PNL nu mai e invitat la talk-show-uri. Pt ca are Mesajul Unirii cu Romania?

Sint de acord pe deplin cu ce a scris pe blogul sau Roman Mihaies, cind afirma „campania electorala s-a transformat intr-o farsa”.

Ma intrebam si eu mai multe lucruri zilele acestea. In plina campanie electorala „in conditii foarte echitabile” – vorba goala a ministrului verde al justitiei, Sandu Tanase, – apare Marian Lupu la ProTV si ii taxeaza pe unii ca subiecti electorali „extremisti si radicali”, apar latiti in fotolii alti dezamagitori din AIE, pe la toate posturile „libere” si „independente” – exact cit e orizontul patronului politic, si confirma stupizenia si reavointa art.18 („Instituţiile media la organizarea talk-show-urilor, în afara emisiunilor de dezbateri electorale, vor asigura respectarea echilibrului, imparţialităţii şi pluralismului de opinii faţă de concurenţii electorali.”) din „REGULAMENTUL privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 оn mijloacele de informare оn masă din Republica Moldova”.

Deci, unele televiziuni „nu se angajeaza  sa faca dezbateri electorale”, in timp ce le fac, din plin, smechereste, folosind portita abuziva din Regulament si invitindu-i pe doar unii concurenti electorali, care isi spun aiurelile. E un fel de implementare a filozofiei si a conceptului de reflectare discriminatorie a campaniei electorale, cind spuneau unii „destepti”, la un post de televiziune, ca partidele parlamentare sa aiba dezbateri intre ele in aceasta campanie electorala, iar partidele extraparlamentare – doar intre ele. Nu mai comentez, chiar daca as avea multe de spus. Cel putin, cu alte partide extraparlamentare nu am cheful sa mai nimeresc in ipostaza de a apara eu AIE. Sa vina „inteleptii’ de acolo, sa isi apere pozitiile…

Bine, ne-am obisnuit cu tratamentul discriminatoriu din partea televiziunilor „libere” si colorate. Intrebarea e – de ce nu invita PNL? Va spun clar – pentru ca nu au pregatirea, nu au permisiunea, nu au curajul, nici libertatea interna si externa de a discuta despre Mesajul Unirii cu Romania al PNL, care propune si care o va infaptui. Nu azi, dar miine-poimiine – la sigur. Ca se supara patronii pragmatici, antiunionisti, cu vocatie de contrabandisti cu tigari.

Ca un exemplu, va postam cum imparte Vocea Basarabiei, „postul de radio al Reintregirii neamului”, timpii „egali” de antena, incalcind legea si motivind ca o face, pentru ca cei ce figureaza in schema mai des, dau si clipuri electorale si, deci, sprijina financiar, institutia. Pai, asta e. Cit timp vom promova hotii, vom ramine saraci. Pentru ca bani, si in campaniile electorale, in sume fabuloase au – cine? – corect – hotii si contrabandistii, mafiotii si coruptii, de toate culorile. Valeriu Saharneanu, pe care il respect pt verticalitate, este candidat pe lista PL, despre care stim ca e deranjat de mesajul nostru. Ne convingem, inca o data, ca PNL procedeaza corect cind nu semneaza cu nimeni – nici cu oponentii electorali, nici cu presa – nici un Pact: nu exista parteneri corecti…

In general, acest mesaj curajos al nostru, sprijinit de multa lume, chiar daca nu are curajul fiecare sa o recunosca deschis, platind inca un tribut trecutului totalitar distrugator pentru romani, face un clivaj politic limpede. Cine sprijina Mesajul Unirii si Cine nu. Cine sprijina, tot mai accentuat, sint oamenii care isi arunca mantaua ruseasca din cap, din suflet, din spate, si care imbraca Mantia Libertatii, Mantia romanismului, Mantia adevarului istoric INCONTESTABIL. Cei avind culorile rosie, verde pina la maroniu, albastru spalacit, ca sa nu spunem vinat, roz pal sters, ca ideile din capul unora, nu mai spun de „trandashiri” si culorile matuskai Rusia, ca niste culori de identitate politica, sint in onoare azi la ziaristi. Foarte bine. Ati comentat si justificat pina astazi toate fisurile politicienilor comunisti si ale AIE-stilor conjuncturisti. Faceti si mai departe, fratilor, la fel. Principalul e sa curga banutul. Numai ca nu veti fi niciodata in consens cu forul vostru interior. Care nu e unul dedublat, sper, precum e munca prin care va serviti patronii – nu doar mancurti, ci si mafioti. Exact asta vom spune in Dezbaterile electorale.

Vitalia Pavlicenco

Si doua articole recente, pe care le-am citit. Poate mai invatam ceva din ele…

Dan Puric, „Rostul” si Constantin Tanase, „…daca mai avem vreun rost in tara asta…”

Dan Puric: „Rostul”

Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat.

