De ce politicienii TAC despre vizita lui Kirill?

Asa cum politicienii, unii mai si “prieteni”cu Traian Basescu, au luat apa in gura cind seful primului stat romanesc a facut niste remarci de demnitate nationala si de adevar istoric despre deciziile si actiunile Maresalului Ion Antonescu, atunci cind acesta a ordonat ostasilor romani sa treaca Prutul, la fel au mutit acum cu totii in preajma venirii tatucului patriarh rus, Kirill, in Republica Moldova, pe care o considera mosie a sa in planul credintei ortodoxe.

Statuletul nostru inca nu a avut norocul unor demnitari patrioti nationali, romani, care sa faca macar ceva pentru a zmulge aceasta parte de popor roman de pe orbita influentei rusesti, o pirghie fiind si supunerea canonica Moscovei a Mitropoliei ruse de aici. Nici Ghimpu nu a suflat o vorba. Dimpotriva, cind Filat, l-a tras de mineca sa nu spuna prea multe cuvinte neplacute sau ofensive/agresive la adresa matuskai Rusia, conduse de Putin, idolul “Imparatului Verde”, Ghimpu imediat a inghitit galuska rusa. S-a conformat – Puterea e dulce si Filat se poate alia cu PCRM, iar Ghimpu cu PL sa ramina pe necarosabil. Asa ca “mai bine tac eu legat de Rusia si legat de Basescu, atunci cind nu-mi convine, decit sa imi pierd locul cald si pozitia partidului”. Asta se cheama la moldoveni “demnitate pragmatica”. De ce nu se obtine macar, provizoriu si tranzitoriu, o Biserica moldoveneasca autocefala, care, alaturi de Mitropolia Basarabiei, ar da mai multa independenta si statului.

La fel se intimpla acum cu Patriarhul rus Kirill, pe care, cind il aud, imi vine sa imi pun vata in urechi. “Timpul” a scris recent un articol amplu despre cum Rusia lupta mediatic si pe cai oculte contra Romaniei, aici vom posta si filmuletul “Strateghia”, evocator, ce poate fi urmarit si la adresa http://www.timpul.md/articol/video-moscova-crede-ca-dumnezeu-e-rus-si-o-va-apara-de-romania-27562.html

Noi, PNL, am discutat daca e sa protestam impotriva vizitei lui Kirill. Sigur, nu avem puterea sa o oprim: lumea noastra e prostita si tinuta in continuare in intuneric si nedemnitate nationala de catre preotii ce propaga supusenia ruseasca. Aceasta lume nu ar intelege un protest contra vizitei. Aceasta populatie, adusa la conditia de sclav dezumanizat de saracie, deznadejde si lipsa de lumina in fata, a fost transformata – si in ultimele doua decenii, dupa oprimarea din regimul sovietic – intr-o masa manipulabila, victima a unui obscurantism promovat premeditat. Si asa va ramine daca “liderii nostri pragmatici” ramin in spate cu un Lucinschi, la fel ca si cu un Putin si slujile lor cu vederi imperialiste fata de statuletul nostru, pe care, prin scula Voronin, il vor atras si intr-o aventura eurasiatica, alaturi de Bielarusi si Kazahstan.

Nu are cine explica populatiei noastre romanesti, dar si grupurilor etnice, prin televiziuni controlate de Imparatii verzi si rozi, ca Rusia nu are perspectiva de tara democratica, europeana. Ca, daca UE are probleme, R.Moldova, cu atit mai mult, trebuie sa isi gaseasca adapostul firesc in frontierele Romaniei, unde ii este locul dat de Bunul Dumnezeu. Tara Romaneasca avind de toate, avind viitor si fiind deja in familia europeana civilizata.

Se vorbeste de un fenomen ingrijorator la noi. In timp ce Romania nu are politici prea mari pentru prezent si politici cu largi implicatii de persepctiva fata de acest pamint istoric romanesc, Mitropolitul Vladimir Kantarean se largeste in inima Chisinaului, construieste un hotel de lux, cumpara – se spune – terenuri, care vor ramine Mitropoliei moldovenesti proruse, cind legea restitutiei in integrum, lege europeana a retrocedarilor, nu exista si nu functioneaza in R.Moldova.

