Invitatie pentru presa

Pt berenice

Degeaba va roade aceasta problema. Nu Lucinschi mi-a dat apartament, ci Guvernul, Valeriu Matei, dimpotriva, spunindu-mi, cu mindrie, ca a sprijinit aceasta decizie. Pentru ca el stia situatia. Ce spune acum, daca spune, e pe constiinta sa, insa Dumnezeu le vede pe toate si pedepseste pentru minciuni. Cu boli.

Adevarul este urmatorul: in familia mea sint trei doctori in stiinte – sotul, eu si fiica. Spatiul locativ, care ne-a fost dat de la locul meu de munca, pentru institutia care a cotizat la constructiile facute de stat, nu a inclus metrii suplimentari care trebuiau dati in asemeena cazuri. Am primit primul apartament la virsta de 36 de ani, sotul meu avind 45, lucrind la Universitate de la virsta de 24 de ani si neprimind NIMIC.

Dupa niste ani, ca deputat si conform Legii privind Statutul deputatului, am facut scrisoare la Guvern si s-a decis sa se dea trei apartamente persoanelor din ADR: lui Eugen Stirbu, de la PD, lui Vladimir Ciobanu, de la PRCM (Snegur), si mie, de la PFD. Cind s-a discutat in Guvern, s-a ridicat Ion Paduraru, ministrul justitiei pe atunci, omul lui Lucinschi, si s-a opus. Deci, lucrurile stau total invers. Prim-ministru era Ion Sturza si decizia a fost luata. Cind am mers sa ridic bonul de repartitie, ca eu eram la Amsterdam, in momentul deciziei, tocmai aparam acolo, la AP NATO, istorica Rezolutie privind retragerea trupelor rusesti din R.Moldova, Urecheanu mi-a spus cu gura sa: „Am primit indicatie de la Lucinschi sa nu va dau bonul de repartitie, dar vi-l dau”. Adica Lucinschi i-a spus sa incalce legea. Am deprivatizat apartamentul vechi si l-am privatizat, cu aceleasi bonuri patrimoniale de la inceputul anilor ’90, pe cel nou.

INSA: spre deosebire de TOTI cei care locuiesc in blocul de pe Florica Nita, si cei alti doi care au primit apartamente acolo, impreuna cu mine – Stirbu si Ciobanu – numai familia mea, iarasi, are trei doctori in stiinte si nici aici nu este spatiu suficient – este un apartament obisnuit, tip 143, cabinetul meu de lucru, ca doctor in filologie, fiind in … dormitor. Asta o stie o lume intreaga, cea care ne-a vizitat. Si adevarul mai este ca, in INTREG blocul, nu este alta familie nici cu doi doctori in stiinte, dar mite cu trei, dar TOTI, in afara de jumatatea noastra de scara, au nu UN APARTAMENT, ci DOUA APARTAMENTE UNITE, adica apartamente de doua ori mai mari decit cele de pe partea noastra de scara, unde sint cite doua si cite trei camere. Ei, toti ceilalti, au cite CINCI camere. Iata noi, ca o familie cu trei doctori in stiinte, trebuia sa avem un asemenea apartament, dar nu ne-au dat. Eu va invit oricind, daca aveti curaj, sa va convingeti personal de acest lucru.

Acum – de ce ne-am mutat de pe Ismail, cu un apartament tot de trei camere, cu doi metri mai mare (41 metri patrati de spatiu locuibil), in unul pe Florica Nita, unde sintem acum, cu 39 metri patrati locuibili? Iata de ce. Sotul meu este doctor habilitat, seful catedrei de literatura universala, este profesor, avem o biblioteca imensa, care, pur si simplu, mucegaia in blocul de pe Ismail, fapt care a fost motivat in cerere. Aici casa cu noua etaje e din piatra-bloc.

Insa, in acel apartament, mai locuia, alaturi de noi, sora si fiica ei, gravida, care nu mai puteau locui in casuta-tren de pe Armeana, unde crescuse copiii deja mari si nu incapeau, unde cumparasem in 1979 doua camere fara lumina, doar una cu geam la drum, cu 13 mii ruble, platind toata viata. Acolo eram noi trei, familia noastra, mama mea si sora cu trei copii, adica opt persoane. Ultimele datorii pe casa, pentru care am intors zece ani, tocmai le intorsesem inainte de moartea mamei, la 22 martie 1987, si oamenii au aduc datoriile inapoi, sa ne ajute sa ne inmormintam mama. Copilul meu si cei trei ai surorii, au fost mereu bolnavi din cauza lipsei luminii, cel mic al ei a murit in miinile mele, la virsta de cinci ani, pe nume Victoras, ca si tatal nostru, Victor.

Si ultimul lucru: zece ani s-a judecat cu mine, pentru acel apartament care a fost privatizat legal de sora mea, tot pe bonurile patrimoniale, nefolosite, ca nu avea cum la inceputul anilor ’90, ca locuia in casuta privata inghesuita, impreuna cu fiica cu trei copii si sotul. Am cistigat procesul, in baza legislatiei CEDO.

