De mai multa vreme nu intelegem pozitia partidelor noastre „neproruse”, care, de fapt, sint, mascat, propruse, deconspirindu-se prin atiutudinea fata de unele lucruri. Va mai amintiti unde au fost PLDM si AMN de 9 mai, 22 si 28 iunie, de 23-24 august. Iata si acum. Nu cred ca ele chiar neglijeaza in asemenea masura factorul Pasat, concubinat cu Biserica rusa a lui Vladimir, incit sa ajunga a se face ca nu vad o intreaga republica impinzita de aiatolahul politico-ortodox din cel de-al doilea stat romanesc. Nu este rascruce in R.Moldova, in care sa nu fie un bilbord cu liderul Partidului Umanist. Ni s-a spus, in raioane, ca bisericile de acolo sint chiar fortate sa plateasca „producerea” sau, poate, doar amplasarea afisajului cu Pasat. In acest timp, pentru perioada referendumului, PUM da raport financiar la CEC, precum ca nu a cheltuit nici un banut.
Iar CEC, CCCEC, Procuratura – nu se autosesezeaza. Nici sesizata de PNL, CEC nu a trimis dosarul organismelor competente, asa cum s-a grabit sa transmita „dosarul” PNL cu spotul electoral unionist. De ce oare? De ce doar PNL ii cere lui Pasat sa respecte legea?
Oare nu cumva unele partide, care se declara proeuropene, sint, de fapt, de sorginte ruseasca si asteapta sa vada cine trece – legal sau mai putin – din „bratvaua” ruseasca in Parlament, pentru ca, apoi, sa faca acel malai moldovenesc de centru-stinga, pe care si-il viseaza vrabioiul rusesc?
Nu mai comentam. Reproducem hotarirea Curtii Supreme de Justitie, care a clasat hotarirea Curtii de Apel, cea care a respins actiunea PNL. Decizia spune mai mult decit noi…
Asta, apropo si de conditiile „egale si legale”, de care ne tot convingea ministrul verde al justitiei, in care activeaza, de fapt, sub protectia aplicarii strimbe a legii in R.Moldova, partidele in Moldavia.
Vitalia Pavlicenco
Prima instanţă: Secrieru Ion dosarul nr.3r-2016/10
DECIZIE
13 septembrie 2010
mun. Chişinău
Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie
în componenţă:
Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valentina Clevadî
Judecătorii: Tamara Chişcă-Doneva şi Eugenia Fistican
Cu participarea reprezentantului recurentului Partidul Naţional Liberal, prin procură – Druţa Filipp, reprezentantului intimatului Comisia Electorală Centrală, prin procură – Bîrsan Ludmila,
examinînd în şedinţă publică recursul declarat de către Partidul Naţional Liberal, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Partidul Naţional Liberal împotriva Comisiei Electorale Centrale, intervenient accesoriu Partidul Umanist din Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 05 septembrie 2010, prin care acţiunea a fost respinsă,
constată:
La 04 septembrie 2010, reclamantul Partidul Naţional Liberal a depus cerere de chemare în judecată în instanţa de contencios administrativ împotriva Comisiei Electorale Centrale, intervenient accesoriu Partidul Umanist din Moldova, prvind anularea hotărîrii nr. 3521 din 03 septembrie 2010.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, anularea hotărîrii Comisiei Electorale Centrale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reprezentantului Partidului Naţional Liberal nr. RRC-9/6 din 02 septembrie 2010.
Curtea de Apel Chişinău, prin hotărîrea din 05 septembrie 2010, a respins acţiunea reclamantului ca fiind nefondată.
Partidul Naţional Liberal a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să fie anulată hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 3521 din 03 septembrie 2010 şi admisă contestaţia.
In motivarea recursului recurentul a indicat că, hotărîrea Comisiei Electorale Centrale pe marginea contestaţiei nr. RRC-9/6 din 02 septembrie 2010 este ilegală, însă prima instanţă a respins acţiunea Partidului Naţional Liberal, fără a cerceta fondul cauzei, mai mult decît atît – hotărîrea judecătorească este nemotivată.
In cadrul instanţei de recurs reprezentantul recurentului în baza procurii, Druţa Filipp, a susţinut cererea de recurs în baza temeiurilor invocate în ea, solicitînd admiterea recursului, deoarece intervenientul accesoriu, Partidul Umanist din Moldova, a admis o încălcare a legislaţiei electorale ce se manifestă prin faptul, că nu a declarat nici veniturile, nici cheltuielile în campania electorală, în timp ce a prezentat rapoarte către CEC în care a menţionat că nu a efectuat acţiuni, care ar implica cheltuieli financiare.
Reprezentantul intimatului în baza procurii, Bîrsan Ludmila, nu a recunoscut aţiunea, a solicitat respingerea recursului cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău.
Audiind explicaţiile părţilor, studiind temeiurile de recurs prin prisma materialelor cauzei şi a legislaţiei în vigoare, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a ajuns la concluzia de a admite recursul şi de a casa integral hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă.
In conformitate cu art. 417 al. (1) lit. d) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs.
După cum urmează din actele cauzei, prima instanţă corect a dispus atragerea Partidului Umanist din Moldova în calitate de intervenient accesoriu, însă în dosar lipsesc oarecare date despre citarea legală a intervenientului în şedinţa de judecată.
In asemenea circumstanţe, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că au rămas neelucidate anumite circumstanţe ce au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.
Astfel, în cadrul dezbaterilor judiciare s-a constatat cu certitudine, că după înregistrarea Partidului Umanist din Moldova în calitate de participant la Referendumul constituţional din 05 septembrie 2010, pe teritoriul ţării au fost plasate o reţea de panouri publicitare cu conţinutul: „ÎNCREDERE NEAMULUI DE BUNĂ CREDINŢĂ – Valeriu Pasat” şi fotografia dlui V.Pasat.
Prin urmare, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil pentru toţi participanţii la proces, instanţa de judecată urma să stabilească în ce context a fost instalat acest panou publicitar, din ce surse financiare şi care a fost scopul instalării lui.
Pornind de la aceasta şi ţinînd cont de faptul că necitarea în şedinţa de judecată a unui participant la proces constituie o încălcare esenţială a normei procesuale, ceea ce în speţă a determinat adoptarea unei hotărîri, prin care au rămas neverificate argumentele Partidului Naţional Liberal din Moldova privind încălcarea de către intervenientul accesoriu, Partidul Umanist din Moldova, a legislaţiei electorale, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide necesitatea admiterii recursului cu casarea hotărîrii şi remiterea cauzei la rejudecare în primă instanţă. Ori, această eroare nu poate fi îlăturată în instanţa de recurs.
