Si C.Tanase despre articolul lui S.Mocanu…

Pregatesc si eu un articol despre Stinga si Dreapta, inclusiv Dreapta falsa. Pina atunci, este interesanta si pozitia lui Constantin Tanase. A mea, expusa ceva mai inainte, consuna cu aceasta, in special referitor la pericolul articolului lui Mocanu pentru AIE.  „Adeptii” AIE apar doar cind o critica Pavlicenco, cind, insa, o critica, altcineva, ei iau apa in gura. Tanase nu a luat… VP

Constantin Tanase: „AIE sau Alianta pentru Alegerea Presedintelui?”

Scurtul răgaz pe care mi l-am putut permite în această vară toridă, – toridă şi la propriu, şi la figurat -, m-a îndepărtat de zbuciumul politic al capitalei.

E o experienţă utilă pentru că, cu adevărat, unele lucruri de departe se vede mai bine. Insulele Canare fiind prea îndepărtate pentru mine m-am limitat la Ţara mea România al cărei cetăţean am devenit de curând. Plecând de „acasă acasă”, adică din Ţara mea ce mică în Ţara mea cea mare, am vizitat Botoşanii lui Nicolae Iorga, Ipoteştii lui Mihai Eminescu. Nu am putut să nu trec şi pe la casa părintească a lui George Enescu, m-am întâlnit aici cu mulţi oameni simpli, deopotrivă moldoveni şi români şi după ce te întreţii aceşti oameni îţi dai seama cât sunt e de stupidă şi absurdă teoria moldovenismului antiromânesc şi antimoldovenesc a „coloanei a cincea” a Moscovei din Chişinău. Nu dezvolt subiectul, că nu are rost. M-am mirat (bucurat) cât de mulţi basarabeni circulă prin România – care cu afacerile, care la studii, care la rude – deloc complexaţi, oameni realizaţi, normali la cap care au depăşit demult „postulatele” ideologiei ruseşti şi sovietice vizavi de …identitatea etnică şi lingvistică a moldovenilor din R. Moldova. Plini de optimism istoric, cum s-ar exprima unii istorici, basarabenii noştri din România, mă refer mai întâi de toate la cei stabiliţi aici, n-au pierdut legătura cu „patria mică”, urmăresc totul ce se întâmplă la Chişinău, şi nu ca nişte observatori echidistanţi şi reci, ci cu inimile ghem de emoţii, cum s-a exprimat unul dintre ei. Un val de mândrie m-a cuprins pentru ei! În holul unui hotel dintr-un orăşel din Ardeal m-am adresat unui tânăr cu un calculator pe genunchi să mă ajute să-mi setez leptopul pentru a avea acces la Internet. M-a ajutat cu plăcere, ajutat de încă doi tineri şi mare mi-a fost bucuria să descopăr că toţi trei sunt …moldoveni de la Chişinău. Iată cât valorează „teoria moldovenismului” de la Chişinău.

Moldovenii noştri nu şi-au pierdut simţul umorului. În tren m-am întâlnit cu doi tineri din R. Moldova şi i-am întrebat cu ce probleme au ajuns tocmai în Banat. Răspunsul a fost genial, nu pot să nu-l reproduc, pentru că el demonstrează vigoarea şi sănătatea mintală şi politică a noilor generaţii de basarabeni: adunăm semnături de la moldovenii din România pentru a constitui Asociaţia extrateritorială în emigraţie a foştilor susţinători ai Stejarului lui Filat. Dar ce, nu mai susţineţi Stejarul, i-am întrebat. Nu, mi-au răspuns, fiindcă îi plin cu cuiburi de rândunici şi hulubaşi. Am râs de această glumă de la Lugoj şi până la Dunăre, la Orşova şi voi mai râde dar numai până mă întorc la Chişinău – vă daţi seama că după ce treci frontiera de stat a RM asemenea glume nu sunt aplaudate de toţi.

Apropo, de politica de la Chişinău. Spuneam mai sus că uneori lucrurile se văd mai bine de departe. Şi într-adevăr, aşa e. Am urmărit şi eu pe site scandalul iscat de articolul lui Sergiu M. Dacă cele scrise de Mocanu nu pretind a fi mai mult decât un text publicistic, totul e în regulă. Dacă însă, acest text, pretinde a fi ceva mai mult, atunci urmează a fi aduse şi argumentele de rigoare. Mă mir mult că ziariştii care au discutat cu Mocanu după publicarea acestui articol n-au insistat asupra argumentelor. Este limpede că aparent articolul are menirea să-l distrugă doar pe M. Lupu, în realitate însă ţinta adevărată e Alianţa. Deoarece însuşi autorul recunoaşte că „am pornit acest război nu neapărat pe cont propriu” eterna întrebare „Cine stă în spatele acestui articol?” nu e lipsită de temei. Articolul, dacă nu greşesc, a apărut pe 29 iulie, în ziua când s-a împlinit un an de la ultimele alegeri parlamentare care au adus la putere Alianţa… E ceva întâmplător?

Dacă respectivul articol a deschis oficial campania electorală şi dacă această viitoare campanie electorală va decurge sub flamura publicisticii „bătăioase” dar nu a competiţiei argumentelor, ideilor şi programelor atunci lucrurile stau prost de tot. Să reduci adevăratele probleme ale R. Moldova la relaţiile dintre Lupu şi Plahotniuc, să vezi salvarea R. Moldova în distrugere a doi oameni – Plahotniuc şi Lupu nu mi se pare cel puţin serios. Ar fi cu totul trist dacă societatea moldoveană ar înghiţi această „nadă”. Ar reieşi că R. Moldova nu mai are problemele decomunizării şi desovietizării societăţii, decriminalizării economiei şi administraţiei statului, derusificării învăţământului şi a vieţii publice ş.a.m.d., că R. Moldova are doi inamici de moarte – Plahotnic şi Lupu! Îi distrugem pe aceşti doi şi am rezolvat toate problemele. Ar fi simplu de tot să fie aşa, dar nu e.

Tot mai insistent se aud vocile potrivit cărora Alianţa a murit. Mă îngrijorează graba unora de a înmormânta o Alianţă de care sunt legate toate speranţele de viitor ale moldovenilor. Faptul că în interiorul Alianţei se întâmplă ceva nu înseamnă încă decesul ei. Şi ea trebuie păstrată, chiar dacă în multe chestiuni liderii Alianţei au viziuni divergente. În definitiv, ea se numeşte Alianţa pentru Integrarea Europeană, dar nu Alianţa pentru alegerea preşedintelui. Viitoarea guvernare, dacă nu va fi majoritar comunistă, va fi de coaliţie. Dacă Lupu nu e bun şi trebuie distrus înseamnă că e mai bun Voronin? Acesta e noul mesaj electoral al celora care ne-au promis anul trecut o Moldovă fără Voronin şi comunişti?