„Aş vrea să mai insist un pic asupra unei idei a colegului Constantin Tănase dintr-un editorial de săptămâna aceasta. Nu ne putem permite luxul să spunem tot ce credem despre oamenii din AIE, sugerează reputatul publicist, întrucât le pavăm astfel comuniştilor drumul spre guvernare.
Într-adevăr, ne aflăm într-o situaţie delicată. Dacă am critica acum Alianţa, nu am fi înţeleşi de opinia publică democrată şi, totodată, am face un serviciu comuniştilor. Mai grav însă mi se pare altceva.
Problema este că toate criticile de după alegerile din toamnă nu vor avea absolut nicio valoare, întrucât nimic din ce vom spune atunci nu va mai conta pentru învingători. Moravurile şi reflexele celor care ajung la guvernare, indiferent de culoarea politică, sunt izbitor de asemănătoare.
Atunci vocile ni se vor pierde în noua armată a jurnaliştilor şi mass mediei înhămate la carul noii puteri.
Prin urmare, acesta mi se pare handicapul cel mai grav – acum nu putem (şi nu vrem) să criticăm, atunci critica noastră nu va conta. Mai rău, critica tot pe noi ne va dezavantaja, întrucât vom putea fi uşor învinuiţi de inconsecvenţă.
Există însă şi o consolare. Se pare că se va produce în sfârşit şi în politica noastră ceea ce s-a întâmplat demult în alte ţări ex-comuniste – tranziţia de la faza „ideologică” la cea „pragmatică”. Vin la guvernare nişte lupi pragmatici, care sunt gata să îmbrăţişeze orice idei şi orice ideologie – ori să nu împărtăşească niciuna – numai ca să guverneze.
În acest sens, scenariile postelectorale mi se par uşor de ghicit. Cred că alianţa cu Mihai Ghimpu nu va mai fi agreată de nimeni şi nu doar din cauza ideilor sale unioniste, ci şi pentru că el este făcut un pic din alt aluat, el mai ţine de faza „ideologică”, este un „nepragmatic” incurabil. În acest sens, nu mi se pare exagerat să admitem că oricare dintre componentele AIE (cu excepţia PL, bineînţeles) se va alia cu comuniştii. Cu o singură condiţie: Voronin să fie scos pe tuşă. Şi cred că lupii din PCRM vor izbuti asta, ei au nevoie de Voronin doar ca locomotivă electorală, pe care, după alegeri, o vor trimite pe linie moartă. Numai dacă Tkaciuk nu-l învaţă pe Voronin să bage în lista electorală mai puţini „lupi” şi mai mulţi indivizi anonimi şi obedienţi.
Şi lupii din PCRM se vor uni cu lupii din celelalte partide…
Şi vom ajunge în sfârşit la normalitatea unei clase politice pur şi simplu corupte, fără „fumuri” ideologice. Abia după ei vor accede la guvernare oameni care vor semăna cu cei din Occident, adică vor îmbina „pragmatismul” cu o minimă moralitate.
Iată de ce spun că situaţia noastră, a jurnaliştilor, nu este de invidiat.”
Pragmatică abordare a problemei.Sinceră…
In AIE doar un om poarta numele Lupu 😉
Da, de acord. Doar şi Munteanu -( comunistu) a spus că comuniştii sunt de acord să facă alianţă cu orce partid, cu excepţia PL.
pai tocmai muntenescu si a aratat lumii cu cine trebuie de votat, cu PL
Foarte curios. Si de ce PLDM nu e scos de PCRM din joc? Unde sint fanii PLDM si cum de a „indraznit” Timpul sa posteze un articol cu aluzii la disponibilitatea PLDM de a coopera cu niste comunisti fara Voronin? Parca Filat a spus „Moldova fara Voronin, Moldova fara comunisti!” sau numai „Moldova fara Voronin”, dar se poate coopera cu ceilalti comunisti?
Cit timp majoritatea cetatenilor vor dormita asa va fi. Regi „buni „, politicieni „omenosi” si dezinteresati nu exista nifcaieri in lume, numai o justitie adevarata ( nu de genul CC ), o massmeddia independenta , incisiva si omiprezenta si desigur o opoziie politica serioasa oricarei guvernari ( dar , desigur , nu constructiva in stil ppcd-ist si ni ci magareasca prin incapatinarea de tip pcrm-ist ) ne poate salva. Realitatea e de asa masura ca doar tinerii ar putea salva situatia. Dar din pacate si ei, care nu au nici cas asi nici masa, foarte usor devin „pragmatici”.