Rejudecînd cauza, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus, să întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării prezenţei la proces atît a părţilor, cît şi a intervenientului accesoriu, să administreze şi să aprecieze probele în strictă conformitate cu norma procesuală, pentru ca în aşa mod să fie adoptată o hotărîre legală şi întemeiată cu respectarea dreptului la un proces echitabil pentru toţi participanţii la proces.
In conformitate cu art. 418, art. 417 lit. d) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,
decide
Se admite recursul declarat de către Partidul Naţional Liberal.
Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 05 septembrie 2010 în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată a Partidului Naţional Liberal împotriva Comisiei Electorale Centrale, intervenient accesoriu Partidul Umanist din Moldova, cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Preşedintele şedinţei, Judecător /semnătura/ Valentina Clevadî
Judecători
/semnătura/
Tamara Chişcă-Doneva
Eugenia Fistican
 |
VOTATI MAE,PNL si PL-restul la gunoi !!!!!
Daca l-ati pus si pe domnul Ghimpu pe aici ,alaturi de voronin , atunci sunteti .. nu am cuvinte .. Va credeti mesia basarabeana ? Ii puneti pe toti in aceeasi oala ? Numai dta esti dreptatea intruchipata , sfanta sfintilor ?! Bine va nu ati uitat sa-l puneti si pe voronin, ca altfel va dadeati de gol , cui ii slujiti cu politica asta „revolutionara”, chipurile ,de unionism. Ma tem ca suntei un al doilea rosca ,ACELA, la fel , urla unionismul , dar mai mult pentru a discredita si a dezbina miscarea unionista.
Unirea nu se urla , se face ! Tot astea.. PE CARE DTA II DENIGREZI ZI SI NOAPTE DE ATATA AMAR DE VREME, o vor face .Ei fac ce trebuie si tac. Mata, insa, urli ,/ sa te auda stapanul care te palteste ?/ Efectul este de 2 bani, caci putini te cred. Ca sa creada trebuie sa nu mai fii dta presedinta PNL-ului moldovenesc.
Daca dusmanul dtale , acuma, inainte de alegeri iti este AIE , atunci totul este clar.Cu toate greselile lor , caci sunt diferiti, trebuie sa convietuiasca pentru a salva Moldova de comunism.Nu avem acuma timp, nu este momentul , sa le amintim de greseli ,caci ciuma rosie sta sa vina dinnou peste noi .
Cat rau aduceti acuma Moldovei , cred ca intelegeti , dar o faceti ! Aveti ,CRED,datorie fata de ..patron si creditor ..
ptu: NINA GONTA spune:
25 September 2010, la 18:06
…”Mata, insa, urli ,”….
Te-ai deprins mata sa urli ???
Mai inainte eram sigur ca urla numai Lupii……
Acum inteleg ca urla si zGontele….
Mai tacati fleanca….
Nina Gonta, mare scai mai poti fi…..
Bravo, Nina Gonta! Sunt de aceeasi parere cu dumneata.
Dna Pavlicenco a intrecut orice masura. Ne dezamageste pe zi ce trece.
D-na Pavlicenco, uneori o dati in bara cu „criticatul”. La moment Pasat si Co aduce mai putin rau decit D-sta, deoarece PUM va rupe 0.5-1.5% de la comunisti ,dar PNL va rupe 0.5-1.5% de la democrati – nu mai mult si Slava Domnului! Pina la 5aprilie 2009 credeati ca o sa luati mai mult de 5% cu MAE impreuna dar ……….. realitatea e alta – si bateti nu in cine trebue!
… consider aceasta adunatura de derbedei cu ifose de mari ortodocsi – p.umanist – drept un pericol pentru democratie … acest amestec ce pute a clericalism fascist rusofon si rusofil reprezinta aceeasi marie cu alta palarie , adica coloana a cincea a imperialismului rusesc in moldova . aparitia acestui proiect , „proiectul pasat” , ne arata clar disperarea ce a cuprins cercurile imperialiste de la moscova , in fata avansului spre europa a moldovei . in marea lor prostie , „pasatienii” si-au desconspirat singuri telurile adevarate ale lor … renuntarea definitiva la drumul european si ancorarea vesnica in estul post-sovietic totalitar si falimentar . lucrul cel mai grav cu putinta , este ca in spatele lui se afla conducerea mitropoliei ortodoxe a moldovei … mitropolia subordonata patriarhiei de la moscova . pasat e un nimeni , sa fim seriosi fara ajutorul conducerii mitropoliei . a sosit momentul sa se puna piciorul in prag cu aceasta mitropolie inregimentata parca militar la moscova . jignirile aruncate recent de catre un inalt cleric al acestei mitropolii catre cealalta mitropolie ortodoxa a basarabiei [ ca n-ar avea sfintul duh ] , ne arata adevarata fata ne-crestina a acestei mitropolii a chisinaului si intregii moldove . atitarea urii intre fratii ortodocsi e un lucru intru-totul necrestinesc . trebuie sa o spunem deschis ca mitropolia subordonata moscovei a devenit distrugatoarea adevaratului ortodoxism in moldova . coruptia generalizata in cadrul clerului , punerea bisericii in slujba celor mai reactionare cercuri ale imperialismului rus , atitarea urii intre fratii ortodocsi , prietenia si chiar colaborarea cu regimul separatist de la tiraspol , au dus la prabusirea credibilitatii sale… la falimentul sau moral . ultimele stiri date publicitatii de autoritatile statului , ne indica o adevarata explozie a noi culte protestante,neo-protestante … si ca numar si ca aderenti . iata rezultatul „muncii” mitropoliei chisinaului si intregii moldove [ probabil se spera la o invazie ruseasca asupra romaniei , ca nu se stie ce inseamna aceasta denum,ire cu caracter revendicativ teritorial ] … e timpul dezlipirii norodului de aceasta biserica straina neamului nostru … ori autocefalie , iesirea de sub obladuirea moscovei , ori unirea cu mitropolia basarabiei si trecerea sub ascultarea bucurestiului . alta rezolvare nu e …
Pentru NINA GONTA,
in mod corect nina GOANGA caci ii lipseste o GOANGA.
DOAMNA GONTA ( este vorba de o stimata DAME sau de un MONSIEUR deghizat in sexul frumos ??????????????) , trebue sa recunoastem , are intentii onorabile cu privire la inlaturarea comunismului dar devine insuportabila cand critica in mod nejustificat pe DOAMNA VITALIA – PNL .
