Alianta pt contrabanda a RM vs Reformele/demnitatea Georgiei

Contrabanda cu ţigări este unul dintre cele mai rentabile sectoare ale economiei moldoveneşti. Presa moldovenească şi cea românească nu mai prididesc să informeze obştimea din cele două ţări vecine de tot mai numeroase cazuri de interceptare a transporturilor transfrontaliere cu ţigări de contrabandă. Ceea ce este, însă, cel mai izbitor, este faptul că aproape toate capturile de asemenea marfă nelegală sînt efectuate de către autorităţile de resort româneşti şi doar pe ici, pe colo se mai aude de cîteva cazuri depistate de autorităţile moldoveneşti.

Mărimea acestei industrii clandestine în exportul nelegal al Moldovei este nebănuită pentru cetăţeanul nostru care o duce cu chiu cu vai de la un salariu la altul. Dimensiunile acestui export sînt atît de mari, încît este deja evident că la asemenea cote este imposibil să-l înfăptuieşti fără un sprijin masiv, chiar instituţional, din partea autorităţilor de nivel naţional.

Cît ocupă contrabanda de ţigări moldoveneşti pe piaţa românească?

Începînd cu anul 2008, compania internaţională Novel Research efectuează, la comanda mai multor corporaţii transnaţionale producătoare de ţigări, cercetări aprofundate ale fenomenului de contrabandă cu ţigări pe piaţa din România. Astfel, în anul 2008 procentul de ţigări cu timbru moldovenesc ajunse ilegal peste Prut a constituit 17,6% din totalul de ţigări vîndute. Practic, fiecare al cincilea pachet de ţigări din România era unul de contrabandă moldovenească.

În 2009 cota contrabandei moldoveneşti a crescut la 23,5% din total, adică s-a înregistrat o creştere de 33,5%. Ceea ce este şi mai uluitor, este că, în perioada 2008-primele două luni ale anului 2010 cota ţigărilor de contrabandă pe piaţa românească s-a dublat, de la 17,6% în 2008, până la 36% în ianuarie-februarie 2010, adică, practic, fiecare al treilea pachet de ţigări fumat în România este adus prin metode de contrabandă, Moldova devenind liderul produselor de contrabandă în România.

În anul 2010, potrivit studiului Novel Research, au fost trimestre cînd 3 din 5 pachete de ţigări vîndute în România erau aduse prin contrabanda moldovenească. După Moldova urmează Ucraina (24,9%), magazinele Duty-free (20,8%), Serbia (12%) si Rusia (2,5%).

Specialiştii în domeniu au estimat că în 2010 contrabanda din Moldova a cauzat României o gaură de 300 de milioane de euro. Bineînţeles, contrabandiştii cîştigă de 3-4 ori mai puţin decît această cifră, lor revenindu-le, de fapt, 75-100 de milioane de euro.

Cît se confiscă?

Potrivit Ministerului Administraţiei si Internelor din România (MAI), cantitatea de ţigări confiscată de structurile ministerului în primele luni ale anului 2010 era cu peste 40 la suta mai mare decît totalul ţigărilor capturate pe parcursul anului 2009. Iar potrivit datelor Autorităţii Naţionale a Vămilor din România, cantitatea de ţigarete de contrabandă confiscată în primele şase luni ale anului 2010 este aproape egală cu cea confiscată pe tot parcursul anului 2009. Asta înseamnă că în decurs de un an, volumul contrabandei s-a majorat de aproape două ori.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, in 2009, Republica Moldova a exportat in România circa 47 mln bucăţi de ţigarete, ceea ce înseamnă că volumul contrabandei reţinute este de numai două ori mai mic decît cel al exportului. Ţinînd cont de faptul că Serviciul Vamal recunoaşte că nu reuşeşte să reţină mai mult de 10 % din contrabandă, constatăm că, în realitate, contrabanda depăşeşte cu mult exportul.

Într-un an de zile au fost depistate loturi de contrabandă cu ţigări în valoare totală de peste 200 de milioane de lei. Potrivit postului de Radio Deutche Welle, cazurile de contrabandă descoperite constituie doar cca. 10 la sută din volumul real al contrabandei. Prin urmare, putem afirma cu certitudine că Bugetul de Stat al Republicii Moldova ratează doar din contrabanda cu ţigări peste 2 miliarde de lei anual, ceea ce constituie 12% din valoarea Bugetului de Stat. Aceşti bani ar fi suficienţi pentru o majorare considerabilă a salariilor şi pensiilor.

Cît cîştigă „muncitorii” de rînd din acest sector?

Potrivit unor calcule ale poliţiei de frontieră din România, un traficant de ţigări cîştigă aproximativ 200-300 de euro pe zi, iar un TIR de ţigări de contrabandă este suficient pentru a construi o vilă.

