(Urmeaza textul Declaratiei, iar la sfirsit – raspunsurile la unele intrebari adresate la conferinta de presa de catre ziaristi)
Dupa ce s-a produs alternanta la Putere, in 2009, PNL i-a cerut continuu Aliantei pentru Integrare Europeana schimbari democratice radicale, menite sa apropie Republica Moldova de UE. Spre acest obiectiv pot propulsa societatea fortele politice ale caror conduceri nu servesc cercurile imperiale de la Kremlin. PNL spera sa nu fie ales un Presedinte-promotor al antiromanismului, asa cum s-a intimplat pina in anul 2009.
Lipsa majoritatii suficiente pentru alegerea unui sef de stat in Parlament fara sprijinul comunistilor creeaza deziluzii. O vina revine alegatorilor neinformati cu buna stiinta si care au votat PCRM, dar si partidelor parlamentare, care nu au coagulat fortele anticomuniste pe o platforma unica. Dezamagirea pronuntata a populatiei este generata si de faptul ca partidele democratice nu au oferit stabilitate economica si perspectiva dezvoltarii libere a fiecarui cetatean. Alegatorii sint tot mai nemultumiti de fluctuatiile AIE-2 in rezolvarea problemelor societatii si de disensiunile nejustificate, ce ii pot readuce pe comunisti la guvernare. In loc sa caute solutii de alegere a sefului statului, AIE compromite fortele necomuniste prin trecerea unor procese democratice in sfera reglarii de conturi dintre doua structuri oligarhice.
In legatura cu cele expuse si in contextul deciziei Curtii Constitutionale, care nu admite modificarea Constitutiei prin lege organica, Partidul National Liberal expune urmatoarea pozitie:
1. AIE trebuie sa constientizeze responsabilitatea asumata pentru identificarea solutiei de alegere a Presedintelui in Parlament si sa elaboreze o pozitie unica in aceasta problema.
2. Dialogul cu Opozitia comunista, care ramine o entitate monolita, trebuie sa aiba loc numai intre AIE, pe de o parte, si PCRM, pe de alta parte, excluzindu-se cirdasii si intelegeri separate intre vreo componenta a AIE-2 si PCRM, ceea ce ar crea premize sau chiar pericolul readucerii, intr-o forma sau alta, pentru inca vreo opt ani, a comunistilor la putere, impotriva carora am luptat cu totii.
3. PNL ii cheama pe comunistii mai luminati sa inteleaga situatia, ca si respingerea ideii de alegeri anticipate de catre populatie, si sa acorde, neconditionat, voturile necesare alegerii sefului statului.
4. In numele populatiei cu viziuni democratice si al tinerilor, care au protestat pe 7 si 8 aprilie si au fost maltratati ulterior de regimul comunist, PNL cheama la unitate AIE-2 si considera ca alegerile parlamentare anticipate trebuie evitate. PNL se declara contra alegerilor anticipate, ce ar fi un dezastru pentru Republica Moldova, de aceea trebuie folosite toate mijloacele de a se negocia, in bloc, si cu opozitia comunista, asupra careia ar trebui sa cada vina pentru eventuala desfasurare a unui scrutin parlamentar anticipat. Aceasta opozitie vorbeste de “ statalitate ” , dar, in realitate, impiedica formarea structurilor statului. Nealegerea Presedintelui conserveaza dezmatul in toate sferele, unde decidenti actioneaza dupa principiul “ furam cit putem ” .
5. AIE-2 trebuie sa gaseasca vointa politica de a pregati o noua Redactie a Constitutiei, care ar stabili forma de guvernare a statului si modalitatea clara de alegere a Presedintelui, pentru a se evita pe viitor scrutine anticipate in fiece an. 6. In general, avind in vedere destabilizarea economica si politica tot mai evidenta din societate, PNL vede pregatirea Redactiei noii Constitutiei drept oportunitate pentru discutii publice largi asupra viitorului statului Republica Moldova si asupra cailor optime de accedere in familia europeana, Unirea cu Romania raminind, in opinia PNL, solutia cea mai reala si mai sigura.
Consecvent in cei patru ani de activitate, PNL isi asuma monitorizarea comportamentului Puterii si al Opozitiei, in numele redobindirii unei stabilitati civilizate, intr-un stat ce isi propune sa fie unul de drept, precum si in numele sperantei moldovenilor, de toate nationalitatile, ce au votat democratia. Pornind de la experienta legislative, national-liberalii declara ca nu exista in prezent un alt partid ce ar oferi un control corect asupra Puterii. PNL este dintre putinele formatiuni ce pot efectua acest control competent asupra actului de guvernare.