Aceasta charmanta DAMA ( ca sa ma exprim intr’o frantuzeasca amicala ) trebue sa inteleaga ca ALIANTA se preteaza la critici foarte severe prin aceasta nesiguranta de a se „” juca de-a politica „” cand la Chisinau, cand la MOSCOVA cand la Bucuresti si mai ales prin actiunea permanenta de a inlatura PNL-ul din viata politica.
A facut si multe lucruri onorabile ALIANTA dar este FOARTE DEFICITARA la capitolul UNIREA cu ROMANIA pentru care DOAMNA VITALIA lupta cu o energie inegalata de foarte mult timp.
Criticile PNL-ului la adresa ALIANTEI sunt perfect democratice si justificate si nu trebue mereu pus in fata SLOGANUL ::::::::::: SE DA APA LA MOARA COMUNISMULUI.
Nimeni nu da apa la moara la NIMENI. Cei cu idei fixe in comunism vor vota cu comunistii, cei cu idei europeene, adeptii Unirii cu ROMANIA, adeptii occidentalismului vor vota cu cei care sustin aceste idei.
In mod logic PNL-ul ar trebui considerat aliatul cel mai important al ALIANTEI or vedem o incercare continua de a marginaliza PNL-ul.
DE unde si criticile absolut justificate ale PNL-ului la adresa ALIANTEI.
Republica Moldova, etern agăţată de „garnitura rusească” .
Se ştie că una din marile probleme care subminează şansele europene ale Republicii Moldova este persistenţa diviziunilor interetnice. Rusofonii nu au ratat nici o ocazie pentru a-şi manifesta, sub actuala putere, dezacordul faţă de luările de atitudine, mai clare, ale exponenţilor Alianţei de guvernământ în raport cu istoria şi identitatea populaţiei majoritare, româneşti.
Ne mai flutură şi azi prin faţa ochilor „panglica Sfântului Gheorghe”, de 9 mai, prinsă de antena sau lipită de parbrizul a mii de automobile din Chişinău, atunci când Mihai Ghimpu a refuzat să meargă la parada de la Moscova. S-a vorbit atunci, copios, despre efectele acelei decizii a preşedintelui interimar asupra intereselor de politică externă ale Moldovei, sau despre zdruncinarea relaţiilor din interiorul coaliţiei liberal-democrate. Însă cunoscuta întâmplare, ca şi episodul cu decretul consacrat zilei de 28 iunie, ne-au arătat mai presus de toate cât de fragilă este coeziunea socială în Republica Moldova – un stat pe care majoritatea concetăţenilor noştri alolingvi îl văd etern agăţat de „garnitura rusească”.
Indubitabil, nostalgiile pro-Est şi, respectiv, fobiile antioccidentale în Moldova sunt alimentate de Partidul Comunist. Liderii săi au minţit cu neruşinare pe tema aşa-zisului pericol românesc nu doar în cei 8 ani de guvernare Voronin, dar şi cu prilejul referendumului din 5 septembrie curent, când s-au străduit să-i ţină departe pe oameni de urnele de vot, ameninţând cu ideea că plebiscitul va conduce la unirea Moldovei cu România. Iar Alianţa, din păcate, a neglijat să demonteze aceste aberaţii ce emană un puternic iz penal, deşi avea la îndemână argumente logice şi constituţionale imbatabile. De unde se vede că o minciună care nu-şi primeşte replica fermă şi promptă, produce ravagii uriaşe în mijlocul unei populaţii uşor de speriat şi manipulat.
Încurajaţi de eşecul plebiscitului din 5 septembrie, organizaţia „Noua Găgăuzie” vrea azi un referendum pentru legiferarea limbii ruse ca a doua limbă de stat în Moldova. Scăderea ratei de participare la vot, până la 1/3, operată de actuala putere (şi, după cum am văzut, operată degeaba!), pare să fi deschis o adevărată „cutie a pandorei”, de vreme ce orice grup etnic ar putea obţine pe această cale drepturi colective specifice, în detrimentul majorităţii. În faţa unor asemenea revendicări abrupte, unii analişti ridică neputincioşi din umeri, recunoscând, de dragul logicii formale sau al unui legalism abstract, rupt de realităţi, că „da, nu-i putem opri pe găgăuzi să ceară limba rusă”.
Aceşti comentatori uită însă că un stat slab şi multiplu vulnerabil în faţa vechiului centru imperial, având probleme de identitate nerezolvate, este obligat să se apere. La fel cum şi democraţiile occidentale au dreptul să se protejeze în faţa unor musulmani extremişti care, în numele „dreptului la diferenţă” (o invenţie a Occidentului, nu a lumii arabe!), forţează introducerea codului islamic în legislaţia britanică, de exemplu. Sigur că orice analogie este relativă, însă a reda limbii ruse statut de limbă de stat şi a menţine limba română în ambiguitatea ei juridică din prezent, înseamnă în cele din urmă torpilarea independenţei Republicii Moldova. Sau adoptăm limba română – una din cele 27 de limbi oficiale ale Uniunii Europene –, afirmându-ne apartenenţa la spaţiul occidental, ori rămânem parte inseparabilă a „sfintei Rusii”, după memorabila expresie a patriarhului moscovit Kirill.
La fel de adevărat este însă şi faptul că loialitatea alolingvilor faţă de Republica Moldova nu poate fi asigurată prin simple sloganuri sau prin dansatul liderilor politici în horă, la festivalul etniilor. Sunt necesare strategii eficiente şi suple de atragere a minoritarilor în proiectele naţionale majore ale Republicii Moldova, dar mai presus de toate, e nevoie de comunicare şi dialog – singura cale de eliminare a fobiilor şi prejudecăţilor care mai bântuie inconştientul post-colonial al cetăţenilor moldoveni, indiferent de naţionalitate.
Autor: Vitalie Ciobanu
Organizarea bisericească în Basarabia Ţaristă (1812 – 1918)
Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie
Secretul rezistenţei românilor la rusificare nu poate fi găsit decât în credinţa lor absolută. Pentru a rezista în faţa puhoiului nimicitor care voia să le distrugă limba, obiceiurile, tradiţiile şi cultura, ei nu aveau decât arma credinţei. Şi într-adevăr, cel mai crunt război, purtat de-a lungul celor peste o sută de ani de robire a Basarabiei, a fost dat pentru acapararea sufletului ţăranului român. Acest suflet trebuia mutilat şi schimonosit, pentru ca locuitorii să-şi uite neamul şi limba şi să se transforme într-un alt popor.