Cazuri mai răsunătoare de contrabandă din anul 2010

Cele cîteva date statistice reproduse ne permit să ne facem o impresie generală despre acest sector clandestin al economiei moldoveneşti.

Vedem că el se ridică la cel puţin 12% din bugetul de stat, fiind, practic, unul dintre principalele sectoare ale economiei, doar că el nu are de a face nimic cu bugetul, ci doar cu patronii săi, adică numai cu veniturile lor foarte personale.

Dar pînă a vedea cine sînt în realitate patronii acestui sector ar fi de folos pentru noi să trecem în revistă cele mai răsunătoare 12 (douăsprezece) cazuri de contrabandă a ţigărilor din anul 2010 care au izbutit să se strecoare în presă.

5 martie 2010. Vama română a depistat un lot de 700.000 de pachete de ţigări de contrabandă, în valoare de peste 1.000.000 de dolari SUA.

În august 2010 procurorii din Cahul au anunţat că în cadrul cauzei penale deschise ca urmare a acţiunilor vameşilor români sînt învinuiţi Veaceslav Procopişin, Andrei Moraru şi Victor Maxim de săvârşirea crimei sau crearea unui grup criminal organizat sau o organizaţie criminală, dirijarea acestuia şi de contrabanda de două sau mai multe persoane în proporţii deosebit de mari. De asemenea, trei angajaţi ai Serviciului Vamal, Feodor Ambrosii, Vasile Frîncu şi Roman Nacu, sînt învinuiţi de complicitate în această infracţiune. Curînd se împlineşte un an de la începerea judecăţii, dar nu se cunoaşte nimic despre mersul ei.

9 iunie 2010. Vama bulgară a reţinut în portul Varna cea mai mare captură de ţigări de contrabandă – 35 de milioane de ţigări. Autorităţile bulgare au anunţat presa că vameşii din Bulgaria şi ai altor ţări europene timp de trei săptămâni au urmărit nava “Kapitan Kovalenko”, care avea cursa Moldova – Egipt, pînă cînd aceasta a fost reţinută în apele teritoriale ale Bulgariei. În urma verificărilor, pe navă au fost depistate 3500 containere cu ţigări chineze “Jin Ling“, ambalajul cărora aminteşte de marca populară “Camel“. Estimările făcute de autorităţile Bulgare arată că preţul de piaţă al ţigărilor este de circa 7 mln euro. Nu se cunoaşte deloc evoluţia de mai departe a acestui caz.

17 iunie 2010. Cazul cu 63620 pachete de ţigări, descoperite în cisterna unui camion la ieşire prin postul vamal Giurgiuleşti-Galaţi.

24 iunie 2010. Din depozitul de la portul Giurgiuleşti a dispărut un lot de peste 110.000 de pachete de ţigări de contrabandă, în valoare de circa 1.000.000 de lei.

10 iulie 2010. A fost înregistrată cea mai mare captură de ţigări de contrabandă transportată pe calea ferată. Lotul de contrabandă a constituit 100.000 de pachete de ţigări, în valoare de peste 1 milion de lei.

13 iulie 2010. Cazul privind contrabanda cu 500 mii pachete de ţigări prin postul vamal Giurgiuleşti-Galaţi cu un autocamion din Bulgaria.

7 august 2010. Poliţia italiană a capturat un lot de 2.620 de kilograme de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de 600.000 de euro şi a arestat patru moldoveni. Camionul cu ţigările de contrabandă venea din Grecia.

18 septembrie 2010. Aproape 2 milioane de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de peste 250.000 de euro, au fost confiscate de poliţiştii din Tulcea.

1 noiembrie 2010. Biroul vamal Rădăuţi-Prut a depistat 35.480 de pachete de ţigări de contrabandă din Republica Moldova, în valoare de peste 177 de mii de euro.

10 noiembrie 2010. Cazul privind contrabanda a 127 610 pachete de ţigări, depistat la postul vamal Leuşeni-Albiţa (ţigările erau tăinuite în interiorul paletelor cu sticlă, camuflate cu membrane de plumb într-un camion).

11 noiembrie 2010. În oraşul Urziceni de lîngă Bucureşti a fost reţinut un lot de ţigări de contrabandă din Republica Moldova cu o valoare vamală de peste 2 milioane de dolari. În total au fost reţinute 669 874 de pachete de ţigări.

22 decembrie 2010. Cazul privind contrabanda cu 51560 pachete de ţigări, tăinuite în tavanul şi podeaua unei semiremorci, descoperit la postul vamal Leuşeni-Albiţa.

Este semnificativ faptul că numai în 6 fin cele 12 cazuri au fost pornite cauze penale şi, ceea ce este şi mai important de semnalat, că nu toate sînt cele mai mari. Astfel, sînt cercetate penal următoarele cazuri: cel din 06.03.10., din 17.06.10., din 10.07.10., din 13.07.2010., din 10.11.10. şi din 22.12.10.

