Pozitia PNL: cerem AIE-2 identificarea si lichidarea cauzelor speculative in explozia preturilor si lichidarea clanurilor mafiote
Influenta gruparilor de presiune din business in Republica Moldova s-a resimtit in toti anii de dupa proclamarea Independentei si a condus, de fiece data, cind se instaleaza guvernari necomuniste, la cresterea neasteptata a preturilor, menita sa submineze Puterea. Partidul National Liberal, partid extraparlamentar proromanesc/proeuropean, a sprijinit AIE-1, fata de care a fost si in opozitie constructiva, a cerut apoi refacerea Aliantei pentru Integrarea Europeana, numita acum, conventional, AIE-2, in speranta ca se va consolida demersul majoritatii societatii spre standardele europene si apropierea de spatiul comunitar vestic, din care face parte si Romania – principalul sprijinitor al R.Moldova in acest demers.
Experienta politica si economica a ADR din anii 1998-2000, ca si cea a AIE-1, de dupa 2009, au aratat marea rezistenta pe care o opun reformelor clanurile economice mafiote, consolidate, in R.Moldova, prin privatizari ilegale, incurajate de guvernarile agrariana si comuniste antieuropene, ce nu au implementat parametrii adevaratei economii de piata, asa cum a statuat Declaratia de Independenta si legile, hotaririle primului Parlament ales democratic in Republica Moldova.
Si societatea, si partenerii occidentali spera ca actuala Putere este constienta de sechelele grave, ramase dupa 14 ani de guvernare retrograda, din cei 19 ani ai perioadei postsovietice in statul nostru.
Dupa alegerile din 28 noiembrie 2010 s-a pierdut un anume timp cu negocierile de creare a institutiilor noii Puteri, ce urmeaza a se finaliza in acest an, lucru, desi cu greu, dar inteles de cetatenii Republicii Moldova. Acum nu mai e timp de pierdut. Trebuie sa se actioneze ferm, mai ales ca refacerea AIE-2 a „deranjat” cercurile imperiale de la Kremlin, dar si gruparile oligarhice din Republica Moldova.
Aceste grupari, care au sprijinit sau au fost aliatii PCRM, acum se conformeaza cu greu noilor imperative, legate de reformele institutionale si conceptuale, in abordarea problemelor politice, economice si sociale. Doar modernizarea, democratizarea si europenizarea Republicii Moldova, insa, ar putea conduce la asigurarea ireversibilitatii integrarii europene a statului nostru.
Partidul National Liberal, care considera, in continuare, ca cea mai scurta cale de aderare la UE este aderarea la NATO si Unirea cu Romania, se declara alaturi de vointa cetatenilor, ce au votat pentru actualele componente ale AIE-2. PNL regreta, insa, ca Programul de guvernare al AIE-2 nu include parasirea CSI si aderarea la NATO, dar spera ca, la adoptarea noii Constitutii, se va demonstra vointa politica si pentru aceasta.
O conditie, insa, primordiala, ca PNL sa sprijine, in continuare, AIE-2 este adoptarea unui Program concret, si nu abstract, incluzind masuri credibile si decizii ferme, pentru eradicarea coruptiei, pentru inceperea lichidarii conditiilor economice ce favorizeaza existenta clanurilor mafiote, oligarhice. Daca acest lucru nu se va intimpla in scurt timp, obiectivul incepind sa se aplice in mod vizibil pentru intreaga societate si palpabil pentru fiecare cetatean, precum si pentru partenerii vestici, PNL se va declara in opozitie dura si va sensibiliza societatea asupra perpetuarii gruparilor mafiote la guvernare. Exista prea multe pozitii exprimate de cetateni si de presa, pentru a spune ca in Republica Moldova domina legea, si nu coruptia si interesele de clan, in care cei mai importanti actori aflati la putere nu ar fi si cei mai importanti exponenti ai acestor clanuri, care au preluat controlul Sistemului creat „cu migala” de comunisti .
Guvernul de coalitie nu poate sa nu constate existenta unei conjuratii a celor ce se opun reformelor, menite sa degajeze molozul raminerii noastre in urma la capitolul “schimbari radicale”.
Societatea intelege perfect motivele subiective ale exploziei preturilor in Republica Moldova – dincolo de preturile mondiale, aici, repetat, clanurile de presiune, gruparile mafiote si oligarhice mai intii „sponsorizeaza” partidele “cu sansa”, dupa care, acestora, ajunse in Parlament, nu le ajunge vointa politica sa le taie gruparilor oligarhice „vina de aur”, de care pot profita si ele, nu doar in campaniile electorale.
Guvernul trebuie sa discute cu expertii autentici si cu societatea civila asupra a ce se poate si a ce nu se poate face in conditiile de azi, tot mai ingrozitoare pentru majoritatea oamenilor, adusi la limita supravietuirii. Si ceea ce se poate face – sa se faca. Chiar daca “vizeaza” interese de clan ale gruparilor oligarhice cocotate la putere. Valul de scumpiri ar putea alimenta din nou nostalgia societatii dupa trecutul comunist – scrie presa din Vest.
Societatea e la capatul rabdarii. Oamenii au votat cu speranta. De aceea guvernantii, conducerea politica a AIE-2, care nu au dreptul sa insele aceasta speranta postcomunista a cetatenilor. Ei trebuie sa iasa la confruntari directe si sa le spuna cetatenilor cum au de gind sa ramina si in rigorile economiei de piata, ale abordarilor liberale in sectorul economic, dar si sa procedeze la lichidarea clanurilor mafiote, care inteleg limpede ca, odata cu democratizarea si modernizarea societatii, nu vor mai putea profita de portitele prin care fac bani negri, prin care finanteaza si partidele politice. Ca acestea sa ajunga la guvernare si sa le faca, apoi, favoruri.
Sunt gata guvernantii “sa isi taie craca pe care stau?” – este intrebarea la care o clasa politica responsabila trebuie, o data si o data, sa raspunda.
Chisinau,
21 ianuarie 2011
Nu-i a bine dna Pavlicenco cu scumpirile astea, nu stiu cit mai rabda basarabeanul, o sa-i crape „rabdaul”, atitea fonduri, credite in RM in 2009 – 2010 insa parca sau pierdut fara urma. Cred ca si mai multi basarabeni din pacate vor fi nevoiti sa plece „la ban lung”. 🙁 Poate toate scumpirile sunt rodul perioadei electorale lungi, poate vizita lui Narishkin neinteleasa cum trebuie „ne iese din buzunare”, cert e ca ne asteapta vremuri si mai dure din partea economico-financiara, pana se apuca guvernul actual de lucru, iar daca nu vor face fata atunci… precis revine bau-baul komunist. 🙁
Pt Vitalie
Eu privesc acum live sedinta ANRE cu Moldova-gaz si sunt ingrozita de santajul rusesc. Acestuia trebuie sa ii faca fata AIE-2, nu sa se giugiuleasca ei cu Putin si Medvedev.
Aveti dreptate, dna Pavlicenco!
Doamna, incepeti campania electorala pentru parlamentare anticipate in toamna,presedintele nu se va alege.Voronin ataca din nou PD-ul lui Lupu.Sper ca la urmatoarele alegeri sa luati loculPD-ului in parlament.De aproape o luna de cand Lupu este presedinte interimar, nici un oficial occidental nu a luat legatura cu el.Occidentul il simte probabil pe LUPU ca un neocomunist, de aceea discuta mai mult cu Filat.
Pt bogdan, ro
Va multumesc pt informatii. Aveti dreptate. Eu sunt in Germania, privesc totul, dar, intr-adfevar, nu am vazut comunicate de presa despre intilniri de protocol sau mai serioase cu Lupu. Ne pregatim de alegerile anticipate. ne sprijiniti de data aceasta?
