ne crezi că suntem la minte noi,cei ce ne simţim ca moldoveni şi parte a naţiunii române? În realitate, la cap aşa sunteţi alde tine, „rasa superioară maldavenistă”
Apropo, şi Hitler şi-a declarat naţia sa ca un fel de ceva deosebit,”rasă superioară”, şi vezi la cea ajuns. Acolo vor ajunge şi acei ce propagă moldovenismul ca „rasă superioară” deosebită (ca tine) faţă de români, mai ales că cei 20 de ani de „statalism maldavenesc independent” n-au demonstrat viabilitatea spirituală şi materială a ideilor separatismului moldovenist, ce ar putea să o creeze pentru românii moldoveni din stînga Prutului un nivel de viaţă mai superior în raport cu restul naţiunii din dreapta Prutului. Aiurelile separatist-moldoveniste ce le propagi aici, vrei nu vrei, dar pot prinde în conştiinţele unora ce sunt limitaţi mintal… Cum omul cu ceva minte în cap prinde a înţelege şi compara argumentele unioniştilor cu a separatist-maldaveniştilor, îşi dă seama că separatismul maldavenist duce în nicăeri… şi, că e o concepţie ce asigură beneficii şi privilegii doar celora cocoţaţi în structuri statalist maldaveniste, ce în raport cu restul populaţiei actualei Rep.Moldova sunt foarte puţini. Cum prind la mai multă minte restul populaţiei Basarabiei, îşi dau seama că „stataliştii maldavenişti” sunt ceva în plus în viaţa lor, un fel de corpuri parazite,adică un soi de profitori privelegiaţi. Oare cum crezi, mult timp majoritatea basarabenilor, ce se pomenesc tot mai implicaţi în viaţa publică, după ce suferă prejudici materiale serioase din cauza crizei instuţionale,economice, spirituale, lipsa unei reforme serioase a sistemului judecătoresc, a corupţiei omniprezente la toate nivelele şi aspectele vieţii din „statalismului moldovenesc” se vor lăsa oare mult timp amăgiţi de propaganda voastră statlistă mioapă şi retrogradă din punct de vedere naţional…?
Anatol Marin