Cum explică şi cum reacţionează autorităţile moldoveneşti la statistica sectorului de contrabandă?

Statisticile arată că cele mai “fierbinţi” puncte vamale prin care se înregistrează marile cazuri de contrabandă cu ţigări spre România sînt Albiţa, Galaţi-Giurgiuleşti şi Sculeni. Prin toate aceste locuri, ţigările provin din Republica Moldova, dar şi din Ucraina.

În contextul reţinerii pe 5 martie 2010 de către vameşii români a celui mai mari pînă atunci transport de ţigări de contrabandă, jurnaliştii l-au întrebat pe prim-ministrul Vlad Filat: „În ce mod contrabanda de 700 de mii de pachete cu ţigări a reuşit sa treacă de controlul vameşilor?”. Iată şi răspunsul prim-ministrului Moldovei: „Foarte simplu. Deoarece marea majoritate a celor care activeaza la vamă sînt încă cei numiţi în funcţii şi plasaţi foarte adînc de către vechiul regim comunist. Acum nu ne ocupăm decît de restructurarea acestui serviciu, pentru ca să vină oameni care nu au nici o legatură cu regimul criminal care a guvernat ţara timp de 8 ani”. Să remarcăm că un asemenea răspuns a fost dat în martie 2010, iar acum e iunie 2011.

Mihai Godea, şeful de pînă în aprilie 2011 al fracţinii parlamentare a PLDM şi vicepreşedintele lui Filat pe linie de partid, a făcut, următoarea declaraţie într-o emisiune la un post de televiziune: “Contrabanda este intrarea ilegală a mărfurilor în ţară, şi nu ieşirea. La noi a avut loc export legal de mărfuri”. Un răspuns cît se poate de cinic.

În urma unei razii efectuate de poliţia română la Vama de la Albiţa au fost reţinuţi şi arestaţi circa 60 de vameşi români implicaţi direct sau indirect şi în diferită măsură în scheme de contrabandă cu ţigări. Şeful Serviciului Vamal al Moldovei, Tudor Baliţchi, a comentat că acţiunile poliţiei române nu constituie un motiv suficient pentru cercetarea situaţiei la vămile moldoveneşti de la graniţa cu România. Oare schemele de contrabandă în care au fost prinşi mai mulţi vameşi români ar putea oare funcţiona fără implicarea „creativă” a vameşilor modoveni ? Şi un elev ştie răspunsul la această întrebare. Dar şeful Servicului Vamal este de altă părere. Şi vom vedea mai jos că are el un motiv foarte serios să nu cerceteze situaţia cu contrabanda de ţigări din vămile moldoveneşti.

Lipsa de reacţie s-a manifestat nu numai din partea şefului Serviciului Vamal, dar şi din partea unor asemenea structuri de profil cum este CCCEC (Viorel Chetraru) şi Serviciul de Grăniceri. Este evident că, după cum remarcă mai mulţi observatori din RM, spre deosebire de autorităţile de la Bucureşti, cele de la Chişinău „nu au de gînd să lupte cu contrabanda care se face la frontiera cu România şi Uniunea Europeană, ci, dimpotrivă, sînt interesate de menţinerea acesteia. Pentru că este evident pentru toată lumea că această contrabandă nu poate fi făcută doar prin concursul vameşilor şi poliţiştilor corupţi din România şi fără complicitatea vameşilor şi grănicerilor „oneşti” din Republica Moldova”.

Este cazul să cunoaştem că în octombrie 2008 una dintre cele mai spectaculoase anchete jurnalistice realizate în Europa, a constatat că la Chişinău la întreprinderea Tutun CTC se produc ţigări Jin Ling, care figurează în primele 5 mărci de ţigări de contrabandă din Europa. O anchetă oficială a autorităţilor moldoveneşti în acest caz nici pînă astăzi nu a fost realizată.

II. DIN VIAŢA DE ZI CU ZI A VAMEI CAHUL-OANCEA

Toate maşinile, de orice tip – autoturisme, motociclete, scutere, camioane, microbuze, autocare, TIR-uri – trecînd prin vamă, sînt înregistrate, iar o parte deloc mică dintre ele este şi controlată de către vameşi. Fiecare şofer este cel puţin întrebat obligatoriu dacă nu are ceva de declarat şi i se cere să deschidă port-bagajul sau salonul maşinii. Pe lîngă aceasta mai este şi Serviciul de grăniceri care verifică actele, le confruntă cu baza de date ale persoanelor date în căutare sau care au restricţii de ieşire din ţară, mai aplică ştampile în paşaport. Pe scurt, procedura de trecere a frontierei implică în mod obligatoriu contacte procedurale cu funcţionarii Serviciului Vamal şi ai celui de Grăniceri. Procedura nu poate dura mai puţin de cîteva minute, să zicem, trei minute.