Chiar sa ajungem din nou la anticipate? Nu cred! Plahotniuc va „rezolva” problema!
Pt VV
Cam asa as crede si eu.
Vitalia,
Amestecul statului in controlarea preturilor nu este nici liberalism, nici economie de piata.
Situatia trebuie privita prin prisma cresterii pretului energiei pe plan mondial si consecintele asupra unei economii care „exista dar lipseste cu desavarsire” in provincia romaneasca intitulata cu „mandrie patriotica, stat suveran si independent”.
In primul rand, stat independent nu poate fi atata timp cat este total dependent de resursele straine si de sumele primite pentru munca efectuata in strainatate de sutele de mii de basarabeni.
Parerea mea, pe care mi-am mai exprimat-o, este ca „liberalismul moldovenesc” este o notiune calpa in lipsa unei economii functionale, deci care trebuie subventionata de stat pentru a micsora artificial presiunea sociala. Raman la parerea ca dincolo de Prut, marea problema care trebuie solutionata este problema identitara pentru a alinia definitiv Basarabia pe traseul unirii cu Romania, singura modalitate de a nivela diferentele (printr-o strategie comuna de dezvoltare economica) si de a contribui la un standard acceptabil pentru locuitorii acestei zone urgisite de la marginea Europei.
Desigur, cred ca tinta principala PNL in noile alegeri va fi atragerea electoratului PD, care a fost dezamagit de acest partid de alegerile parlamentare din 28 noiembrie.In aceste conditii PNL ar putea face alianta cu PL si PLDM in noul parlament.Acest electorat al PD poate fi exploatat intrucat in acest moment nu este hotarat la unul din partidele de dreapta.
Pt. VV
Eu as propune anticipate.Aceasta AIE 2 o vad ca o casatorie cu sila a PD -ului cu PL+PLDM.Acum din cate aud PD-ul vrea sa-i ,,insele” cu PCRM.Iar din punct de vedere al ideologiei PD, cred ca Lupu este mai de ,,stanga”, iar restul membrilor PD sunt cred mai apropiati de ideologia PLDM sa-zis ,,pragmatica”.De aici si aceasta oscilare a PD cand spre stanga cand spre dreapta.De aceea PD-ul se poate desfiinta, o parte(mica) mergand cu Lupu si unindu-se cu PCRM si cealalta parte sa intre in PLDM.
Am participat astazi, prin telefon, la o emisiune de la Publika TV. Iata ce am spus:
„PNL a difuzat astazi o declaratie despre pozitia noastra fata de AIE-2 si de cresterea preturilor. Sprijinim AIE, dar trebuie lichidate gruparile mafiote, cu interesele lor meschine, mai ales cele influentate de Moscova.
In sectorul energetic intotdeauna s-au facut cei mai multi bani mrdari in Republica Moldova si nu as vrea ca nici democratii sa nu sa faca regula, ci sa preia controlul asupra schemelor de profit ilegal din saracirea oamenilor de rind.
Statul, pe timpul guvernarilor retrograde, a cedat pachetul majoritar Gazprom si acum suntem la cheremul cercurilor imperiale de la Kremlin. Am participat, ca deputat, inca in 1998, in grupul privind restructurarea datoriei fata de Gazprom dupa guvernarea agrariana.
Pina acum nu se stie ce consumam, ca, de fapt, contorul se afla pe teritoriul Ucrainei. Nici democratii, mai inainte, nici comunistii nu au facut regula aici. La Moldova Gaz nu exista transparenta nici in privinta consumului, nici in privinta formarii preturilor, nici a firmelor care au profit din acest Sistem monopolist.
Nu a fost vointa politica, profesionala si interes national pina a veni Parlicov si s-a urmarit doar interesul Gazprom, nu ale cetatenilor R.Moldova. La Moldova Gaz salariile sunt mari, unii romani ai nostri apara acolo alte interese decit cele nationale, ca si Gusev.
Ca deputat, am pus adeseori problema gestionarii Moldova-gaz, problema conductelor acaparate abuziv de Moldova Gaz de la oameni, se cunosc multe filiere de profit prin si pe linga aceasta intreprindere antimoldoveneasca, dar nu am avut guvernari cu demnitate, ci doar vinzatori de interes national in favoarea propriului buzunar, pentru a rezolva problema.
Acum Moscova, nemultumita de instaurarea unei coalitii proeuropene – sa speram si proromanesti -, recurge la santaj si la sumbinarea Puterii democrate.
Actuala guvernare se va confrunta cu toate sechelele guvernarii paguboase si antinationale a comunistilor, va trebui sa lichideze gruparile de presiune din business in Republica Moldova si sa aiba verticalitate in fata Moscovei, a Gazpromului si Moldova Gaz, controlata de acesta, si sa diverisifice piata energetica, sa liberalizeze de facto aceasta piata.”
Draga Mircea
Desigur ca este asa.
Dar cind spui, mereu, ca esti pt Unirea cu Romania, asa cum PNL a facut si in aceasta recenta Pozitie, „prietenii” ne spun ca nu stim alt refren. Sa-i vedem. Sunt sigira ca nu se va alege nimic nici din guvernare, nici din stat.
pt dna Pavlicenco
Deci, cu cat mai rau, cu atat mai bine?
Poate ca ideea unirii ar trebui explicata si prin avantajul economic si social pe care l-ar avea basarabenii. Un stat mare si cu resurse cum este Romania poate suporta mai usor impactul fluctuatiilor economiei globale, decat un teritoriu fara resurse, fara economie, fara piata de desfacere.
Pt VV
Faceti sa fie bine! Ma voi bucura, dar NU E DE UNDE!
TOATA LUMEA VA AJUNGE LA CONCLUZIA CA R.MOLDOVA NU POATE FACE FATA SFIDARILOR IN CONFRUNTAREA ASCUNSA SI DIRECTA CU RUSIA, NEMULTUMITA DE DEMERSUL EUROPEAN. NUMAI UNIREA CU ROMANIA NE VA SALVA O DATA SI PT TOTDEAUNA. SPRE ASTA MERGEM, CHIAR DACA MANCURTII LEANCA SI ALTII CRED CA EUROPA LEASINA SI NE ASTEAPTA ALATURI DE EA. NU NE ASTEAPTA.
Realitatea dura este ca Moldova cu conducreile ei este ca un rahat in pirau- pluteste la vale si nu stie la ce mal sa se alipeasca.
Toti vorbesc de verticalitate, insa la o mica adiere de vint de la kremlim sunt gata se-i lustruiasca fundul lui Putin cu limba .
Sunt de acord cu Dvs. ca numai unirea cu Rominia ne va salva, dar nu cred ca acesata se va produce in viitorul apropiat din mai multe considerente:
– lasitatea clasei politice /din ambele parti/;
– prostia omeneasca;
– aroganta clasei politice de dupa Prut;
– indepartarea de la treuca SRL „Molduva” a actualelor si viitorilor ‘napoleoni’ si „napoleonasi” autohtoni, a rudelor, cumatrilor, nanasilor, finilor, nanasilor, cumatrilor etc. etc….
sursa: ava.md
Виталия Павличенко: Готовы ли нынешние власти «рубить сук, на котором они сидят»?
Мы достигли края терпения. Люди голосовали за надежду, но власти не участвуют в прямых дискуссиях и спорах (говорю о лидерах АЕИ), чтобы сказать людям, что они хотят сделать, чтобы остаться в рамках демократии, либеральной экономики, осознав необходимость искоренения мафиозных кланов, которые должны чувствовать, что, наряду с демократизацией и модернизацией, для них закроется калитка для отмывания черных денег для финансироваия партий.
