Vl.Beșleagă despre Raiul rusesc – Slavic Rusul, Vanea Moldovanu și Ion Românul

Scriitorul Vladimir Beșleagă, cel care a răspuns invitației PNL de a ne onora cu prezența la Congresul al III-lea al PNL și la dezbaterea de la 8 februarie despre unionism, ne-a trimis o piesă de teatru sugestivă. Vă propunem să o lecturați. VP

Raiul rusesc

O încăpere spaţioasă, în formă de cub, deschisă spre spectator. Cei trei pereţi sunt înalţi, netezi, fără nicio fereastră. În fund, în colţuri, una în faţa alteia, abia se ghicesc două uşi mici. De asupra fiecăreia arde câte un bec puternic. Plafonul neted, alb. Duşumeaua netedă, neagră. Impresia e de salon de spital, de cameră de detenţie preventivă (izolator) sau… o hrubă în stânga, din care s-a tăiat piatră cu ferestrăie speciale, pentru că au rămas urme-linii adânci de bloci scoşi şi duşi…

Personaje:

Vanea Moldovanu

Ion Românul }tustrei în etate

Slavic Rusul

Scena I

Vanea Moldovanu (şade sub peretele din fund. Alături – desagi umflaţi bine. Jos căciula care i-a alunecat din cap, dezvelindu-i chelia. A aţipit, visează ceva, dând semne de bucurie. Brusc tresare, întorcând capul spre uşa din stânga lui.): S-aude cineva! Se deschide! Mai vine cineva!

Uşa se deschide pentru o clipă, nişte braţe puternice împing înăuntru pe un ins, îi aruncă la picioare o valiză, după care uşa este închisă la loc, cu zăngănit de zăvor tras.

Ion Românul (îmbrăcat cu gust, purtând barbişon şi mustăţi cărunte, strigă revoltat către cei de după uşă): N-aveţi dreptul! M-aţi confundat cu cineva! Am să mă plâng la CEDO! Eu sunt Rrromân! Eu sunt Rrromân! Zbirilor! Zbirilor! Eu sunt Rrromân!

Vanea Moldovanu (se ridică, se dă mai la o parte, îl cercetează din ochi pe noul sosit. Acesta se zbuciumă, dar văzându-l pe Vanea se potoleşte): Ce zgheri, măi, atâta? Ştiu că tot de bună voie ai intrat aicea… ca şi mine…

Ion Românul (explodând iar): Cum: de bună voie? Cum: de bună voie? Eu am pornit să merg în Europa, iar ei, mizerabilii şi ticăloşii m-au păcălit şi m-au băgat aici! Au zis, chipurile, că asta ar fi uşa care dă în Europa (arată spre uşa prin care a venit).

Vanea Moldovanu (râde ţinându-se de pântece): Vă-hă-hăăă! Chiar te-au ras! Bine te-au îmbrobodit! Zău c-aşa… Dar mie ştii ce mi-au spus?.. Stai! Stai! Stai! Dar de ce strigai că eşti Rromân? Chiar eşti Rromân? Ori asta ţi-i porecla?

Ion Românul: Şi una şi alta! Neam de neamul nostru… Dar de ce mă întrebi?

Vanea Moldovanu: Mie ştii ce mi-au spus când m-au băgat aicea? Că asta-i uşa (arată la uşa din spatele lui), care duce la Rai…

Ion Românul (mirat): La… Rai? Care: Rai? Poate: la raion?

Vanea Moldovanu (mândru): La Sfântu’ Rai… Că eu într-acolo-s pornit… Aşa mi-au spus: că asta-i Uşa Raiului…

Se aude iar zgomot la uşă. Uşa se deschide, dar încet. Mai întâi lunecă înăuntru un rucsac, după care intră, cu spatele înainte, un individ îndesat.

Slavic Rusul (un tip cu barba cât o mătură, roşcată, de cazac, întorcându-se şi dând cu ochii de ei, întreabă uimit): A vî kto takie, rebeata? Kak vî siuda popali? A dumal… ia odin!

Ion Românul: Hai că-i bună şi asta! Numai un rus ne lipsea aici… (către Vanea Moldovanu): Ce-a spus el? Că a vorbit pre limba lui ceva…

Vanea Moldovanu (sâcâit): Dar ce, mă rog: nu ştii ruseşte?

Ion Românul: Nu ştiu… Am uitat…

Vanea Moldovanu: Ori, poate, chiar eşti Rrromân din România? Nu pari… Te-am mai zărit eu pe undeva, pe la piaţa din Bălţi…

Ion Românul: Şi ce dacă m-ai… văzut? Sunt liber şi în drept să vorbesc în limba ţării mele…

Slavic Rusu (dibuind subiectul disputei, intervine cu aplomb): Ia – Russkii! Ia – Russkii!…

Ion Românul (a lehamete): Nici nu e nevoie s-o mai spui – se vede de la o poştă!

Slavic Rusul (contrariat): Kakaia pocita? Şto za pocita? Ia za vodkoi prişiol!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a zis? Parcă a amintit ceva de… votcă? Ia întreabă-l…

Slavic Rusul (dă explicaţiile de rigoare): Mne skazali… Mne prikazali… Mne peredali… Po sekretu… Şto zdesi… v ătom podvale… Bolişoi sklad vodki spreatan… Ia otmîcikoi otkrîl dveri, a tuta – vî! Gde vodka?

Vanea Moldovanu (izbucneşte în hohote de râs): El după votcă s-a băgat în… capcana asta – l-ai auzit? Ha-ha-ha…

Ion Românul (râde şi el): Rusul e tot rus – oricunde s-ar duce, tot cu votca în gând…

Slavic Rusul (se repede cu pumnii asupra lui Ion): Ah tî, rrrumânscaia morda! Ia seiceas pokaju tebe gde raki zimuiut!..

Lumina se stinge. Se aud, pe întuneric, bufnituri, trântituri, înjurături: „Mandavoşka rumânscaia!” – „Porc de câine! Russische Schewein!” – „Gadî! vseh perestreleaiu!” – „Cazac împuţit!” Buf! Trosc! Pleosc!

Scena II

Lumina se reaprinde.

Slavic Rusu (şede sub peretele din dreapta, cu jumătate de barbă ruptă. Dă cu mâinile prin părţi, căutând): Gde moia boroda? Otdaite mne borodu seiceas je! Ubiiu! Zareju! Gadî! Kakoi ia kazac bez borodî?

Ion Românul (şede sub peretele din stânga. Îşi masează falca, îşi încearcă dinţii): Porcul de câine! Era să-mi rupă dantura… Abia mi-am pus-o… Şi asta pe bani de împrumut… Ca să pot să mă prezint în Eu-ro-pa! Mă-ga-rul!..