Dar ce ar trebui să credem dacă procedura durează … 5 secunde. Da, secunde ! Cinci ! Nu credeţi? Vama Cahul-Oancea oferă o asemenea iuţeală de verificare vamală a vehiculului şi a actelor de identitate. Drept că nu pentru chiar toate autovehiculele, ci numai pentru unele. Şi numai dacă trec noaptea. Şi numai dacă şefi de tură sînt anumite persoane.

Bunăoară, pe data de 31 martie 2011 microbuzul cu numărul de înmatriculare CPD 807 a fost înregistrat ca intrat la control la ora 02.48.58, adică la ora 2 noaptea şi 48 de minute şi 58 de secunde. Iar ora la care a fost înregistrat ca părăsind vama a fost următoarea: 02.49.03, adică ora 2 noaptea şi 49 de minute şi 3 secunde. Da, întocmai, durata controlului a constituit 5 secunde în care răstimp au fost perfectate actele de către grăniceri, vameşul s-a interesat ce e prin salonul microbuzului, prin port-bagajul acestuia etc. 5 secunde şi eşti de partea cealaltă a frontierei. Cu tot cu bagaj. La volan se afla cetăţeanul Petru Negruţă.

Interesantă procedură. Poate doar într-un singur caz s-a întîmplat aşa? Ba deloc. Acest vehicul trece frontiera chiar aşa de fiecare dată. Şi nu numai acest vehicul. Iată o listă interesantă extrasă din actele de resort:

Autoturismele cu următoarele numere au traversat forntiera la punctul de la vama Cahul-Oancea după această procedură „prietenoasă” astfel:

VLAF 094 – 91 de traversări în 90 de zile (februarie-aprilie) – cîte o
traversare pe zi;

CHAV 361 – 183 de traversări în 90 de zile (februarie-aprilie) – în medie cîte 2 traversări pe zi;

CHAM 613 – 39 de traversări în 60 de zile (martie-aprilie);

CHAX 670 – 89 de traversări în 60 de zile (martie-aprilie);

CHAS 978 – 71 de traversări în 60 de zile (martie-aprilie);

CHAF 850 – 164 de traversări în 60 de zile (martie-aprilie) – cîte de 3 traversări în unele zile;

CHAN 870 – 44 de traversări în 60 de zile (martie-aprilie);

CHAW 775 – 28 de traversări în 30 de zile (aprilie).

Şi nu e întreaga listă.

Oare nu se interesează vameşii şi grănicerii ce duc cu atîta rîvnă aceste mijloace de transport ? Căci toate sînt înregistrate la ieşire ca fiind fără marfă. Ca şi la întoarcere. Doar că de fiecare trecere „încolo”, deşi procedura durează 5 secunde, este destul timp ca să strecori cele cîteva bancnote de euro care trebuie să însumeze, în funcţie de mărimea vehiculului de la 150 la 300 de euro. Taxa este cunoscută nu numai de şoferii acestor vehicule.

Serviciile de resort ale României care sînt specializate în combaterea contrabandei de ţigări au descoperit pe parcursul anilor 2009-2010 cîteva reţele de contrabandă centrate pe cetăţeni ai Moldovei şi pe cetăţeni cu dublă cetăţenie – românească şi moldovenească. Interesant e că aceste reţele activau în judeţul Galaţi şi în … judeţul Botoşani – la celălalt capăt al frontierei moldo-române.

Serviciile specializate ale Statului Român au constatat, printre multe alte constatări interesante, şi faptul că membrii reţelei au acţionat în mod repetat, introducînd în România cantităţi mici de ţigări, însă cu o frecvenţă zilnică în decursul lunilor de investigare. Frecvenţa cu care maşinile cu numerele reproduse mai sus au trecut graniţa este mai mult decît zilnică. Cu atît mai mult ar fi trebuit să le dea de bănuit vameşilor moldoveni.

Să pornim de la date simple. Iată, de exemplu, microbuzul CPD 807 de marca Iveco a fost introdus în ţară în anul 2007 de către cetăţeanul Ruslan Francu şi a fost înregistrat iniţial la Bălţi cu numărul de BLCW 481. Iar în 2010 acest mijloc de transport este înregistrat pe numele cetăţeanului Constantin Morari, pensionar care, de altfel, habar nu are că a devenit acum un an posesorul unui microbuz.

Acelaşi cetăţean Petru Negruţă este înrgistrat trecînd frontiera şi la volanul altor vehicule cum sînt KAN 673, Opel Omega sau CA 4467 HT Honda. Procedura este în toate cazurile aceeaşi.

De fiecare dată cînd Petru Negruţă traversează frontiera avem la straja vămii aceeaşi persoană – Ruslan Francu. Da-da, acel Ruslan Francu care a adus din străinătate acel microbuz care a trecut în noaptea de 31 martie 2011 procedura vamală doar în 5 secunde cu Petru Negruţă la volan. Ciudată coincidenţă.

