PNL va chema in judecata Ministerul Justitiei

Comunicat de presa

Partidul National Liberal anunta opinia publica asupra faptului ca a primit de la Ministerul Justitiei un raspuns la solicitarea repetata de a inregistra Noua Redactie a Statutului PNL, adoptat la Congresul al III-lea al formatiunii, din 3 decembrie 2011, sau de a se formula un raspuns clar si univoc privind aceasta solicitare, pentru ca formatiunea sa decida asupra actiunilor sale ulterioare.

In acest raspuns, MJ “isi reitereaza opinia expusa in scrisoarea nr.05/421 din 17 ianuarie 2012, prin care motiveaza imposibilitatea inregistrarii la acest moment a Statutului in redactie noua al Partidului National Liberal”. De asemenea, Ministerul Justitiei informeaza, repetat, PNL ca a sesizat Curtea Constitutionala privind interpretarea articolului 41 alin.(4) din Constitutia Republicii Moldova.

In legatura cu acest raspuns, PNL anunta ca a decis sa cheme Ministerul Justitiei in judecata si urmeaza ca, in zilele urmatoare sa depuna o cerere in contencios administrativ la Curtea de Apel Chisinau.

PNL va face cunoscut textul cererii pe care o formuleaza in prezent juristii. E de remarcat, insa, ca Ministerul Justitiei triseaza si manipuleaza opinia publica, pentru ca solicita, cica, CC sa interpreteze art.41 alin. (4) din Constitutie (”Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale”), care pare sa fi avut deja o interpretare in practica constitutionala, dar, de fapt, incrimineaza in contextul Statutului PNL in Redactie noua, continind obiectivul politic unionist, art.32 din Constitutie (Art 32. Libertatea opiniei şi a exprimării (3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional), ceea ce nu are nimic in comun cu activitatea PNL si cu Statutul in Noua Redactie a PNL. PNL este partidul care trebuie sa cheme in judecata Statul pentru hartuirea sa sistematica.

PNL califica acest fapt drept persecutare a partidelor cu optiuni romanesti si unioniste, fenomen mai mult decit regretabil in situatia cind, aparent si declarativ, avem la conducere forte necomuniste.

Informam opinia publica asupra faptului ca, desi la putere se afla PLDM-PD-PL – partide aparate de PNL in perioade anterioare, PNL nu va ramine consternat daca aceste trei partide, in loc sa condamne crimele regimului comunist totalitar si sa dispuna monumentele ridicate de acesta, in loc sa interzica partidele de sorginte comunista, in loc sa interzica simbolurile comuniste, va vota, impreuna cu PCRM, interzicerea unionismului romanesc in Republica Moldova.

PNL se sacrifica pentru a deschide calea juridica pentru libertatea de exprimare in Republica Moldova in ceea ce priveste a vorbi nestingherit de unionism si despre Unirea cu Romania. Asa cum PNL a cistigat dosarul legat de spotul unionist, la fel, speram, va cistiga in privinta obiectivului politic fixat in Statutul unui partid.

Presedintele PNL are pe data de 15 martie o intilnire cu reprezentantul UE in Republica Moldova, caruia ii va aduce la cunostinta aceasta situatie.

Desi PNL a adresat tuturor partidelor democratice parlamentare, precum si deputatului Mihai Godea, solicitarea sa interpeleze MJ legat de hartuirea PNL, nimeni inca nu a raspuns solicitarii.

Serviciul de presa al PNL

MINISTERUL JUSTIŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
MD 2012, or. Chişinău, str. 31 August 1989, nr. 82 tel. 23-47-95, fax 23-47-97 www.justice.gov.md

Curtea Constituţională a Republicii Moldova

SESIZARE privind interpretarea art. 41 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova

Onorată Curte,

In cadrul oricărei societăţi democratice, partidele politice exercită un rol esenţial în organizarea şi conducerea vieţii social-politice, precum şi dezvoltarea democraţiei constituţionale. Avînd în vedere acest rol, Constituţia a stabilit că organizarea şi funcţionarea partidelor politice se reglementează prin lege organică (art 72 alin. (3) lit. g). In consecinţă, activitatea partidelor politice este reglementată atît de Constituţie, cît şi de alte acte normative în vigoare, care prevăd drepturi, obligaţii şi restricţii.

I. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

Articolul 41 alin. (1) din Constituţie statuează că „cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.1*.

Corespunzător, articolul I alin.(l) din Legea nr. 294-XVI din 12 decembrie 2007 privind partidele politice, le defineşte ca „asociaţii benevole, cu statut de persoană juridică, ale cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice.

Pertinentă este şi redacţia alin. (2) al articolului sus citat, potrivit căruia „partidele politice, fiind institute democratice ale statului de drept, promovează valorile democratice şi pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă, prin înaintarea şi susţinerea candidaţilor, la alegeri şi la constituirea autorităţilor publice, stimulează participarea cetăţenilor la alegeri, participă, prin reprezentanţii lor, la exercitarea în mod legal a puterii în stat, desfăşoară alte activităţi în conformitate cu legea.”.

Dreptul de asociere constituie un element fundamental al societăţii democratice, în care concentrarea şi interacţiunea dintre diferitele grupuri sociale este necesară pentru a permite articularea şi conturarea diferitelor puncte de vedere aîe cetăţenilor. Respectiv, libertatea de exprimare este deosebit de importantă pentru partidele politice şi membrii lor activi, constituind şi un instrument pentru realizarea scopului asocierii.

In concordanţă cu principiul pluralismului politic, dreptului Ia asociere şi libertatea de exprimare, Constituţia statuează libertatea constituirii partidelor, stabilind totodată unele restricţii în chiar textul Constituţiei. Astfel, potrivit art. 41 alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova, partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale.

O concluzie firească la simpla lectură a acestui text constituţional ar indica că, Constituţia „penalizează” prin recunoaştere drept neconstituţional nu doar partidul care şi-a stabilit scopuri anticonstituţionale dar şi acel partid, care, deşi nu a optat expres pentru astfel de acţiuni în actele sale de constituire, admite şi aplică în activitatea sa măsuri contrare spiritului Constituţiei.

Preluat de art. 3, Legea privind partidele politice, de asemenea, interzice partidele politice care, prin statutul, programul şi/sau activitatea lor, militează împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale a ţării, valorilor democratice şi ordinii de drept a Republicii Moldova, utilizează, pentru realizarea scopurilor lor, mijloace ilegale sau violente, incompatibile cu principiile fundamentale ale democraţiei.

Cu alte cuvinte, dreptul declarat de articolul 41 din Constituţie este unul din drepturile fundamentale, care se atribuie la categoria drepturilor relative şi nu a celor absolute. Exercitarea unui asemenea drept este condiţionat de respectarea unor anumite condiţii prestabilite, şi unde statul poate interveni prin introducerea unor restricţii care pot justifica limitările exercitării acestui drept.

O abordare similară este aplicabilă şi în privinţa garanţiilor relative la libertatea opiniei şi a exprimării statuate în art. 32 din Constituţie, avînd în vedere că prin alin. (3) se interzice contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional

Nu mai puţin importante sunt prevederile art. 54 alin.(2) şi alin.(4) ale Legii fundamentale, care parafrazîndu-le constatăm că pot fi supuse restrîngerilor drepturile şi libertăţile care sunt prevăzute de lege, corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. în aceste cazuri, restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Restricţiile statuate la art. 41 alin. (4) şi art. 32 alin. (3) mai pot fi regăsite şi în alte dispoziţii ale Constituţiei. In conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) al aceleiaşi surse, Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. In continuare, articolul 2 stabileşte imperativ că „suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului. „.

II. JURISPRUDENŢA CEDO

Cu referire la Articolul 11 din Convenţia Europeană cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale (Convenţia Europeană) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a menţionat că libertatea de asociere şi dezbaterile politice nu sunt absolute şi trebuie acceptat faptul că atunci când o asociaţie, prin intermediul activităţilor sale sau prin intenţiile pe care aceasta în mod expres sau implicit le-a declarat în programul său, pune în pericol instituţiile de stat sau drepturile şi libertăţile altora, Articolul 11 din Convenţie nu privează statul de puterea de a proteja acele instituţii şi persoane (a se vedea Partidul Popular Creştin Democrat c. Moldovei, nr. 28793/02, hotărîrea Curţii Europene din 14 februarie 2006, § 69).