Chisinau, 20 septembrie 2011
Intrebarile ziaristilor si raspunsurile protagonistilor conferintei de presa
1. Dvs. ati declarat despre pericolul aliantei PLDM-PCRM. In conditiile deciziei Curtii, pe cat de actual este el?
Declaratia lui Vlad Filat ca nu va vota o lege de modificare a Constitutiei chiar daca Curtea Constitutionala va permite o solutie procedurala, dupa ce si PLDM a semnat cererea catre CC, ca si toata tevatura cu atacurile „raider”, au menirea sa distraga atentia de la problemele societatii, dar si conduce spre ideea unei aliante de durata sau ad-hoc „PLDM-PCRM”. Acordul AIE-2 este respectat de toate componentele, in afara de liberal-democrati.
2. Ati declarat in ultimul tinp despre faptul ca persoanele implicate in procurarea actiunilor Unversalbank sunt consilieri ai Presedintelui Guvernului. Este adevarat?
Renat Usatii este, din cite stim, noul guvernator, el nici nu a negat ca este consilierul premierului, spunind ca el „consulta businessul moldovenesc si persoane din autoritatile centrale”. De aceea, il intreb, inca o data, pe Filat daca este sau nu, a fost sau nu Renat Usatii consilierul premierului. Solicit si Procuraturii sa verifice aceasta. Filat, daca stie mai multe, de ce nu spune ce stie? Cum se poate ca un premier platit de contribuabili sa faca declaratii si sa nu spuna pina la capat ce stie el si nu vrea sa stim noi? Sau iIsi bate joc de noi toti? Am impresia ca PLDM ori va face o coalitie cu PCRM, ori si-a inceput campania electorala – in ultima luna a fost in interiorul R.Moldova vreo 5-7 zile – restul peste hotare sau preocupat de viitorul scrutin…
3. Care sunt perspectivele dezvoltarii situatiei politice actuale?
Eu sint ingrijorata de situatia la care a fost adus statul de AIE-2, dupa 10 ani de guvernare comunista, cind asteptarile de acum un an si de acum doi ani au ajuns sa fie compromise. Ca si idealurile. Aceasta depresie poate duce la consecinte grave. Actuala guvernare poate fi sanctionata dur in cazul unor alegeri anticipate, cu revenirea comunistilor nu se stie pe cit, urmind sa reizoleze R.Moldova de spatiul european si sa faca din noi a doua Bielarusi sau un stat asiatic. Iresponsabilitatea politicienilor de la guvernare ne poate lipsi de perspective, de viitor pe noi si statul in intregime. Cetatenii R.Moldova trebuie sa se trezeasca, sa se informeze, sa se implice daca vor sa sa-si pastreze statul.
4. Care sunt perspectivele alegerilor parlamentare anticipate pentru Republica Moldova?
Sintem categoric impotriva alegerilor anticipate, dar in cazul inevitabilitatii lor, cetatenii trebuie sa identifice noile forte politice care vor putea garanta o dezvoltare sigura statului si un viitor european. PNL este o optiune de alternativa puternica si avem o echipa competenta si onesta.
„Și totuși, ce viitor prevăd eu Republicii Moldova?”