Dar orice ciudăţenie dispare dacă ne dăm silinţa să aflăm cine este acest cetăţean Ruslan Francu.

III. CINE ESTE RUSLAN FRANCU ŞI ALŢII

Francu şi Stadler

Locotenetnul major al Serviciului Vamal Ruslan Francu a intrat în serviciul vămii Cahul-Oancea în anul 2010 fiind invitat la acest post de către şeful de atunci al punctului vamal respectiv Vladlen Stadler. Francu s-a transferat de la vama Briceni, dar nu singur, ci împreună cu o întreagă echipă de colegi – Ion Ţîbîrnac, Adrian Rusu, Andrei Botnari, Ion Buză, Marin Talmaci, Vladislav Stamati, Eugen Nistor. Toţi colegii briceneni ai lui Francu sînt funcţionari ai punctelor de control vamal din zonă – Giurgiuleşti-Galaţi, Giurgiuleşti-Reni, Cahul-Oancea.

Odată cu întărirea cu asemenea cadre a punctelor vamale s-au înteţit cazurile de descoperire de către autorităţile româneşti a contrabandei de ţigări. Şi anume în judeţul Galaţi a fost descoperită a întreagă reţea de contrabandişti, precum şi în judeţul Botoşani care se mărgineşte cu raionul Briceni în care se află punctul vamal la care a funcţionat locotenentul major R. Francu.

Oare pentru ce merite deosebite l-a adus V. Stadler de la Briceni tocmai la Cahul pe Francu? Oare nu pentru o experienţă deosebită în organizarea procedurilor de 5 secunde de trecere a controlului vamal?

Sau pentru faptul că Stadler este cumătrul lui Francu ca şi al fostului şef al acestuia de la vama Briceni?

Francu s-a apucat de zor de treabă. A izbutit să facă legături nu numai cu cei din vama Cahul-Oancea, dar şi cu prietenii mai puţin vameşi ai lui Stadler. Bunăoară, cu Vladislav Turevici, binecunoscut în mediile de profil ca unul dintre cei mai mari producători de ţigări contrafăcute, dispunînd de linii de producţie clandestine în Bulgaria şi în Grecia. Să ne amintim de cele două capturi semnalate în presă: de cea din Bulgaria din 7 iunie 2010 cînd a fost sechestrată de către vameşii bulgari o navă cu un transport ilicit de ţigări în valoare de 7 milioane de euro, precum şi interceptarea de către poliţia financiară italiană a unii camion cu 2600 kg de ţigări contrafăcute cu timbru moldovenesc aduse de la o fabrică clandestină de ţigări din Grecia. În contextul acestui caz, autorităţile din RM chiar au fost nevoite să recunoască că „nu este exclusă şi versiunea fabricării frauduloase a ţigărilor susmenţionate pe teritoriul statelor UE, cu aplicarea însemnelor de producere din Republica Moldova.”

Din recunoştinţă sau din obligaţii de „serviciu”, numai că nu din serviciu vamal, Francu îl ajută pe Stadler, fostul său şef, şi cu sponsorizarea odihnei acestuia în străinătate. Bunăoară, Francu i-a achitat odihna lui Stadler petrectută împreună cu V. Turevici în Cehia la Karlovy-Vary la hotelul Humboldt. Se vede că sponsorizarea de 5 mii de euro nu a fost prevăzută în planurile lui Francu, ceea ce l-a făcut să se plîngă pe această cheltuială unor colegi ai săi şi nu numai lor. Relaţia dintre cei doi – Stadler şi Turevici – este destul de strînsă şi de „prietenoasă” ca Turevici să-i dăruiască lui Stadler un Mercedes classe cu nr. de înmatriculare CTT 044.

În activitatea sa vamală şi mai puţin vamală Francu a izbutit să stabilească relaţii cu mai multe persoane influente care îl sprijină pe Stadler. Aceste relaţii au fost făcute în special pe filiera PLDM. Astfel, Francu a făcut cunoştinţă nu numai cu T. Baliţchi, seful Serviciului Vamal al RM, dar şi cu persoane de resort din alte structuri de forţă cum ar fi Ruslan Beschieru, şeful poliţiei economice pentru zona de sud care, de altfel, a fost avansat recent de către ministrul de interne Alexei Roibu (numit în funcţie de către PLDM, aflat în nomenclastura acestui partid încă de cînd era el însuşi şeful Serviciului de Grăniceri al RM) într-o funcţie importantă în aparatul central al MAI.