Curtea Europeană, prin jurisprudenţa sa a statuat că „…în pofida rolului său autonom şi a sferei sale speciale de aplicare, Articolul 11 trebuie, de asemenea, examinat în lumina Articolului 10. Protecţia opiniilor şi libertatea de a le exprima este unul din obiectivele libertăţilor de întrunire şi de asociere, aşa cum ele sunt consfinţite în Articolul 11. Acest lucru se aplică cu atît mai mult în ceea ce priveşte partidele politice, avînd în vedere rolul lor esenţial în asigurarea pluralismului şi a funcţionării corespunzătoare a democraţiei (a se vedea United Communist Party of Turkey and Others v. Turkey, hotărire din 30 ianuarie 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-1, § 44).

Curtea a definit limitele în care organizaţiile politice pot continua să beneficieze de protecţie în temeiul Convenţiei în timp ce îşi desfăşoară activitatea (ibid., p. 27, § 57). Astfel, una din principalele caracteristici ale democraţiei o constituie posibilitatea pe care o acordă în soluţionarea problemelor statului prin dialog, fară a recurge la violenţă, chiar dacă [acţiunile] sunt agasante.

Ţinînd cont de acestea, Curtea a menţionat că partidul politic poate să promoveze o schimbare în normele sau în structurile legale şi constituţionale ale Statului în două cazuri: în primul rînd, mijloacele folosite în acest scop trebuie să fie legale şi corespunzătoare principiilor democraţiei; în al doilea rînd schimbarea propusă trebuie să fie compatibilă cu principiile democratice fundamentale.

Prin urmare, partidele politice ai căror lideri incită la violenţă sau care promovează o politică care nu corespunde principiilor democraţiei, sau care conduce la distrugerea democraţiei şi nu ţine cont de drepturile şi libertăţile recunoscute într-o societate democratică nu poate invoca protecţia în temeiul Convenţiei împotriva sancţiunilor impuse în baza acestor motive (a se vedea Yazar and Others v. Turkey, nos. 22723/93, 22724/93 and 22725/93, § 49, ECHR 2002-11, and, mutatis mutandis, următoarele hotărîri: Stankov and the United Macedonian Organisation Ilinden v. Bulgaria, nos. 29221/95 and 29225/95, § 97, ECHR 200 l-IX, and Socialist Party and Others v. Turkey, judgment of 25 May 1998, Repoits 1998-III, pp. 1256-57, §§ 46-47).

Avînd în vedere rolul esenţial pe care-1 joacă partidele politice în funcţionarea corespunzătoare a democraţiei, excepţiile prevăzute în Articolul 11, în ceea ce priveşte partidele politice, trebuie să fie interpretate în mod strict; doar motive convingătoare şi incontestabile pot justifica restricţii asupra libertăţii de asociere a unor astfel de partide. La determinarea faptului dacă există o necesitate în sensul articolului 11 § 2, statele contractante au doar o marjă de apreciere limitată, care este însoţită de o supraveghere europeană riguroasă (a se vedea Socialist Party and Others v. Turkey, hotărîre din 25 mai 1998, Reports 1998-III, § 50).

Chiar dacă Curtea Europeană deseori a asimilat interzicerea unui partid politic cu o încălcare a Articolului 11, Instanţa Europeană a considerat această practică acceptabilă în cazul în care partidul incriminat atentează, în platforma sa, la valorile apărate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. In cauza Refah Partisi (Partidul prosperării) şi alţii c. Turciei (2003), Curtea a susţinut acţiunea Guvernului în acest domeniu pe motivul că partidul reclamant dorea să introducă şariatul [legea islamică] în Turcia şi să instaureze un regim teocrat. Curtea a considerat că şariatul se abate de la valorile protejate de Convenţie, în primul rînd în materie de drept penal şi statutul femeii. Aceeaşi soluţie a fost adoptată şi în cauza Kuhnen v. Federal Republic of Germany ((dec), no. 12194/86, 12 May 1988), atunci cînd reclamantul a pretins violarea prin neînregistrarea mişcării neo-naziste. Curtea nu s-a distanţat de la practica sa şi a specificat dacă există suficiente temeiuri de a crede precum că un partid sau o mişcare, asociaţie promovează sau susţine idei extremiste, în defavoarea valorilor unanim acceptate a Convenţiei (mişcări naziste, legionare spre exemplu) limitarea înregistrării acesteia poate fi acceptată şi intră în marja de apreciere a statului, prin urmare nu constituie o violare a Convenţiei, din momentul în care ideile şi conceptele acestor asociaţii ar conduce la distrugerea valorilor şi drepturilor garantate de Convenţie.