Vanea Moldovanu (şede sub peretele din fund, scărpinându-şi chelia. O mânecă ruptă îi atârnă într-o parte. Îşi face cruci): Doamne, Doamne… dacă nu mă vâram eu între dânşii, se gâtuiau unu pe altu… Ce răi, măi! Ce răi amândoi! Şi pentru ce astă bătaie? Pentru nimica… Pentru un cuvânt…

Ion Românul (izbucnind): Tu să taci din gură, mămăligă crăpată ce eşti! Tu de ce te bagi în borşul nostru? Am eu cu ruşii ăştia… porci de câine!.. socotelile mele! Socoteli vechi, de secole!

Slavic Rusul (vorbind stâlcit): Ci sacateli? Ci porcu de câni? Tî, rumânskaia morda! Vrei calareşti pi maldavanu meu? Eu pi dânsu eliberat di la tini! Mandavoşka!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Auzi?! Auzi ce zice rusul ăsta? Kazacul? El te-a eliberat de la mine? De ce taci?

Vanea Moldovanu: Apu… Eu… Eu ce să zic? Eu… Eu… Eu ce să zic?

Ion Românul: Zi odată! Zi ceva! Eli-be-ra-tu-le!

Vanea Moldovanu: Bine că v-aţi potolit… Hai, mai bine, să tăcem… Să vă mai treacă (Îşi face cruci… Apoi caută în desagă, scoate o icoană cu Sfântul Neculai, se ridică în picioare şi o agaţă într-o sârmă ieşind din perete.) Iaca, aista, de amu se cheamă că-i păretele meu. (Caută prin buzunare, scoate o bucată de cărbune şi scrie cu buchii slavoneşti: „Раюл луй Думнезеу”, trăgând dedesubt o săgeată): Iaca, încolo sânt eu pornit… Încolo îi „Raiul lui Dumnezeu”… Aşa că să nu vă atingeţi: Aistai-i păretele meu!

Cei doi stau şi-l privesc, cuprinşi de mirare. Deodată sunt străluminaţi, simultan, de o idee – aceeaşi! Ca să-şi privatizeze şi ei câte un perete.

Ion Românul scoate dintr-un buzunar un spray albastru, cu care rapid aşterne pe peretele lui din stânga, două cuvinte încrucişate: EU

                                                                                           RO

                                                                                                  PA

                                                                                                M

                                                                                                     ÂNIA): Ăsta-i peretele meu! Şi nu care cumva să vă atingeţi de el, auzit-aţi? Că vă strivesc ca… ca… ca pe nişte… nişte… păduchi!

Slavic Rusul (scotoceşte prin rucsacul lui, scoţând fel de fel de pachete, lucruri grele de metal, dar nu găseşte cu ce să-şi marcheze şi el peretele, se repede la Vanea Moldovanu şi-i ia cărbunele): Dai siuda, meamlea… Hristosik! Napişu ia! Vot uvidişi! (Face, apăsat, o seceră, peste ea un ciocan, le ia într-un cerc şi alături adaugă trei litere ruseşti „НБП”… Neobolşevistskaia Partia).

Scena III

Ion Românul (către Vania Moldovanu): Ia uite ce-a mâzgâlit el acolo!

Vanea Moldovanu: Treaba lui.

Ion Românul (şi mai enervat): Cum adică, treaba lui? Dar dacă el desena o zvastică, tot ziceai: treaba lui?

Vanea Moldovanu: Treaba lui.

Ion Românul (furios): Măi, bou de moldovan ce eşti! El ţi se urcă-n cap şi tu: treaba lui?

Vanea Moldovanu: Păretele lui – zugrăvească pe el tot ce pofteşte.

Ion Românul (sarcastic): Îi peretele nostru. Al tău şi al meu. El e un venetic aici. A intrat pe furiş, ca un hoţ şi şi-a însuşit peretele fără nici un drept. Noi suntem aici stăpâni – noi doi! Zi-i să se cărăbănească de aicea cât îi treaba cu cinste, că… Că-i rup şi cealaltă jumătate de barbă!

Vanea Moldovanu: Zi-i tu.

Ion Românul: Tu ştii ruseşte.

Vanea Moldovanu: Da tu nu ştii?

Ion Românul: Eu sunt Rromân. Eu vorbesc româneşte.

Vanea Moldovanu: De când, mă rogel, eşti Rromân?

Ion Românul: Totdeauna am fost! Din moşi – strămoşi!

Vanea Moldovanu: Ia nu mai zâ! Moldova-i mai veche decât România.

Slavic Rusul (urlă): Prekratiti! Şto: Moldova? Şto: Rumânia? Vaşu mati Moldova! Vaşu mati Rumânia! Velikaia Rossia – vot naşa Rodina! I naşa, i vaşa!

Ion Românul: Ce? Ce? Ce-a zis rusul ăsta mizerabil?!

Vanea Moldovanu: O zâs că Rusia-i ţară mare… Cei mai mare… Da Moldova şi România… Aşa… nişte… judeţe…

Ion Românul (furios): Minţi! Altceva a spus. Că Patria noastră ar fi, chipurile, Rusia – şi a ta, şi a mea… Asta a spus, mizerabilul…

Vanea Moldovanu: Dacă ştii ce-a spus, de ce mă întrebi pe mine?

Ion Românul (sarcastic): Ca să aflu ce zace în tine, mămăligă scorţoasă ce eşti!”

Slavic Rusul (urlă): Prekratiti boltovniu! Kakaia tut mamalâga? Rumânia – mamalâga!! Moldova – mamalâga! Rossia – velikaia strana! Bolişe vseh na svete! Silnee vseh!..

Ion Românul: O brânză! America e cea mai puternică ţară din lume… După ea vine Europa – Uniunea Europeană…

Slavic Rusul (încrezut): Şiş! America – gnili! Evropa – toje! Mâ, kazaki! Velikii russkii narod!..

Ion Românul (sare de la locul lui): Afa-ră! Să ieşi imediat din… din… din!… (Îl înhaţă de jumătatea de barbă şi-l târăşte spre uşă).

Vanea Moldovanu (râzând): Da pe unde-ai să-l dai afară, dacă?.. dacă?.. dacă?..

Ion Românul (strigă): Pe unde a intrat, pe acolo să iasă! (Îl împinge de la spate.)

Vanea Moldovanu: De intrat a intrat el, dar iaca de ieşit n-are pe unde…

Ion Românul: Cum aşa n-are pe unde?

Vanea Moldovanu: Da n-ai văzut?.. Când s-a stins ilectrica şi… Că v-aţi luat la bătaie şi… Eu v-am despărţit… Că era să vă ucideţi unu pe altu… Şi… s-o aprins iară ilectrica… Hop! – şi uşile nu-s!