Dar, întocmai ca cetăţile lui Ştefan cel Mare, care au rezistat tuturor asalturilor turceşti, aşa şi biserica, cetatea în jurul căreia s-a grupat întregul popor, a rezistat oricărui duşman. Biserica a fost dintotdeauna temelia şi sprijinul vieţii poporului nostru. Cât timp ea a rezistat, nici noi n-am murit.
Necucerind biserica românească, se poate spune că ruşii nu au avut niciodată Basarabia.
În momentul anexării ruseşti, Basarabia aparţinea bineînţeles mitropoliei Moldovei. Ea nu forma nici pe plan religios o provincie aparte, teritoriul ei fiind împărţit între mai multe episcopii, care îşi exercitau influenţa şi asupra altor teritorii româneşti. În nordul Basarabiei, în raiaua Hotinului, fiinţa episcopia Hotinului, apărută după trecerea acelei zone sub directa stăpânire a Imperiului otoman. La fel în sud, raialele din Bugeac şi Tighina erau ataşate mitropoliei Proilavei, cu sediul la Brăila, apoi la Căuşani, care avea în subordinea sa şi Dobrogea, ca şi Oceacovul, puternic populate de români ortodocşi. Şi teritoriul care aparţinea Principatului Moldovei era divizat între două episcopii: judeţele Iaşi şi Orhei ţineau de mitropolia Moldovei şi Sucevei, iar ţinuturile Lăpuşna, Soroca, Codru, Greceni şi Hotărniceni, împreună cu Fălciul din dreapta Prutului, de episcopia Huşilor, înfiinţată în 1592.
Dar după anexare, în bunăvoinţa silită pe care dorea să o arate românilor, ţarul Alexandru I a încercat să-i câştige şi prin privilegiile bisericeşti acordate. În 1812 el îi poruncea exarhului Gavriil Bănulescu-Bodoni, fostul lider religios al principatelor sub ocupaţia rusească, să „lucreze un proiect pentru noua eparhie de peste Nistru.” Gavriil s-a achitat cu succes şi a lucrat un plan care, „conformându-se cu evenimentele locale şi ale timpului, va fi destul pentru noua eparhie din această regiune.” De asemenea, spunea Gavriil, noua eparhie trebuia numită „a Chişinăului şi Hotinului”, şi aceasta „deoarece Chişinăul având în această regiune o situaţie centrală, a fost destinat ca sediu pentru guvernământul civil; iar în Hotin a fost cândva episcop ocârmuitor.” (1) Ca urmare, în 1813 a fost desfiinţată episcopia de Hotin, care fiinţa din 1755, şi a apărut mitropolia Chişinăului şi Hotinului. În fruntea ei era acelaşi Gavriil, înălţat la suprema funcţie de mitropolit, un alt privilegiu acordat Basarabiei. Dar pe parcursul stăpânirii ruseşti, acest titlu va oscila permanent: Dimitrie a fost arhiepiscop, Pavel a fost întâi episcop şi apoi arhiepiscop, Serghie a fost arhiepiscop, Isaachie – episcop, Neofit – arhiepiscop, Iacov, Vladimir şi Serafim – episcopi, Anastasie – episcop şi apoi arhiepiscop. După cum se vede, titlul de mitropolit al Basarabiei va dispare odată cu primul ei arhipăstor, care de altfel a fost şi singurul român dintre ei.
Tot în 1813, în urma memoriului lui Gavriil, care spunea că şi dincolo de Nistru „ruşi sunt foarte puţini”, (2) eparhiei basarabene i-a fost alipit şi teritoriul fostei Ucraine a Hanului, care aparţinuse Turciei până în 1792. Este vorba despre 77 de biserici situate dincolo de Nistru, în stepa Oceacovului dintre Nistru şi Bug: gubernia Ekaterinoslavului, oraşele Tiraspol, Ananiev, Elisavetgrad, Dubăsari şi Ovidiopol cu ţinuturile înconjurătoare, precum şi gubernia Hersonului cu oraşele Herson, Oceacov, Odesa, Olviopol şi satele din jurul lor. Localităţile româneşti de peste Nistru au aparţinut până în 1791 mitropoliei Proilavei, înfiinţată la 1640. Şi ca un suprem privilegiu, ele au fost atribuite în 1813 mitropoliei basarabene.
Gavriil însă mai cerea să se acorde „clerului local aceleaşi drepturi de care se bucură clerul rosienesc.” În plus, stăpânirea civilă să nu se amestece în afacerile care priveau tagma duhovnicească, „cum aceasta se face în Rusia”; de altfel, „şi în Moldova, afară de prinţul domnitor, nimeni nu se amestecă în afacerile duhovniceşti.” (3)
Autoritatea lui Gavriil se exercita şi asupra numeroaselor mânăstiri basarabene, unele foarte vechi, care aveau nevoie în continuare de îngrijire. Printre ele se aflau: Vărzăreşti, construită în 1420 de Alexandru cel Bun, Căpriana, ctitorită de Ştefan cel Mare, Hâncul din 1678, Hârbovăţ din 1730, Dobruşa din 1772, Călărăşeuca din 1782, Suruceni din 1785, Coşeleuca din 1786, Răciula din 1797 etc.
Iată acum lista completă a episcopilor şi arhiepiscopilor Basarabiei în întreaga perioadă a stăpânirii ruseşti:
1. Gavriil (Gavriil Bănulescu-Bodoni) 1813 – 30 martie 1821;
2. Dimitrie (Dimitrie Sulima) 18 iunie 1821 – 4 august 1844;
3. Irinarh (Irinarh Popov) 12 noiembrie 1844 – 17 martie 1858;
4. Antonie (Antonie Şokotov) 17 martie 1858 – 13 martie 1871;
5. Pavel (Pavel Lebedev) 13 iunie 1871 – 16 iulie 1882;
6. Serghie (Serghei Lapidevski) 21 august 1882 – 12 ianuarie 1891;
7. Isaachie (Isaak Polojenski) 12 ianuarie 1891 – 21 noiembrie 1892;
8. Neofit (Neofit Nevodcikov) 21 noiembrie 1892 – 26 ianuarie 1898;
9. Iacov (Iakov Peatniţki) 26 ianuarie 1898 – 12 ianuarie 1904;
10. Vladimir (Vladimir Simkevici) 12 ianuarie 1904 – 16 septembrie 1908;
11. Serafim (Leonida Ciceagov) 16 septembrie 1908 – 22 martie 1914;
12. Platon (Platon Rojdestvenski) 22 martie 1914 – 5 decembrie 1915;
13. Anastasie (Anastasie Gribanovski) 10 decembrie 1915 – 20 iunie 1918;
14. Nicodim Munteanu al Huşilor 25 iunie 1918 – 1 ianuarie 1920.
În 1813, mitropolia Chişinăului şi Hotinului era împărţită în nouă protoierii, administrând un număr de 775 de biserici. (4) Aceste diviziuni administrative ecleziastice au fost abolite în 1859, fiind înlocuite cu circumscripţia „blagocinilor” sau a superiorilor bisericeşti, al căror număr era variabil, fiind de 34 în 1900. (5) În acelaşi an, clerul ortodox din Basarabia cuprindea 812 persoane. Ei formau pătura duhovnicească, bucurându-se de unele drepturi speciale, precum scutirea de impozite şi de prestarea serviciului militar. Clerul nu era retribuit de stat, ci trăia din ofrandele credincioşilor. Totodată, fiecare biserică avea, pentru uzul preoţilor, câte 33 de hectare de teren. (6)
Drepturile clasei clericale erau statuate şi în Aşezământul din 1818, care prevedea: „Dreptăţile şi pronomiile părţii duhovniceşti atrăgătoare de aceia în public mărturisire a credinţelor să vor păzi întru deplina lor ştire şi slobozenie. Partea duhovnicească a legii stăpânitoare a greco-răsăritului se vor folosi cu toate acele privilegii şi venituri, dobindele după hrizoavele moldoveneşti şi apoi de la înaltele ukazuri împărăteşti după unirea cu Rusia.” (7) Prin acest aşezământ, preoţimea (duhovenstvo) forma una dintre cele nouă tagme sau soslovii recunoscute, pe lângă marea nobilime (dvoreanstvo), boiernaşi, mazili, ruptaşi, negustori şi târgoveţi, săteni muncitori de pământ, ţigani şi jidovi.
După moartea mitropolitului Gavriil a urmat arhiepiscopul Dimitrie Sulima, un ucrainean crescut în tradiţiile bisericii moldoveneşti şi apărător în bună măsură al identităţii ei. După el a urmat între 1844 şi 1858 Irinarh Popov, un om cult şi cu vederi largi. În timpul său, unii preoţi precum T. Baltagă, T. Lascu şi I. Neagu au tradus cărţi bisericeşti ruseşti în limba română. În sfârşit, între 1858-1871 a fost arhiepiscopul Antonie Şokotov, sub care a apărut primul periodic din Basarabia scris şi în limba română. Este vorba despre Buletinul eparhiei Chişinăului şi Hotinului, bilingv (ruso-român) între 1867 şi 1871, când a redevenit exclusiv rusesc. În timpul lui Antonie Şokotov existau în Basarabia 843 de biserici, dintre care 318 din piatră şi 525 din lemn. (8) După cum aprecia reputatul cercetător basarabean Ştefan Ciobanu: „Până la 1871 toate actele bisericeşti, toate izvoadele făcute prin sate erau scrise în româneşte.” (9)
Antonie Şokotov a făcut o nouă împărţire administrativă a eparhiei, amintită mai sus, prin care desfiinţa protoieriile de judeţe. Înfiinţa în schimb 35 de ocoluri bisericeşti sau ocruguri blagocineşti. În fruntea acestor ocoluri sau decanate a aşezat câte un protoiereu sau blagocin. Făcându-se numărătoarea amintită a bisericilor, s-a stabilit numărul de cliroşi pentru fiecare biserică (toate posesiunile bisericeşti ale eparhiei basarabene de dincolo de Nistru fuseseră desprinse de ruşi încă în 1837). Bisericile cu un cliros erau în satele cu mai puţin de 57 de familii, cele cu doi cliroşi în localităţile cu până la 150 de familii şi cu trei cliroşi la oraşe şi târguri cu mai mulţi preoţi şi diaconi. Ca urmare, numărul bisericilor dispunând de personal bisericesc complet era redus acum la 46. (10)
De asemenea, în 1870 preoţii care nu cunoşteau limba rusă primeau un răgaz de şase luni ca să o înveţe, altfel vor fi înlocuiţi în şcolile parohiale. Începea cumplita prigoană a deceniului opt, chiar dacă, pe vremea lui Şokotov, pe lângă limba rusă continua să fie folosită şi limba română în biserici, putându-se chiar tipări în continuare cărţi bisericeşti româneşti.
Prigoana cea mare împotriva bisericii româneşti începea sub episcopul Pavel Lebedev, dar de ea ne vom ocupa mai târziu, ea neavând mare importanţă pentru problema administrării ecleziastice, abordată în paginile de faţă. În această direcţie, Pavel nu s-a remarcat în mod deosebit.
1882 a fost fericitul an al despărţirii Basarabiei de arhiepiscopul Pavel. A urmat până în 1891 Serghei Lapidevski, care a înţeles că abuzurile depăşiseră orice limită şi a făcut unele concesii, permiţând utilizarea şi a limbii române în biserici şi înfiinţând tipografia arhidiecezală de la mânăstirea Noul Neamţ, situată în localitatea Chiţcani din judeţul Tighina. În ianuarie 1891, Serghei Lapidevski era transferat la mitropolia din Odesa. Mai puţin importanţi datorită scurtelor perioade în care s-au aflat în Basarabia au fost arhiepiscopii Isaak Polojenski (1891-1892) şi Neofit Nevodcikov (1892-1898).
Mai important prin realizări a fost episcopul Iakov Peatniţki (1898-1904), care a înfiinţat la Chişinău „Înfrăţirea ortodoxă misionară a Naşterii Domnului.” Aceasta a editat numeroase broşuri, cărticele şi foi volante. Episcopul ceru ca ele să apară şi în limba română, argumentându-şi cererea către Sinodul din Petersburg astfel: „În cele mai multe din satele Basarabiei, populaţia ortodoxă se compune în mare parte şi adesea chiar exclusiv din moldoveni, care cunosc numai limba moldovenească şi cu desăvârşire nu înţeleg limba slavă bisericească sau pe cea rusească.” (11) Ca urmare, această cerere a sa a fost aprobată în 1900.
O tipografie bisericească românească a fost deschisă însă abia în 1904, de episcopul Vladimir Simkevici (1904-1908). În această tipografie a văzut lumina zilei primul număr al periodicului bisericesc Luminătorul, la 25 ianuarie 1908. După Vladimir a urmat Leonida Ciceagov, care ca episcop era numit Serafim, şi care prin intoleranţa de care a dat dovadă s-a apropiat în multe cazuri de predecesorul său Pavel Lebedev. Ca o reacţie la aceasta a fost apariţia în Basarabia a numeroase secte şi erezii religioase, care nu se mai subordonau episcopiei din Chişinău. Între aceste nenumărate secte îi putem menţiona pe inochentişti, pe studişti, pe popovţi, bez popovţi, duhoborţi, molocani, priguni, chlâstî, scapeti, stramnichi etc.
