Imi este rusine pentru concetateni

Azi am trecut pe la casuta de vacanta unde mai sta sotul, cind nu e pe la Chisinau. Si m-am intristat enorm cind vecinul mi-a spus ca, dimineata, facind rondul fazendei pe strazile de jos, a auzit plinsul unor catelusi, abandonati sau, mai degraba, aruncati la groapa de gunoi de acolo. M-am linistit abia cind am rezolvat, cu greu, problema. Ii multumesc dnei Valentina Dudnic, o femeie cu inima mare, care, desi are grija de un azil supraaglomerat, i-a adapostit si pe acesti cinci catei, pe care i-am dus seara tirziu. Un adapost-azil privat de la Bacioi, pentru a carui existenta Primaria Chisinau nu gaseste marinimia sa acorde un cit de mic ajutor. Am fost acolo de citeva ori si am si facut curat pe terenul pe care isi duc viata ciinii.

Pe catelusii de care vorbeam cineva i-a adus si i-a lasat sa piara. Pentru ca acolo nu pot supravietui, sint putine familii ce ramin pe iarna. Cei vreo zece ciini din jurul nostru de acolo sint ingrijiti, sterilizati, hraniti de noi cu ce avem.

Saracia, dar, cred, si iresponsabilitatea, ii face pe unii tot mai neoameni si imi este rusine pentru concetatenii care procedeaza astfel. I-am adus pe catelusi acasa, i-am hranit, am asteptat masina nepotului (a mea e in reparatie) si i-am dus la azil, de unde, poate, ii va adopta cineva sau vor fi luati de partenerii dnei Dudnic de peste hotare. Dna Dudnic se chinuie cum poate cu atitia ciini, iar iresponsabilii de la Autosalubritate si satrapii care omoara ciini in continuare s-au invrednicit recent de medalii. Imi este rusine si pentru asta.

Aceeasi problema e si in Chisinau. Congresele pompoase ale partidelor politice, unele responsabile, prin alesii lor, de soarta patrupedelor, distoneaza grav cu mila pe care ne-o provoaca zilnic animalutele fara nici o vina, decit, poate, ca le-a dat Dumnezeu viata, iar oamenilor le e in cot de asta. Pentru ca oamenii se “ocupa de politica mare”, pe care o tradeaza, intre altele, ca si pe aceste animalute sfinte…

Vitalia Pavlicenco