II. SUBIECTUL DISPUS DISPUTEI

Dincolo de elementele democraţiei, care se realizează cu suportul art. 41 din Constituţie, problematica ce se învederează vizează limitele şi formele de exercitare a acestor drepturi.

Practica judiciară din ultimii ani a conturat cîteva criterii, potrivit cărora unele activităţi desfăşurate de către partidele politice sau scopurile statutare ale acestora ar putea fi considerate drept neconstituţionale în temeiul art. 41 din Constituţie. Insă recent, practica unor instanţe judecătoreşti confirmă poziţia prin care nu toate scopurile statutare şi activităţile partidelor politice, spre exemplu cele care se referă la suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, ar contraveni articolului sus menţionat. In speţa „Partidul Naţional Liberal împotriva Comisiei Electorale Centrale, intervenient accesoriu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova”, Curtea de Apel Chişinău a reţinut că, în esenţă, îndemnul reclamantului adresat electoratului de a-şi manifesta dreptul de vot în favoarea unui candidat la funcţia de preşedinte, care împărtăşeşte idei unioniste (…Avem nevoie de un preşedinte curajos, care să ne conducă spre unirea cu România, calea cea mai scurtă de integrare în UE…), nu afectează imediat, într-o manieră ilegală integritatea teritorială, suveranitatea statului şi /sau orînduirea constituţională. învocînd jurisprudenţa Curţii Europene (Refah Partisi v. Turciei, nr. 4134/98, 41342/98, 41343/98 and 41344/98 din 13.02.2003, § 98), în care s-a reţinut că un partid politic poate promova o schimbare a structurii legale şi constituţionale a statului atîta timp cît sunt respectate două condiţii: 1) mijloacele folosite trebuie să fie legale şi democratice şi 2) schimbările propuse trebuie să fie compatibile cu principiile fundamentale democratice, instanţa de judecată a ajuns la concluzia că atît timp cît autorii şi promotorii opiniilor unioniste nu utilizează metode violente, anticonstituţionale şi/sau antidemocratice nu pierd protecţia oferită de art. 10 din Convenţia Europeană. Astfel, Curtea a statuat: „Reţintnd jurisprudenţa citată a CEDO, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, în termenii Convenţiei, a pleda pentru limitarea sau chiar pierderea suveranităţii statului prin astfel de măsuri precum ar fi aderarea ţării la o uniune de state ca UE, CSI sau prin incorporarea teritoriului Republicii Moldova într~un alt stat, cum ar fi România, sau refacerea URSS constituie o manifestare a libertăţii de exprimare aflată sub protecţia art. 10 al Convenţiei, atît timp cît autorii unor astfel de idei şi opinii îşi propun să le realizeze prin mijloace paşnice şi constituţionale. In momentul în care autorii unor astfel de opţiuni politice îşi propun să le realizeze prin metode violente, anticonstituţionale şi/sau antidemocratice, ei pierd protecţia oferită de art. 10 al Convenţiei. „

La această concluzie a ajuns şi Curtea Supremă de Justiţie, examinînd recursul declarat împotriva Hotărîrii Curţii de Apel Chişinău, care a reiterat că interzicerea şi retragerea spotului electoral, care militează pentru unirea cu un alt stat nu era necesară într-o societate democratică, dacă acesta nu incită Ia violenţă, revolte, dezintegrare teritorială, dar invita alegătorii la referendumul republican cu scopul de a pune în discuţie în viitor soluţionarea opţiunii sale de către autorităţile constituţionale.