Вспоминаю 1998-1999 годы. Складывается впечатление, что постоянно сталкиваются интересы антиреформаторов и новых властей, которые должны убрать преграды на пути к прогресса молдавского общества путем радикальных изменений, искоренения коррупции и борьбы с мафией. Для этого, в прошлом использовались и голоса нынешних «демократов» – бывших союзников коммунистов, пишет в своем блоге Виталия Павличенко.
Вот примерная схема таких действий: сначала отдельные кланы, мафиозные группы «спонсируют» «выигрышные» партии, затем этим партиям, попав в парламент, не очень хочется отрезать олигархическим группировкам «золотую жилу».
Хочется посмотреть, что будет сейчас: проявит ли правительство либерал-демократов, пришедшее к власти, кстати, и путем использования мощного административного ресурса, достаточно воли, чтобы сделать все возможное в условиях, когда народ находится на грани выживания. Способна ли будет власть сделать все, что нужно сделать, даже если это будет затрагивать клановые интересы олигархических групп, находящихся у власти?
Если власти, в частности, либерал-демократы, самодовольные и расслабившиеся, все чаще и чаще посылают сегодня на все телепередачи «экс-эксперта» (ныне депутата) Вячеслава Ионицэ, как раньше посылали туда же такого же «специалиста по всем вопросам» Валерия Гилецкого для того, чтобы забить наши головы оптимистической демагогией, когда народу не за что купить кусочек хлеба, я не думаю, что этот народ завтра не выйдет на улицу.
Лично мне надоело включать телевизор и постоянно видеть этого «старого» уже демагога, очень демократического и очень либерального Ионицэ, говорящего с таким апломбом, как будто он вообще не в курсе того, что творится в Республике Молдова.
Мы достигли края терпения. Люди голосовали за надежду, но власти не участвуют в прямых дискуссиях и спорах (говорю о лидерах АЕИ), чтобы сказать людям, что они хотят сделать, чтобы остаться в рамках демократии, либеральной экономики, осознав необходимость искоренения мафиозных кланов, которые должны чувствовать, что, наряду с демократизацией и модернизацией, для них закроется калитка для отмывания черных денег для финансироваия партий.
Готовы ли нынешние власти «рубить сук, на котором они сидят»? Ответственный политический класс должен раз и навсегда ответить на этот вопрос.
DEZBATERI PARLAMENTARE
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 16 decembrie 1997
Leonida Lari Iorga – relatarea „stopării mişcării naţionale de eliberare şi reîntregire din Basarabia”
Stimaţi colegi,
Formarea acestui partid al domnului Simirad de la Iaşi, Partidul moldovenilor, a pus în grea încurcătură românii din toată ţara, dar mai cu seamă pe cei din Basarabia, pentru că ne-a amintit, fără să vrem, de confruntările noastre cu adversarii colonizatori, de încercările noastre pur şi simplu disperate, uneori, de a deconspira, de a lămuri, pentru oamenii simpli, tactica sofisticată a KGB-ului.
Pentru a preveni pericolul unor astfel de partide pe criterii geografice, ca şi al celor pe criterii etnice, gen UDMR, pentru a ne edifica ce se întâmplă şi ce se poate întâmpla, prin acţiunile lor, am să relatez succint cum s-a ajuns la stoparea Mişcării naţionale de eliberare şi reîntregire din Basarabia.
Prin 1989, când mişcarea era în apogeul ei, KGB-ul de la Moscova, prin filiala Chişinău, a fondat o formaţiune politică, „Interfront”. De altfel, astfel de „Interfront”-uri au fost fondate în toate republicile, mai bine zis în toate coloniile sovietice.
Aşa, parcă din senin, la mitingurile „Interfront”-ului, iar mai apoi şi ale Partidului Social-Democrat din Basarabia, a început să circule o hartă ce reprezenta Moldova Mare. Era exact pe atunci, pe când sute de mii de români basarabeni veneau, de prin toate satele şi oraşele, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, ca să-şi obţină drepturile la limbă, istorie, grafie latină, insemne naţionale. Această hartă, pe noi, cei din conducerea mişcării, ne încurca mult, pentru că se vehicula cu numele lui Ştefan cel Mare, care, pentru noi toţi, este un nume sfânt. KGB-ul găsise o portiţă întru abandonarea idealurilor de reîntregire, cu numele unuia dintre cei mai mari voievozi ai noştri.
Lovitura era bine calculată: odată ce oamenii vor auzi de Moldova lui Ştefan cel Mare, se vor regrupa. Să ştiţi că, pe undeva, au şi reuşit. Dacă în 1989 lumea striga: „Trăiască, trăiască, trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”, prin 1991 au sunat şi altfel de voci: „Casa noastră, Republica Moldova”, „Moldovioara noastră dragă” etc.
Dacă noi, o mână de intelectuali membri ai Frontului Popular din Basarabia, am reuşit, totuşi, să ne păstrăm aderenţii la ideile Unirii, recunoaşterea Republicii Moldova de către România ne-a dat peste cap. Şi când te gândeşti că, în Declaraţia despre independenţă din iunie 1991, se stipulează clar că URSS nu avea dreptul, când şi-a încălcat prerogativele constituţionale, formând state unionale pe teritoriul altor ţări, în cazul nostru al României. Aşadar, independenţa privea imperiul sovietic, şi nu ţara mamă!
Am putea spune că le-am dat mură în gură politicienilor de la Bucureşti cum ar trebui să acţioneze. De altfel este curios cum au reacţionat, pe atunci, şi analiştii politici, care se dau mari cunoscători şi care mereu amestecă brânza cu urda, din necunoaşterea realităţilor basarabene. Chiar am să mă interesez, de prin arhive, cum au reacţionat ei pe atunci.
Ei bine, nu ne-am sincronizat în trăire, nu am fost auziţi, înţeleşi, căutaţi. Poate de aceea unii scriitori din mişcarea aceasta a noastră de reîntregire, scârbiţi fiind că iarăşi am fost lăsaţi de izbelişte, s-au retras din luptă. Imediat după pripita recunoaştere, au început provocările întru vărsări de sânge, de altfel şi în celelalte republici.
Noi, intelectualii din Basarabia, am ţinut piept la 4 provocări din acestea, la Chişinău, postându-ne între mitraliere şi mulţimi, ca să nu fie, cumva, măcelărite. În toate capitalele fostului imperiu sovietic s-a vărsat sânge, la Chişinău nu. Şi, atunci, KGB-ul a mutat scenariul în Transnistria, o zonă ocupată de ruşi încă în 1924 şi, bineînţeles, colonizată masiv. Nici în visele noastre cele mai urâte, nu voiam să se verse sânge, că eram siguri că, odată cu pierderea unor vieţi omeneşti, reîntregirea va fi amânată, se va opta pentru supravieţuire, pur şi simplu. Aceasta a fost regia KGB-ului şi piesa morţii s-a jucat. Am pierdut peste 2.000 de tineri, floarea naţiunii noastre, dota noastră de curaj, pe care puneam miza în confruntările cu adversarii. Şi Cristian Tudor Popescu îndrăzneşte să spună, acum, într-o emisiune televizată, că numai intelectualii din Basarabia vor unirea, iar poporul simplu nu?! Păi, anume poporul simplu a luptat, la margine de ţară, pe Nistru, să nu cumva tancurile sovietice să treacă Prutul şi să ajungă şi la Bucureşti!
După înfrângerea mişcării, a început prigoana, arestările, chiar exterminarea liderilor. Cazul grupului Ilaşcu, cazul primarului Nicolae Costin, care a fost iradiat şi acum este mort, cazul poetului Matcovschi sunt cazuri notorii.