Si oameni de afaceri rusi, conectati si prin la Patriarhia Moscovei/Mitropolia moldoveneasca rusa, cumpara pe un cap terenuri, in centrul Chisinaului si in imprejurimi, in zone bune rurale. Asta pentru ca, in cazul Unirii cu Romania, sa ne pomenim cu mari latifundiari funciari straini, iar oamenii simpli tot robi sa ramina. Corect – cine sa profite de Unirea cu Romania? Jmecherii antiromani, sa le fie lor bine inclusiv prin a-i face probleme Romaniei. Adica, se pregatesc rusii serios pentru intrarea in NATO si UE prin unificarea celor doua state romanesti.

Iar liderii “nostri” tac – de ce? Pentru ca o fi si la curent, si partasi la aceste manevre si decizii cu acaparari contind pe perspectiva.

Rusia mereu a lucrat intr-o perspectiva de suta/sute de ani. Vedeti ce “bine i-au prins” investitiile facute in RASSM Moldoveneasca, adica peste Nistru in plan energetic si industrial? Ca nu au investit pe malul drept.

Se mai spune ca e mare buntuluiala in cadrul Mitropoliei ruse din R.Moldova – s-ar putea sa fie “mazilit” Kantarean si sa fie ridicat la rang de Mitropolit al Bisericii ruse la noi Markel sau Vulpe, care conduc si acum din spatele lui Kantarean Mitropolia. Sa vedem – nimic bun nu ne asteapta, pentru ca Rusia ne controleaza in toate planurile, noi fiind saraci, prosti, dispersati, vinzatori de demnitate, dezuniti si tare-tare orgoliosi, cind, de fapt, sintem cu fundul gol. De ce orgoliosi? Pentru ca nu ne duce mintea si sufletul (daca unii il mai au) decit la atit.

Vitalia Pavlicenco

www.timpul.md/articol/video-moscova-crede-ca-dumnezeu-e-rus-si-o-va-apara-de-romania-27562.html

CONSTANTIN TANASE: Moscova crede că Dumnezeu e rus şi o va apăra de România

Ruşii au lansat o nouă diversiune ideologică împotriva României şi R. Moldova – „filmul documentar”„STRATEGIA”.

Maica Rusie nu se ogoieşte! Visează cu ochii deschişi la revenirea în frontierele URSS. Ea nu se împacă cu pierderea fostelor „republici-surori”, îndeosebi a Moldovei. Eforturile acesteia de a se integra în Europa, precum şi relaţiile normale cu România provoacă accese de isterie la Moscova. Dovadă în acest sens e „filmul documentar” „STRATEGIA” de jumătate de oră, realizat de aşa-zisul Institut Rus pentru Cercetări Strategice (IRCS), organizaţie finanţata de statul rus, preocuparea ei de bază fiind „asigurarea analitico-ştiinţifică a organelor supreme de stat şi de drept ale Federaţiei Ruse”.

„România – unealta Occidentului împotriva Rusiei”

Filmul e de un antiromânism şi antioccidentalism greu de imaginat, e o operă de manipulare grosolană şi cinică a opiniei publice interne şi internaţionale prin falsificarea evenimentelor istorice legate de România şi R. Moldova şi prin interpretarea lor tendenţioasă de pe poziţiile imperiale ruseşti ale Kremlinului. În el sunt adunate toate tezele propagandei ţariste şi sovietice despre istoria României şi a Basarabiei. E o bijuterie în arta manipulării şi dezinformării. Autorii filmuleţului ne oferă ocazia să ne reîntâlnim cu „istoricii statalişti”, celebri prin filorusismul lor greţos, dar şi prin antiromânismul agresiv şi primitiv (Nazarie, Stati, Şornikov ş.a.). În categoria istoricilor este inclus şi Vladimir Iastrebciak, şeful departamentului de externe din administraţia aşa-zisei RMN. Ideea de bază a filmului e preluată din arsenalul propagandistic imperial al Moscovei: România, ca o ţară duşmănoasă R. Moldova pe care vrea să o anexeze, are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi e folosită de Occident (SUA) drept un instrument politic, militar, informaţional ş.a.m.d. împotriva Rusiei. „Tezele” sunt ilustrate copios cu imagini documentare, amestecate „armonios” cu cele din filme artistice ruseşti pe teme istorice, iar chipurile lui Hitler, Antonescu şi Băsescu apar de fiecare dată când e rostit cuvântul România (sau Moldova). Totul este întors pe dos, se minte cu neruşinare, Rusia fiind prezentată ca o „biată” ţară iubitoare de pace care de secole trebuie să facă faţă politicii imperiale româneşti!