În afară de asigurarea trecerii frontierei fără vreun control vamal („procedura de 5 secunde”), Francu se mai laudă că împreună cu cumătrul său şi cu ştirea şefului mai mare al acestuia mai asigură şi o procedură veche şi binecunoscută contrabandiştilor – schimbul de facturi. Să zicem, un TIR înmatriculat în Ucraina se porneşte cu marfă din Turcia, avînd indicat în facturi valoarea mărfii de peste 100 de mii de euro. Ajungînd, însă, în Moldova, facturile sînt reperfectate, adică înlocuite cu altele, indicînd deja o valoare de pînă la 50 de mii de euro, ceea ce influenţează simţitor taxele vamale care se cuvin să fie achitate. Există chiar şi o listă lungă de TIR-uri ucraineşti care beneficiază de o asemenea asistenţă din partea lui Francu şi a subalternilor acestuia.

Peste puţin timp după intrarea în funcţie la Cahul a lui Francu V. Stadler a fost transferat la şefia vămii Leuşeni-Albiţa. Poate pentru faptul că procedura de 5 secunde a fost bine pusă la punct de noul angajat venit de la nord ? Avea în mîinile cui să lase controlul contrabandei de ţigări ?
Stadler şi Baliţchi

În presă deja s-au strecurat informaţii relevante despre protectorul lui Francu – Stadler. Iată ce ne spun observatorii avizaţi în domeniu: „La Biroul vamal Leuşeni, a ajuns binecunoscutul Vladlen Stadler, despre care ofiţerul SVM, Veaceslav Balacci, destituit anterior din funcţia de şef al Departamentului Originea Mărfurilor, zicea că ar fi unul dintre consilierii din umbră ai lui Tudor Baliţchi şi protagonist al unor scandaluri de corupţie în perioada guvernării comuniste. Ce cadru preţios trebuie să fie acest Vladlen Stadler, dacă a fost detaşat în permanenţă, ba la Biroul vamal Bălţi, ba la Cahul, ba la Centru. El conduce din umbră toate birourile vamale, instalează acolo persoanele necesare, ne-au spus mai mulţi angajaţi ai SVM.”

Să fie Francu unul dintre aceste „persoane necesare” ? Necesare pentru ce ? E o întrebare chiar retorică.

Presa semnalează că, în general, în posturile de şefi de birouri vamale sînt numite, preponderent, persoane apropiate unui anume partid sau unui anume şef de partid. Recent, în fruntea Biroului vamal Bender a fost instalat un membru PLDM din raionul Ungheni, Vitalie Vasilache, fost inspector la Biroul vamal Chişinău, suspectat anterior de luare de mită. Acesta l-a înlocuit în funcţie pe Petru Cangea, fost şef la vama Leuşeni, exact în perioada scandalului fără precedent de contrabandă cu ţigări, din martie 2010. Şi dacă PLDM şi Serviciul Vamal luptă de zor cu corupţia, acesta nu a fost demis atunci, ci a fost mutat, tot în funcţia de şef, la Bender, iar acum a fost transferat în aparatul central. Se pare că pe el nu-l paşte pericolul de a nu i se prelungi contractul de muncă. Un alt apropiat al PLDM, Eugen Chichioi, se află în fruntea Biroului vamal Centru, şi acesta cercetat anterior pentru abuz în serviciu. Deşi, conform statelor, şeful vămii respective pare să fie Dumitru Munteanu, demis de actuala conducere, dar restabilit prin decizie judecătorească. Dar se pare că nici angajaţii înşişi nu mai ştiu care şi unde lucrează.

Cine e T. Baliţchi o ştie toată lumea. Iată cîteva crîmpeie din presă: Cariera profesională şi-o începe în calitate de jurist la Agenţia pentru Proprietate Intelectuală (1999-2000). În următorul an este consultant juridic la USAID, în cadrul proiectului de privatizare contra mijloacelor băneşti şi dezvoltarea pieţei valorilor imobiliare — IBICI. Din 2000 şi pînă în 2009 este preşedintele Consiliului de Observatori şi şeful Direcţiei Administrative şi Economico-Financiare al S.A «IPTEH», firma care deţine clădirea uriaşă de la intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare şi strada Ismail, pe care Filat a privatizat-o încă atunci cînd deţinea funcţia de şef al Departamentului Privatizării în Guvernul Sturza. În decembrie 2009 este numit din nomeclatura PLDM în funcţia de director general al Serviciului Vamal. Într-o perioadă, Baliţchi era şi şef la Vamă, şi administrator al afacerilor lui Filat. Deci, Baliţchi este omul lui Filat. Şi, totodată, este de neconceput ca prin posturile vamale de la Prut să treacă anual loturi de ţigări de contrabandă în valoare de sute de milioane de euro şi Baliţchi să nu ştie nimic, să nu aibă nici o implicare.

Este limpede legătura dintre creşterea spectaculoasă a contrabandei de ţigări prin frontiera moldo-română şi situaţia cu cadrele din sistemul vamal al Moldovei.

Politica de cadre a Serviciului Vamal

În general, politica de cadre este dintre cele mai relevante. Iarăşi, datele oferite de presă ne împrăştie şi ultimele îndoieli privind banala „incompetenţă” şi ne întăreşte în părerea că înteţirea actelor de contrabandă este tocmai rodul unei asemenea politici de cadre deliberate.