Ion Românul: Cum: nu-s uşile? Dar noi pe unde am intrat?

Vanea Moldovanu: Pe uşă… Era acolo o uşă (arată la stânga) şi noi am intrat… Adică – ne-au băgat!… Ne-au amăgit şi ne-au băgat…

Ion Românul (se duce unde a fost uşa): Într-adevăr a dispărut uşa! Nu-i… Ai dreptate, mămăligă scorţoasă ce eşti… De ce nu mi-ai spus mai înainte?

Vanea Moldovanu: Da tu ce: n-ai ochi?

Ion Românul: M-a orbit cu totul idiotul ăsta… Cu zdupacii lui (Îl izbeşte pe Slavic Rusul)… Şi cealaltă uşă a dispărut!

Vanea Moldovanu: Nu-i… Două au fost şi niciuna n-o rămas…

Ion Românul (dezorientat): Acuma ce ne facem, frăţine? Pe unde, vorba aia, scoatem cămaşa?

Slavic Rusul (revenindu-şi, strigă cu aceeaşi voce urlată): Prekratiti!! Ia zdesi starşii!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a zis porcotina?

Vanea Moldovanu (râzând): El o zis că nu se teme de tine…

Ion Românul (încruntat): Minţi! A spus ceva… ceva… Ceva de „straşnic” a spus! Stai că te învăţ eu minte, porc de câine ce eşti! (Se repede asupra lui Slavic Rusul.)

Slavic Rusul (scoţând iute din rucsac un Kalaşnicov, îl îndreaptă asupra lui Ion Românul): Ne dvigatsea! Streleaiu bez preduprejdenia!..

Cei doi înlemnesc.

Scena IV

Ion Românul (stă cu faţa la perete, cu mâinile la ceafă; către Vanea Moldovanu, cu glas scăzut): Ce-i cu nebunul ăsta?

Vanea Moldovanu (la fel, cu faţa la perete şi cu mâinile la ceafă): Eu de unde să ştiu?

Ion Românul: Tu ai sărit de partea lui şi nu m-ai lăsat să-l sugrum…

Vanea Moldovanu: Îi şi el creştin, ca şi noi… Numai că oleacă zărghit…

Ion Românul (sarcastic): Ba mi se pare că-i sărit de tot de pe fix…

Vanea Moldovanu: Treaba lui.

Ion Românul (furios): Iar: treaba lui? Tot cu „treaba lui” umbli?!

Vanea Moldovanu: Dee… Îîî…

Ion Românul (sarcastic): Când ţi-o băga un plumb în ceafă, momentan ai şi ajuns în… Rai! Că într-acolo eşti pornit, nu e aşa?

Vanea Moldovanu: Şi ţie un glonț în… – şi eşti în Europa, hâ?

Slavic Rusul (care între timp a scotocit după ceva în rucsacul lui, dar cu ţeava armei tot îndreptată asupra celor doi, urlă): Prekratiti boltovniu! ştob ia ne slâşal vaş duraţkii iazîc! Govorite po-russki! Tolico po-russki!

Ion Românul (cu mâinile duse la ceafă, îi arată o figură din trei degete): Ba să mă pupi tu în cur! Cu tot cu limba ta…

Slavic Rusul (furios): Cur? Sam tî jopa! Rrumânskaia morda! Ia seiceas tebe pocaju gde raki zimuiut! (Se apropie şi-l împinge cu ţeava pistolului în spate): Molceati! Gura! (După care se întoarce la locul lui şi continuă să caute în rucsac): Ciort! Gde delisi patronî?

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a zis canalia?

Vanea Moldovanu (şmecher): O zis că pe tine te împuşcă, dar pe mine – nu.

Ion Românul (drastic): Minţi! A zis că nu are cartuşe! Nu are cu ce ne împuşca…

Vanea Moldovanu: Dacă ştii ce-o zis, de ce mă mai întrebi pe mine?

Slavic Rusul (către Vanea Moldovanu): Ah tî, maladavancic! Slîşi, tî? A nu, dai svoi bagaj siuda!

Vanea Moldovanu (speriat rău, către Ion Românul): Ce-o zis?

Ion Românul (sarcastic): A zis să te duci să-l pupi în cur… Că doar se laudă că te-a eliberat de sub jugul meu, al Românilor… Dar te cheamă cu bagaj cu tot…

Vanea Moldovanu (dezorientat): Să-i dau desagii mei? Ce vrea să facă? Să-mi ieie bunurile?

Ion Românul (râzând): Pe dânsul să-l întrebi! Că dânsul e aici stăpân… Şi pe tine… Şi pe desagii tăi… Hai! Hai! Du-i desagii! Ce mai aştepţi? Vrei să te trimită acuşica în Rai?

Vanea Moldovanu (îşi ia, docil, desagii, îi duce şi-i pune la picioarele lui Slavic Rusul): Iaca-i-s…

Slavic Rusul (îl apucă, îl întoarce cu fundul în sus, îl scutură; din desagi cad pesmeţi, legături cu fasole, cartofi, morcovi, mere, perje uscate şi… o Biblie): Tî smotri! Hristosik moldavanskii! Umeet citati! A nu posmotrim, şto za citivo? Ooo, Biblia! Maladeţ, Hristosik! A cuda sobralsea so Sveaşcennîm Pisaniem? Sluceaino, ne v Rai?

Vanea Moldovanu (milităreşte): Tac tocino, tovariş nacealnic! La Rai sânt pornit. Dar m-am rătăcit… Zabludilsea…

Slavic Rusul (Răsfoieşte Biblia): Ciort!!! Bukvî russkie, a slova ne-russkie! Mrazi! (se apucă de ronţăit pesmeţi, muşcă din slănină, aruncă perje uscate în gură… Se loveşte peste frunte.) Ciort! (Scoate din rucsacul său o sticlă de coniac Kvint.): Smirnovskii ot batiuşki Smirnova! (O deschide cu dinţii şi o usucă mai toată): Ooo! Sovsem drugoie samociuvstvie! Hoceşi i tî poprobovati?

Vanea Moldovanu (plecat): Spasiba, tovariş nacealnik… Am mâncat acasă… Şi pe drum am zacusît oleacă… Înainte de a ajunge aici, la Poarta Raiului…

Ion Românul (întoarce capul şi-i zice cu jumătate de voce lui Vanea Moldovanu): Măi, tu, măi! Dar trăsneşte-l o dată la moacă! Ce mai aştepţi?