„Războiul de pe Nistru a fost provocat de români”

Autorii filmului afirmă că războiul de pe Nistru „a fost provocat de naţionaliştii români” şi a însemnat un „genocid împotriva ruşilor şi a locuitorilor Transnistriei cu vederi proruseşti”. Ei acuză Occidentul că „nu a văzut acest genocid, la fel ca şi în cazul când turcii au masacrat popoarele creştine în Balcani şi în Caucaz”… E o paralelă care putea să se nască numai în capul ruşilor! Reşetnikov Leonid, directorul IRCS, explică „drepturile istorice ale Rusiei asupra teritoriilor din stânga Nistrului în felul următor: „Transnistrenii sunt legaţi nu numai de trecutul lor sovietic, ci şi de cel rusesc. Valorificarea acestei regiuni s-a făcut de către ruşi. Aici e terenul unde se văd cel mai bine frontierele Imperiului rus, apoi ale URSS. Transnistria e un cap de pod, e zona frontierelor istorice ale teritoriilor noastre, ale culturii şi influenţei Rusiei”. Mai departe e şi mai interesant: „Dacă în virtutea unor circumstanţe monstruoase Rusia ar ceda Transnistria R. Moldova asta va fi o crimă faţă de naţiune, faţă de stat, faţă de istorie şi faţă de Dumnezeu. Plecarea ruşilor din Transnistria ar fi o crimă şi o trădare pe care nu o va înţelege poporul şi cu atât mai mult Dumnezeu”… Acum devine şi mai clar cu ce scop va veni zilele acestea la Chişinău patriarhul Rusiei Kirill – să le comunice moldovenilor opinia lui Dumnezeu faţă de viitorul Transnistriei! Reşetnikov e convins în sinea sa că opinia lui Dumnezeu coincide sută la sută cu opinia Rusiei…

„România vrea să ocupe Rusia până la Ural”

România, mai declară acesta, e „o unealtă în mâinile Occidentului care are un singur scop – reducerea influenţei Rusiei în Moldova şi „înghesuirea”, chiar eliminarea ei şi a Ucrainei de la gurile Dunării”. Într-un cuvânt, „România vrea să ia cu japca gurile Dunării, iar Occidentul (NATO, UE, în spatele cărora stau SUA) o ajută… Deşi a pierdut războiul în Transnistria, mai „precizează” el (de parcă România ar fi declanşat acest război, nu Rusia (nota noastră – C.T.), ea nu a renunţat la planurile sale de anexare a R. Moldova şi, respectiv, a Transnistriei. Ba mai mult, România pretinde şi la pământurile Ucrainei, precum în perioada interbelică ideologii românismului pretindeau la Ural”. Şi toate astea sunt spuse pe un ton serios, „ştiinţific”.

„România are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina”

Un alt „savant”, Şarov Evgheni Pavlovici, şeful Departamentului politică externă de la Institutul de Cercetări Strategice din Kiev, afirmă că „România are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi promovează o politică duşmănoasă faţă de… minorităţile naţionale care locuiesc pe teritoriul Ucrainei prin acordarea cetăţeniei româneşti populaţiei din regiunea Odesa şi din Bucovina de Nord”. Şarov nu suflă nicio vorbă despre ce fel de „minorităţi” e vorba… şi cum s-au pomenit acestea în componenţa Ucrainei. Faptul cel mai regretabil constă în aceea că Rusia care joacă rolul principal în dezvoltarea economică a Chişinăului nu se străduieşte să influenţeze defel asupra mentalităţii şi viziunilor despre lume a cetăţenilor acestei ţări şi ce e cel mai principal până azi, în pofida stărilor de spirit proromâneşti ale autorităţilor de la Chişinău, poporul simplu moldovenesc se simte atras de Rusia.