Astfel, pe parcursul anului 2010 s-au operat epurări de masă ale persoanelor cu vechime de ani de zile, prin trucarea unor concursuri sau prin concedieri arbitrare, în cadrul Serviciului Vamal. Acestea sînt înlocuite cu persoane fără nici o experienţă în sistem, inclusiv inşi cu un trecut dubios sau vameşi eliminaţi din sistem pentru cazuri de corupţie.

Reamintim că, în 2010, presa a scris despre faptul că aproximativ 150 de angajaţi au fost anunţaţi de administraţia Serviciului despre intenţia de a nu li se mai prelungi contractele individuale de muncă. Este vorba de aproximativ 30 de colaboratori ai aparatului central, 28 de angajaţi ai Biroului vamal Chişinău, în jur de 20 de la vama Centru, de la vama Briceni, precum şi de la alte organe vamale teritoriale.

Să ne amintim că în 2009, în urma unei atestări, au fost disponibilizaţi peste 20 de colaboratori ai Biroului Vamal Cahul. Aceştia au afirmat că, de fapt, motivele concedierii au fost cu totul altele. Potrivit lor, ei au fost suspectaţi de „colaborare cu guvernarea comunistă” sau, cel puţin, asta a fost explicaţia pe care le-a dat-o deputatul PLDM, Ion Butmalai. De altfel, ulterior, aceştia au fost în mare parte restabiliţi în funcţii prin decizie judecătorească, dar, după ce au revenit la serviciu, au fost anunţaţi că nu le vor fi încheiate contracte de muncă. Este vorba, în temei, de persoane care au activat timp de 10-20 de ani în cadrul Biroului respectiv.

Este demn de toată atenţia şi faptul că şef al Postului vamal industrial (fost Varniţa) este Ion Talmaci, anterior şef al postului vamal Hînceşti. De menţionat că, potrivit unui ordin intern, aproape toate mărfurile de larg consum, mărfurile de tip cargo, sînt direcţionate doar către acest post vamal. Gurile rele zic că proprietarul sediului pe care-l arendează Postul vamal Industrial este nimeni altul decît naşul premierului, Anatol Ghilaş. Iar Postul vamal Aeroportul Chişinău este condus, coincidenţă, de Eugen Chiosa, fiul primarului din Lăpuşna, satul de baştină al premierului, şi, se pare, chiar rudă de-a acestuia.

IV. CONCLUZII CARE SE IMPUN DE LA SINE

Fapte, doar fapte

Potrivit mai multor observatori, creşterea considerabilă a cazurilor de contrabandă cu ţigări din Moldova a fost atestată odată cu venirea lui Vladimir Filat în fruntea Guvernului. De menţionat că atît şeful Serviciului Grăniceri, Alexei Roibu, cît şi directorul Serviciului Vamal al Moldovei, Tudor Baliţchi, care este şi ruda lui Filat, au fost propuşi în această funcţie de către actualul Premier, Vladimir Filat, în privinţa căruia procurorii români au intentat un dosar penal pe caz de contrabandă cu ţigări, încă la finele anilor ’90.

Cum să înţelegem faptul că autorităţile moldoveneşti au pornit cauze penale doar în cîteva cazuri din cele multe, prea multe cazuri de contrabandă ? Este clar că noi, obştimea, cunoaştem doar anumite cazuri care s-au mai strecurat în presă, pe cînd în realitate organele de resort înregistrează la sigur mult mai multe cazuri.

Concluziile care se impun au fost deja formulate de mai mulţi analişti, observatori, jurnalişti şi puţini politicieni care se află în opoziţie parlamentară sau extra-parlamentară. Unul dintre aceştia chiar a declarat: “Lipsa unor măsuri concrete din partea Premierului Filat, lipsa celei mai mici sancţiuni din partea Guvernului faţă de omul lui Filat, care conduce vama, Tudor Baliţchi, lipsa rezultatelor din partea organelor de anchetă, MAI, Procuratura Generală, CCCEC în acest caz demonstrează existenţa unor structuri de tip mafiot în cadrul actualei guvernări”.

Cele două grupări din cadrul guvernării

Primul grup este reprezentat la vîrf de către Vladimir Filat. Relaţia este evidentă Filat – Baliţchi – reţelele de contrabandă (Stadler, Francu şi alţii). Lipsa oricăror măsuri concrete din partea premierului Filat, lipsa oricărei minime sancţiuni din partea Guvernului faţă de cei responsabili pentru curmarea contrabandei demonstrează existenţa structurilor de tip mafiot în interiorul actualei puteri. Amintim aici cazul zguduitor legat de moartea subită şi stranie a doi figuranţi în cazul de contrabandă cu ţigări depistat la 5 martie 2010. Şoferul TIR-ului capturat, Anatol Ganea, şi Ion Margină, cel care a fost trecut în contractul de închiriere a tirului, au decedat subit, în condiţii suspecte, făcînd imposibilă identificarea celor care stau în spatele acestei crime economice.