V-am povestit toate acestea, ca să ne dăm seama, împreună, cât de abil, cât de perfid lucrează KGB-ul. Dar KGB-ul nu s-a oprit la Basarabia, poftele Moscovei fiind mult mai mari. Planul este, precum v-am spus, de la bun început, Moldova Mare.
După Revoluţia din 22 decembrie 1989, în toate oraşele de graniţă ale României, adică în Moldova din astă parte a Prutului, KGB-ul şi-a infiltrat oameni, de la patroni de întreprinderi, hoteluri, până la specialişti în toate domeniile. „Interfrontul” rusesc şi-a întins tentaculele chiar şi până la Bucureşti, în Casa Brătianu.
De ce, atunci, l-aş crede eu pe domnul Simirad că fondează Partidul moldovenilor cu cele mai bune intenţii şi nu numai din cauza unei frustrări a lui sau din cauză că zona Moldovei este în delăsare, ceea ce pare să fie un adevăr, dar nu este motivul pentru naşterea unui partid pe baze geografice. Să-l creadă pe domnul Simirad mutul sau Ion Cristoiu, care m-a numit, cândva, „diversiune politică”, pentru simpla plecare a mea de la PNŢCD, că mă sufocam să votez cu ungurii, iar acum se sufocă el văzând că am avut dreptate. Eu personal nu cred că poţi forma, cu bune intenţii, un partid care taie o parte din ţară. Şi Mugur Vintilă de la ApR a intuit că aici este mâna KGB-ului. Partidul moldovenilor este o îngustare a viziunii politice privind reîntregirea statului naţional român. Şi aceasta, da, este o mare şi o abilă diversiune politică, doamnelor şi domnilor!
Dacă voia un partid bazat pe interese naţionale, putea să se alieze foarte bine cu PRM, cu PUNR, cu PDSR, chiar, cu Partidul Reîntregirii Naţionale al lui Druc sau cu Mişcarea Naţională pentru Reîntregire, formată la Iaşi nu cu mult înaintea declaraţiei aberante a domnului Simirad, dar nu să facă un partid pe criterii geografice. Un partid nu se organizează nici pe criterii etnice, precum UDMR, nici pe criterii geografice, precum Partidul moldovenilor, se organizează numai şi numai pe criterii politice.
Consider că a venit momentul să interzicem apariţia unor astfel de partide în România, care prea mult tulbură apele, într-o ţară sărăcită şi fără sprijin din exterior. Se vede că mâna lungă a KGB-ului a ajuns şi pe la Iaşi. Chiar şi povestea cu „Monitoarele” acestea, care apar ca ciupercile după ploaie şi apar numai în Moldova, nu este clarificată.
Aşadar, domnul Simirad şi-a închipuit, în mod grobian, că Partidul moldovenilor este un fel de societate en gros şi că, acuşi-acuşi, se vor scurge toţi moldovenii de pretutindeni la neica Simirad, să-i îmbrăţişeze „Interfront”-ul! Ba bine că nu, ne-am născut fiecare unde ne-a fost dat, unde a vrut Dumnezeu, în Ardeal, în Basarabia, în Bucovina, Muntenia, Oltenia, Banat, dar suntem români, şi punctum!
Vă mulţumesc.
Savanţii şi problemele de pe agenda publică
Impactul preturilor asupra economiei naţionale
Inflaţia este o provocare permanentă pentru economia Republicii Moldova. Iar unul dintre factorii, care generează creşterea nivelului general al preţurilor este evoluţia pe plan internaţional al preţului resurselor energetice. Republica Moldova, fiind un importator de resurse energetice, nu poate evita impactul preţurilor de import al acestora asupra economiei naţionale.
Majorarea preţurilor resurselor energetice influenţează prin următoarele canale economia naţională:
a) Modificarea preţului de import a gazelor contribuie la modificarea tarifelor locale la gaz, ce se propagă în economie pe 2 direcţii:
– creşterea costurilor de producţie, ulterior transpuse de agenţii economici în preţurile finale ale produselor. Creşterea preţurilor la gaz afectează întreaga industrie, însă, cel mai mult au de suferit întreprinderile, care în procesul de producţie consumă cantităţi importante de gaz, cum ar fi: unităţile economice din sectorul energetic, industria chimică, fabricarea cărămizilor, fabricarea conservelor;
– scumpirea generală a serviciilor comunale (electricitatea şi încălzirea centrală se produce în baza gazului).
În fond, o majorare de 14-17% a tarifului mediu local la gaz poate duce la o inflaţie de circa 4,7-6%.
b) Majorarea preţurilor la petrol are un impact mai mic asupra nivelului general al preţurilor:
– în costurile de producţie cheltuielile de transport, implicit procurarea petrolului, au o pondere relativ mică, ceea ce face mai puţin sensibili agenţii economici la scumpirea petrolului;
– scumpirea petrolului poate condiţiona majorarea preţurilor la serviciile prestate de companiile de transport;
c) Majorarea preţurilor la motorină va determina creşterea preţurilor la produsele agro-alimentare. Cheltuielile pentru motorină au o pondere importantă, de circa 20-25%, în costurile de producţie ale agenţilor agenţii economici încadraţi în agricultură.
Totodată, trebuie de menţionat şi faptul că deficienţele de ordin structural cum ar fi: ineficienţa funcţionării întreprinderilor de stat (în cazul dat a CET-urilor), precum şi utilizarea, într-o măsură excesivă, a practicilor anticoncurenţiale distorsionează funcţionarea economiei şi influenţează negativ preţurile.
Actele normative existente, în fond, reglementează nivelurile de rentabilitate, iar în prezent majorările ce se vor produce ţin de costurile de producere. Din acest considerent şi pârghiile Guvernului sunt relativ limitate şi se va încerca de a interveni prin metode administrative ce constau în intensificarea controalelor din partea organelor abilitate, Centru de Combatere a Corupţiei şi Crimelor Economice şi a Inspectoratului fiscal, la agenţii economici. Totuşi, probabile majorări ale preţurilor ce vor avea loc în următoarele 2-3 luni, trebuie de asociat într-o măsură mai mare unui factor exogen economiei naţionale şi anume, creşterii de preţuri la resursele energetice în ţările din care le importăm. Pe de altă parte, schimbarea structurală a economiei, prin reforme ce ar eficientiza funcţionarea întreprinderilor de stat, ce ar îmbunătăţi mediul concurenţial, chiar şi sancţionarea persoanelor care efectiv distorsionează funcţionarea economiei, precum şi încercarea diversificării surselor de aprovizionare cu resurse energetice trebuie să fie o activitate permanentă a instituţiilor publice. Din păcate, în Republica Moldova Guvernul îşi aminteşte de existenţa problemelor structurale, doar pe o perioadă scurtă de timp, iar după ce situaţia relativ se stabilizează, de acestea se uită.
Efectul social al majorări preţurilor este unul mult mai simţitor decât impactul asupra economicului. Luând în considerare nivelul scăzut al veniturilor, precum şi ponderea înaltă a cheltuielilor pentru serviciile comunale operate de gospodăriile casnice majorările de preţuri la aceste produse vor afecta negativ nivelul de trai al populaţiei.
Totodată, actuala majorare a preţurilor nu va afecta decisiv trendul inflaţiei. Astfel, în cazul absenţei unor şocuri, cum ar fi condiţiile climaterice nefavorabile, majorările de preţuri din perioada rece a anului va fi urmată de o stabilizarea a inflaţiei în decursul primăverii, urmând ca în lunile de vară sa avem o deflaţie (efect sezonier determinat de sporirea ofertei producţiei agroalimentare). Pentru anul 2011 nivelul inflaţiei va fi sub 10% şi probabil îşi va urma trendul descrescător, astfel încât, către anul 2012 BNM se va apropia de nivelul ţintit al inflaţiei de circa 6% (nivelul targetat al inflaţiei de 5% plus un procent abatere).