de Petru Clej, 28 august 2011
http://www.acum.tv/articol/37522/
2 Comentarii:
–––––––––––––––––––––––––
vizi: (29-8-2011 la 05:31)
Interesantă și echilibrată abordare. Și eu cred ca cea mai rezonabilă soluție se prefigurează a fi cea a separării părții basarabene a RM de cea transnistriană, cu stabilirea frontierei, fie și administrative (deocamdată) pe Nistru, ca soluție temporară și tranzitorie, în scopul securizării vieții economice și fiscale. Continuarea negocierior, într-un termen limitat, în formatul 5+2 (cu participarea obligatorie a experților din Romania)care să poată identifica și proba verosimilitatea și fiabilitatea diverselor scenarii enunțate în abundență până acum: unificarea celor două maluri în cadrul unui tip de federație (sau confederație?, aceasta fiind, în special, clamată de separatiști); separarea pașnică a acestor două teritorii; schimbul de teritorii între actorii regionali implicați; schimbul de populații; stabilirea graniței pe Nistru și (foarte probabila) reunire cu România, în baza unui referendum. S-ar putea însă ca tocmai această din urmă soluție să fie cea rezonabilă și realizabilă, dar care să întâmpine (totuși!) și cea mai puternică opoziție din partea stataliștilor, moldoveniștilor tribali, profitorilor mafioți, clanurilor și oligarhiilor politico-financiare, dar și a păturilor de profunzime ale populației, aflate încă sub apăsarea gravă a mentalului imperial ruso-sovietic,a sentimentelor acute de xenofobie, rasism și superioritate șovină față de români, induse și întreținute fervent și cu dibăcie de către profitorii separatismului național nu numai în perioada ruso-imperială și sovietică, ci și în cea a visatei și clamatei independențe din ultimii 20 de ani. Utilizarea, ca mijloc de contraatac, de către reprezentantul tinerei generații a noului descriptivism istoric Igor Cașu a calificativelor tip ”șovinism regățean” probează, odată în plus, cât de adânc este înrădăcinată în mentalul colectiv, înclusiv în mediul unei pretinse ”elite” intelectuale din RM, obsesia dușmanului fratern. Că lucrurile stau astfel o demonstrează și faptul că dezvăluirile documentare apreciabile(dar încă incoerente, parțiale și uluitor de asistemice și non-analitice) ale acestei categorii de istoricieni descriptiviști privind deportările în masă, teroarea roșie, foametea, canibalismul, mancurtizarea, etnocidul etc., practicat de sovietici în Basarabia în anii 1940-41 și în cei de după război nu au avut un impact major și hotărâtor asupra mentalului colectiv și nu a produs o adevărată mutație în viziunea asupra lumii, care să favorizeze conștientizarea marii tragedii umane și sociale ce au îndurat predecesorii lor. Mult prea mulți, continuă și astăzi, să fie nostalgici ai regimului sovietic, ai justițiarului stalinist, ai fratelui rus ”mai mare”, alături de care își visează fericirea, ”văjnicia” și superiorioritatea orgolioasă și puritanistă.
–––––––––––––––––––––––––-
Anton: (31-8-2011 la 20:08)
Situatia creata in 1940 de Stalin a fost bine gandita de el si de KGB.
Prin rusificarea mai intensa a zonei din stanga Nistrului (operatie inceputa chiar de pe timpul lui Lenin), s-a creat un fel de “cui al lui Pepelea”.
Cred ca Rusia nu vrea sa rezolve problema Transnistriei in nici un fel: nici prin acordarea independentei ei, nici prin lichidarea focarului de conflict. Situatia asa cum este -statu-quo-ul – convine de minune Rusiei, care tocmai prin acest focar de conflict controleaza perfect zona. Santajul teritorial nu este o idee noua: si Germania Nazista a practicat aceasta tactica atunci cand a divizat Transilvania intre Romania si Ungaria.
Si eu cred ca este o mare greseala faptul ca actuala RM nu renunta la acel petec de pamant, al carui rol in ultimele doua decenii a fost numai de a impiedica progresul restului Basarabiei care altfel ar fi fost mult mai aproape daca nu de Romania, cel putin de UE.
Daca in Basarabia gandirea corecta ar prevala, atunci un calcul simplu ar arata care e calea de urmat. Dar nu e cazul.
Sa presupunem ca Basarabia se elibereaza de Transnistria si face pasi mai grabiti spre UE. Atunci situatia economica a omului de rand se va imbunatatzi cu mult mai repede decat in Transnistria si poate si rusii de acolo ar incepe sa vada altfel lucrurile, pentru ca drumul spre progres trece totusi prin burta.
Andrei Strâmbeanu:
„Chestia” care îi strică somnul doamnei Ana Guţu” –
http://ziar.jurnal.md/2011/09/20/%E2%80%9Echestia%E2%80%9D-care-ii-strica-somnul-doamnei-ana-gutu/#more-14523
…”determinându-l pe temutul Cristian Tudor Popescu
să scrie în ziarul „Gândul”:
„Natalia Gherman ar trebui să fie ministru de Externe al României”; Natalia Gherman, fiica unei rusoaice, născută în România, cu studii la Bucureşti şi Londra, ajungând preşedinte,
ar putea repeta fapta lui Ferdinand,
reunindu-ne cu Patria-mamă, România, de ce nu?”…
d-na Pavlicenco,va este cunoscut numele „FIDEL”(ajent sub (R>K))???