Vanea Moldovanu (dând din umeri): Dumnezeu cu dânsu… Îi şi el creştin… Numai că oleacă zărghit… Dar, poate, i-a trece… A mai zakusî, a mai be ceva şi i-a trece…

Slavic Rusul (furios): Ia şto skazal?! Prekratiti galdeoj!.. Ştob ia ne slîşal ătot ţaranskii iazîk!.. Toliko po-russki!.. Govorite toliko po-rrruuu… (Şi, în faţa ochilor plini de mirare ai celor doi, brusc, se moleşeşte, Kalaşnikovul îi lunecă din mână… El face un efort să-l apuce, dar se frânge în două, adormind sub perete.)

Scena V

Vanea Moldovanu (către Ion Românul): Lasă mâinile în jos, că te-or durea…

Ion Românul (în şoaptă): Ia arma şi arunc-o spre mine. Dar atent – să nu simtă, să se trezească…

Vanea Moldovanu: Da ce vrei să faci cu dânsa?..

Ion Românul (triumfător): Să-i arăt eu lui pe unde se pişă vrabia!

Vanea Moldovanu (amuzat): Ha-ha-ha! Tu ai crezut că aista-i chiar avtomat?

Ion Românul (uimit): Dar ce-i?

Vanea Moldovanu: O puşcă de lemn… Scândură vopsită!.. Poftim… Na… vezi şi singur. (Îi dă lui Ion Românul pistolul.) Numai ca să ne sperie…

Ion Românul (dumerindu-se): Şi tu ai ştiut de treaba asta dinainte şi nu mi-ai spus? (Ia arma, se uită la ea.)

Vanea Moldovanu: Ştiut… Când te-o împuns cu ţeava-n schinare… Am, văzut că-i de lemn…

Ion Românul (cântărind pistolul fals în mâini, se gândeşte ce să facă cu el; îl apucă de ţeavă şi se îndârjeşte să-l croiască pe Slavic Rusul în numele tatălui, dar Vanea Moldovanu îl opreşte.)

Vanea Moldovanu: Lasă-l mai întâi să se trezească… C-apoi ajunge el în Rai înaintea mea şi nu prea am chef să-l întâlnesc şi acolo…

Ion Românul (ridică un picior, îndoindu-l din genunchi, şi, apucând pistolul de ambele capete, îl izbeşte în jos): Trosc!!!

Slavic Rusul (auzind zgomotul, deschide ochii şi văzându-i pe cei doi de asupra sa, iar cacelmaua lui demascată, strigă): Bratţî! Poşceadite! Ne ubivaite! Scoliko vodki naideom zdesi (arată la pereţi), podelim vseo na troih!..

Ion Românul (aruncând lemnele într-un colţ, către Vanea Moldovanu): Ce-a zis jigodia, măi? Iar ceva despre votcă?

Vanea Moldovanu: El o zis că… O să ne deie şi nouă coniac de-a luia…

Ion Românul (înfuriat): Minţi! El a venit să caute aici un depozit de votcă… Aici, în pietrele astea… Aici se află ascunse sticlele lor de votcă… În pietrele astea (arată la pereţii din jur)…

Scena VI

Slavic Rusul (scoate din rucsac o cască, o îmbracă pe cap, apoi un aparat dreptunghiular, cu un ac indicator, la care îşi conectează casca, ia într-o mână un fir, în alta – alt fir – şi, fixând capetele la diferite puncte, mai sus, mai jos, la stânga, la dreapta, își cercetează peretele): Tak! Taaaak!… Ni-ce-go! Da-vai! Da-vai! Trogaisea, su-ka!

Ion Românul (priveşte mirat, în tăcere, apoi către Vanea Moldovanu): Ce tot moşmondeşte el acolo? Ce caută?

Vanea Moldovanu (indiferent): Treaba lui.

Ion Românul (nervos): Cum, adicătelea, treaba lui, măi?! Iar treaba lui? Dar dacă vine asupra ta şi-ţi bagă un fir în cur, tot aşa, ”treaba lui”, ai să zici?

Vanea Moldovanu (placid): Treaba lui…

Ion Românul (a lehamete): Am mai văzut eu boi pe lumea asta, dar aşa unul ca tine n-am mai întâlnit (dă din mână a pagubă).

Vanea Moldovanu (imperturbabil): Treaba ta.

Ion Românul (explodând): Dar treaba ta unde-i, măi? Şi când îi, măi?

Vanea Moldovanu (schimbând din umeri): Hm!

Ion Românul (furios): Dar zi ceva, mă, mămăligă scorţoasă!

Vanea Moldovanu (dă iar din umeri): Eu ce să zâc?.. Eu… Eu îs pornit… Eu să ajung… Eu mă duc… Eu… Eu…

Ion Românul (râde nervos): Vanea Moldovanu îi pornit la Rai! Auzit-aţi, oameni buni! La Rai! Ai să ajungi tu pe dracu la Rai!..

Vanea Moldovanu (calm): Nu-l pomeni pe ucigă-l crucea că-i păcat! (Îşi face cruci, cruci… Deodată exclamă): Ia te uită la dânsul. (Arată spre Slavic Rusul): El şi scară şi-o adus.

Slavic Rusul (scoate din rucsac o scară de aluminiu, telescopică, pe care o lungeşte ca de vreo doi metri, urcă pe ea şi examinează partea de sus a peretelui): Tak! Taaak!.. Nicego… Ni-ce-go… Tak-taaak… Davai, davai, su-ka! (Către aparatul lui): Prosnisi, suka! şto ia tebe skazal? (Brusc se întoarce către cei doi şi, enervat, strigă): A vî şto glazeete, kak hui? Iz-za vas net signala! A nu ka povernitesi k stenke! Bâstro!

Ion Românul (ironic, către Vanea Moldovanu): Ce-a zis?

Vanea Moldovanu (hâtru): O zis să te duci să-l ţii de cur… Să nu cumva să cadă de pe scară…

Ion Românul (furios): Minţi! Porcul iar începe să dea cu râtul… Se ştie aici stăpân şi mai mare pe toţi şi toate…

Vanea Moldovanu: Treaba lui…

Ion Românul: Ba treaba mă-tii, măi! (Vrea să se ducă spre Slavic Rusul cu gând să-l dea cu capu-n jos de pe scară, dar acela coboară singur, îşi ia sculele, scara şi se dă la peretele lui Vanea Moldovanu.)

Slavic Rusul (către acesta): A nu, Hristosik moldavanskii, storonisi! Budem zdesi iskati! Bîstro! Şto ia skazal? (Îl apucă de umăr şi-l izbeşte într-o parte): I torbî svoi voniucie uberi – oni mne meşaiut! (Îi azvârle desagii.) I ikonu toje! (Vrea să-i azvârle şi icoana.)