De asemenea, trebuie de menţionat că majorările preţului la resursele energetice va rămâne permanent o provocare pentru economia naţională. Pentru reducerea efectelor negative ale acesteia e nevoie de a diversifica sursele de aprovizionare cu resurse energetice.
Pentru combaterea inflaţiei e necesar a întreprinde acţiuni în mai multe direcţii, cum ar fi:
a) Politică monetară:
– îmbunătăţirea mecanismului de transmisie a politicii monetare;
b) Politici structurale:
– combaterea reală a corupţiei (evident, cei care practică activităţi economice ilegale, ce distorsionează funcţionarea economiei şi nu au fost sancţionaţi până acum, au influenţă asupra reprezentanţilor instituţiilor publice);
– restructurarea întreprinderilor de stat (CET-uri, Termocom);
– crearea unui mediu concurenţial autentic.
Alexandru STRATAN – dr.hab., director, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică al ASM
Alexandru FALA – cercetător ştiinţific, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică al ASM
Am impresia ca toata lumea stie ce este de facut. Schimbari, programe, credite…
Dar intr-o buna zi Moldova nu va mai avea oameni. Viata intelectuala anemica si impotenta politicienilor face ca multi tineri sa nu mai construiasca viitorul in Moldova.
E jalnic sa auzi la Vocea Basarabiei cum „intelectuali” romani ne ponegrasc pe fata spunand ca nu avem nici mica idee despre liberalism si democratie. E si mai interesant sa citesti comentariile lui Popescu despre liberalism. Sa vina acest Popescu in SUA sau Canada si sa vada ce se numeste standard dublu. Sa vada domnia sa si alti mari liberali cat de reglemantata este viata aici in Quebec. Nici urma din pafosul cu care vorbesc politiceienii de peste ocean in tariele est europene.
Si cat priveste ilegalitati apoi in CAnada acestea nu sunt de 25-100 lei la medic – nu. Acestea sunt de ordinul a sutelor de milioane spalate prin companii de constructii. Numirea judecatarilor dupa principii apartenentii de partid. Achitarea salariilor pentru politicieni prin diferite fonduri unde daca sa le pui cap la cap v-a rezulta ca acestea lucreaza 180 ore pe saptamana.
E bine de cunoscut nu numai ce se doreste sa fie adevar, dar si lucrurile care mai putin placute.
Orice tara trebuie sa-si construiasca viitorul dupa modelul propriu. Activitatile benefice poporului sunt benefice tarii. Clesee de dezvoltare nu exista. Exista adevaruri de moment.
iarasi v-ati apucat de mancat la…, doamna? Mai dati-le putin ragaz ca inca nu s-a instalat bine guvernul. Apoi, intro economie de piata nu prea poti influenta preturile . Mai uitati-va ce se face in toata lumea , inclusiv in Europa
Sunt inafara vietii politice, si sunt foarte dur 🙂 dar voi trece in opozitie(si inca dura)!!! Uitati-va toti la mine cat sunt de important!!! Vedeti sa nu explodati de atata pafos si importanta
Musiu Vitalie from Canada,
Domnul Popescu este demult in SUA. Si nu are nevoie de lectiile unui proaspat emigrant recu cu mentalitate bolsevica.
Si ce stii mataluta despre „duble standarde”?
Ai vazut pe viu la telejurnal ca mafia italiana controleaza afacerile din constructii? Scandalul Judecatorilor din Quebec? Uite ca ne-ai dat jos cu asa informatie LIVE.
Aceasta informatie o poti citi si pe internet la Durlesti. Stiu. Una sa citesti si alta sa traiesti aceste abuzuri, in special cand politicienii canadieni sunt corupti. Sarmanul de tine, in ce conditii insuportabile te-ai autoexilat. Halal de asa sistem Anglo-Saxon. Sa lasam la Republique Moldova sa se dezvolte liber si democrat si tataro-mongol fara indicatii pretioase de peste Prut.
Stimabile luca.
O fi sa fii foarte destept, nu stiu. Sarcastic esti.
Ca m-am autexilat e adevarat. Am fost naiv ca si multi altii care au sosit aici, dar care nu prea doresc sa o recunoasca.
Personal sunt receptiv la parerile tuturor pentru a gasi solutii la probleme. Si nu sunt de acord ca solutiile sa ne vina in ideea asa e „viata” ori „voi nu stiti nimic eu stiu”, chiar si de peste Prut. Cat priveste …escu sau altii care dupa cum se vede nu au reusit nimic in Romania, probabil ca reusesc in SUA cu succes. Dogmele fie liberale sau bolshevice duc la pieire. Dar si mai grav este cand in discutii participa „artisti”.
Da, cand traiesti in sistemul bolshevic si apoi anglo-saxon intelegi ca Aristotel nu a pierdut inzadar timpul cautand mijlocul de aur. Acest mijloc de care s-a uitat cu succes timp de secole si care multi nici nu vor sa-l inteleaga.
Cu respect.
Vorbiti despre MD si cresterea preturilor de parca am fi singuri pe lume. Eu locuiesc in RO si va invit aici sa vedeti cum se scumpesc produsele. S-au scumpit in septembrie, apoi in noiembrie si din nou, acum, in ianuarie. Am fost de curand in Chisinau. Am ramas tampit cand am vazut ce preturi sunt. Desi MD e o tara saraca, preturile sunt exorbitante. De aia e si normal ca in MD sa existe o revolta fata de cresterea preturilor.
Totusi, din ce am observat, basarabenii, psihic, nu sunt pregatiti de UE si sunt usor de manipulat. Azi vor in UE fiindca le aduce libertate de circulatie si posibilitatea de a putea sa munceasca in strainatate, iar maine nu vor in UE, daca cineva le spune ca asta inseamna si sacrificii. Iar cresterea preturilor e un sacrificiu, fiindca trebuie armonizate preturile la un standard european.
Important e sa stiti ce vreti cu adevarat si sa lasati fatarnicia la o parte. Daca vreti UE, acceptati sacrificiile si eliminati din Constitutie penibilitatea neutralitatii si inaintati demersuri de integrare in NATO (integrarea in UE trece prin NATO). Daca nu sunteti hotarati ca vreti in UE, linistiti-va, dar sa stiti ca preturi mai ridicate tot veti avea, fiindca traim intr-o lume din ce in ce mai interdependenta. In plus, MD mai are un ghinion, Rusia, care niciodata nu doarme si vegheaza atent.
Pt G.I.
Si asta, cu NATO, cui i-o spuneti – mie? PNL are si in program, am pregatit si initiativa legislativa pt modificare constitutionala, asta sa le-a spuneti guvernantilor si partidelor prorusesti, cocotate prin pirghii administrative in Parlament si care acum fac pe ele de frica Ursului-Rusului…
Savanţii şi problemele de pe agenda publică
Evoluţia preţurilor în Moldova ca o reflecţie a ineficienţelor din economie
Problema preţurilor la medicamente, dar şi la alte categorii de mărfuri a atras atenţia opiniei publice în ultimul timp. Creşterile planificate sau cele realizate deja a preţurilor la combustibil sau gazul natural importat sunt în măsură să genereze un nou val de scumpiri pentru majoritatea produselor şi serviciilor din Moldova. Fără îndoială evoluţia preţurilor pe pieţele naţionale necesită o atenţie deosebită a factorilor de decizie, deoarece mărimea acestora pentru anumite categorii de produse în Moldova depăşeşte deja media de pe continentul european. Situaţia dată privită din perspectiva veniturilor medii din Moldova care sunt mult inferioare celor din statele UE, se prezintă şi mai nefavorabil.