Instabilitatea episcopilor şi arhiepiscopilor Basarabiei se va accentua în perioada primului război mondial, unii fiind transferaţi în alte locuri, precum Platon Rojdestvenski la Odesa în decembrie 1915, alţii nevoiţi să se plece în faţa evenimentelor, precum Anastasie Gribanovski, care împreună cu întreg clerul superior rusesc din Basarabia a părăsit-o definitiv la 23 iunie 1918. El a fost urmat de românul Nicodim de Huşi şi de la 23 februarie 1920 de Gurie Botoşăneanu.
Biserici şi mănăstiri în Basarabia Ţaristă (1812 – 1918)
Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie
De la domnitorii Moldovei, Basarabia a moştenit nenumărate lăcaşuri de cult pentru luminarea şi alinarea credincioşilor de la oraşe şi sate. O veritabilă reţea de mânăstiri îi împânzea teritoriul la începutul secolului al XIX-lea, unele adăugându-i-se ceva mai târziu. Ca şi în restul teritoriului românesc, mânăstirile erau răspândite pe întreaga suprafaţă a provinciei. Din punct de vedere geografic, ele erau plasate aici în trei zone distincte: primul grup în zona din jurul Chişinăului, cuprindea mânăstirile Vărzăreşti, Hâncul, Suruceni, Căpriana şi Condriţa; al doilea grup era în zona Orheiului şi cuprindea următoarele lăcaşuri: Hârjauca, Hârbovăţ, Răciula, Frumoasa, Ţigăneşti, Tabăra, Curchi cu schitul Pripiceni şi Hirova; în sfârşit, grupul de pe Nistru, aflat tot în preajma Orheiului: Coşeleuca, Saharna cu schitul Ţipova, Călărăşeuca, Jabca şi Dobruşa. Pe lângă aceste 18 mânăstiri, se mai afla în judeţul Ismail şi mânăstirea Cetatea, cu schiturile Terapont şi Borisovca.
După cum s-a mai arătat, marea majoritate a acestor mânăstiri aveau câteva secole vechime şi fuseseră ctitorite de voievozi, boieri sau oameni simpli moldoveni, care s-au îngrijit de menţinerea bunei lor stări. Astfel, mânăstirea Vărzăreşti este ctitoria lui Alexandru cel Bun; Căpriana, a lui Ştefan cel Mare; tot la Căpriana şi-a scris celebra sa cronică în secolul al XVI-lea egumenul Eftimie, relatând evenimentele petrecute în istoria Moldovei între anii 1551 şi 1554; Dobruşa a fost înfiinţată în 1772 de către monahul Ioasaf de la Probota; Hârbovăţ (1730) de boierul Constantin Carpuz; Hâncul (1678) de marele stolnic Mihalcea Hâncul; Hârjauca (1780) de ieromonahul Vasnufie de la mânăstirea Neamţului, cu sprijinul boierului Niculiţă; Noul Neamţ de către monahii veniţi de la mânăstirea Neamţului din Moldova; Suruceni (1785) de ieromonahul Iosif, cu sprijinul pitarului Casian Suruceanu; Călărăşeuca (1782) de Hagi Marcu Donici din Moghilăul de peste Nistru; Coşeleuca (1786) de răzeşiţa Maria Tocanov din satul Cotiujeni; Răciula (1797) de preoţii satului Păşcani: Andrei Roşca şi Ioan Roşca, cu sprijinul a doi răzeşi din localitate: Simeon Strat şi Constantin Strat; Tabăra de boierul Gheorghe Rusu etc.
După cum se vede din aceste date, aproape toate mânăstirile Basarabiei existau deja la 1812, anul anexării forţate la Rusia. În perioada dominaţiei ruseşti nu a fost construită decât mânăstirea Neamţu Nou (1864), dar nici aceasta de ruşi sau cu sprijinul ruşilor, ci de monahii veniţi de la mânăstirea Neamţului situată în Moldova din dreapta Prutului.
În schimb, nenumărate mânăstiri şi schituri basarabene, care de asemenea existau la 1812, au fost desfiinţate de ruşi: Cărătura, Cosovăţ, Lometa, Rezina, Soroca, Ciura, Borzeşti, Butuceni, Cocorozeni, Fântâna Doamnei, Hârtop, Grădişte, Ignăţei, Peştera, Poiana, Popăuţi, Râşca, Rudi, Verejeni etc.
Sub ruşi, cele trei grupuri de mânăstiri amintite constituiau trei protoierii sau blagocinii, cu centrele respectiv la Chişinău, Orhei şi Soroca. Clerul era de două categorii: „clerul negru”, sau regular, şi „clerul alb”, sau secular. Blagocinii („clerul negru”) trebuiau să supravegheze pe stareţii (nastoiateli) şi stareţele (nastoiateliţile) mânăstireşti.
Mânăstirile fuseseră înzestrate de către ctitorii lor şi de adăugători cu moşii, ale căror întinderi variau după vremuri şi îmărejurări. În vremea stăpânirii ruseşti, mânăstirile Căpriana şi Condriţa au fost închinate noii mitropolii din Chişinău, iar celelalte au obţinut reconfirmarea posesiunilor lor. În acest sens, Aşezământul din 1818 prevedea că „orice avere ce va fi dreaptă a bisericilor şi mânăstirilor oblastiei a tuturor de obşte credinţelor adecă: satele, săliştile, câşlele, păscăriile şi acareturi, aşişderea ţiganii, capitalurile de bani şi alte afierosiri întărite prin hrisoave sau zapise, vor rămâne în veci ale lor averi şi se vor apăra pe dreptatea averilor haznalei.” (1) Dar averile mânăstirilor erau foarte modeste în general, singura mai bogată fiind Căpriana, care avea moşii cu o suprafaţă de aproape trei ori mai mare decât ale tuturor celorlalte la un loc.