„Rusia le dă moldovenilor gaz la preţuri mici”

Un punct de vedere foarte interesant are Guzenkova Tamara Semionovna, conducătoarea Centrului Ţărilor din Străinătatea Imediată: „Noi presupuneam faptul că subvenţionarea de către Rusia a economiei naţionale a Moldovei cu ajutorul preţurilor mici la gaze (!!!) ar trebui să fie o garanţie că această ţară va rămâne întotdeauna pe orbita Rusiei şi niciodată nu se va despărţi de Rusia, însă nu e deloc aşa, gazul curge pe ţevi, dar societatea moldovenească se dezvoltă în cu totul altă direcţie”. Urmează şi recomandarea: „societatea civilă moldoveană nu trebuie să tacă când vine o cu totul altă ţară şi-i explică fostului membru al lagărului nostru că are o cu totul altă istorie şi o aşteaptă un alt viitor…”. Şi asta nu e tot. „Savanta” e îngrijorată că la Chişinău funcţionează mii de organizaţii, fundaţii şi comisii româneşti, în timp ce Rusia nu are aşa ceva în Moldova…”. Să-i plângi de milă Rusiei, nu alta! Cât sunt de nesimţiţi moldovenii aceştia, Rusia le subvenţionează economia naţională, gazul ieftin gâlgâie prin ţevi, iar roadele le culege altă ţară! O ţară care „de când există, a fost aruncată de Occident împotriva baionetelor ruseşti” de aceasta, mai crede „savanta”, popoarele României şi Moldovei nu trebuie să devină marionete în mâinile unor asemenea lideri ca Băsescu şi Antonescu”.

„R. Moldova a fost ruptă ilegal din civilizaţia rusă”

Punctul pe „i” însă l-a pus „analistul” Şireaev Mihail Nikolaevici: „Ucraina Belarus, Georgia şi Moldova sunt părţi rupte ilegal din civilizaţia noastră şi noi nu putem să privim relaxaţi cum pe teritoriul nostru istoric, pe teritoriul Rusiei Kievene şi al Imperiului rus oponenţii noştri duc un război dur pentru mentalitatea fraţilor noştri. Cu atât mai mult noi nu trebuie să cedăm Transnistria, zona de frontieră a civilizaţiei ruseşti, regiune unde 600 de mii de concetăţeni de-ai noştri, cu armele în mâini, au apărat individualitatea noastră. Demult nu mai avem unde ne retrage. În spate e Rusia”.

Câteva concluzii şi sugestii

Neîndoios, respectivul „film documentar” e o provocare cu bătaie lungă şi nici România, nici R. Moldova nu au dreptul să tacă. Motivul că, chipurile, ar fi un punct de vedere neoficial nu mai ţine fiindcă ne-am convins de atâtea ori că aceste puncte de vedere „neoficiale” se transformă, la timpul potrivit, în puncte de vedere oficiale. Aşadar, ruşii din Moldova „nu au unde se mai retrage”… Dar românii, ne întrebăm noi, unde să se retragă? E o întrebare care, în mod solidar, trebuie să le-o adreseze ruşilor ministerele de Externe de la Bucureşti şi Chişinău. Am zis „în mod solidar”, fiindcă nu trebuie să ne facem iluzii: în viitorul apropiat, dar şi în cel mai îndepărtat nu se vede o ameliorare a relaţiilor dintre Rusia şi România, iar România şi R. Moldova vor fi tratate „în pachet”. Atâta timp cât Moscova nu va renunţa la ambiţiile ei imperiale, între Rusia şi România va sta întotdeauna, ca un stâlp de foc, R. Moldova. Aceasta înseamnă că R. Moldova trebuie să renunţe la fumurile ei… pragmatice şi să acţioneze cu România solidar, „ca doi brazi dintr-o tulpină”… În caz contrar, putem deveni oricând „parte a civilizaţiei ruseşti”.

http://www.timpul.md/articol/politica-patriarhului-kirill-destabilizeaza-lumea-ortodoxa-27568.html

SERGIU CHIRCA: Politica patriarhului Kirill destabilizează lumea ortodoxă

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) Kirill s-a dovedit a fi mai mult un jucător politic periculos decât un purtător al credinţei ortodoxe, odată ce s-a încadrat în politică şi geopolitică.