Fara Voronin comunistii vor deveni socialisti, ( cu tot cu drapelul rosu, stea cu cinci colturi , secera si ciocan ), dar nimeni nu a zis ca nu se poate coopera cu socialistii, cel putin asa se face in multvenerata si multrivnita UE.
Bravo, Cheianu!, gindesti aproape ca mine, adica, am vrut sa spun, ca un roman veritabil. Mai calci uneori prin strachini, dar oricum, as merge cu tine in „razvedca”! De Pavlicencu nici nu mai vorbesc, este o Jana D,Arc a Basarabiei. Mai multe personalitati ca ea, dea Domnul, sa aiba Basarabia! Spre marele regret, o”bidla” alias poporul sclav al lui voronin(sa nu va fie cu suparare, dragi compatrioti, dar asa v-a supranumit bidla de boronin, ca pina la urma voi sa va identificati cu numele dat de „imparatul” de voi ales!!!! Treziti-va!!!!
De îndată ce au venit la guvernare noua putere am zis într-o emisiune interactivă la Vocea Basarabiei cam aşa:Rolul celor ce au venit acum la guvernare e să pregătească terenul pentru acei ce trebuie să ne guverneze. Ei sunt doar acei ce acoperă perioada de tranziţie de la comunism la normal. Aşa ca să ne înarmăm cu răbdare, pentru a trece şi această încercare.
De pe http://cugetliber.wordpress.com/2010/07/26/pactul-ribbentrop-molotov-si-memorandumul-merkel-medvedevasemanari-si-deosebiri/
Pactul Ribbentrop-Molotov si Memorandumul Merkel-Medvedev, asemanari si deosebiri
Anul 2010 a adus pe scena europeana o intelegere din ce in ce mai profunda dintre Rusia si Germania. Cei doi colosi europeni au facut public la inceputul lunii iunie un Memorandum care aminteste foarte mult de celebrul Pact Ribbentrop-Molotov. Conditiile generale in care a fost anuntat acest memorandum pot fi considerate ca diferind de cele din 1939 – insa exista in continuare o suma de asemanari care sunt de natura sa sustina teoria repetarii greselilor istorice.
Nichifor Crainic scria in memoriile sale ca imediat dupa Pactul Ribbentrop-Molotov presa germana a preluat si sustinut tezele sovietice cu privire la Basarabia. Pe 5 iunie 2010 s-a semnat Memorandumul Merkel Medvedev – pe 14 iulie revista germana Der Spiegel a publicat un articol care a preluat integral tezele presei ruse cu privire la „anexarea Republicii Moldova” prin distribuirea de pasapoarte romanesti. Nici la Moscova si nici la Berlin presa nu a discutat despre acordarea in masa a cetateniei ruse in teritoriile separatiste din fosta URSS sau despre faptul ca Germania acorda in doi ani de zile mai multe cetatenii decat a acordat Romania in 20 de ani.
Asemanari si deosebiri
Pactul Ribbentrop-Molotov era un pact de neagresiune intre Germania nazista si Uniunea Sovietica, la care era anexat un Protocol secret ce impartea intre cele doua puteri Europa de est.
Memorandumul Merkel Medvedev este un document care face apel la cooperarea militara dintre UE si Rusia si stabileste un cadru pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Asemanarile nu sunt foarte multe – insa sunt fundamentale. Deosebirile sunt mult mai numeroase: Rusia de azi nu mai este Uniunea Sovietica si nu mai are un plan de revolutie mondiala, Germania face parte din blocul comunitar si nu poate lua decizii de una singura, exista un cadru international pentru reglementarea conflictelor, Franta si Marea Britanie nu mai sunt percepute ca dusmani tradditionali ai Germaniei, Statele Unite au renuntat la izolationism si si-au asumat de multa vreme o sarcina globala… Insa toate aceste deosebiri sunt mai mult sau mai putin relative.