Pt dana
Imi este cunoscut din lista lui Ghenadie Vaculovski, atribuit de ei mie ca nume conspirativ. Am facut interpelari oficiale legat de asta si am primit raspunsurile care nu puteau fi altele: nu exista nici un dosar legat d enumele meu in securitatile sovietice. Aceste fabulatii le folosesc toti cei care imi vor gura inchisa. NU AM COLABORAT IN VIATA MEA CU NICI O SECURITATE, VEDETI SA NU CRAPATI DE CIUDA CA SINT NESANTAJABILA!!!
Pt Sfarma-Piatra
Popescu a facut un deserviciu romanilor din R.Moldova. El nu stie, probabil, dedesubturile. Dar daca o intreba ce limba vorbeste, ce crede despre identitatea nationala a lui tata – e moldovean sau roman? Despre identitatea sotului, a copiilor ei? Oare tot asa scria Popescu? Asa persoane niciodata nu vor compatimi si intelege calvarul basarabenilor deportati.
Vasile Nedelciuc,
SE DEZVINOVATESTE !
/ fost deputat în Parlamentul Independenței
(circumscripția Studențească, Chișinău),
președinte al Comisiei de relații externe a Parlamentului (1990–1993)
„Autorii și redactorii Declaraţiei de Independenţă”- / 1991 /
http://ziar.jurnal.md/2011/09/20/autorii-si-redactorii-declaratiei-de-independenta/comment-page-1/#comment-16445
citat de mai sus:
„Astfel, am convenit atunci că, deși împrejurările istorice și situația în care ne aflam nu ne permiteau să repetăm fapta predecesorilor noștri, să încercăm, totuși, să păstrăm, atât cât e posibil, din spiritul și modul de expunere a Declarației Sfatului Țării din 27 martie 1918 în textul documentului ce urma să-l elaborăm”.
––––––––––––––––––––––––––––
intrebare:
SI OARE DE CE IMPREJURARILE ISTORICE NU VA PERMITEAU SA DECLARATI RASPICAT CA TREBUIE SA NE RE-UNIM CU TARA MAMA – ROMANIA ?
CHIAR CA atunci A FOST UN MOMENT PROPICE SA DECLARATI SUS SI TARE – REVENIREA LA SITUATIA DE DINAINTE DE OCUPATIA RUSEASCA –
NOI FIIND PARTE A ROMANIEI. ASA CUM AU FACUT BALTICII IN 1991 –
EI NU SI-AU DECALRAT O NOUA INDEPENDENTA,
CI AU RE-STABILIT SI REVENIT LA INDEPENDENTA LOR DIN 1918.
––––––––––––––––––––––––––––
„Astfel, în seara zilei de 25 august, sosesc la Chișinău Aurel Preda, Valentin Stan, în acel timp – şef de cabinet în MAE, și Alexandru Fărcaș de la ADIRI – toți excelenți specialiști în materie și fini mânuitori de creion în redactarea de documente și tratate internaționale. Oricât ar trâmbița azi unii, învinuindu-ne de trădare de țară, pentru că am procedat astfel, putem afirma cu toată onestitatea că decizia noastră de atunci a fost una responsabilă”.
–––––––––––––––––––––––––––––––-TRADARE DE TARA ? CARE TARA ?
ACEA CARE INCA NU EXISTA ATUNCI, DACA AVETI IN VEDERE –
REP. MOLDOVA = RIBENTROPA-MOLOTOVA = CREATURA STALINISTA ?
–––––––––––––––––––––––––––––––
„România era astfel martoră la eveniment și putea înțelege ce se întâmplă și ce putea să se întâmple atunci la Chișinău!!! ”
––––––––––––––––––––––––––––––
SI OARE CE SE PUTEA INTAMPLA ATUNCI LA CHISINAU ?
CA POPULATIA SA CEARA RE-UNIREA CU ROMANIA ?
DE CE N-O SPUNETI DESCHIS ?
DE CE VA TEMETI SI ACUM, DUPA 20 DE ANI DE MOCIRLA MAFIOTA
SA SPUNETI LUCRURILOR PE NUME ?
–––––––––––––––––––––––––––––-
„Totodată, faptul că în august 1991, ca și în martie 1918,
frații de peste Prut
ne-au fost alături, sprijinindu-ne și însuflețindu-ne în drumul sfânt spre libertate, ne oferă speranța și încrederea că, și în viitor,
împreună chiar am putea face tot ceea ce ne dorim!”
––––––––––––––––––––––––––––––
SI OARE CARE ESTE ACEL LUCRU PE CARE-L DORITI ? DE CE VORBITI PRIN PARABOLE ? DE CE NU SPUNETI DESCHIS, MACAR ACUM DUPA 20 DE ANI DE OCUPATIE NEO-IMPERIALISTA, CA NOI DORIM RE-UNIREA CU ROMANIA ?