Dar numărul mânăstirilor va fi încontinuu redus. Înainte de anexare, fuseseră aproximativ 40 de mânăstiri şi schituri în Basarabia. (2) Numărul acesta mare de mânăstiri îşi găseşte explicaţia şi în respectul pe care poporul îl nutrea faţă de călugări. De aceea, în 1862 mai funcţionau 10 mânăstiri şi 8 schituri. (3) Rolul pe care ele l-au jucat în viaţa poporului obidit a continuat însă să rămână esenţial, cum remarca şi cel mai mare istoric bisericesc basarabean, Nicolae Popovschi: „Mânăstirile, cu toate neajunsurile lor, cu tot primitivismul credinţei şi al traiului călugăresc, erau pentru popor adăposturi de cele mai curate suflete, de cele mai înalte aspiraţiuni. Şi în împrejurări mai grele, fie de boală, fie de cumpănă în viaţă, moldovenii basarabeni şi la începutul secolului al XIX-lea, ca şi în perioadele precedente, alergau la călugării din mânăstiri după rugăciuni şi mângâiere.” (4)
Ca urmare, nu era de mirare că un rusificator făţiş precum arhiepiscopul Pavel Lebedev putea declara mânăstirile româneşti din Basarabia drept „cuiburi de ignoranţă”, călugării fiind „de moravuri grobiene, îndărătnici şi vrăjmaşi limbii ruseşti şi slujbei slavone.” (5) Aceasta era suprema recunoaştere din partea ruşilor că mânăstirile au constituit un atu principal în lupta românilor pentru păstrarea existenţei naţionale.
Numeroase erau şi bisericile în Basarabia la începutul secolului al XIX-lea. După unele date, se pare că în clipa anexării la Rusia existau în regiune 749 de biserici, (6) iar după altele, chiar 775, dintre care 40 erau zidite din piatră, una din cărămidă şi toate celelalte din lemn. Pe lângă acestea, mai existau de asemenea şi unele biserici deja părăsite, „pe care nimeni nu le ia în seamă” la numărătoare. (7)
Şi printre biserici se remarcau unele cu o vechime demnă de menţionat. Astfel, cea mai veche biserică cunoscută din Basarabia a fost cea a Sfântului Ioan cel Nou din Cetatea Albă, zidită prin secolele al XIII-lea sau al XIV-lea, iar unele estimări merg până în secolul al XI-lea. Din secolul al XVII-lea datau bisericile Sfântul Dimitrie din Orhei şi Sfântul Nicolae din Chilia Nouă, ambele ridicate de domnitorul Vasile Lupu. Un tip special de biserici, specific Basarabiei, îl formează cele săpate în piatră, precum cele două biserici de la Butuceni şi cele de la Tribujeni, Saharna, Neporotova şi Ţipova, toate situate în zona de nord-est, spre Nistru. Dar cele mai multe biserici basarabene fuseseră înfiinţate în secolul al XVIII-lea. Printre ele, cele mai vechi erau cele de la Camenca şi Petruşeni, ridicate la 1702, cea de la Rângaci (1730), cea de la Berestie (1735) etc.
În timpul dominaţiei ruseşti a continuat construirea de biserici, astfel încât la sfârşitul secolului al XIX-lea numărul lor se ridica la 843, revenind o biserică ortodoxă pentru aproximativ 1.500 de locuitori, sau o biserică pentru un spaţiu de 48 de kilometri pătraţi. (8) Pe lângă acestea, în aceeaşi perioadă mai existau în Basarabia patru biserici catolice (la Chişinău, Hotin, Bălţi şi Tighina), şase biserici protestante (una la Chişinău şi cinci în satele germane) şi 17 sinagoge evreieşti. (9)
Bisericile, ca şi mânăstirile, au fost şi au rămas focare de conservare a limbii, tradiţiilor şi culturii româneşti. Ele nu au abandonat, în ciuda celor mai crunte represiuni, niciodată cultura poporului. În amintirile sale, Nicolae Popovschi relata despre faptul că în biserica din comuna Visterniceni de lângă Chişinău se păstrau numeroase cărţi româneşti tipărite la mânăstirea Neamţului, iar rusească nu era decât o singură Evanghelie. Aceasta era scoasă la iveală de către preoţi doar la Paşti, când slujba se făcea în ambele limbi. Dar diaconii nici nu ştiau ruseşte. Tot el menţiona că situaţia era identică la Vărzăreşti, Lozova, Cioreşti, Corneşti, Străşeni etc. (10) Abundente erau şi mărturiile altora cu referire la acelaşi subiect. Rusul Ganiţki scria: „În schitul Condriţa slujba bisericească se săvârşeşte numai în limba moldovenească şi călugării vorbesc între ei numai moldoveneşte.” Gheorghe Bivol, preot la Tătăreşti, recunoştea: „Slujba bisericească s-a săvârşit înainte şi acum în limba moldovenească.” Preotul Grigore Popescul de la Frăsineşti spunea: „În această biserică slujba bisericească s-a săvârşit întotdeauna în limba moldovenească.” Grigore Nemţean de la biserica Cuicuri-Menjira: „Slujba bisericeacă s-a săvârşit întotdeauna în această biserică pe moldoveneşte.” În descrierea mânăstirii Curchi făcută în Kişinevskaia Eparhialnâia Vedomost se scria: „Mai înainte slujba bisericească în mânăstirea Curchi se făcea în limba moldovenească, dar cu stăreţia lui Varlaam slujba se face şi în moldoveneşte şi în limba slavonă bisericească.” Florov: „În biserica din Corneşti slujba bisericească până la 1853 s-a săvârşit întotdeauna în limba moldovenească… Acum slujba se săvârşeşte în limbile moldovenească şi slavonă bisericească.” Iusipenko: „În biserica din Cimişlia slujba bisericească a început să se săvârşească în slavoneşte după anul 1865.” Preotul din satul Batâr scria că parohienii, fiind români, ascultau „cu neplăcere” slujba în limba slavonă, care se făcea însă numai „uneori” în biserica parohiei. Iar preotul din Găleşti scria: „Serviciul divin se face în limba moldovenească, deoarece locuitorii satului Găleşti sunt moldoveni de baştină, sincer devotaţi religiei… care, însă, cred că introducerea slujbei dumnezeieşti în altă limbă decât cea moldovenească poate cumva să schimbe învăţătura şi ordinea acelor dogme de credinţă şi orânduieli, pe care le-au moştenit de la strămoşii lor.” (11)
ETERN spune:
25 September 2010, la 23:11
„Pentru NINA GONTA,
in mod corect nina GOANGA caci ii lipseste o GOANGA.”
Nu sunt sigur ca aceste persoane „Nina Gonta” /de ce nu Goanţa?/ .
Mai degraba are un scop bine determinat. Sub camuflajul luptatoarei cu comunismul dinsa este o luptatoare contra AIE !
Pina acum citeam postarile dinsei si aproape ca eram magulit sa o sustin public si sa recunosc in ea o adevarata luptatoare pentru binele poporului…….
Postarea dinsei la intrebarea retorica a Doamnei Pavlicenco „De ce doar PNL cere CEC si lui Pasat sa respecte legea?” m-a determinet sa scriu aceasta replica.