În scopul înţelegerii şi remedierii deficienţelor cu evoluţia preţurilor, este necesar să se intervină la nivelul componentelor care stau la baza formării acestora. Este cunoscut faptul că preţul este format din cost, profit şi taxele aferente. Astfel, fără a lua în calcul cuantumul taxelor care nu sunt mult diferite în Moldova faţă de cele din alte state, preţurile înalte practicate pe pieţele naţionale de bunuri şi servicii denotă existenţa unor deficienţe fie la nivelul costurilor de producţie şi tranzacţionare a acestora, fie în partea ce ţine de marja de profit solicitată. În această ordine de idei măsurile care necesită a fi întreprinse trebuie să vizeze în final reducerea costurilor cât şi a profitului inclus în preţ.
Cu referire la costurile de producţie pot fi făcute următoarele observaţii. Cererea internă de bunuri şi servicii în Moldova este satisfăcută în bună parte din contul importurilor, iar în cazul bunurilor importate o categorie importantă de cheltuieli o reprezintă costurile de transport. Din acest motiv, o modalitate eficientă de a reduce nivelul preţurilor în Republica Moldova îl poate constitui înlocuirea importurilor prin producţia proprie. Măsura care necesită a fi întreprinsă este elaborarea unei strategii eficiente în acest sens.
Un alt aspect care joacă un rol important în formarea costurilor de producţie îl reprezintă tehnologiile folosite în procesul de fabricaţie. Moldova înregistrează deficienţe la acest capitol, iar acţiunile care pot produce o schimbare ţin de creşterea finanţării sectorului naţional de Cercetare şi Dezvoltare (C&D), precum şi instituirea unui instrument financiar eficient de stimulare a re-tehnologizării agenţilor economici autohtoni. Fără o politică coerentă, susţinută de stat în domeniul C&D şi în lipsa accesului la resurse financiare ieftine, este greu să ne imaginăm cum poate avea loc revigorarea sectorului industrial naţional.
O pondere majoră în structura costului de producţie o deţine preţul resurselor energetice achitat de agenţii economici autohtoni. Dată fiind dependenţa totală a Republicii Moldova de importul acestora, importanţa unei abordări echilibrate şi pragmatice în relaţiile cu furnizorii de resurse energetice este greu de subevaluat. De asemenea este imperativă stabilirea ca prioritate naţională de prim rang dezvoltarea unor surse energetice alternative precum şi a eficienţei energetice în general.
Pentru statele precum Moldova, caracterizate printr-o disponibilitate redusă a materiei prime, o posibilitate reală pentru scăderea preţurilor la produsele autohtone o reprezintă creşterea productivităţii şi calificării forţei de muncă. În acest sens acţiunile care necesită a fi întreprinse ţin de îmbunătăţirea situaţiei din sectorul educaţional prin orientarea mai bună a acestuia la necesităţile reale ale economiei precum şi perfecţionarea sistemului educaţiei vocaţionale.
Cel de al doilea element din structura finală a preţului este marja de profit. Unica soluţie posibilă care să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei este creşterea competiţiei şi transparenţei pe pieţele interne de bunuri şi servicii. La moment Moldova la acest capitol în conformitate cu Raportul Global al Competitivităţii pe anii 2010- 2011, este plasata pe poziţia 94 din 139 state participante. Din datele prezentate în acest raport se desprinde următoarea concluzie: pentru Moldova o importanţa primară o reprezintă îmbunătăţirea condiţiilor de bază pentru desfăşurarea activităţilor economice care exercită o influenţă măsurată în proporţie de 60% asupra nivelului competitivităţii în ţară. Primele 5, din totalul de 15, impedimente pentru dezvoltarea afacerilor în Moldova, analizate în cadrul studiului menţionat, le reprezintă: instabilitatea politică (20.3%); accesul limitat la finanţare (14.2%); corupţia (13%); ineficienţa administraţiei publice (10.6%); instabilitatea guvernului (8.4%). Astfel, 28.3% din deficienţele atestate asupra mediului de afaceri din ţară sunt cele legate de stabilitatea şi coerenţa politicilor promovate iar 23.6% de eficienţa generală a administraţiei publice.
Programul de guvernare conţine prevederi menite să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei cu nivelul preţurilor în Moldova, precum eliminarea constrângerilor administrative asupra mediului de afaceri şi demonopolizarea pieţii interne de bunuri şi servicii. Deşi intenţiile declarate la nivel politic sunt bune, realizarea în practică a acestora de către agenţiile guvernamentale specializate ridică multe semne de întrebare. Astfel, urmare unor analize efectuate de experţii Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei au fost scoase la iveală deficienţe majore în acest sens, la care o să mă refer în continuare.
Asigurarea obligatorie pentru răspunderea civilă a posesorilor de mijloace de transport este reglementată de stat şi reprezintă o categorie de cheltuieli cu incidenţă directă asupra nivelului preţurilor în ţară, deoarece este suportată de agenţii economici care o includ în preţul final al bunurilor şi serviciilor tranzacţionate pe pieţele locale, precum şi de populaţie în general. Din analiza modului de formare a tarifelor în acest domeniu s-au atestat încălcări la nivelul evidenţei contabile prin care suma profitului declarat de companiile de asigurare la sfârşitul perioadei de gestiune, contrar regulilor de evidenţă contabilă, este diferită faţă de suma profitului inclusă în evidenţa contabilă a următoarei perioadei de gestiune; deşi mărimea tarifelor pentru acest gen de servicii se determină prin raportarea la suma despăgubirilor reale plătite pe ultimii 5 ani, o evidenţă oficială în acest sens, disponibilă publicului larg, nu se ţine; informaţia detaliată privind veniturile şi cheltuielile companiilor de asigurare nu este disponibilă publicului larg. Această lipsă de transparenţă a modului de formare a preţurilor în acest domeniu a dus la majorarea tarifelor care pe exemplul unui autoturism cu capacitatea cilindrică de 1201-1600 cm3, a crescut din 2008 până la sfârşitul anului 2010, de la 240 la 567 de lei.
Un alt exemplul este cel al preţului combustibilului pe piaţa internă. În urma majorării operate la sfârşitul anului 2010, preţului combustibilului în Moldova a atins valorile anului 2008, dar atrage atenţia faptul că în anul 2008 preţul unui baril de petrol era cotat la valori practic duble faţă de cotaţiile de la sfârşitul anului 2010.
Astfel, în perioada menţionată preţul combustibilului comercializat de compania „Lukoil” în Moldova deja depăşea preţurile aceleiaşi companii practicate pe teritoriul Ucrainei, cu 11%. Prin ce se justifică această diferenţă de preţ? Dar preţul identic de comercializare a combustibilului în Moldova practicat de toţi distribuitorii şi majorarea sincronă a acestuia care se produce la toate staţiile Peco din ţară în aceiaşi zi, deşi importul combustibilului este asigurat din surse diferite – fapt care implică costuri diferite, prin ce se justifică?
Preţurile medicamentelor este un alt aspect cu incidenţă majoră asupra populaţiei. Măsura folosită la nivel internaţional dar şi în Moldova în vederea controlării evoluţiei preţurilor pentru această categorie de produse, este raportarea preţurilor de distribuţie la preţurile practicate de producătorii de medicamente. Aceasta se realizează prin elaborarea unui catalog specializat a preţului produselor medicamentoase monitorizate. În Moldova catalogul menţionat conţine 12662 de articole, deşi în Franţa sunt monitorizate în modul descris mai sus preţurile a peste 60 mii de produse medicamentoase, iar în Germania numărul acestora este de peste 90 de mii. Alarmant este faptul că la mijlocul lunii ianuarie curent în Moldova lista medicamentelor monitorizate în catalog a fost completată în proporţie de numai aproximativ 20%. Cum poate fi realizată în aceste condiţii monitorizarea preţurilor de comercializare cu amănuntul a medicamentelor incluse în catalog?