Berlinul revine in forta
Agentia americana Stratfor a publicat o ampla analiza intitulata “Germania dupa UE si scenariul rusesc” in care lanseaza o serie de intrebari cel putin ingrijoratoare pentru viitorul tarilor europene mici. Stratfor afirma ca criza economica din Grecia a scos la iveala cat se poate de clar faptul ca in Uniunea Europeana se face ce vrea Germania. La mai bine de 60 de ani de la cel de-al Doilea RazboiMondial Germania a revenit in pozitia de a decide viitorul continentului. Hatisul tratatelor europene – faurite pentru a impiedica un nou razboi european si a bloca aspiratiile hegemonice ale Berlinului – nu s-a dovedit capabil sa tina in frau forta germana. Grecia a primit bani doar dupa ce Germaniasi-a dat acordul – eveniment care indica locul unde se iau deciziile cu privire la viitorul tarilor mici din Uniunea Europeana.
Din punctul de vedere al Stratfor in acest moment a devenit irelevant daca moneda euro va supravietui sau nu actualei crize economice – problema care se pune in acest moment este reevaluarea echilibrului de forte din cadrul Uniunii Europene. Iar balanta a inclinat in favoarea Germaniei. Problema istorica a Berlinului revine in actualitate: nu poate domina continentul european fara o coalitie de state favorabile, existand permanent riscul ca restul statelor sa se coalizeze impotriva sa. Raspunsul ar putea fi gasit intr-o noua alianta ruso-germana, conform agentiei americane. Stratfor aprecia ca interesele Rusiei si Germaniei sunt paralele in acest moment ceea ce ar putea exclude posibilitatea unei confruntari. In plus schimburile dintre cele doua tari sunt complementare: Germania primeste resurse energetice si materii prime din Rusia, oferind la schimb tehnologie si expertiza. Agentia americana arata ca in tot acest joc au de pierdut statele mici din Uniunea Europeana care vor ramane fara voce la Bruxelles si mai ales Polonia, prinsa ca de obicei intre cei doi giganti, care de aceasta data s-a aruncat in bratele americanilor in speranta unei salvari.
Oferta lui Dughin
Teoreticianul rus Alexandr Dughin publica in octombrie 2010 un articol in care lansa o oferta pentru Romania in conditiile refacerii aliantei germano-ruse: „Acum se poate prezenta, in cateva cuvinte, modelul teoretic de participare a Romaniei la Proiectul Eurasia. Acest proiect presupune stabilirea, in zona de nord a continentului Eurasia, a doua unitati geopolitice, „spatii mari” – european si rus. In acest context, Europa este conceputa ca un pol, ca o civilizatie. La randul ei, Rusia-Eurasia cuprinde Sudul, inclusiv zona traditionala de influenta a Moscovei in Sud (Asia Centrala, Caucaz), si vestul (Belarus, Ucraina de Est, Crimeea). Momentul cel mai important intr-o arhitectura multipolara este eliminarea „cordonului sanitar”, acest perpetuu mar al discordiei, controlat de anglo-saxoni si care intra in dezacord fie cu Europa, fie cu Rusia. Prin urmare, aceste tari si popoare care, in mod obiectiv tind sa constituie Noua Europa, vor trebui sa isi redefineasca identitatea geopolitica. Aceasta identitate trebuie sa se bazeze pe o regula principala: alaturi de Europa si alaturi de Rusia, in acelasi timp. Integrarea in Europa si relatiile amicale cu Rusia – acesta este podul care leaga cei doi poli ai unei lumi multipolare. Trei tari din Europa de Est, posibil in alianta cu altele, ar putea sa indeplineasca aceasta misiune mai bine decat altele – Bulgaria, Serbia si Romania. Bulgaria este membra a Uniunii Europene, este locuita de o populatie slava si este ortodoxa. Serbia nu este membra a Uniunii Europene, este locuita de slavi, este ortodoxa si este, in mod traditional, simpatizanta a Rusiei. In cele din urma, Romania, o tara ortodoxa, cu misiunea sa metafizica si o responsabilitate sporita pentru soarta Europei. In acelasi mod, dar cu unele modificari, se poate vorbi si despre Grecia. Astfel, Romania si-ar putea gasi o pozitie demna in proiectul Eurasia prin dezvoltarea calitativa a spatiului cultural si social ce face legatura Estului (Rusia) cu Occidentul (Europa), acest spațiu asumandu-si astfel identitatea tarilor europene ortodoxe, ramanand intacte caracteristicile distinctive nationale si culturale (fara a le dizolva in lumea stereotipa a globalismului sau aflandu-se sub influenta modului de viata american care anihileaza toate caracteristicile etnice). Integrandu-se in Uniunea Europeana si stabilind legaturi stranse cu Rusia, Romania isi va putea asigura dezvoltarea economica si-si va putea pastra identitatea culturala. Fara indoiala, acest proiect necesita o analiza atenta si trebuie sa fie rezultatul unui efort intelectual deosebit de serios din partea elitei romanesti, europene si rusesti.”