Motivul pentru care Nina Gonta a vomitat de aceasta data este fotografia d-lui Gimpu Mihai alaturi de ceilalti, care „cu voie” sau „fara de voie” sunt buni sau rai politicieni politicieni, sunt sau nu subiecti ai AIE, toate partidele parlamentare conduse de aceste „domnii” nu au sarit sa sustina actiunile PNL /cu Vitalia Pavlicenco si membrii acestui partid/, care pe bune dreptate a avut curajul sa lupte contra sindromului nelegal imperial rusesc degizat si sudat de coada „hegemonilor” Pasat, Turcan si alte „figuri” de stearina…..
Oare nu era cazul ca subiectii AIE si sustinatorii lor /inclusiv eu, care am votat PL, Dorin Chirtoaca si implicit Mihai Ghimpu/ sa sustinem aceasta lupta si sa sensibilizam intreg electoratul, indiferent de etnie, despre „banii spinzurati pe bilborduri cu cipul fariseilor deghizati” fara declararea lor la CEC ?
Nu era cazul sa obtinem un chistig de cauza in dimensiune de tara contra mafiei, contra bogatilor, care vor in continuare sa tulbure in continuare apele , sa nu ne lase in pace sa rasuflam liber si care vor sa ne sugrume dorinta de a ne considera oameni ?
Mihai Gimpu, directorul PL, capul Tarii si a Legislativului,
Vladimir Filat, seful PLDM, capul Guvernului,
Serafim Urechean, adjunctul capului Legislativului,
Marin Lupu, capul PD-partid parlamentar,
toate organele publice executive din componenta structurii Guvernamentale cu atributii de jurisprudenta in tara
urma sa se autosesizeze si sa curme „fenomenul” imediat la aparitia lui…….
Nu etse adevarat ?
Cine crede altfel?
Nu pun in discutie „politicile” cui le promoveaza aceste persoane de pe bilborduri si contra cui sunt indreptate, dar Numai legalitatea finantarii si declararii finantelor cheltuite pentru aceasta.
De ce niciunul din cei avizati nu a intervenit inaintea PNL sau sa se alature PNL ?
Ca nu cumva sa recunoasca intiietatea d. Pavlicenco ?
Ca Pavlicenco este prima, care reactioneaza la atare „fenomene” se stie.
Ca tot ea este cea mai curajoasa si scrie-spune lucrurilor pe nume tot se stie.
E mai bine sa convetuiesti cu Fariseii, care ne supravegheaza „de sus” la fiecare rascruce de drum numai sa nu recunosti superioritatea curajului si reactiei Pavlicenco ?
Mai putin ma derangeaza Nina Gonta cu apucaturile sau scopul ei…..
Intrebari retorice:
Oare de ce si in acest caz toti AEI-stii nu s-au alaturat in actiune cu PNL ? Pentru ca PNL e cu Pavlicenco in frunte?
Oare toti se tem ca nu cumva Pavlicenco sa creasca in sondaje?
Asta-i buba ? Buba oricum va crapa……
Oare nu cumva cei vizati sunt de aceeasi culoare, narav si interese cu cei de pe bilbordurile buclucase ?
Oare BAU-BAU-l nu este o „parola” nascocita, in interesul comun al celora vizati, la intelegerea cu BAU-BAU-l ?
Oare Actorii politici din AIE mai tin minte ca zborul pe sus e o placere, insa foarte dureroasa e CADEREA……..
Pina la alegeri mai este putin timp, dar destul pentru a decide: „Eu cu cine votezi?” .
Nu mi-e frica de BAU-BAU !
Vreau sa traiesc in tara fara Comunisti si fara Voronin la putere!
Fara mafie, hoti, narcomani, bici, deputati colorati….vorba neneacului de la Publica TV….
Pentru aceasta am votat majoritatea !
Putin EdRo si Vedro///
САМАРА. Путинская «ЕдРо» утратила доверие россиян. Массовые выступления против единороссов
Время публикации: 25 сентября 2010 г., 16:42
В Самаре митинг против политики путинской партии «Единая Россия» и «произвола партии власти на региональных выборах»…
В акции, организованной «Ассоциацией в защиту прав избирателей «Голос» приняли участие активисты КПРФ, «Справедливой России», «Яблоко» и незарегистрированной партии «Воля». Митингующий держали плакаты: «Едро в ведро», «Нет произволу «Единой России», «Артякова в отставку», «Нет московскому времени» и т. д.
В начале митинга, лидер местного отделения партии «Яблоко» зачитал собравшимся текст письма Дмитрию Медведеву, в котором он, а так же представители других оппозиционных партий просят главу государства разобраться «с предвыборным беспределом организованным «Единой Россией».
«Из 180 независимых кандидатов-самовыдвиженцев горизбирком зарегистрировал лишь 40, половина из них — это «двойники» «Единой России» . Такого в Самаре еще никогда не было», — говорит Игорь Ермоленко. Об этом сообщает «Газета.Ru».
pt dna Pavlicenco
Ati fost invitata la congresul PL?
Pt VladV
As putea sa va intreb: inca nu v-ati convins de provincialismul politicienilor din R.Moldova? Cind va spun ca au mentalitate de trogloditi, care umbla cu bita in mina si invidia si intoleranta in suflet?
Vine timpul fiecaruia, noi le dorim la toti succes.
Ceea ce insa incearca sa induca lumea in eroare e ca au adus pe relatii personale doi din PNL – Romeo Stavarache, primar de Bacau, si Cristi Busoi, europarlamentar – ca sa arate ca sint sprijiniti si de PNL, ceea ce nu e corect. PNL ne va sprijini pe noi, PNL din Moldova, iar Basescu si PD-L sint in cadere.
Romeo Stvarache e totusi vicepresedinte al PNL, iar mesajul citit a fost din numele lui Crin Antonescu.
E mare pacat insa ca suntem dezbinati si cu totul provinciali. Asta ma tem ne va costa mult la alegerile din noiebrie. Vom pierde pe mana noastra!
Parerea mea este,ca Ghimpu,daca se considera mare patriot si salvatorul natiunii a trebuit sa adune toate fortele sanatoase sa formeze un bloc al salvarii nationale.Acum dn-ul e plin de importanta si foarte increzut in sine .Sa nu dee domnul sa revina comii,ca Ghimu va purta responsabilitate mare pentru acest fapt !!!
pt Ursu
Ghimpu se inseala amarnic ca partidele mai mici, ca MAE si PNL, nu vor conta in alegerile viitoare.1-3% pot fi decisive pt victoria noastra Asa ca Ghimpu si Filat procedeaza gresit, daca resping partidele extraparlamentare!