Vanea Moldovanu (perplex): Doamne! Are să mi-o fărâme! (Şi prinde din zbor, icoana.)

Ion Românul (sarcastic, către Vanea Moldovanu): Acuma, sper că, în sfârşit, n-ai să mai zici ”treaba lui!” Vezi că acuma-i şi treaba ta!

Vanea Moldovanu (îşi adună de pe jos desagii, cu icoana strânsă la piept): Aşa-i el, psămne, din născare… Oleacă zărghit… Dar, poate, i-a trece…

Ion Românul: Ba-i mai mult decât oleacă. Nebun ce-i nebunul, cu actele în regulă!

Vanea Moldovanu (schimbă din umeri): Are să găsească ceea ce caută şi… S-a potoli, poate…

Ion Românul (revoltat): Cum, măi?! Dar îi peretele tău! De ce-i dai voie să te călărească cum îi place lui? N-are decât să caute şi pe dracu, dar în peretele lui…

Vanea Moldovanu (mârâind sub nas): Apăi el… aşa-i… Îi păretele meu… Dar dacă n-a găsit într-a lui?

Ion Românul (râzând): Dar de ce se bagă el în raiul tău?

Slavic Rusul (cercetând cel de-al doilea perete, prinde firul vorbei şi intervine): Rai! Rai! Ăto ia ponimaiu: Rai! Vot nastoiaşcii Rai! (Arată la perete): Kogda ia naidu zdesi ţelîi sklad vodki, vot ăto budet nastoiaşcii Rai! A ne tvoi, s ikonoi…

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a hămăit?

Vanea Moldovanu (flegmatic): Zice că dacă m-am pornit la Raiul lui Dumnezeu şi vreau cu toată tăria să ajung acolo, am să ajung neapărat!

Ion Românul (furios): Minţi! Îl doare-n cot de Raiul tău – el să-şi găsească depozitul lui de votcă.

Slavic Rusul (reacţionează la cuvântul „votcă” cu mult entuziasm): Oooo! Vodka! Vodka! Vodocika! Vodocika-molodocika! Vî i ne podozrevaiete scoliko zdesi spreatano vodki! Mooore! Ţeloe mooore! Moooore vodki!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a behăit tipul?

Vanea Moldovanu: Zice, dacă găseşte votca în peretele meu, o să-mi deie mie jumătate…

Ion Românul (râde): Serios? Şi dacă-ţi dă, nu te mai duci la Rai? Te întorci înapoi, acasă?

Vanea Moldovanu: Eu n-am casă… N-am unde mă întoarce…

Ion Românul (cu compasiune): Ţi-a ars casa?

Vanea Moldovanu: Nu…

Ion Românul: Te-au alungat de acasă ai tăi?

Vanea Moldovanu: Nu…

Ion Românul: Au murit cu toţii?

Vanea Moldovanu: Nu… M-au lepădat… Şi-au luat lumea-n cap… S-au dus cu toţii pe lumea vânătă… Am rămas singur… Eu am îmbătrânit… Şi moartea nu vine… M-am pornit şi eu pe lume…

Ion Românul: Ţi-ai luat bilet de călătorie la Rai?

Vanea Moldovanu (încurcat): Bilet? Ce: eu am bani de bilet? Eu pe jos m-am pornit… (Brusc, exclamă mirat, arătând spre Slavic Rusul, care a dibuit că este ceva ascuns în perete, s-a dat iute jos de pe scară, a luat un ciocan şi o daltă şi prinde a bate într-un loc.)

Slavic Rusul: Tak… Tak… Tak… Vot tak, Hristosik! Naşiol! Esti! Sklad zdesi! Seiceas uvidişi… (Scoate un bloc de piatră, cam pe la jumătatea peretelui, bagă mâna în gaură cât poate de departe şi scoate o sticlă de votcă mare de 2 litri.) Ooo! „Perfect”! „Perfect”! Milaia vodocika „Perfect”! (O duce la gură, o pupă cu pasiune, către Vanea Moldovanu): Na! Derji! No smotri – ne uroni! Razobioşi – ubiiu, gadina maldavanskaia! (Mai bagă mâna, mai scoate o sticlă, a treia, a patra… acelaşi ritual: le pupă şi i le dă lui Vanea Moldovanu. Acesta le pune pe jos, în rând.)

Ion Românul (curios): Ia întreabă-l, măi Vane, măi! Cine a ascuns acolo sticlele alea?

Vanea Moldovanu: Întreabă-l tu. Ce: nu ştii ruseşte?

Ion Românul: Am ştiut, dar am uitat. Eu sunt Rromân, eu nu vorbesc rusa…

Vanea Moldovanu: Da eu ce?… Dacă-s moldovan, apăi ce?

Ion Românul (îl îngână): Apăi dacă te ţii de moldovan, asta înseamnă că eşti pe jumătate rus… Asta dacă e să judecăm pe dreptate…

Vanea Moldovanu (încurcat): Da jumătate ce-s eu? Cealaltă jumătate?

Ion Românul: Cealaltă jumătate? Eşti Rromân ca şi mine…

Vanea Moldovanu (pe un ton categoric) : Eu nu-s Român, eu-s moldovan! Tu eşti Român…

Ion Românul: Dacă tu eşti moldovan, iar eu Român, de ce ne înţelegem în vorbă amândoi?

Vanea Moldovanu (filosofic): Apăi aşa o dat Dumnezeu ca linghile noastre să se lojească…

Ion Românul: Dar cu ruseasca de ce nu se loveşte? Limba ta, vreau să zic…

Vanea Moldovanu: Apu că aceea-i altă limbă, rusească… Şi trebuie s-o înveţi ca s-o ştii… Că de acasă n-ai cum…

Ion Românul: La armată o înveţi…

Vanea Moldovanu: Şi la şcoală… Şi la oraş… Şi la slujbă… Dacă nacealnicii îs mai toţi ruşi… Şi documentele toate în ruseşte…

Ion Românul: Au fost!.. Când era imperiul… Acuma baba Uniunea Sovietică a murit… Acuma ne-am întors cu toţii la matcă… La maica România, de unde am fost rupţi de ţari şi de sovietici…

Vanea Moldovanu: Iaca, nu zâ! Unii s-o întors… Da noi, işti mulţi, am rămas cum am fost…

Ion Românul (pe un ton sarcastic): Mol-do-veni?

Vanea Moldovanu: Aşa-i: moldoveni.

Ion Românul: Cu ru-şii?

Vanea Moldovanu: Îhî… Că ei îs mai tari… Şi mai mulţi…

Ion Românul: Şi au petrol… Au gaze…

Vanea Moldovanu: Au… Au…

Ion Romănul: Şi rachete au?