In consecinţă, evoluţia practicii judiciare demonstrează posibilitatea unei interpretări multiaspectuale a art. 41 alin. (4) din Constituţie, atît în ceea ce priveşte scopurile statutare şi activitatea partidelor politice cu referire la suveranitatea, independenţa şi integritatea ţării, cît şi în privinţa altor valori constituţionale protejate prin prisma aceluiaşi articol.

In acelaşi context se conturează un şir de întrebări privind aplicabilitatea art. 41 alin. (4) din Constituţie, şi anume:

1. Poate fi considerată absolută protecţia valorilor constituţionale statuate în art. 41 alin. (4) din Constituţie?

2. Sunt constituţional justificate acele scopuri şi activităţi ale partidelor politice îndreptate împotriva valorilor protejate prin prisma art. 41 alin (4) din Constituţie? In cazul în care acestea ar exista, atunci, care ar fi acele principii constituţionale care ar fundamenta şi ar limita aceste excepţii constituţional justificate?

3. Reieşind din jurisprudenţa naţională şi a Curţii Europene, simplele declaraţii ale unui partid politic de a pleda pentru limitarea sau chiar pierderea suveranităţii statului prin măsuri precum aderarea la o uniune de state sau prin încorporarea teritoriului Republicii Moldova într-un alt stat nu cade sub perimetrul interdicţiilor stabilite la art. 41 alin. (4) din Constituţie, dacă aceste idei se propun a fi realizate prin mijloace paşnice. In altă ordine de idei, în Hotărîrea nr. 37 din 10 decembrie 1998 privind interpretarea articolului 41 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, Curtea Constituţională a definit partidul politic prin prisma perspectivei juridice drept o persoană juridică, dacă, are organizaţie de sine stătătoare, patrimoniu şi acţionează pentru realizarea unui scop legitim. Aceste trei elemente obligatorii conferă personalitate juridică unui partid, care şi-o dobîndeşte în momentul înregistrării. Mai mult, în Hotărîrea sa, nr. 11 din 3 iunie 2003, înalta Curte de Jurisdicţie Constituţională a reţinut că partidul politic este asociaţia ce are drept scop implementarea unei ideologii referitoare la guvernarea societăţii. In acest sens, poate fi considerat legitim şi constituţional scopul statutar ai unui partid politic care presupune idei unioniste prin incorporarea teritoriului Republicii Moldova într-un alt stat? In acest context, este sau nu constituţional un partid politic care defineşte asemenea scopuri statutare şi îşi îndreaptă activităţile spre atingerea acestora?

4. Exprimarea de către partid a voinţei politice a cetăţenilor, conform art, 41 alin. (1) din Constituţie, constituie concretizarea pe plan politic a libertăţii de exprimare prevăzute de art. 32 din Constituţie. întrebarea care se impune este, dacă această libertate ar fi diferită, după cum se exercită de către cetăţenij într-o structura asociativă sau în afara unei asemenea structuri, nu ar fi contrară dispoziţiilor art. 32 din Constituţie ? Or, ceea ce este interzis cetăţenilor ca persoane fizice, poate fi, permis structurilor asociative rezultate din exercitarea de către acestea a dreptului de asociere?

Avînd în vedere competenţa Curţii Constituţionale, statuată în art. 135 alin.(l) lit.h) din Constituţie, de a hotărî asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid;

în scopul eliminării ambiguităţilor şi determinării sensului exact al normelor constituţionale ţînînd cont de prevederile art. 135 alin.(l) lit. b) din Constituţie;

în temeiul prevederilor art. 25 lit. c) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 alin.(l) lit. c) şi art. 39 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale nr. 502-XIII din 16 iunie 1995,

SOLICIT:

1. Acceptarea spre examinare a prezentei sesizări şi includerea ei în ordinea de zi.

2. Interpretarea prevederilor art. 41 alin. (4) în raport cu art. 32 alin.(3) din Constituţie prin prisma întrebărilor enunțate supra.

Cu înaltă consideraţie,

Oleg Efrim, Ministru al justiției