În final doresc să fac o ultimă remarcă. Creşterea preţurilor în termeni economici este definită prin noţiunea de inflaţie. Aşa cum s-a menţionat mai sus deficienţele în funcţionarea economiei în ansamblu stau la baza creşterii ratei inflaţiei. În Moldova politica monetară, implicit politica statului în domeniul inflaţiei, este axată pe obiectivul asigurării stabilităţii macroeconomice, adică menţinerii inflaţiei la un nivel minim. Deci, în concluzie politica monetară naţională abordează efectul final al ineficienţelor din economie, dar nu şi cauzele care determină existenţa acestor ineficienţi. Nu este oare cazul să fie schimbată abordarea în acest domeniu, prin modificarea obiectivului primar al politicii monetare în Moldova: de la stabilitate, care în prezent semnifică pentru Moldova menţinerea sărăciei, în creştere economică? Chiar şi cu riscul apariţiei unei inflaţii şi mai pronunţate, această schimbare de abordare dă speranţa unei creşteri economice şi implicit creşteri a veniturilor medii a populaţiei mai rapide, fapt care va contribui nu la sărăcirea populaţiei sub acţiunea inflaţiei, care oricum are loc în prezent, dar la creşterea nivelului bunăstării populaţiei ţării – unul dintre obiectivele declarare ale programului actual de guvernare.
Viorel GÂRBU,
cercetător, Academia de Ştiinţe a Moldovei
Constantin Tanase: “Concluzia e una: Presa trebuie să declare război actualei “Puteri”
Ieri, la poarta Pieţei agricole de la Ciocana, o bătrânică înzăpezită, ghemuită pe un petic de carton, scosese în vânzare câteva grămăjoare de urzici. Urzicile sunt primul mesager al primăverii şi o speranţă a salvării, deoarece, atunci când apar ele, moldovenii nu mai au nevoie de guvern… Anul acesta, însă, urzicile mi s-au părut un semnal alarmant, din cauză că erau mai scumpe cu un leu decât anul trecut. Nu am mai avut curiozitatea şi nici curajul să o întreb pe comercianta de urzici de ce anul acesta preţurile la marfa ei sunt mai mari decât anul trecut, fiind convins că ea îmi va răspunde că noile preţuri sunt condiţionate de creşterea preţurilor la bursele internaţionale şi de deprecierea leului în raport cu dolarul…
Încă nu s-a stins ecoul zurgălăilor, în urechi ne mai răsună urările despre „semne bune anul are…”, iată însă că semnele se arată a fi extrem de proaste. Asupra moldovenilor simpli, care trăiesc din salarii mici şi care constituie majoritatea populaţiei, s-au aruncat nemiloşi toţi comercianţii – începând de la importatorii de benzină şi terminând cu cultivatoarele de urzici. Surprins, Guvernul a reacţionat printr-o şedinţă convocată de către premierul Filat cu „factorii de decizie”, dar şi prin intervenţiile televizate neinspirate şi neconvingătoare ale unor deputaţi din coaliţia majoritară, care au uitat că ei sunt deja la guvernare, iar campania electorală s-a încheiat. În această situaţie de derută totală şi alarmă generalizată, doar comuniştii sunt calmi şi optimişti – las’ că-i ghini, zic ei. Şi o zic la modul serios, fără intenţia de a parodia genericul unei emisiuni TV la care se face haz de necaz şi se încearcă a le menţine moldovenilor duhul optimismului istoric şi confortul gastronomic într-o epocă în care nici urzicile nu le mai sunt accesibile.
Uneori am impresia că unii dintre actualii guvernanţi nu au înţeles că, venind la putere, ei vor avea de luptat cu sărăcia, nu cu comunismul. Cu comuniştii e mai uşor să lupţi şi să învingi… Explozia preţurilor nu mai poate fi pusă pe seama regimului Voronin, omul simplu o percepe ca fiind o consecinţă a unui an şi jumătate de guvernare liberală şi democratică. Omului flămând nu ai de ce să-i explici că foametea din anii 1946-1947 a fost organizată de regimul sovietic de ocupaţie. Noua guvernare venită la putere în 2009 nu a luat taurul de coarne, iar acest taur e SISTEMUL moştenit, SISTEM care se sprijină nu cum credeam noi pe o economie de piaţă social orientată, ci pe o economie antisocial orientată, foarte bine dirijată şi controlată de „băieţii deştepţi” ai acestei ţări. Nu sunt specialist în probleme de economie şi nu-mi permit alte comentarii, dar prin concluzia de mai sus exprim percepţia cetăţeanului simplu care anume astfel înţelege situaţia creată.
Timp de un an şi jumătate, guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană nu a făcut niciun gest ce ar convinge populaţia că ea are voinţa politică necesară şi e decisă să lupte cu SISTEMUL criminalizat. Am scris despre acest lucru de mai multe ori. Se creează impresia că noua guvernare nici nu a dorit să distrugă acest SISTEM, ci doar să preia controlul asupra lui, fiind convinsă că „hoţii noştri” sunt mai cinstiţi decât „hoţii lor”. Astfel, marii corupţi ai fostei guvernări comuniste n-au fost atinşi, la ei adăugându-se însă alţii noi. Şi tocmai alianţa tacită între vechii şi noii mari corupţi ai SISTEMULUI a declanşat această debandadă a preţurilor. Restul, cum se zice, sunt detalii.
Dacă noua guvernare ar fi dat dovadă de voinţă politică şi ar fi început cu adevărat lupta împotriva corupţiei (SISTEMULUI), nu s-ar fi întâmplat ceea ce se întâmplă astăzi. Există un adevăr universal valabil: frica păzeşte bostănăria. Dacă, în răstimpul unui an şi jumătate de guvernare liberală şi democratică, ar fi fost băgate la puşcărie câteva „figuri emblematice” din tabăra marilor (vechilor) corupţi, cei rămaşi la libertate nu ar fi atât de îndrăzneţi. Acum vechiul SISTEM i-a aruncat mănuşa Guvernului Filat-2, care culege ceea ce Guvernul Filat-1 a moştenit de la guvernarea Voronin, dar nu a avut voinţă politică să distrugă.
Actuala guvernare nu mai are nicio scuză, iar presa nu mai are niciun motiv să-i acorde respectivei guvernări o perioadă de graţie. Ca să oprească dezastrul, Alianţa are o singură soluţie – să taie în carne vie, chiar şi în propria carne. Este pregătită însă actuala guvernare să taie în propria carne? – aceasta-i întrebarea! Mă tem că nu. Şi mă mai tem că scandalul de corupţie de la Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) face parte dintr-un scenariu de calmare a populaţiei (apropo, reţinerea lui Gheorghe Gorincioi, şeful CCA, s-a produs într-o seară de vineri – nu vă aminteşte aceasta de „vinerile negre” din perioada regimului Voronin?). Am vaga bănuială că Centrul Anticorupţie nu l-ar fi „deranjat” pe Gorincioi, dacă nu ar fi avut „dezlegare” de la persoane foarte înalte din vârful piramidei actualei Alianţe, iar asta înseamnă că ni se propune un nou spectacol…
…Să ne amintim cum acest „Moţoc al Audiovizualului moldovean”, reprezentant exponenţial al nomenclaturii sovietice şi de partid, care a servit cu docilitate toate guvernările de până la 2009, a trecut brusc, peste noapte, în tabăra democraţilor. De ce a fost acceptat cu aceeaşi uşurinţă cu care acum este „cedat”? Vrea oare cu adevărat Alianţa „capul lui Moţoc” şi, dacă-l vrea, de ce îl vrea? Să nu uităm că toate abuzurile din domeniul audiovizualului din ultimii ani s-au făcut sub girul acestui Gorincioi, că frecvenţa TVR 1 a fost pierdută şi prin votul lui Gorincioi, nu numai al lui Valeriu Frumusachi, că la CCA au mai fost cazuri de corupţie, că piaţa audiovizualului moldovean azi arată aşa cum arată şi graţie lui Gorincioi, că acest Gorincoi i-a slujit pe noii guvernanţi cu acelaşi zel cu care i-a slujit mai devreme pe comunişti… Aşadar, repet: cine şi de ce are acum nevoie de „capul lui Moţoc”?