Memorandum (Intalnirea cancelarului Angela Merkel cu presedintele Dmitri Medvedev din 4-5 iunie 2010, Meseberg)
Pornind de la principiul ca securitatea tuturor statelor din comunitatea euro-atlantica este indivizibila, cancelarul Merkel si presedintele Medvedev au propus azi sa se ia in considerare infiintarea unui Comitet politic si de securitate UE-Rusia la nivel ministerial (HR C. Ashton – FM S. Lavrov).
Acest comitet va putea fi insarcinat mai ales cu:
1. Sa serveasca drept forum pentru schimbarea punctelor de vedere asupra unor chestiuni curente ale politicii internationale si agendei de securitate.
2. Sa stabileasca regulile de baza pentru operatiuni comune UE-Rusia de administrare a crizelor civile/militare.
3. Sa schimbe puncte de vedere si proiecte de recomandari asupra unor chestiuni specifice de cooperare , inclusiv diferite conflicte si situatii de criza la rezolvarea carora UE si Rusia contribuie in comun in cadrul unor formate multilaterale potrivite.
4. Respectand eforturile aflate in desfasurare (Declaratia Rusiei si Ucrainei din 17 mai 2010 si Declaratia Inaltului Reprezentant C. Ashton din 17 mai 2010) UE si Rusia vor colabora in special pentru o rezolvare a conflictului din Transnistria avand in vedere sa obtina un progres tangibil in cadrul formatului stabilit 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE, UE, SUA). Aceasta colaborare ar putea include si un angajament comun UE-Rusia, care ar garanta o tranzitie lina a situatiei actuale catre o solutie finala.
5. Urmatorul summit UE-Rusia va analiza progresele facute in cadrul noului comitet.
Pactul Ribbentrop-Molotov. Protocolul Aditional Secret
Articolul I. In eventualitatea unor rearanjari politice si teritoriale in regiunile ce apartin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenta ale Germaniei si U.R.S.S. In aceasta privinta interesul pentru Lituania in regiunea Vilna este recunoscut de ambele parti.
Articolul II. In eventualitatea unor rearanjamente politice si teritoriale in regiunile ce apartin Poloniei, sferele de influenta ale Germaniei si ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei raurilor Narev, Vistula si San.
Chestiunea privind modul in care interesele ambelor parti fac dorita pastrarea statului independent Polon si cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar in cursul viitoarelor discutii politice.
In orice caz, ambele Guverne vor rezolva aceasta chestiune printr-un acord prietenesc.
Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atentia este atrasa de catre partea Sovietica privitor la interesul acesteia in Basarabia. Partea Germana declara dezinteresul politic total in aceasta regiune.
Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele parti ca unul strict secret.
Moscova, 23 August 1939.
Pentru Guvernul Reich-ului German, v. Ribbentrop
Plenipotentiarul Guvernului U.S.S.R., V. Molotov
Scris de George Damian
Pentru Valter,
Simbolul socialistilor, adica cei care recunosc pluri partidismul si aconomia sociala de piata, este pumnul strans in care se afla un trandafir rosu. Deci despre ce vorbim? Exista, bineinteles, interese rauvoitoare pentru a a crea confuzii intre cele doua partide de stanga, interese care vin si din stanga si din dreapta, totusi originile celor doua partide sunt diferite si ceea ce este cel mai important, partidele socialiste si social democrate nu sunt partide marxiste si cu atat mai putin leniniste. Pana si intre eurocomunisti ( care sunt formati intr-o socitate democratica ) si bolsevici exista deosebiri esntiale. Ori partidul lui Voronin este un partid bolsevic 100%. Deci despre ce vorbim?