Cel de-al doilea grup “interesat de obţinerea unui supravenit” din contrabadă cu ţigări, potrivit lui Iurie Roşca, este legat de Partidul Democrat din Moldova, condus de liderul Marian Lupu. Roşca a amintit că sub numărul 9 în lista electorală a PD figurează directorul general al companiei Tutun CTC, Pavel Filip. Este absolut evident că acest personaj se află în Parlament nu pentru a soluţiona problemele statului, ci pentru a-şi croi condiţii legale care i-ar aduce un supravenit mai mare. Cel de-al doilea grup interesat să obţină supraprofituri din businessul legal şi ilegal cu ţigări este legat de Partidul Democrat din Moldova, al cărui preşedinte este Marian Lupu, iar finanţator principal şi nr.2 pe lista electorală – Vladimir Plahotniuc.

Lupta acestor două grupări economico-financiare pentru controlul asupra sectorului de contrabandă cu ţigări explică faptul că se mai efectuează din cînd în cînd unele capturi de ţigări de contrabandă: vameşii unei grupări, la indicaţia şefilor lor (din nomenclatura PLDM), „descoperă” unele transporturi ilegale, iar procuratura (condusă de persoane din nomeclatura PD) se ocupă selectiv doar de cazurile care nu primejduiesc interesele grupării lor.

Lupta politică, născocirea a tot soiul de reforme ale sistemului judecătoresc sau ale organelor de ocrotire a dreptului nu sînt nimic altceva decît reflecţia intereselor acestor două grupări de crimă organizată aflate la cîrma statului. Acum este clar de ce şeful unei grupări, aflat la moment în controlul executivului, nu va consimţi niciodată la alegerea în fruntea statului a reprezentantului celeilalte grupări.

Logica luptei politice dintre guvernare şi opoziţia parlamentară
Totodată, devine clară şi atitudinea acestor două grupări faţă de principalul lor oponent – PRCM. Dacă PRCM ar constitui în sine o a treia grupare de crimă organizată, atunci aceste două grupări, ţinînd împreună în mîini toate pîrghiile statului, ar fi izbutit cu uşurinţă să dezasambleze toate presupusele scheme, business-uri ilegale ale acestei grupări. Dar nu se întîmplă nimic din aceasta, deşi interesul lor suprem ar consta tocmai în anihilarea unui potenţial concurent. De ce nu o fac ? Simplu: PRCM nu este întemeiat pentru a promova interesele unei grupări de crimă organizată, ci este alcătuit pe principii cu totul diferite. Da, ca în orice structură politică în ea există diferite grupuri de interese, dar nu de nivelul grupărilor de crimă organizată, adică de nivelul mafiei.

Pur şi simplu, cele două grupări de crimă organizată încăpute la putere datorită controlului lor asupra mass-media (PublikaTV, ProTV, JurnalTV, AltTV, Moldova 1) – deci, asupra alegătorului credul (sondajele atestă o încredere a circa 55-65% din alegători în mass-media) – şi politicii lor de ultrademagogie socială care demult a întrecut-o şi pe cea a comuniştilor cu cele 16 copeici chila de cîrnaţ şi 9 copeici litrul de benzină nu au de ce să se agaţe în a distruge presupusa grupare concurentă – aceasta pur şi simplu nu există.

Atunci de ce atîta înverşunare în lupta împotriva oricărei prezenţe a PCRM la guvernare ? Simplu: aceştia ar anihila aceste două grupări de crimă organizată după cum au făcut-o cu crima organizată formată în anii 90 ale cărei rămăşiţe supravieţuitoare sînt astăzi la putere în RM.

Da, PCRM a făcut multe greşeli cînd se afla la conducere. Unele dintre aceste greşeli au fost făcute deliberat, altele au rezultat din ideologia defectuoasă a acestui partid. Dar cea mai gravă greşeală o constituie nestîrpirea la timp a grupării de crimă organizată reprezentată de Vlad Plahotniuc care s-a înfiripat şi s-a consolidat în umbra PCRM. Acum PCRM ştie ce înseamnă a greşi în halul acesta şi, la sigur, este gata să facă orice să nu se mai repete aşa ceva. Tocmai de aceea este atît de dificilă, adică atît de nefirească alianţa dintre PCRM şi PD (mai exact, dintre Voronin şi garda lui şi Plahotniuc).

Pe timpul guvernării PCRM nu era atîta contrabandă, atîta luptă făţişă în toate ramurile puterii de stat – legislativă, executivă şi judecătorească. Nu era nevoie să fie împărţite pîrghiile de stat cît mai „echitabil”, adică cît mai echilibrat între cele două grupări mafiote care se pîndesc întruna una pe alta.