Fiind orbit de expansionismul imperial al lui V. Putin (pentru BORu ţarul este ,,ultimul judecător ”), Sfinţia Sa nici nu-şi dă seama că loveşte şi slăbeşte credinţa ortodoxă din lume. După ce a declanşat şi a început să propovăduiască politica ,,de la teritoriul canonic al BORu la ţările Rusiei”, a trecut la acţiuni concrete de divizare a lumii ortodoxe în baza principiului teritorial, înlocuind statul (ţara) cu biserica şi considerând că, dacă biserica e subordonată Moscovei, atunci şi ţara (statul) ar trebui să se subordoneze Rusiei. Întrucât BORu are cel mai mare număr de enoriaşi, tot el a declarat, în 2009, că Moscova, dar nu Constantinopolul, este Centrul Religios al ortodoxiei mondiale, deci a ,,treia Romă”.

Prin urmare, cu venirea lui V. Putin la putere şi transformarea Federaţiei Ruse într-un nou imperiu, pe care patriarhul Kirill îl slujeşte, BORu a devenit mult mai agresivă şi periculoasă pentru civilizaţia contemporană europeană şi mondială, iar acţiunile ei destabilizează şi slăbesc lumea ortodoxă.

De altfel, această agresivitate imperială a stârnit reacţii nu numai din partea mai multor biserici naţionale, în special a celor mai vechi, care se trag din secolele IV-V, dar şi a Constantinopolului. În persoana arhimandritului Makarios Grinizakis, acesta le-a amintit, în 2010, înainte-mergătorilor BORu că anume Constantinopolul şi Patriarhul Ieremia al II-lea i-au dăruit Rusiei moscovite, în 1589, dreptul de patriarhie, ca parte componentă în ierarhia ortodoxă. Constantinopolul a mai amintit şi despre ,,Mesajul” Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, din octombrie 2008, semnat de răposatul Aleksii al II-lea al Rusiei.

În acest ,,Mesaj”, adresat Constantinopolului, se spune că ,,ne-am adunat la 10 şi 11 octombrie 2008 la Fonar (reşedinţa patriarhului Constantinopolului) la invitaţia şi sub Preşedinţia Primului dintre noi, Ecumenicul Patriarh Vartolomeu I”. De asemenea, arhimandritul Makarios Grinizakis i-a mai amintit lui Kirill că nu există niciun fel de texte şi documente canonice care ar stipula că Moscova ar putea ocupa locul Romei în pentrahia Bisericilor Ortodoxe. Dacă ar fi fost nevoie de aceasta, a subliniat Makarios, s-ar fi menţionat la 1054, imediat după Marea schismă a creştinilor.

Apropo de a treia Romă: toată politica agresivă şi expansionistă a Rusiei ţariste a fost îndreptată spre cucerirea cu forţa armelor a Constantinopolului, însă Imperiul otoman a rezistat. Apoi, în calea acestei expansiuni imperiale Dumnezeu i-a aşezat pe români. De aici şi năvălirile ruseşti asupra românilor, şi soarta Basarabiei în genere. Cum menţiona renumitul cărturar şi om politic european Take (Dumitru) Ionescu (1858-1922), ,,Rusia ţaristă a fost duşmanul natural al României”. Acelaşi lucru se poate spune referitor la fosta URSS şi la actuala Rusie.

Constantinopolul i-a mai recomandat Moscovei să studieze atent hotărârile Soborului Halchidon în care este stabilită „întâietatea Constantinopolului asupra pământurilor barbare” (pravila 28), la care pretinde Biserica Rusă, numindu-le „teritorii nordice” (faţă de Constantinopol, care e situat la sud – n.n.). În felul acesta, a declarat Makarios Grinizakis, Moscova încalcă canoanele sfinte (la fel cum Imperiul ţarist şi URSS au încălcat tratatele internaţionale, am adăuga noi) ale bisericii şi, nici mai mult, nici mai puţin, balansează pe marginea ereziei, absurdului, care sunt foarte periculoase, înainte de toate, pentru Biserica Rusă.