De situaţia creată astăzi în RM nu se fac vinovaţi numai politicienii. Fiecare dintre noi are partea sa de vină: avem partea noastră de vină şi noi, jurnaliştii, care am sprijinit fosta opoziţie anticomunistă, devenită AIE-1, apoi AIE-2. Eu personal, ca şi mulţi colegi de-ai mei, am crezut sincer că, în numele „doborârii comunismului”, merită să sacrifici unele principii ale jurnalismului independent. Însă, chiar dacă am greşit, din dragoste pentru democraţie, greşeala nu devine mai scuzabilă. Nicio Putere, indiferent de culoarea acesteia, nu merită loialitatea şi susţinerea presei.
Concluzia e una: presa trebuie să „declare război” actualei Puteri, să-şi „reevalueze” poziţiile şi să-i demonstreze societăţii de partea cui este. Iar societatea trebuie, în sfârşit, să se lămurească pe ea însăşi asupra unei chestiuni simple: de ce o bătrână care vine cu urzici la poarta pieţei ar fi fericită, dacă le-ar vinde cu un leu mai scump, iar un membru al CCA, pentru a fi fericit, trebuie să se pună bine cu Puterea – căci, dacă slujeşti cu credinţă Puterea, nu te bagă la puşcărie, chiar dacă mita pe care o iei depăşeşte suma de 100 de mii de lei? În definitiv, aceasta este marea problemă a statalităţii noastre. Nimic nu se va schimba în ţara aceasta atâta timp cât guvernările sunt hoaţe, dar pe noi ele ne îndeamnă să ne iubim statul după principiul lui moş Teacă: Bă, iubiţi-vă statalitatea că vă mănâncă mama dracului! -0-
Cer scuze de intrebare, adresare, cine poate sa ma indrume unde pot sa ma informez (numai Va rog fara gen google s.a.) referitor la, ca sa le zic asa: cotizatiile in fondul de asigurare medicala, mi-e foarte interesant p/u ce achit din salariu vreo 5 – 5.5 mii lei pe an, iar cind am ajuns la medic eu in regim stationar sau copiii mei nici nu ma intreaba de polita masii de asigurare, mama lor de hoti la nivel de stat cu fondurile lor…, macar sa stiu daca banii mei ajung la medici, daca nu, atunci macar sa aflu daca e posibil nu de achitat aceste „cotizatii”. Multumesc anticipat.
Buna seara!
Referirea la NATO nu v-o spun dvs. Stiu ca e in programul PNL. O spun moldovenilor mei rataciti, care vor in UE dar nu stiu cu ce se mananca.
Si video
http://andreidonica.wordpress.com/2011/01/18/evaziune-practicata-de-firme-a-unor-functionari-publici-in-centrul-chisinaului/
EVAZIUNE FISCALĂ practicată de firme a unor funcționari publici in centrul Chișinăului !
Posted on 18 January 2011 by Andrei Donica
Aș vrea să vă atrag atenția dumneavoastră, stimați cetățeni, la una din cele mai mari probleme din țara noastră: EVAZIUNEA FISCALĂ !
Anume din această cauză astăzi R.Moldova este una din cele mai sărace țări, țară care dispune de cel mai mic buget. Sunt sigur 100% că țara noastră este cea mai săracă, numai datorită politicienilor noștri cei mai bogați. De fapt ei sunt vinovați de sărăcia asta de care deja de 20 de ani nu putem scăpa. Și cu părere de rău am impresia că degrabă nici nu vom scăpa de ea cu așa politicieni și funcționari. Eu, sunt sigur, că dumnealor nu doresc să lupte pentru a îmbogăți țara– dar în schimb luptă foarte activ pentru a-și îmbogăți familia personală, nu doresc să acumuleze mai mulți bani în bugetul țării– dar doresc să acumuleze mai mulți bani în conturile bancare personale.
Înțelegînd că politicienii noștri de astăzi nu doresc să lupte cu EVAZIUNEA FISCALĂ, am decis să mă implic activ în viața politică și să lupt cu această crimă gravă și să conving toți cetățenii, prin fapte concrete, prin exemple concrete, cum se poate de luptat cu evaziunea fiscală din țara noastră. Totuși de unul singur e foarte greu să lupți împotriva unui sistem creat de ani de zile, dar asta nu înseamnă că e imposibil să schimbi ceva spre binele țării, spre binele nostru. De aceea am decis să fondez un partid politic nou de la zero, pentru a forma o echipă de oameni care doresc cu tot dinadinsul să-și vadă Moldova ca țară bogată, țară roditoare și prosperă. Am înregistrat la Ministerul Justiției denumirea Partidul Producătorilor din Republica Moldova ( PPRM ) și suntem la stadia acumulării numărului necesar de membri a partidului.
Avînd nevoie de mai mulți adepți ai partidului nostru am decis să facem tot posibilul ca să convingem tot mai multă lume să facă parte din echipa oamenilor care doresc să schimbe situația economică a țării noastre spre binele tuturor cetățenilor. Sperăm mult, că toate acțiunile noastre pe care le vom face noi, să fie apreciate de toți și mai mult ca atît vom fi foarte bucuroși dacă vom convinge cetățenii să lupte cu noi, pentru ca să reușim împreună să schimbăm mai repede situația dezastruoasă în care se află Moldova și cetățenii ei.
Lupta împotriva evaziunii fiscale am început-o aproximativ 7 luni în urmă. Și anume, am început să acumulăm diferite probe video: cum și de către cine se practică acest gen de infracțiune. La moment, avem deja foarte multe materiale acumulate pentru ca să începem să informăm opinia publică: cît, unde și cine ne fură banii noștrii comuni. Am stipulat că dorim să informăm opinia publică deoarece noi nu mai contăm pe informarea organelor de stat, pentru că i-am informat și chiar am sesizat mai multe cazuri concrete , dar cu parere de rău nu au fost luate măsuri. În schimb organele statului și anume mă refer la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, a început să se miște după ce am organizat o conferimță de presă pe data de 27 decembrie cu Tema : Filat, Negruţa şi Platon protejează evaziunea fiscală. Cerem demisia lui Platon! http://unimedia.md/?mod=news&id=27898. Am decis să luptăm pe viitor cu organele statului prin metoda informării cetățenilor despre nelegiuirile depistate de adepții Partidului Producătorilor din RM .
Dovadă stimați cetățeni, că anume prin informarea opiniei publice putem pune la treabă pe lenoșii și corupții noștri funcționari, este următorul fapt :http://unimedia.md/?mod=news&id=27906.
Deaceea, am decis să ridicăm o altă problemă, foarte rușinoasă pentru funcționarii noștri. Priviți în continuarie niște segvențe video care demonstrează că chiar în centrul Chișinăului, pe str. Ștefan cel Mare sunt careva firme a unor funcționari publici care fac evaziune fiscală la orice cumpărător, deoarece nu dispun de aparat de casă și control. În acest video este înregistrat cum angajatele care vînd produse, spun cine îi sunt stăpînii