Vanea Moldovanu: Şi rachete…

Ion Românul: Şi votcă au? Ia ce de-a votcă au! (Arată spre sticlăraia de pe jos.) O scot şi din piatră seacă!..

Slavic Rusul (jubilând): Oh, vodka, vodocika! Naconeţ tî v noih obiatiah! (Face un gest de a cuprinde întreaga baterie de sticle cu ambele braţe. După care porneşte să ţupăiască împrejurul sticlelor): O-ha-ha! O-ha-ha!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Uite la dânsul, ţicnitul! S-a tulburat la minte de bucurie – joacă kazaciocul!

Slavic Rusul (într-adevăr, îi trage un kazaciok. Către Vanea Moldovanu, apucându-l de braţ): Davai! Tanţui! Raduisea, Hristosik maldavanskii! Zdesi Rai! Vodka esti – Rai esti! Vodki niet – Raia niet!

Vanea Moldovanu (se lasă prins în joc, icneşte, dar joacă, n-are încotro, se împiedică şi cade): Văă-leu! Mi-am rupt un chicior…

Slavic Rusul (se repede asupra lui Ion Românul, îl apucă de braţ): A tî, rrrumânskii şpion, cego ne tanţuieşi? Cego ne tanţuieşi? Davai, tanţui, padla! Ia şto tebe skazal? Cto zdesi starşii? Cego râpaieşea? Tî protiv nas?

Ion Românul (îl izbeşte într-o parte): Du-te, bre, în mă-ta! Cu tot cu votca ta şi cu kazaciokul tău! Acuş îţi zmulg şi cealaltă jumătate de barbă!..

Slavic Rusul (strigă): Barba! Barba! Moia barba – boroda!

Ion Românul (bagă mâna-n buzunar, scoate o jumătate de barbă pe care i-a rupt-o kazacului în încăierare şi i-o aruncă la picioare): Na-ţi-o, idiotule!

Slavic Rusul (se apleacă, o ridică, şi-o prinde la loc, ameninţător, către Ion Românul): A teperi valeai otsiuda! V storonu! (Îl împinge pe Ion Românul de la peretele lui): Mne nujna stena! (Arată la peretele lui Ion Românul): Ăto maia stena! Vseo zdesi maio! (Arată la toţi pereţii): Ia zdesi hazeain!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a lehăit din gură spurcăciunea?

Vanea Moldovanu (indiferent): O zis că eşti terorist şi are să te împuşte…

Ion Românul (furios): Minţi! El intenţionează să pună stăpânire şi pe peretele meu! Aşa cum te-a fraierit pe tine, eli-be-ra-tu-le! Şi tu, boule, i-ai cedat peretele tău!.. Ca să-şi găsească votca ascunsă… Cred că tot de alde dânsul pitită aici, din furat…

Vanea Moldovanu (încredinţat): Numai fără decât că aşa-i… Pe când cu războiul la Nistru, în ’92…

Ion Românul: Dar tu de unde ştii?

Vanea Moldovanu (cu superioritate): Eu să nu ştiu? Eu toate celea ştiu!

Ion Românul (curios, a zeflemea): Şi mai… ce mai ştii?

Vanea Moldovanu (imperturbabil): Mai ştiu încă… precum că… el nu numai pentru votcă a venit aici, dar şi… (amuţeşte)…

Ion Românul (intrigat la culme): Dar şi mai… şi mai pentru ce?

Vanea Moldovanu (arată cu capul spre Slavic Rusul).

Ion Românul (se uită într-acolo).

Slavic Rusul (cu un pistol Makarov în mână, îndreptat asupra lui Ion Românul, urlă ameninţător): A nu! Proci atsiuda! Ia şto scazal? Ia zdesi starşii! (Arată spre peretele lui Ion Românul.): Ăta stena maia! Slîşal, şto ia skazal?!

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a hămăit canalia?

Vanea Moldovanu (flegmatic): O zis că el mai are de căutat ceva… În peretele tău… Aşa că te fereşti la o parte… Are treabă…

Ion Românul (clocotind de furie): Ce: treabă? Care: treabă?

Vanea Moldovanu: Treaba lui…

Slavic Rusul (ameninţător): Scitaiu do treoh! Raz! Dva!..

Ion Românul: Du-te tu în pizda mă-tii, cazac puturos!..

Slavic Rusul: Tri! (În clipa asta apasă pe trăgaci, răsună o împuşcătură): Vot tak!

Ion Românul (scoate un icnit, se apucă de braţ): Mi-a băgat un glonţ, canalia! (Vrea să se repeadă asupra lui Slavic Rusul, dar durerea îl reţine): Porcul de câine ce este!

Vanea Moldovanu (clătinând din cap, a dojană): Nu ţi-am spus eu să nu-ţi pui mintea cu dânsu? Amu are să trebuiască să te leg la mână. (Caută prin desagii lui, scoate cârpe, feşe, aţe.)

Ion Românul (aşa rănit, îl atacă violent pe Slavic Rusul, îi ia pistolul şi vrea să-l împuişte în frunte)…

Vanea Moldovanu (se bagă şi-i desparte): Şedeţi binişor… (Îl apucă pe Ion Românul de după umeri, îl duce într-un ungher şi începe să-l bandajeze. Către Ion Românul): Ţi-am spus eu să nu-ţi pui mintea cu dânsu? Că-i oleacă zănghit…

Ion Românul (lăsându-se îngrijit): Lasă că ies eu de aici… Ajung eu în Europa… Am să-l învăţ eu minte…

Vanea Moldovanu: Care: Europa? De unde: Europa? Nu mai ajungi tu în Europa cât îi hăul!

Ion Românul (ferm): Ajung! Eu sunt Rromân! România a intrat în Uniunea Europeană. Şi eu am dreptul să fiu în Uniunea Europeană…

Vanea Moldovanu: Ai! Ai! Numai că nimeni nu te ie! Aici o să ne putrezească oasele – şi ţie şi mie!

Ion Românul (furios): Aici? Cu Ruşii? Tot cu Ruşii? Cu Ruşii tăi?

Vanea Moldovanu (râde): Zici că-s ai mei? Dar şi ai tăi îs Ruşii! Că tu tot moldovan eşti, dar te dai de Român!

Ion Românul (pe un ton povăţuitor): Află că şi tu eşti Român, dar nu conştientizezi, dobitocule ce eşti! Te-au înnebunit Ruşii, ca să uiţi că eşti Rromân. Ca să te poată călări mai uşor… Eu nu mai vreau să fiu călărit de dânşii! Gata! Eu sunt Rromân! Eu sunt în Europa!..

Vanea Moldovanu: Eşti! Eşti! Dar până una lata, iaca, stai închis în cuşca asta!

Ion Românul: Cuşcă rusească!