DE CE UTILIZATI CONDITIONALUL – AM PUTEA – OARE NU SUNTETI SIGUR DE ADEVARUL ISTORIC – CA NUMAI RE-STABILIREA ACTULUI UNIRII DIN 27 MARTIE 1918 VOTAT DE SFATUL TARII DIN CHISINAU SI AGREAT DE MARILE PUTERI DE ATUNCI – ESTE UNICA NOASTRA SALVARE DE OCUPATIA RUSO-COMUNISTA !
SI DE CE OARE NU DEZVALUITI TOTA ADEVARUL IN LEGATURA CU INVITATIA DIPLOMATILOR ROMANI LA CHISINAU IN AUGUST 1991- CAND ATI VORBIT ATUNCI
SI DESPRE RE-UNIREA EVNTUALA A MOLDOVEI CU ROMANIA ?
DE CE ASCUNDETI ACESTE LUCRURI,
PE CARE AMBASADORUL ROMAN AUREL PREDA
LE-A DESCRIS ULTERIOR IN MEMORIILE SALE ?
DE CINE VA ESTE FRICA ?
––––––––––––––––––––––––––––
NU MAI FITI LASH, DOMNULE NEDELCIUC !
MACAR ACUM, LA BATRANETE, SPUNETI CLAR SI RASPICAT –
TRAIASCA ROMANIA MARE IN VECHILE HOTARE !
Preşedintele Asociaţiei Române de Politică Externă,
fostul ambasador Aurel Preda, face dezvăluiri din culisele elaborării
şi semnării Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova
de la a cărei semnare se împlinesc mâine 20 de ani.
http://www.jurnalul.ro/special/special/declaratia-de-independenta-a-fost-opera-unor-romani-588325.html
Cum s-a întâmplat că la 27 august 1991 vă aflaţi la Chişinău?
Cu cine din oamenii de stat aţi avut atunci discuţii ?
Aurel Preda: De fapt, am venit la Chişinău pe 25 august 1991, la cererea prietenului meu Vasile Nedelciuc, cu care colaborasem aşa de bine în timpul Conferinţei din 26-28 iunie 1991 privind Pactul Molotov-Ribentropp, reuniune care a marcat 51 de ani de la raptul comis asupra României de cele două imperii, roşu şi nazist. Cu acea ocazie, i-am cunoscut pe preşedintele Snegur, pe deputaţii Vasile Nedelciuc, pe Valeriu Matei, un tânăr politician şi bun român, pe prof. univ. dr. Alexandru Moşanu, preşedintele la acea vreme al Parlamentului, pe sovieticul (încă) dr. V.A. Alexandrov, pe Larry Wyman, profesor la Universitatea Harvard (SUA), Arthur Hainci (Polonia) şi pe mulţi alţii, cu care am colaborat la redactarea documentului intitulat „Declaraţia de la Chişinău (eu am insisitat asupra includerii în titlu a localităţii) cu privire la Pactul Molotov-Ribentropp şi consecinţele sale asupra Basarabiei” (de fapt, asupra României). Aşa cum se vede şi din titlu, Declaraţia este primul document postbelic, adoptat în cadrul unei Conferinţe internaţionale prin care se condamnă, fără echivoc, Pactul cu diavolul şi se cere lichidarea consecinţelor sale asupra Basarabiei şi, pe cale de consecinţă, asupra României. Probabil, am făcut impresie bună, dacă am fost invitat, câteva săptămâni mai târziu, să ajut la redactarea celui de-al doilea act, firesc aş spune, Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova.
Şefii de la Bucureşti au ştiut despre această deplasare a dvs. la Chişinău?
V-a oferit cineva vreun mandat?
Nu prea am avut unul… scris. Şi nici nu era nevoie pentru că interesele supreme ale statului sunt şi trebuie să fie în sufletul şi inima oricărui diplomat român, şi nu numai. E un datum.
Care este diferenţa dintre Declaraţia despre Suveranitate din 1990
şi Declaraţia de Independenţă din 1991?
După părerea mea, cele două documente reprezintă etape ale aceluiaşi proces ireversibil de desprindere din ghearele ursului rus. Ultimul de până acum este chiar certificatul de naştere al noului stat – R.M.. Din păcate, din motivele invocate mai sus, cea de-a treia etapă întârzie… Dar va veni, şi Moscova e conştientă de acest lucru şi va încerca să-l împiedice, în zadar însă.