Ati face bine, acum, ca sa va dau un sfat, sa va interesati de toate apartamentele, mari, cu multe camere, revenite „marilor” demnitari agrarieni, comunisti si chiar democrati, care au pus mina pe ele fara nici un drept. In privinta asta am un document masiv, cu toate datele de la Procuratura Generala. Ne intilnim si va dau o copie.

Sotul meu si cu mine, in plus, sintem membri ai unor uniuni de creatie – sotul e membru a doua Uniuni de Scriitori – din Romania si R.Moldova, primit fara insistenta sa deloc. Iar eu sint si membra a Uniunii Jurnalistilor. Pentru aceasta si pentru gradele stiintifice se cuvine spatiu locativ in plus, pe care nu il avem.

Daca sinteti interesat cu adevarat de problema si nu sinteti un surup in miinile oponentilor politici, eu va stau la dispozitie, cu telefonul 069111682, ca sa va conduc sa va arat toate aceste lucruri pe viu si cu documente. Haideti – iesiti la lumina.

Eu am o moralitate ireprosabila. Daca era altfel si eram santajabila, stati linistit/a – era greu sa rezist in aceasta viata politica si publica murdara. Dar sint rezistenta pentru ca nu sint santajabila. Pentru un politician acest lucru este fundamental. Nu prea inteleg despre ce tineret spuneti, dar daca e sa discutam despre politicienii pe dreapta, birfe sint o sumedenie. Poate cunoastem si fapte. Important e ce fac, unde au ajuns prin comportamentul lor. Eu cred ca au ajuns prost.

Despre multi din acestia se stiu multe lucruri. Eu, insa, spre deosebire de ei, nu ma imbat sa ma sui gol in copac, sa vina unchiul sa ma dea jos, nu vomit prin masini, pentru ca „nu tin la bautura” (eu, personal, sa stiti ca tin la bautura, dar nu consum nimic absolut, nu-mi place si mai sint si sofer), nu mi s-a intimplat niciodata sa ma inec in bazin, beat fiind la sauna, unde sa fiu plecat cu persoane de la Lucinschi, si sa fiu salvat de sofer, nu am tata membru al PCM, dar, de fapt, sa ma dau social-liberal, nu ma fac de ris, ca nu tin la bautura pe la Bruxelles si multe, multe altele, nu figurez in liste de la arhiva oficiala a statului ca infiltrat in miscarea de renastere nationala (nu in liste facute de tipi de la PPCD, rizind prin cabinete de parlament, ca am si raspunsuri despre aceasta de la SIS-ul nostru).

Personal, nu am colaborat in viata mea cu nici un serviciu ocult si vreo securitate, asta ii face pe toti sa turbeze, pentru ca isi stiu ei colaborarile. Nu am avut frati prin lagare in Rusia, cu care s ama laud, dar stiindu-se ca ei, acolo, au fost „stucacioci”, adica turnatori si multe altele.

Si eu, si sotul meu am crescut fara tati, nu am avut labe paroase, am invatat, studiat, am trait in saracie, am dat rasraspunsuri si legat de serviciul sau militar in Cuba, unde am fost noua luni gravida si de zece luni am adus fiica aacasa, cind am revenit, fiind plecata, contrar vointei decanatului, care spunea ca „aveam sa zbor, peste doua zile, in America”, adica nu-mi permiteau sa plec in calitatea mea de sotie, la 21 de ani… Si multe altele.

Asta e problema – ca am avut un parcurs onest, nesantajabil si toate porcariile al caror instrument sint si unii de pe blog sint un pacat care se va intoarce impotriva pacatosilor. Am cetatenia romana din 1992, ca si intreaga familie – mai devreme nu s-a putut. Cind le-am spus si altora sa isi faca, ei m-au turnat si m-au dat afara de la Moldova-pres. Nu regret – pentru ca am invatat sa fiu om foarte liber. Am primit, in 2003 sau 2004, nu mai tin minte, Ordinul National al Romaniei „Pentru merit”, in Grad de Comandor, de care sint mindra, l-am primit cind eram somer, nu deputat, spre deosebire de pepecedisti sau liberali, care nu au ordine, liderul liberalilor avindu-l doar pentru ca a ajuns, accidental, „prezident interimar”. La fel ca si colegii mei de partid, care au ordine ale Statului Roman – Alexandra Can, Anatol Vidrascu.

Sotul meu are sase doctoranzi din Romania, carora le-a fost conducator stiintific. Nu mai spun de cei de aici. I-a murit tatal cind erau cinci copii dupa el. Este o persoana foarte apreciata si nu i-am dat voie, in Cuba, sa intre in Partidul Comunist. Atunci asta era un curaj, ca si multe altele. Asa ca aveti grija de imaginea idolilor vostri, noi de viata noastra am avut grija si ne-a incheiem cu demnitate si fara pacate, desi ea a decurs in perioade nefaste…

Noi nu ne-am ticalosit.