Întuneric

Scena VII

Slavi Rusul (stropeşte cu rachiu dintr-o sticlă înscripţia Europa-România de pe peretele lui Ion Romănul, apoi cu căciula lui Vanea Moldovanu vrea s-o şteargă – nu reuşeşte): Ciort-te-znaiet şto! Davai flakoncic! (Ia din buzunarul lui Ion Românul sprayul şi o acoperă toată cu vopsea): Vot tak!

Ion Românul (când i-a băgat Slavic Rusul mâna în Buzunar, a încercat să se opună, dar durerea din braţ l-a făcut să se răsucească şi să se lase pe vine; către Vanea Moldovanu): Măi! Tu ce stai şi te uiţi? Dă-i una la moacă pentru mine! Auzi?

Vanea Moldovanu (blajin): Apăi… Eu… Eu de ce să?.. Să… Să…

Ion Românul (furios): Nu vezi că-i smintit de tot?

Vanea Moldovanu (dând din cap): Îhî… Văd… dar ce să-i fac? Are chistol…

Ion Românul (hotărât): Dă-i una la bot şi ia-i pistolul!

Vanea Moldovanu (precaut): Vrei să mă împuşte şi pe mine? Cum te-o împuşcat pe tine?

Ion Românul (încreţindu-se de durere, face un efort să-l dezarmeze pe Slavic Rusul; acesta îl izbeşte peste rană şi Ion Românul cade): Canalia! Lasă că-mi vin eu în fire şi-ţi arăt eu, banditule!

Slavic Rusul (strigă): Ti-haaa! U menea esti rabota! (Îşi instalează casca pe cap, ia aparatul şi scara şi începe să cerceteze peretele din stânga). Tak… Tak… (Se opreşte, ascultă, se mută mai departe, urcă pe scară): Tak… Tak…

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a cârâit porcul acesta de câine?

Vanea Moldovanu: O zis să nu faci gălăgie… Că el ascultă… Şi dacă faci gălăgie, el nu aude la aparatul lui…

Ion Românul (explodând): Minţi! Altceva a spus!.. Altceva…

Vanea Moldovanu (făcându-se a râde): Dacă ştii că alta o spus, de ce mă întrebi pe mine?

Ion Românul (scârbit): Mulţi boi am văzut printre moldoveni, dar aşa de bou ca tine încă n-am avut ocazia să întâlnesc!

Vanea Moldovanu (calm, imperturbabil, senin): Da tu chiar te srezi Român? Nu tot moldovan talpă lată?

Ion Românul (sarcastic): Coada vacii!.. Sunt Rromân cu litera Mare!

Vanea Moldovanu: Cu: ce? Cu: ce? Cu litra mare?

Ion Românul (în bătaie de joc, către spectatori): Face să mai discuţi cu unul ca dânsul? Creier de găină – şi gata!

Vanea Moldovanu: Amu dacă erai Român, nu te împuşca Rusul! Dar tu ai vrut să fii Român. Şi încă să te mai duci în Europa…

Ion Românul (sarcastic): Dar mătăluţă încotro te-ai pornit? În Rusia?

Vanea Moldovanu: Eu?.. Eu… Îîî… Eu la Rai sânt pornit…

Ion Românul (la fel, sarcastic): La Raiul Rusesc? Cu o sumedenie de sticle de votcă! Exact aşa cum îşi imaginează Ruşii Raiul – O Maaare de Votcă!

Vanea Moldovanu: Îhî… Raiul…

Ion Românul (îl îngână): Atâta ştii şi la atâta te pricepi: să hâhâieşti! Lasă că are să te belească Rusul tău – ai să vezi! Nu te uita că de data asta ai scăpat teafăr…

Slavic Rusul (Termină de examinat peretele din stânga şi, nedescoperind ceea ce caută, dă din mâini, dezamăgit): Ciorta-s-dva! Niet! Nicego niet! (Către Ion Românul): Slîşi, rumânskaia svoloci? Şto ăta za stena takaia? Ne naidu sklad! Tî: şto? Pe-re-prea-tal?

Ion Românul (către Vanea Moldovanu): Ce-a hârâit gura lui cea puturoasă?

Vanea Moldovanu: Zice că are să te împuşte în cap, dacă nu găseşte ce caută el…

Ion Românul (furios): Minţi! N-a spus el asta – altceva a bleşit din gură… Că… mai este ceva ascuns aici, el caută şi nu găseşte…

 Vanea Moldovanu: Dacă ştii ce-a spus, de ce mă întrebi pe mine?

Slavic Rusul (stă pe gânduri, întristat că nu a găsit nimic în perete; ia o sticlă de „Perfect”, o deschide, o pune la gură şi suge din ea, răsturnându-şi capul pe spate. Odată încremeneşte aşa, cu ochii bulbucaţi spre tavan, scoate un strigăt): Naşiol! Naconeţ naşeol! (Către Vanea Moldovanu, ordonându-i): A nu podi siuda, ubliudok! (Îl înhaţă de umeri şi-l obligă să se lase în patru labe. Dă să se caţere pe el, dar lunecă. Urlă): Stoiati, ne dvigatsea, padla! Ne rîpaisea! (Urcă pe Vanea Moldovanu, încălecându-l): Ti-haaa!

Ion Românul (râzând): Nu te-am prevenit eu că o să te calce în picioare şi o să meargă pe tine de-a călare Rusul ăsta al tău? Aşa-ţi trebuie dacă nu i-ai dat la bot la timpul potrivit…

Vanea Moldovanu: Îîî… Îîî… Îîî…

Slavic Rusul (ia scara, o lungeşte, o pune în mijlocul încăperii şi-i ordonă lui Vanea Moldovanu s-o ţină): Derji krepce! (Se caţără pe ea, dar nu ajunge bine cu aparatura lui la tavan, şi atunci calcă pe umerii lui Vanea Moldovanu): Tak stoiati! Smirna! Ne şevelitsea! A to zastreliu! V mig hlopnu!

Vanea Moldovanu (se execută cu docilitate, purtându-l pe umeri pe Slavic Rusul, într-o parte şi-n alta, după cum îi ordonă acesta): Îhîî… Îhîîî… Îhîîî…

Slavic Rusul (cercetând cu aparatul lui, descoperă în fine, ceea ce căuta şi exclamă): Zdesi! Naşeol! Iaponskii bog! (Către Vanea Moldovanu, care-l ţine pe umeri, dar şi pe scară): Ne dvigatsea! (Prinde a bate cu ciocanul şi dalta, desuceşte cu o şurubelniţă nişte şuruburi, desprinde o placă, acesta cade la podea, în urma ei vin câteva pistoale Kalaşnikov, care îl izbesc peste cap şi peste umeri pe Vanea Moldovanu şi pe Slavic Rusul): Urraaaa! Esti! Naşiol! (Strigă Slavic Rusul, se dă jos, cercetează pistoalele unul după altul, ţevile, le duce la ochi, le pupă, strigă): O, Matka Boja! (Către Vanea Moldovanu, generos): Hoceşi odin avtomat? Dariu tebe! Zadarom?!