Cine credeţi că mai poate fi considerat coautor al acestui document,
căci la Chişinău sunt cel puţin trei pretendenţi la calitatea de coautor,
dacă nu chiar ca autori ai declaraţiei…
La elaborarea acestui document istoric a contribuit un număr de cinci-şase personalităţi politice, între care şi domnii Nedelciuc şi Matei. Modus operandi era ca, în mod democratic, participanţii să intervină la discutarea punct cu punct a conţinutului documentului, de la titlu până la ultimul paragraf. Cuvântul final mi-a aparţinut întotdeauna mie. Este bine de reţinut că am „măsurat” personal, cum se spune, cu „şublerul”, diferitele propuneri de text, care veneau de la participanţii la acest efort istoric. Am evitat astfel să folosesc cuvântul „popor”, pe care l-am înlocuit pe tot parcursul Declaraţiei cu cuvântul „populaţie”, pentru că spre deosebire de ideologii Moscovei şi prozeliţii ei de la Chişinău, cred că este vorba despre unul şi acelaşi popor, poporul român. În final, am folosit o singură dată cuvântul „popor” în contextul Declaraţiei Independenţei, de fapt de Moscova, dar am adăugat exigent, în strânsă şi corectă legătură, cu realitatea, ca acest act – actul independenţei – are loc „în spaţiul devenirii sale istorice şi etnice”. Aşadar, mă bucur pentru această afiliere la documentul Independenţei, chiar după decenii, a unor oameni politici din Chişinău. Documentul, astfel elaborat, a fost gata la data de 26 august 1991, la ora 18:15, şi a fost prezentat de mine, personal, după dactilografiere, preşedintelui Parlamentului, domnul prof.univ.dr. Alexandru Moşanu, care l-a aprobat fără comentarii. Am propus, şi domnul preşedinte Snegur a fost de acord, ca documentul să fie supus aprobării unei Mari Adunări Populare. În faţa clădirii guvernului şi în împrejurimi, străjuiţi de statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, aproximativ un milion de oameni au salutat cu entuziasm, în dimineaţa zilei de 27 august 1991, actul în sine prezentat de domnul Alexandru Moşanu şi de preşedintele Snegur. „Agora” a hotărât, de asemenea, ca documentul să fie prezentat spre aprobare Parlamentului.
Ce aţi răspunde la eventuala reacţie a moldoveniştilor de la Chişinău
că Declaraţia de Independenţă a R. Moldova a fost scrisă,
iată, „de un român”… „de unul de la Bucureşti”?
„Moldoveniştilor”, cum le spuneţi dvs. celor de la Chişinău, care dau dovadă de un păgubos „patriotism local”, le-aş răspunde, invocând învăţămintele istoriei, că această înclinaţie nu duce nicăieri şi, mai ales, produce necazuri propriilor susţinători. Exemplul Actului Unirii de la 1859 e suficient, cred. Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991 nu a fost opera unor străini, ci tot a unor români. Ceea ce contează este dacă documentul reflectă interesul şi instinctul naţional, dacă orice român citindu-l se regăseşte şi e de acord cu el.
Aţi avut vreo implicare în disputele privind Insula Şerpilor,
apoi la modesta victorie diplomatică legată de acest litigiu?
În faza discuţiilor pe această temă, în calitate de director al Direcţiei Juridice şi a Tratatelor din MAE de la Bucureşti, am contribuit decisiv la elaborarea mandatului delegaţiei române în anii 1994-1995. Din păcate, ca de obicei, în ultimii ani, lovitura a fost primită de la cine nu te aşteptai, şi anume, de la fostul ministru de Externe Adrian Severin (un evreu originar prin familie de la Chişinău) care în cadrul negocierilor cu ucrainenii pentru încheierea tratatului politic de bază a recunoscut pe neaşteptate că Insula Şerpilor aparţine Ucrainei, cerând ca această precizare să fie inclusă în textul Acordului conex. Vă imaginaţi, cred, uimirea delegaţiei ucrainenilor, care potrivit unor surse au chefuit toată noaptea la Ambasada Ucrainei de la Bucureşti. Şi aveau dreptate! Era un dar neaşteptat… Astfel că pe parcursul celor 24 runde de negocieri cu ucrainenii, care au urmat şi care au premers procesului de la Haga şi chiar la proces nu s-a mai pus problema posesiei acestei insule din moment ce Severin o dăruise Kievului, ci numai împărţirea echitabilă a platoului continental din jurul ei. În opinia mea, rezultatul procesului de la Haga nu a fost modest, ci este mulţumitor, iar membrii delegaţiei române, care mi-au fost „învăţăcei”, s-au achitat bine de misiunea încredinţată.