Aşadar, politicianul Kirill, îmbrăcat în straie bisericeşti, nu face decât să escaladeze conflictele şi contradicţiile nu numai dintre anumite state (ţări) ale aşa-zisului ,,teritoriu canonic rusesc”, dar şi cele cu Constantinopolul, urmărind slăbirea şi înlăturarea acestuia. În ceea ce priveşte Basarabia, BORu păcătuieşte prin faptul că susţine, cu banii obţinuţi din afaceri comerciale ilicite şi necreştineşti, nişte slugoi-trădători de neam, atât din rândurile unor preoţi, cât şi din rândul unor politicieni.

Trebuie să avem în vedere că în lumea ortodoxă există două curente: cel grecesc, ce ţine cont şi de evoluţia globală a civilizaţiei umane (de exemplu, ei sărbătoresc Crăciunul înainte de Anul Nou, aşa cum e şi firesc, şi logic, şi nu obligă femeile să poarte broboadă în biserică) şi cel conservator, care devine tot mai mult o dogmă. Dar chiar şi aici Kirill a demonstrat că are standarde duble: pe de o parte, propagă dogmele, pe de altă parte, încalcă sfintele canoane. Ca să nu mai zicem de unele decizii ale patriarhului Kirill, cum ar fi cea de a trece, treptat, la slujbele bisericeşti în limba slavonă, de mult dispărută, fapt care ar putea naşte tensiuni chiar în interiorul BOR.

Din cauza agresivităţii imperiale a patriarhului Kirill, are de suferit Biserica Ortodoxă în general. Astfel, în Federaţia Rusă se extinde spaţiul şi creşte numărul enoriaşilor catolici de alte confesiuni, mai ales islamice (în Sankt Petersburg şi regiunea sa, de exemplu, în fiecare zi de vineri, câţiva tineri, inclusiv studenţi abandonează credinţa creştină şi trec la islam), apar noi secte. Concomitent, în Europa şi în alte regiuni, unele biserici naţionale au lansat ideea că, în condiţiile agresivităţii BORu, ar trebui să fie recunoscută întâietatea Romei (a Vaticanului) pentru toţi creştinii din lume. S-a activat şi Constantinopolul contra expansionismului agresiv şi brutal al lui Kirill. Recent, la 1-3 septembrie 2011, Vartolomeu a organizat un Sinaksis – o adunare cu reprezentanţii celor mai vechi Biserici Ortodoxe din lume, în afară de BORu, care au constatat primatul Constantinopolului. S-a făcut şi o declaraţie în care se constată că Stăpânul de la Fonar dispune de onoarea primară şi primordială, precum şi necesitatea de a urgenta convocarea Marelui Sobor al Ortodoxiei.

Prin aceasta s-a demonstrat că bisericile naţionale vor acţiona în comun pentru a pune BORu la locul ei cuvenit, determinat de canoanele sfinte, şi pentru a-l scoate pe Kirill din politică şi geopolitică şi a-l aduce mai aproape de Dumnezeu.

Sperăm că Marele Sobor, care se va întruni în curând, nu va scinda, a câta oară, biserica creştină. Dar dacă BORu va continua politica imperială, acest proces va fi de neevitat. El, pare-se, deja a început în Biserica Ortodoxă din Serbia, care până nu demult era aliată şi susţinătoare a Moscovei, dar noul patriarh Irineu (Gavrilovici) este părtaşul curentului grecesc şi se pronunţă pentru ameliorarea relaţiilor cu Roma. Predecesorul său făcea parte din curentul conservator rusesc.

Şi Biserica Ortodoxă din R. Moldova, care se află sub stăpânirea colonială a BORu, ar trebui să respingă politica imperială a lui Kirill, al cărei scop este de a menţine Basarabia dependentă de Rusia. Procesele şi fenomenele ce au loc în lumea ortodoxă europeană şi mondială ar trebui s-o orienteze către independenţă şi către apropierea de Biserica neamului nostru românesc. Noi, basarabenii, trebuie să protejăm ortodoxia şi să ţinem la sfinţii şi mucenicii lui Dumnezeu, pe care istoria ni i-a lăsat, la voievozii noştri sfinţi: munteanul Brâncoveanu şi moldoveanul Ştefan cel Mare.

Sergiu Chircă, om emerit în ştiinţă din R. Moldova, membru de onoare al Academiei Române