Constantin Tanase: Referendumul, „copilul” nedorit al Alianţei
Metaforic vorbind, se poate spune că preconizatul referendum pentru 5 septembrie este „copilul” nedorit al Alianţei. Niciunul dintre „părinţii” Alianţei nu l-a dorit, dar deoarece aşa se crease situaţia (politică) şi, fiind prea târziu, nu se mai putea face nimic, l-au acceptat, însă cu de-a sila şi fără dragoste. De aceea şi campania pre-referendum va fi una a lehamite, nesinceră şi, drept urmare, neconvingătoare.
Să dea Dumnezeu să nu am dreptate! O campanie de acest gen nu va aduce prea mulţi moldoveni la urne. Da, ne putem mângâia cu gândul că pragul de participare la referendum fiind coborât atât de jos, rezultatele lui oricum vor fi validate. E o mângâiere proastă însă, fiindcă o participare sub cincizeci la sută ar însemna un câştig al comuniştilor. Iată de ce, nedorit cum este, „copilul” Alianţei trebuie tratat cu respect, ba chiar să i se cumpere şi bomboane, ca să nu facă nazuri… Referendumul din 5 septembrie nu va fi o simplă repetiţie generală, ci prima etapă a electoralei pentru parlament şi preşedinţie.
Înţelegem că, sub aspect moral, politic şi organizaţional, nu va fi simplu ca cele patru partide din Alianţă, rivale prin logica lucrurilor, să-şi sincronizeze mesajele pe o singură partitură în care dau în pârg notele de dragoste reciprocă. Dar altă soluţie nu există! Dacă este compromis referendumul din 5 septembrie, peste două luni, pe 14 noiembrie, liderii Alianţei vor trebui să meargă la sediul PCRM cu pâine şi cu sare pentru a-i felicita pe învingători. Când afirm aceasta, nu exprim o opinie parti-pris, cum zic bătrânii de la ţară, şi nici nu cobesc, ci gândesc. Gândesc responsabil şi critic.
În timp ce liderii Alianţei îşi trag reciproc preşul de sub picioare şi nu ştiu cum să împartă vertaliotul, comuniştii calcă satele de-a mărunţelul, ulicioară cu ulicioară, „bat la pătrat”, precum Katiuşele. Dacă, ferească Dumnezeu, pe 14 noiembrie alegerile parlamentare, dar şi cele prezidenţiale, vor fi câştigate de comunişti, vina vor purta-o – integral şi fără rest – nu presa, nu alegătorii, nu inundaţiile, nu Decretul Ghimpu, nu soldaţii moldoveni care au mărşăluit la 9 mai pe Piaţa Roşie din Moscova, ci personal cei patru părinţi-fondatori ai AIE, pe care-i enumăr, cu majuscule, în ordinea puterii reale pe care o deţin în stat: FILAT, GHIMPU, LUPU, URECHEANU. Dacă, Doamne fereşte, cineva dintre aceştia crede că după alegerile din 14 noiembrie se va putea găsi o formulă de „CONSENS NAŢIONAL” cu comuniştii, iar electoratul, prost şi iertător fiind, va înghiţi-o şi pe aceasta, precum a înghiţit-o pe cea din 4 aprilie 2005, treaba va fi slută de tot. De ce? Pentru că o guvernare de coaliţie, liberal-democrată-comunistă, nu va aduce liniştea în această ţărişoară. Un lucru elementar trebuie să realizeze liderii Alianţei: dacă doreşti să te menţii la putere, nu o împărţi cu alţii, ci ia toată puterea.
Şi încă o chestiune. Anul trecut – dar parcă numai anul trecut?! – am trăit cu mitul atotputerniciei televiziunilor, fiind convinşi că, cine are televiziuni, acela câştigă alegerile. Observ că politicienii din Alianţă continuă să trăiască cu acest mit periculos, pierzând zile întregi pe la televiziuni cu audienţă la picioruşul broscuţei, în loc să… Nu mai continui, să nu iasă că dau sfaturi. Într-un cuvânt, asta am vrut să zic: acei care vor câştiga referendumul din 5 septembrie cu (mult) peste 50 la sută, aceia vor câştiga parlamentarele şi prezidenţialele din 14 noiembrie. Pariez.