====Vasile Şoimaru – deputat în Parlamentul R. Moldova
Acest interviu apare simultan la Bucureşti şi Chişinău (ziarul Timpul)
Dna, dupa ce ati pus umarul la invrajbirea componentelor AIE si, deci, la destramarea ei, acum va declarati ingrijorata de situatia creata dupa decizia CC? Nu va mai cred!
Pt ionel
Ca „ma-a-a-a-re” influenta mai am eu sa invrajbesc pe cineva… Sau am? iata nu stiam acest lucru. Mersi ca „m-ati luminat”.
de ce moldovenii traitori in dreapta Prutului nu au dreptul sa-si poata obtine cetatenia RM precum cei din Bucovina de nord sau Herta?Prin lege este o discriminare vadita,facandu-se un tratament diferentiat.
Pt mircea.ro
Este o problema in care aveti dreptate, numai ca trebuie vazuta respectarea legislatiei internationale.
Si Gorbaciov aduce o veste buna: Rusia pukinista este ca o casuta subreda, daca o atingi se demoleaza, daca nu o atingi – tot se va demola… ca sa mai reziste inca cumva, trebuie schimbat sistemul in intregime…
ASA ZICE GORBACIOV
……………
Путинская Россия, как карточный домик, пни и развалится, а если не пинать, тоже развалится
Время публикации: Сегодня в 16:14
В статье «Чтобы идти вперед, нужно изменить систему», опубликованной в «Московском комсомольце» Горбачев рассказал о положении в России:
Бывший советский главарь отметил, что Медведев и Путин ведут страну «в тупиковом направлении», поэтому в обществе нарастает «беспокойство», а власти занялись строительством «потемкинских деревень», что напоминает ему времена КПСС. Россия, как пишет Горбачев, «возвращается в брежневскую эпоху», «углубляющиеся социальные разрывы на фоне жирующей гламурной тусовки».
«Чем больше я встречаюсь с людьми, читаю, наблюдаю за разворачивающимися событиями и общественными настроениями, тем больше ощущаю растущее беспокойство людей. Признание деградации государства и деморализации общества становится общепринятым диагнозом. Все очевиднее, что сложившаяся в России система отношений власти и общества не обеспечивает ни личную безопасность граждан, ни их достойную жизнь, ни настоящее, а не притворное, уважение к России в мире.
Около половины российских респондентов считают, что Россия идет в неправильном направлении. Понимание тупиковости ситуации ощущается и среди политического класса.
Нежелание начинать реформы или стремление ограничиться частичными изменениями часто объясняют не страхом потерять власть, а стремлением избежать нового распада России.
Но именно отсутствие перемен — вот что грозит спровоцировать нестабильность. Развернувшаяся и уже ставшая шумной и скандальной избирательная кампания выглядит как очередная «потемкинская деревня». Власти даже не скрывают стремление оградить себя от честной конкуренции и гарантировать свое самосохранение. Неужели пожизненно?
Все это напоминает мне 80-е годы прошлого века. Но мы тогда все же нашли в себе силы снять с общества «железный обруч» несвободы.
Перестройка стала ответом на тогдашний тупик», — пишет он, сожалея о том, что «перестройку не удалось довести до конца».
«Власть заперлась в «бункере» и оградила себя непробиваемым щитом из всяческих уловок, «административного ресурса» и лицемерного законодательства. Россия возвращается в брежневскую эпоху, забыв, чем эта эпоха кончилась. Люди все меньше верят власти, теряют надежду на будущее, их унижают бедность и углубляющиеся социальные разрывы на фоне жирующей гламурной тусовки».
В этом году Горбачев уже критиковал Путина и Медведева, обвиняя их в «невероятном зазнайстве» (т.е. культе личности — КЦ
Численность живого населения России составляет 89 млн. человек
Время публикации: Сегодня в 15:12
Общественный комитет по преодолению геноцида русского народа сообщает о том, что по данным Центрального Аналитического Центра РФ отдела ЗАГСа на 1 июня 2010 г. в России по документам числится живого населения только 89 млн. 654 тыс. человек, а не 142 млн., как заявлено официально в переписи населения РФ.