Iei povestea de la capat, pas cu pas, si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se intampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, inselat, manios, indurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a intamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc?

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, in orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si inselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania ii batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Ii tine in foame si in frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si intelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant in tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt incurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se intampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile „prietene”.

La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.

Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot intelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau in stare sa-l munceasca. Nu stiu ce inseamna pamantul, cata liniste si cata putere iti da, ce povesti iti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat intotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba in sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul ingropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de imbracat, greu de dat jos, care trebuie impaturit intr-un fel anume si pus la loc in lada de zestre impreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate il va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, in schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si inmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute in graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu’ parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se inmultesc, credinciosii se imputineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting, pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.

Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta intr-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti. (Asiiromani.com)

Constantin Tanase: …daca mai avem vreun rost in tara asta…

Pregatisem deja textul pentru rubrica aceasta cand am dat de exceptionalul articol al lui Dan Puric, „Rostul”, pe site-ul Asiiromani.com. Dan Puric nu e un nume nou pentru cititorii nostri, noi am reluat in editiile de vineri mai multe texte de ale Domniei sale, inmanuncheate in volumul „Cine suntem”.

Dan Puric nu este numai regizor si actor, in ultimii ani el s-a impus ca un profund si original cugetator, ca una din vocile morale cele mai importante din Romania. Gandirea sa merge mai totdeauna pe contrasens, radiografia facuta de el realitatilor din Romania este necrutatoare, nu in zadar, pe cat e de pretuit de unii, de cei multi, pe atat e de contestat de altii, putini si mici. Mi s-a reprosat cu diferite ocazii, cu multa rea-credinta, ca articolele mele sunt pline de ura. Acolo unde eu puneam degetul pe rana, detractorii mei vedeau ura. Nu ma incaier cu acestia. Sa ramana la opinia lor. Un lucru am inteles in viata asta: daca nu urasti raul, acesta creste si se inmulteste. Acela isi iubeste cu adevarat tara si oamenii care uraste raul din aceasta tara. In tara noastra insa s-a adunat mult rau. Am citit articolul lui Dan Puric si am ramas zguduit de similitudinile dintre realitatile de aici si cele de peste Prut. Avem deci, nu numai aceeasi istorie si aceeasi limba cu fratii nostri de peste Prut, dar si aceeasi boala istorica: ne-am pierdut rostul.

Fireste, asemenea articole „negative” ca cel al lui Dan Puric „nu sunt bune” intr-o campanie electorala; intr-o campanie electorala se cer articole pozitive, optimiste, luminoase si mobilizatoare. Lumea (electoratul) trebuie drogata cu minciuni, durerile care se acumuleaza intre doua campanii electorale trebuie anesteziate, spiritul critic – anihilat sau macar inhibat. Asta se cere de la presa intr-o campanie electorala! Si, din pacate, presa cam asta si face… – mobilizeaza masele! La ce le mobilizeaza? ma intreb. Sa-l aleaga pe Cutarica in locul lui Cutarescu? Daca ne-am uita mai atent, am vedea ca si Cutarica, si Cutarescu sunt de aceeasi baie, ciopliti din aceeasi bucata de piatra. Ei nu cunosc rostul acestei tari. De aceea si fac compromisuri in campaniile electorale. In ultimul timp se recunoaste deschis: da, e adevarat, dl Cutarica spune minciuni, tampenii curate, dar ce – vrei sa spuna adevarul, ca sa-si piarda electoratul? Asadar, indirect se recunoaste ca exista o parte de electorat care vrea minciuni si tampenii si, gratie acestei parti, suntem obligati sa votam minciuna si tampenia, fiindca – inca un argument in plus! – asa e intr-o coalitie… O coalitie intre minciuna si tampenie in numele viitorului luminos al acestui neam! Astfel, in numele acestei coalitii, totul pare justificat, acceptam ceea ce o societate normala nu ar trebui sa accepte, mergem la votare, ii instalam in fotolii, apoi, dupa ce ne convingem ca ne-am mai ars o data, cadem in disperare, injuram si plecam in lume pentru a ne gasi un rost. Te asezi, vorba lui Dan Puric, pe celalalt mal al lumii si te intrebi de ce ti-ai parasit tara, care e rostul tau pe acest pamant? Unii asa si nu mai gasesc raspunsul la aceasta intrebare, intrand nelamuriti in morminte, sapate in pamant strain si petrecuti de popi care canta intr-o limba straina.

Nu indemn la izolare sociala si absenteism electoral; va indemn sa cititi articolul lui Dan Puric si sa va ganditi la rostul vostru pe acest pamant si in aceasta tara, caci aveti acest rost. Sa nu ne mai lasam manati spre urnele de votare, ca vitele la abator. De douazeci de ani tot votam si fara niciun rost, e timpul sa alegem – mai avem o sansa sa ne gasim rostul.