Vanea Moldovanu (se fereşte, îşi face cruce): Nu! Nu! Nu-mi trebuie…

Ion Românul (cu reproş): Ia unul, măi prostule!

Vanea Moldovanu: Da ce să fac eu cu dânsu? La ce-mi trebuie mie puşcă?

Ion Românul (sarcastic): Ca să-l împuşti pe Rusul ăsta nebun…

Vanea Moldovanu: Eu… Îîîî. Eu… Îîî… Nu împuşc pe nimeni…

Ion Românul: Nu împuşti tu – or să te împuşte pe tine…

Vanea Moldovanu (spăsit): Asta de amu cum o fi voia Bunului Dumnezeu (îşi face cruce)…

Slavic Rusul (scoate din buzunar un mobil, formează un număr): Allio?! Pahan?! Naşeol! Vseo naşeol! I vodku naşiol – ţeloe mooore! I sklad orujia naşiol. Scolico? Peati ştuc! Ştooo? Bolişe spreatano? Doljno bâţi dvadţati? Seiceas poişciu! (Îl obligă pe Vanea Moldovanu să-l ridice): A nu, podi siuda! Stoi tak! Ti-haa! Ne rîpaisea! (Pune scara, urcă pe ea, apoi pe umerii lui Vanea Moldovanu, ajunge la gaura din plafon, bagă mâna şi scoate din ascunzătoare tot alte şi alte pistoale Kalaşnikov, pe care i le dă lui Vanea Moldovanu, iar acesta le stochează jos, la picioarele lui, alături de mulţimea de sticle de votcă): Derji! Na! Eşcio odin… Trinadţati!.. Semnadţati!.. Dvadţati!..

Întuneric

Scena VIII

Când se aprinde lumina, scena arată ca la început: cei trei pereţi, cele două uşi la locul lor – una-n stânga, alta-n dreapta.

Slavic Rusul (zace la podea, cu faţa în sus, cu braţele întinse în părţi, cuprinzând cu ele toată averea lui – cu unul mulţimea de sticle de votcă, cu altul – grămada de pistoale Kalaşnikov. Sforăie, se îneacă, bolboroseşte ceva prin somn, din care se înţeleg doar cuvinte răzleţe): Ubiiu! Rasstreleati! Ne smeti! Molceati! (Încearcă din când în când să ridice capul, dar îl trage iar în jos).

Vanea Moldovanu (stă chincit sub peretele lui, controlează desagii, băgând la loc lucrurile împrăştiate pe jos): Doamne, Dumnezeule! Îndură-te de mine, păcătosul. (Pune-agaţă icoana la locul ei, în sârma din perete, îngenunchează în faţa ei, îşi face cruci, bate mătănii): Ajută-mă pe mine, păcătosul, să ies de la strâmtoarea asta şi să… să… să…

Ion Românul (observă uşa care a reapărut în peretele lui, face un efort să-şi ia valiza, dar durerea din braţ nu-l lasă, se adresează lui Vanea Moldovanu): Hai, măi, să fugim de aici, cât nu s-a trezit nebunul ăsta… Ajută-mă să-mi duc bagajul că eu nu pot…

Vanea Moldovanu (nu-l aude): Doamne, Dumnezeule…

Ion Românul (furios): Lasă, bre, omule, rugăciunea aceea pentru mai târziu… Acu-i acu! Să scăpăm din capcana asta cât este posibil. (Arată spre Slavic Rusul.) Că acuş crapă ochii şi te împuşcă şi pe tine… (Strigă): Dar tu mă auzi odată, bre?!

Vanea Moldovanu (indiferent): Du-te tu în drumul tău… Eu am drumul meu…

Ion Românul (cu mult năduf): Ajută-mă numai să trec valiza dincolo de uşă. (Arată spre peretele pe care scrie Europa – România.): Încolo o să mă descurc eu şi singur…

Vanea Moldovanu (cu mare frică): Dar dacă mă vede el? (Arată spre Slavic Rusul): Şi zice că eu îs şpion?..

Ion Românul (şcrâşnind din dinţi, apucă valiza şi o târăşte, o împinge până la uşa salvatoare. Deschide, îşi trece bagajul de partea cealaltă şi, înainte de a închide uşa după el, îi zice lui Vanea Moldovanu): Mulţi boi am văzut în viaţa mea, dar ca tine de bou – ba! Rămâi în Raiul tău Rusesc, dacă eşti un prost mai decât toţi proştii…

Întuneric.

Scena IX (Scenă mută)

În momentul când se închide uşa din stânga, ce dă în ROMÂNIA – EUROPA, se aude un huruit de camion greu, ce stopează în apropiere. Uşa din dreapta este dată cu violenţă de perete şi intră, unul după altul, patru zdrahoni în haine de camuflaj, aducând, doi câte doi, două cutii lungi, cât statura unui om, cu capace, vopsite în verde, din cele pentru muniţii de război, dar care aduc foarte mult a sicrie…

Cei patru aşează cutiile-sicriele – una lângă bateria de sticle de votcă „Perfect”, alta – lângă stocul de pistoale Kalaşnikov şi se apucă să pună sticlele şi armele în ele. După ce termină operaţiunea, se opresc şi se uită, în sfârşit, la cel lungit, mort beat, la podea. Chibzuiesc muţeşte ce să facă cu el, când unul face un semn: „Îl băgăm şi pe el!” Îl iau de mâini şi de picioare, îl bagă în cutia-sicriul cu pistoale Kalaşnikov, îi pun capacul, închizându-l strâns.

Iată că dau cu ochii şi de Vanea Moldovanu, care stă ghemuit sub peretele lui, cu icoana strânsă la piept, desagii alături şi îşi şopteşte fără glas rugăciunile. Unul din cei patru face un semn „Şi pe acesta îl luăm!” Îl apucă de mâni şi de picioare, îl bagă în cealaltă cutie-sicriu, cu tot cu icoană şi desagi, şi-i trântesc capacul.

Apucând, doi câte doi, ambele cutii-sicrie, o iau spre uşă.

Când să iasă, spectatorul vede clar, scrisă cu litere mari, negre, pe coastele cutiilor-sicrie inscripţia rusească:

СНГ

iar împrejurul ei – multe, multe, cruciuliţe, unele roşii, dar cele mai multe negre…