За 2009 год умерло 5 млн. 854 тыс. человека. В период с 01.01.2010 г. до 1 июня 2010 года умерло 4 млн. 678 тыс. 856 человек.
Каждый квартал правительство РФ фиксирует отчёты ЦАЦ РФ, но реально цифры обнародует совсем другие
Каха Бендукидзе: Нет лекарства, которым можно вылечить идиотов!
Каха Бендукидзе, бывший министр экономики Грузии и локомотив тех самых реформ, рассказывает, в чем секрет «грузинского чуда», насколько важен менталитет и что его сограждане думают о России.
— Основная часть реформ закончена? Не опасаетесь ли вы смены вектора?
— Вектор всегда подвижен — главное, чтобы на 180 градусов не развернулся Эффективная экономика — та, которая минимально регулируется и где государство занято в основном охраной прав людей на жизнь и на собственность. А последние два столетия, особенно последние полвека, во всем мире характеризовались очень большим наступлением государства на права и свободы граждан, созданием всяких регуляций, которые, конечно, себя выдают за блага, но в целом вредны. Нам еще есть от чего освобождаться.
— Вы в какой-то момент ушли из правительства. Реформаторы, по-вашему, должны оставаться у власти — или лучше, чтобы преобразованиями занимались нанятые специалисты?
— Никакие нанятые специалисты реформы не проведут. Реформы — это политический процесс, и заниматься ими должны политики, которые имеют самостоятельное мнение по тому или иному вопросу. А специалисты могут быть хорошими, милыми людьми, но своего мнения у них нет.
— Чем конкретно недовольна оппозиция?
— Оппозиция разная. Одни недовольны тем, что эта политическая сила (к которой и я себя отношу) призывает граждан сотрудничать с полицией, наказывать воров, говорить о коррупции. Потому что в Советском Союзе была двойная мораль: я понимаю, что этот человек ворует, но никому не скажу, потому что доносительство — грех. Новая модель строится на том, что, когда люди видят преступление, они сразу сообщают полиции, потому что преступник нарушает тот закон, по которому они хотят жить. Есть религиозные фундаменталисты, которые считают, что Грузия должна поддерживать православных и ограничивать в правах остальных. Есть просто обиженные этой властью — несколько десятков тысяч человек, которые работали на госслужбе, где в лучшем случае ничего не делали, а в худшем — наносили вред. Обиженных много, они разные, и иногда они объединяются..
У нас часто говорят, что либерализм хорош, но не для нашего менталитета…
— Это идиоты говорят! Я сам по образованию биолог, интересуюсь медициной — нет лекарства, которым можно вылечить идиотов. Но нельзя позволять им отравлять молодежь. Все страны, которые создали свободную экономику, — все преуспели. Мы знаем и про Швейцарию, и про Сингапур, и про Гонконг, и про Южную Корею, и про США. Везде один и тот же результат: поразительный, устойчивый, продолжительный рост экономики.
— Стремится ли Грузия в Европу?
— И да, и нет. Есть две Европы. С одной стороны, это колыбель древнейшей цивилизации, основные ценности которой такие же, как и у нас. Это большая ассоциация свободных людей, и в такую Европу мы стремимся.
А есть вторая Европа — Брюссель и евробюрократия. Это инструкции, как нужно упаковывать варенье, какими должны быть бананы или огурцы, и в эту Европу мы не хотим. Я думаю, что Грузия, даже при всем стремлении, не скоро попадет в Европу, да и Европа в той форме, в какой она существует сегодня, — огромной бюрократической машины, подавляющей экономическую свободу, хотя и сохраняющей гражданскую, — долго не просуществует. Она вынуждена будет измениться.
— В России сверху насаждается негативное отношение к Грузии. А что средний гражданин Грузии думает о России?
— Я думаю, что мы отличаем политику властей и 140-миллионный народ, несмотря на то, что у него промыты мозги, и этот народ считает Грузию не просто врагом, но одной из основных угроз России. В Грузии не так: мы не отождествляем русскую власть и русских людей. У нас много этнических русских. А к гостям отношение дружеское, приветливое: если человек приехал в Грузию, значит, ему интересна наша страна.
Вера Кичанова
20.09.2011
For Trubadur:
Судя по той информации, которую Вы постоянно здесь публикуете, не сегодня – завтра Россия вообще исчезнет с лица земли , как государство.
Вас действительно больше волнует судьба России, чем Молдовы? Или на фоне России Молдова выглядит счастливой процветающей страной?
Это очень напоминает пропаганду в СССР о «загнивающем» капитализме.